Roman postbelic

Morometii
De Marin
Preda

I.

Roman postbelic

Autor
Scriitorul Marin Preda face parte din perioada postbelica a literaturii
romane, opera sa literara imbinand viziunea realista a lumii cu cea moderna.
Scriitor complex, in romane valorifica atat lumea de tip antebelic in spatiul rural
cat si in cel citadin. Dintre operele sale se remarca Viata ca o prada, Cel mai
iubit dintre pamanteni sau Morometii, opera complexa publicata in 2 volume
si bazata pe viata scriitorului.
Anul publicarii
Opera literara Morometii este publicata in doua volume, volumul 1 in
1955 si volumul al 2-lea in 1967, diferenta de 12 ani dintre cele doua volume nu
schimba cu nimic stilul elaborarii narative, iar evenimentele curg fluent unele
din celelalte.
Geneza
Romanul are o geneza complexa, fiind bazat pe propria existenta a
scriitorului. Mai intai, satul Silistea Gumesti este locul in care s-a nascut
scriitorul si despre care marturisea ca este singurul loc in care a fost pe deplin
fericit. In al doilea rand, familia scriitorului si el insusi se regasesc in ipostaza
personajelor de roman, Tudor Calarasul, tatal scriitorului despre care Marin
Preda marturisea Putea sta zile intregi pe stanoaga sa priveasca spectacolul
lumii si nu s-ar fi plictisit niciodata este modelul dupa care este conturat
personajul Ilie Moromete. Scriitorul insusi il reprezinta pe Niculae Moromete,
mezinul familiei a carui copilarie a fost chinuita de toanele oii Bisisica. Nila
este chiar fratele scriitorului mort in al II-lea Razboi Modial, iar Tita si Ilinca
sunt Mita si tot Ilinca din realitate, surori ale scriitorului.
Ipoteza
Opera literara Morometii apartine genului literar epic si este un roman
social obiectiv realist postbelic.

Teorie
Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere
cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga
complicata si o actiune ampla.
Romanul social este romanul ce dezbate viata citadina a unei comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai
multe particularitati. Naratorul omnisicient si omniprezent nu-si schimba
ipostaza fiind intotdeauna impersonal si narand la persoana a III-a. Viziunea
asupra evenimentelor este dindarat adica obiectiva fara implicare.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul
secolului al 19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in
arta.
Explicarea titlului
Titlul operei este un substantiv propriu care, denotativ face referire la
membrii unei familii. Conotativ, titlul desemneaza o comunitate eponentiala, in
care mentalitatea si modul de viata conduce in moduri diferite destinele umane.
Este vorba despre mentalitatea arhaica a lui llie Moromete denumit, si ultimul
taran si mentalitatea noua fiilor cei mari Achim, Nila si Paraschiv, finalizata cu
mentalitatea bazata pe valorile socialiste pe care o imbratiseaza Niculae
Moromete, un Ilie Moromete al timpurilor sale.
Tema operei
Tema operei este constituita din viata scoaila a comunitatii rurale din
Campia Dunarii, inainte si dupa al II-lea Razboi Mondial. Subtemele romanului
sunt problematica pamantului si familia, iar lait motivul este timpul.
Actiunea
Actiunea primului volum este plasata in vara anului 1937 si se bazeaza pe
tehnica narativa a simetriei si sta sub semnul unor vremuri rabdatoare Se pare
ca timpul avea oamenii nesfarsita rabdare. Timpul nerabdator este anticipat in
finalul volumul intai. Daca in primul voul Ilie Moromete este personajul
principal, in cel de-al doilea, Niculae Moromete devine personaj principalm
volumele evidentiind astfel antiteza dintre doua mentalitati diametral opuse
regasite ca realitate in satul romanesc inainte si dupa al doilea Razboi Mondial.
Incipit
Incipitul prezinta locul si timpul petrecerii actiunilor, respectiv campia
Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, mai exact
inceputul verii. Motivul literar al timpului este vazut bivalent rabdator se
pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare si grabit de evenimente.
Viata oamenilor era calma si nu prezenta momentan conflicte mari. In

continuare, se prezinta familia Moromete care se intorcea de la camp (se

prezinta monografia satului) caruta, prispa, unelte.
Conflicte
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai
dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie, Paraschiv, Nila si
Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui
valorile (pamantul banii). Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete
si Catrina, sotia lui Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul
sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele lui, dar amana
indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste refugiul in biserica, dar in
al doilea volum, Catrina il paraseste pe Iliei, dupa ce afla de propunerea facuta
fiilor lui, la Bucuresti. Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora
lui Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul
acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui sa se ocupe de gospodarie si de cresterea
copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se
recasatorise ii cuprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai
mari. Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic,
Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care
trebuie sa plateasca taxele il ironizeaza sau sustine ca invatatura nu aduce niciun
beneficiu. Pentru a-si realiza dorinta de invatat, baiatul se desprinde treptat de
familie.
Planuri narative
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prin plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri
mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul
unui trai modest, pamanturile familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor.
Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim isi doresc
independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentr ca, dupa moartea mamei
lor, Iliei Moromete s-a recasatorit cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei
copii: Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete,
poreclita Guica, ce trei baieti pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa
plece la Bucuresti fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei
vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie
principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentr munca la camp. Prin
vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras.
Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti urmeaza o grea lovitura
familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa pelce cu oile la Bucuresti, sa le
pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in
capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea
datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati
impozitul pe pamant (foncierea). Insa, Achim vinde oile la Bucuresti si
asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa

tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si o parte din zestrea
surirlor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si
reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare
ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i
caracterul de fresca sociala boala lui Botoghina, revolta taranului sarac
Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica,
discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul
interbelic. De exemplu, cuplul Polina Birica reflecta tema iubirii si a casatoriei
care nu tine cont de constrangerile sociale. Casatoria dintre fiica unui chiabur si
un taran sarac e construieste polemic la adresa cuplului Ion Ana, din romanul
lui Liviu Rebreanu, dupa marturisirea lui Marin Preda intr-un interviu realizat
de Florin Mugur.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative
de mare profunzime.
Secvente importante
Scena cinei este considerata prima schita a psihologiei Morometilor.
Descrierea cine se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei
pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale condusa de un
tata autoritar, dar semnele din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii
familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din
doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza
evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii
salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita datoriile familiei, fara a
vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir
femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului
traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus arborele sacru, lumea
Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se
constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional hora, calusul,
intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul.
Este infatisata intr-o maniera originala (prin inregistrarea si acumularea de
detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate arhetipala: miscarile,
gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual stravechi.
Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific
colectivitatii traditionale.

Fiul cel mic, Niculae, reprezinta in roman mentalitatea impusa,

colectivista. Cautandu-si eul, devine adeptul undei noi religi \a binelui si a
raului, cum crede ca este noua dogma, socialista. Discutiile dintre tata si fiu au
semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii.
Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau. Se inscrie in partidul
comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina
de la judeteana sa supravegheze buna functonare a primelor forme colective
de munca: strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Dar se isca o agitatie
agresiva in timpul careia un satean moare inecat in apele raului de la marginea
satului. Idealist, se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de
oportunistii de proefsie. Asa ca activistul Niculae Moromete este destinuit, se
retrage din viata politica, isi continua studiile si ajunge mai tarziu inginer
horticol. Evenimentele din Silistea Gumesti au loc in vara anului 1951, in
paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid, in
care este numit presedinte al sfatului popular tanarul taran sarac, Vasile al
Moasei.
Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata. Traieste o
iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei sotii, care a fost toata viata
indragostita de el. Apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind
candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al sfatului Popular pentru ca
aceasta sa tempereze actiunea de colectivizare.
Ilie Moromete este numit de criticul N. Manolescu cel din urma taran
pentru faptul ca, pana in ultima clipa nu accepta ideea ca rostul lui in lume a
fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara. Este ilustrativ, in acest sens,
monologul adresat unui personaj imaginar Baznae, in timp ce, pe ploaie,
Moromete sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina pentru ca apa sa se
scurga, iar in alta parte a satului se pun la cale schimbari hotaratoare pentru
destinul taranimii.
Monologul
Monologul este semnificativ in ansamblul romanului. Atitudinea
personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe
anularea unei clase sociale, taranimea, adica pe distrugerea unei civilizatii si a
nui cod stravechi de comportament si intelepciune.
Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani din viata in singuratate si
tacere. Mai avea slabiciunea de a umbla prin sat. Ultima oara este adus acasa cu
roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata cand ii spune medicului
Domnuleeu intotdeauna am dus o viata independenta!.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer hortcol
si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, care ajunge
si ea asistenta medicala. La inmormantarea tatalui, Niculae afla de la Ilinca, sora

lui, ca tatal se stinge incet fara a suferi vreo boala. In final, tatal si fiul se impaca
in visele baiatului.
Personaje
Romanul dezvolta o serie de personaje specifice lumii rurale neatinsa insa
de schimbarile majore sociale in volumul 1, in volumul al 2-lea fiind surprinse
tipuri umane dominate de realitati sociale ce le metamorfozeaza lumea
interioara. volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex: cap de
familie dominand copiii din prima si a doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie
centrala in lumea satului bazata pe faptul ca era improprieticit si ca era cel mai
inteligent si abil dintre tarani. Spre deosebire de alte personaje isi ascundea
gandurile prin puterea disimularii. Volumul al 2-lea il gaseste pe Ilie Moromete
ca personaj secundar si ca un om dominat de timpul schimbarilor. Fuga baietilor
mai mari la Bucuresti, faptul ca este parasit de Catrina, schimbarea sociala si
pierderea pamanturilor il schimba pe Moromete care se consuma, nereusind sa
poata intelege cursul istoriei. Cele doua valori, familia si pamantul sunt pe
deplin pierdute, in modul simbolic reprezentand surparea valorilor interioare.
Ca urmare, moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic, el
fiind ultimul dintre tarani care mai crede in puterea pamantului.
Niculae este in primul volum personaj secundar surprins in scena cinei ca
mezinul familiei ce nu avea nici macar un loc al lui la masa. Copilul evolueaza
spre un elev dornic de invatatura, faptul ca obtine premiul 1, ducand la
castigarea respectului tatalui sau. Din acel moment in inima lui Moromete se va
produce schimbarea, Niculae avand tot sprijinul parintesc pentru a-si continua
scoala. Volumul al 2-lea il contureaza ca personaj prinicipal, simbol al
timpurilor noi, om cu carte dupa dorinta mamei si a invatatorului din sat.
Personajul este conturat la fel ca si Ilie Moromete: un om cu personalitate si
caracter puternic ce se poate usor adapta la niste timpuri pe care parca le
intelege. Catrina este personaj secundar, surprinsa in relatia cu Ilie Moromete ca
sotia ce ii condamna acestuia singurele placeri: vorba si tunul. Este conturata
specific lumii rural, fiind pastratoare de valori si obiceiuri rurale de mentalitati
specifice satului. In plan personal, ea se opune spiritului contemplativ a lui Ilie
Moromete si se instraineaaza de sotul care isi doreste copiii cei mari acasa,
oferindu-le casa in ciuda a ce-i spusese sotiei.
Achim, Nila si Paraschiv reprezinta personaje secundare, fiii din prima
casnicie, avand un mod rigid de viata impus de tatal lor. Sunt adepti unei vieti
comode, de aceea cad usor in schimbarea vietii de la oars, separata de munca
grea si complicata a pamantului. In volumul al doilea ofera o imagine bizara a
tatalui lor cand ei se considera fericiti si impliniti, dar de fapt nu reprezinta
nimic in lumea bucuresteana.

Stilul artistic
Stilul artistic duce la tenta specifica realista in care lipsesc cu desavarsire
podoabele stilistice, limbajjul avand rolul de a da veridicitate limbii rurale si a
modului in care este traita.
Concluzie
Ca urmare a celor evidentiate si argumentate, opera literara Morometii
de Marin Preda este un roman realist social obiectiv, oferind o imagine ampla
asupra conceptiei scriitorului despre lumea rurala inainte si dupa cel de-al doilea
Razboi Mondial.

II.
Particularitatiile de constructie
ale lui Ilie Moromete
Roman realist - obiectiv, Morometii ilustreaza preocupare constanta a lui
Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale. Primul volum, aparut in
1955, impune un personaj cu totul original in literatura romana, care depaseste
limitele tipului in care se inscrie. Ilie Moromete si familia sa sustin actiunea
principala a acestei opere, care poate fi considerata, la un prim nivel, un roman
de familie. Familia rurala este raportata la destinul colectivitatii, pusa in relatie
cu mari procese de metamorfoza sociala, care determina schimbari de
mentalitate. Procesul conduce la disolutia unor structuri traditionale, la
degradarea modelului si la impunerea altor valori. in aceste conditii,
supravietuiesc doar cei care se adapteaza, care cred ca singura lor sansa este de
a
renunta
la
ceea
ce
se
considera
structuri
perimate.
Actiunea, ampla, este plasata in spatiul rural din Campia Dunarii si este
structurata pe trei planuri narative principale, care urmaresc evolutia a trei
familii, surprinse, toate, in plin proces de disolutie: Moromete si familiile
complementare - Botoghina si Balosu. Destinul fiecareia dintre ele este urmarit
prin raportare la atitudinea lor fata de valorile fundamentale ale lumii rurale:
traditia, familia si pamantul. Incipitul fixeaza clar reperele spatio-temporale "in Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se
pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara
conflicte mari." -, sugerand o atmosfera pasnic - arhaica, in care existenta
oamenilor se desfasoara in legatura cu evenimente care pot fi controlate.
Subiectul se construieste prin inlantuire, creand o imagine complexa a relatiilor
familiale care se stabilesc in interiorul unei comunitati rurale aproape inchise, in
care viata se desfasoara in ritmuri universale. taranii din Silistea - Gumesti se
confrunta cu problemele universale ale lumii lor, pe care romanul realist
romanesc le-a ilustrat in toata amploarea lor - problema pamantului, efortul

continuu de a-si asigura traiul, munca istovitoare la camp, dar si traditiile,

respectul
pentru
familie
si
pentru
autoritatea
consacrata.
Personajul principal al romanului, creat dupa modelul real al tatalui scriitorului,
este o prezenta de neuitat tocmai prin faptul ca reuseste sa-si pastreze nealterata
substanta sufleteasca si sa-si conserve seninatatea, chiar daca problemele lui
sunt ale tuturor taranilor, de oricand si de oriunde. Portretul personajului se
defineste pe parcursul actiunii, mai ales prin caracterizare indirecta. Aceasta
modalitate de caractrizare conduce la acumularea detaliilor despre existenta
personajului, care se individualizeaza puternic atat prin reactii, gesturi, atitudini,
cat si prin relatiile pe care le stabileste cu celalte personaje.
Ramas vaduv, Ilie Moromete se recasatoreste cu Catrina, familia reunind copii
din ambele casatorii, intre care se declanseaza conflicte surde, alimentate de
Guica, sora mai mare a lui Moromete. Nemultumita ca fratele sau s-a
recasatorit, exiland-o din casa parinteasca, Maria Moromete nutreste o
neimpacata ura fata de Catrina. Paraschiv, Nila si Achim, fiii lui Ilie Moromete
din prima casatorie, sunt convinsi ca mama lor vitrega ii nedreptateste, cautand
sa le faca zestre numai fetelor - Ilinca si Tita - si sa-i asigure lui Neculae, fiul
mai mic, continuarea studiilor. De aici, conflicte deschise, uneori violente. De
altfel, una dintre primele scene ale romanului sugereaza disensiunile care exista
in interiorul acestei familii compuse din copii proveniti din casnicii diferite.
Asezarea la masa, in cadrul cinei in familie, este ilustrativa in acest sens: mama
si fetele stau langa plita, Niculaie sta in apropierea mamei, iar baietii mai mari
"spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale
de la masa si sa plece afara." Mai sus decat toti, intr-o iluzie a autoritatii
necontestate, Moromete sta pe pragul odaii celei bune, dominandu-i cu privirea,
cu
gestul
si
cu
vocea
pe
toti
membrii
familiei.
E o scena in care se creeaza iluzia autoritatii paterne intr-o lume in care tiparele
arhaice supravietuiesc. Ritualul mesei dezvaluie, insa, adevaratele relatii din
sanul familiei. Copiii din prima casatorie nu se inteleg cu ceilalti, dar tatal,
pentru a mentine unitatea familiei, este dur ( Niculae face mofturi la masa si
mana tatalui il loveste necrutator ). Problemele familiei sunt ale tuturor celor din
sat: existenta catorva loturi de pamant si lupta pentru a le pastra nestirbite,
primejdia foncierii si a datoriei la banca. Lucrurile se complica prin disensiunile
dintre fratii vitregi si prin dorinta fiilor mai mari de a pleca la Bucuresti,
convinsi ca se vor descurca mai bine pe cont propriu decat sub autoritatea
paterna.
Semnele crizei timpului arhaic se acumuleaza fara a fi observate. Moromete
insusi, in ciuda capacitatii neobisnuite de a reflecta pe marginea evenimentelor,
nu le sesizeaza. Ignora plata datoriilor catre stat, raportandu-se la precedentul

anularii datoriilor de la banca, spera ca ploaia va aduce o recolta bogata, ceea ce

i-ar permite sa puna deoparte bani. Toate aceste probleme financiare se vor
dezlantui dupa plecarea fiilor mai mari la Bucuresti. Plecarea lui Achim aduce
primul semn simbolic al destramarii familiei Moromete. Dupa ce isi da acordul
in privinta plecarii lui Achim, Moromete hotaraste sa taie salcamul care ocupa
locul
din
spatele
casei,
anticipand
greutatile
financiare.
Fara a-si explica gestul celorlalti membri ai familiei, Moromete il ia pe Nila
intr-o dimineata de duminica si taie salcamul, pentru a-l vinde lui Balosu.
Copacul are valoare simbolica. inalt, impunator, salcamul confera maretie
peisajului, fiind stiut de toata comunitatea rurala. Copiii il iau ca punct de reper
al jocurilor, iar curtea din spatele casei lui Moromete pare mai mare datorita
prezentei acestuia. Caderea impunatorului arbore prevesteste, simbolic,
prabusirea autoritatii paterne si anticipeaza precipitarea evenimentelor.
Achim pleaca la Bucuresti, dar castigul asteptat nu se iveste, iar Moromete afla
ca fiul sau nu intentioneaza sa se mai intoarca si nici sa trimita vreun ban acasa.
Pedeapsa exemplara aplicata lui Paraschiv si lui Nila, intr-una dintre ultimele
scene ale primului volum, care marcheaza o incercare disperata de a restabili
ordinea familiala, nu are nici o eficienta, cei doi fug si ei la Bucuresti cu caii si
cu aproape toata averea familiei. Scena confruntarii finale este magistral
construita, din perspectiva naratorului obiectiv. Pana in ultima clipa, Moromete
spera ca-si poate recastiga fiii porniti pe o cale gresita. Stapanirea de sine, arma
secreta a lui Ilie Moromete in aceasta confruntare, ii face, in cele din urma, pe
Paraschiv
si
pe
Nila
sa-si
piarda
cumpatul.
Tatal nu reactioneaza impotriva fiilor mai mari, ci dimpotriva, isi bate nevasta,
loveste obrazul fetei care protesteaza, ii cere lui Niculae un foc. Dupa ce
tensiunea se acumuleaza pana la un punct in care devine aproape palpabila,
izbucnirea tatalui este infricosatoare: Moromete ridica parul, lasat inadins langa
usa, si loveste fara crutare, glasul lui "bland si sfios" pana atunci transformanduse intr-un urlet: "- Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti![] si tu,
Nila? Tu, ma? [] Cui nu-i place tarla mea, sa se duca! Sa plece!"
Pedeapsa aplicata si discursul nu au niciun efect. Paraschiv si Nila sparg lada de
zestre a fetelor, iau banii si covoarele si fug cu caii, amenintand cu o razbunare
si mai mare. Conflictul surd de pe tot parcursul actiunii se finalizeaza in aceasta
izbucnire violenta a tatalui care marcheaza sfarsitul unui destin familial.
Pentru fiii mai mari ai lui Ilie Moromete, traditia nu mai are nici o importanta.
Ei se adapteaza primii noului, considera ca satul si realitatea lui sunt perimate.
Revolta impotriva autoritatii paterne este expresia acumularii unor nemultumiri
latente pricinuite de dorinta de schimbare. Fara a o constientiza clar, Paraschiv,
Nila si Achim se raporteaza la mentalitatea orasului, iar plecarea din sat nu este
decat rezultatul nevoii latente de a lua viata pe cont propriu. Interesant este

faptul ca cei trei vor reconstitui, in peisajul citadin, tiparul gospodariei rurale.
Prototip al taranului patriarhal, personajul principal al romanului este o figura
aparte a categoriei ruralului. Capul familiei, eroul lui Marin Preda traieste in
convingerea neclintita ca existenta sa reprezinta lucrul cel mai important din
univers. Spirit patrunzator, contemplativ si ironic, dispretuieste tot ce vine de
dincolo de marginile satului, considerat centru al intregului univers, ignorand
noul si neincrezator in posibilitatea vreunei schimbari aducatoare de bine. Cu o
candoare zeflemista si intelepciune meditativa, personajul lui Marin Preda
poseda stiinta ascunderii gandurilor si a rostirii imprevizibile. De o inteligenta
rafinata, stie sa se faca ascultat de prieteni, sa intrerupa oamenii si sa traiasca o
iluzie. "Bland si nedumerit" uneori, alteori "de o tristete aproape duioasa,
nepamanteasca", "tulbure si insingurat", Moromete trece de la umor la
insingurare. Cu placerea iesirii pe scena, personajul traieste voluptatea
reuniunilor duminicale de la fieraria satului, una dintre putinele placeri pe care
si le ingaduie, pentru ca Moromete e surprins la inceputul evolutiei sale in
roman la varsta la care "numai mari nenorociri sau numai mari bucurii mai pot
schimba
viata
unui
om".
Aparenta autoritatii necontestate se mentine o perioada, la fel ca si iluzia
imuabilitatii lumii din care face parte. in ciuda aparentelor insa, personajul este
un singuratic. Ipostaze definitorii pentru caracterul sau sunt si acelea in care se
retrage in gradina, singur si meditativ: "Moromete avea uneori obiceiul - semn
de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate
ganduri pot capata glas - de a se retrage in fundul gradinii si de a vorbi singur".
Meditatiile solitare si putinii prieteni ( in ciuda sociabilitatii, singurii cu
adevarat tolerati sunt Cocosila si Dumitru lui Nae ) il definesc ca substanta
sufleteasca. Comedia disimularii si placerea interpretarii rolurilor nu vor rezista
ca mod de viata. Ilie Moromete nu va fi capabil sa isi apere pana la capat stilul
existential. Acceptat o perioada de sotie si de copii, modul de a exista patriarhal
este
contestat,
in
cele
din
urma,
violent
chiar.
Fiii mai mari fug, Catrina si fetele il parasesc, Niculaie refuza sa-i mai
vorbeasca, neintelegand gestul tatalui de a nu-i mai plati taxele scolare.
Descoperirea faptului ca propria conceptie despre viata era eronata, personajul
se retrage intr-o mutenie care il va face de nerecunoscut. Din Moromete cel
cunoscut de toti nu mai ramane decat capul de huma arsa, facut de Din
Vasilescu, care priveste insingurat de pe polita lui Iocan metamorfoza timpului.
Criza timpului istoric, anuntata de finalul primului volum ( "Timpul nu mai avea
rabdare" ), se concretizeaza in prabusirea tuturor structurilor consacrate,
prezentata
in
volumul
al
II-lea
al
romanului.
Chiar daca reuseste sa refaca loturile de pamant, chiar daca isi regaseste
seninatatea si puterea de a ironiza si de a contempla spectacolul lumii, Ilie

Moromete al volumului al II-lea pare o copie palida a personajului care sustine,

prin prezenta, reactii si gesturi, intreaga existenta a comunitatii rurale din
Silistea - Gumesti. Singuratatea coplesitoare il individualizeaza puternic pe
acest "taran" capabil sa inteleaga mai bine decat oricine rosturile existentei si,
de aceea, in conflict cu toti cei care il inconjoara. Cand intelege ca esenta
existentei sale - principiul potrivit caruia un mod de viata corect se intemeiaza
in primul rand pe respectul autoritatii castigate prin experienta - nu mai are
valoare, Ilie Moromete renunta la lupta cu fiii sai si chiar cu propriul destin.
Portretul fizic aproape lipseste: detaliile se refera la o varsta incerta, a
maturitatii depline, sugerata direct de narator printr-o constructie deosebita prin
semnificatii - "avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri
sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva" - si la capul de huma arsa pe care
i-l face Din Vasilescu in poiana fierariei lui Iocan. Probabil ca din dispersarea
personajului in relatiile cu cei din jur rezulta farmecul sau aparte, imposibil de
definit.
"Cel din urma taran", fire contemplativa care nu isi mai gaseste locul in mediul
pana atunci familiar, paraseste scena istoriei cu o demnitate memorabila "Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!" in cazul lui Ilie
Moromete, personajul subjuga mediul formator. Ritualurile mecanice ale
existentei rurale nu functioneaza in cazul lui decat intr-o mica masura, pentru ca
Moromete are darul neobisnuit de a pune lumea sub semnul intrebarii. Pentru el,
rutina cotidiana nu inseamna a trai la nivelul instinctelor, ci a descoperi partea
nevazuta a evenimentelor. Asadar, a iesi din tipare. Este interesant de remarcat
ca acest personaj care depaseste canoanele tipului realist ramane una dintre cele
mai memorabile figuri de taran din literatura romana.

III.

Relatia dintre doua personaje

Prezentarea situaiei iniiale a celor dou personaje

n centrul romanului sunt plasai Moromeii, o familie hibrid de rani
dintr-un sat de cmpie, pui fa n fa cu schimbrile politice ale epocii,
resimite mai ales n volumul al II-lea. Prima scen din roman prezint revenirea
membrilor familiei de la cmp, dar relaiile dintre personaje sunt conturate abia
n capitolul al IV-lea al primei pri, n scena cinei. Copiii din cele dou
cstorii se aaz la mas pe laturi opuse, anticipndu-se astfel conflictul dintre
Paraschiv, Nil i Achim, pe de o parte, Ilinca i Tita pe de alt parte. Scena este
dominat de autoritatea patern a lui Ilie Moromete, care i adjudec poziia de
pater familiae prin locul su pe pragul celei de-a doua odi, de pe care stpnea
cu privirea pe fiecare. Autoritatea lui se va evidenia n multe scene de familie
din roman, culminnd cu cea a btii lui Paraschiv i Nil, punct culminant al

crizei paternitii rnite. Discuia de la masa la care se mnnc simplu const n

replici tioase, batjocoritoare, ironice sau tensionate, dar bieii cei mari ating
totui un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureti, pe care
Moromete o privete, deocamdat, cu nencredere. Dac Moromete ilustreaz
condiia ranului copleit de grijile zilei de mine, Catrina este reprezentativ
pentru condiia femeii n mediul rural din perioada dintre cele dou rzboaie
mondiale. Prin caracterizare direct fcut de narator, statutul Catrinei este
precizat n scena cinei: mam a patru copii, trei cu Ilie Moromete (Ilinca, Tita,
Niculae) i o fat dintr-o cstorie anterioar, Alboaica, rmas la prinii
primului so, mort de ap la plamni n urma rzboiului. De la acest fost so
Catrina a motenit pmntul din care a vndut o bucat n timpul cstoriei cu
Ilie Moromete, acesta promindu-i c va trece pe numele ei casa. Jumtate
ntoars spre crtiele ei, Catrina apare n scena cinei ca fiind femeia copleit
de treburile casei, dispreuit de fiii vitregi, ironizat de so.
Relaiile dintre cei doi soi se prefigureaz tot la nceputul romanului:
conflictul Ilie-Catrina are la baz pe de o parte refuzul sau amnarea lui Ilie
Moromete de a pune n practic aceast promisiune, pe de alt parte prerile
opuse referitoare la colarizarea lui Niculae. Catrina intuiete asemnarea de
structur interioar a mezinului cu cea a lui Ilie. Discuiile lor pe aceast tem
amintesc de cele ale Smarandei Creang cu tefan a Petrei: n timp ce mama
susine nevoia de carte a copilului, tatl o consider o cheltuial greu
suportabil.
Relevarea trsturilor celor dou personaje, prin raportare la
secvene din roman
Ilie Moromete reprezint o autoritate nu numai n snul familiei, ci i n
comunitatea satului, fiind respectat pentru tiina de carte la ntrunirile
duminicale din poiana fierriei lui Iocan, unde ranul desluete i pentru
ceilali mersul evenimentelor. nzestrat cu inteligen nativ, cu spirit
meditativ i contemplativ, cu simul umorului, Ilie Moromete este un ran
dezinteresat de valorile materiale, dar pentru care acoperirea cheltuielilor se
amn la nesfrit, ceea ce reprezint pentru Catrina o permanent ameninare.
n luarea deciziilor, Ilie nu cere prerea Catrinei dect pentru a-i crea
impresia mprtirii grijilor, dar singur hotrte soarta familiei. Totui, Catrina
ncerac s influeneze hotrrile lui Moromete nu numai n ceea ce-i privete
pe copiii ei, ci i referitor la fiii vitregi, crora le nelege nevoia de afirmare. Ea
intervine la Ilie pentru a-l lsa pe Achim cu oile la Bucureti; instinctul matern
se manifest, aadar, nedifereniat. n plus, n scena tierii salcmului se
evideniaz atitudinea umil a Catrinei: revenind de la biseric, femeia vede
salcmul dobort i, auzind ntrebrile acide ale fiilor care cer socoteal tatlui,
tempereaz ieirile fetelor. Este singura care nelege c tatl nu a vndut
salcmul gratuit, ci forat de mprejurri. Astfel, Catrina este supus

autoritii soului, spre deosebire de Anghelina, pe care Booghin o consult

referitor la vinderea pmnturilor pentru procurarea bailor necesari spitalizrii
sale.
Exprimarea
personajele alese

unei

opinii

argumentate

despre

relaiile

dintre

n volumul al doilea, cuplul se destram n urma vizitei lui Ilie la

Bucureti, de unde revine dezamgit de hotrrea bieilor de a rmne la ora.
Criza paternitii se acutizeaz prin trdarea idealurilor moromeiene de ctre
Niculae, devenit activist de partid. Dezamgit de faptul c nici acum Ilie nu
trece casa i pmntul pe numele ei, femeia i prsete brbatul care nu a
trecut pmntul pe numele ei, nstrinndu-se astfel de propria esen de femeie
a cminului.
Catrina i Ilie Moromete reprezint, aadar, imaginea unui cuplu
destrmat pe fundalul unor evenimente istorice care, dei sunt prevzute de Ilie,
au consecine asupra vieii de familie.