CAPITOLUL X

ORGANIZAREA SI UTILIZAREA RESURSELOR

UMANE N EXPLOATATIILE AGRICOLE
10.1. Rolul resurselor umane
Resursele umane sunt privite ca totalitatea aptitudinilor
fizice si intelectuale pe care omul le utilizeaza n procesul de
productie. Ele includ si experienta fie acumulata, fie obtinuta prin
calificare si se dezvolta pe masura evolutiei societatii omenesti
(15). Acest tip de resurse au o dubla apartenenta: la sfera
demografiei si la cea a economiei.
Resursele umane sunt unice n ceea ce priveste potentialul
lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si
cunoaste si nvinge propriile limite si reprezinta una din cele mai
importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate
devin tot mai evidente n timp (37).
n cazul unei exploatatii agricole, potentialitatilor naturale
si celor economice li se adauga si cele umane care depind de:
gradul de instruire al agricultorilor, dinamismul lor, receptivitatea
lor fata de progresul tehnic, organizarea colectivitatilor.
Dintre intrarile care au loc n sistemul unitate agricola
(pamntul, apa, materiale, energie, informatii etc.) resursele
umane au o semnificatie aparte. n combinarea factorilor de
productie n vederea obtinerii produselor agricole, rolul
resurselo r umane este esential, fiind factorul activ n procesul de
utilizare a capitalului funciar si a celui de exploatare.
Alaturi de faptul ca resursele umane pun n miscare ceilalti
factori de productie, trebuie avut n vedere ca, o parte a acestora,
gestioneaza exploatatiile agricole, lund decizii care influenteaza
activitatile de productie si rezultatele lor economico-financiare.
Din acest punct de vedere, este de subliniat rolul ce revine sefilor
de exploatatii familiale, managerilor societatilor agricole
comerciale pe actiuni, ntreprinzatorilor, care si administreaza

propriile afaceri, si arendasilor, deciziile lor avnd impact nu

numai asupra exploatatiilor pe care le gestioneaza, ci si asupra
starii generale a agriculturii. Acest grup de indivizi, avnd
cunostintele manageriale necesare, utiliznd eficace instrumente
economice si opernd ntr-un mediu propice, pot conduce spre
performante ridicate exploatatiile agricole.
Cunoasterea disponibilitatilor si a necesitatilor de forta de
munca si studiul conditiilor de folosire a acesteia permit sa se
aprecieze:
gradul de intensivitate a sistemului de productie (culturile
intensive sunt mari consumatoare de forta de munca, cel putin
la nivelul de nzestrare tehnica a agriculturii noastre);
nivelul productivitatii muncii;
contributia fortei de munca la realizarea obiectivelor
exploatatiei;
modul de organizare a fortei de munca.
Munca n agricultura se desfasoara n conditii deosebite
generate de factorii naturali, de ciclul biologic al plantelor si al
animalelor, de faptul ca prin tehnologia lor culturile cer lucrari
diferite (nu poate fi vorba de o specializare ngusta a fortei de
munca, mai cu seama n productia vegetala) si de caracterul
sezonier al activitatii n domeniul culturilor de cmp, cu accente
puternice n cazul cerealelor paioase.
Aceste aspecte specifice ale muncii din agricultura,
trebuie luate n seama atunci cnd este vorba de managementul
resurselor umane, n cazul unitatilor n care el se poate aplica,
cum ar fi societatile comerciale pe actiuni. Aici, pot fi ntlnite
elemente ale acestui management: recrutarea si selectia
personalului, formarea sa profesionala, motivatia lui etc. Desigur
ca, si restul fortei de munca din agricultura trebuie sa dispuna de
anumite cunostinte, de informatii variate, carora sa li se adauge
elemente de formare profesionala, mai cu seama daca avem n
vedere un nou tip de exploatatie si de producator agricol. Acestea
urmeaza sa-i permita sa foloseasca instrumentele economice si,

n general , sa gestioneze eficient exploatatia agricola pe care o

detine n proprietate, creata prin arendare sau prin intermediul
altor modalitati.
10.2. Disponibilitatile si necesitatile de forta de
munca ale exploatatiilor agricole
Un manager, un sef de exploatatie sau un ntreprinzator
opereaza, cu ocazia programarii activitatii, n ceea ce priveste
resursele umane cu:
a) disponibilitatile de forta de munca;
b) necesitatile de forta de munca.
Disponibilitatile sunt formate din ansamblul de resurse de
forta de munca de care dispune o unitate (gospodarie
individuala, societate agricola, societate comerciala agricola pe
actiuni etc.) la un moment dat si cu ajutorul carora urmareste
executarea lucrarilor, de regula, n timpul unui an.
Aceste disponibilitati pot fi evaluate si pe perioade mai
scurte, cum ar fi: campanii de lucrari, luni, chenzinal etc. Se va
tine seama de numarul de persoane si de timpul de prezenta al
acestora (unele dintre ele putnd lucra si n alte domenii, cum ar
fi cazul unor membrii ai unei exp loatatii familiale). Forta de
munca de care dispune o exploatatie poate fi formata din
muncitori permanenti si temporari, n cazul societatilor
comerciale agricole pe actiuni, din membrii familiei ( ajutor
familial), cnd este vorba de exploatatiile familiale si din
asociatii care doresc sa participe la munca n societatile agricole
pe care le-au nfiintat.
n exploatatiile agricole, mai cu seama n cele familiale,
participa la lucrari persoane cu capacitate de munca, cu
cunostinte profesionale si de vrste diferite, ceea ce ngreuneaza
activitatea de apreciere unitara a resurselor de forta de munca.
Este nevoie, nsa, de o apreciere reala a disponibilitatilor, ceea ce
presupune sa se ia n considerare, deopotriva, att nivelul de
calificare profesionala, ct si vrsta fortei de munca. Este usor de

sesizat faptul ca un lucrator calificat si mai tnar executa acelasi

volum dintr-o lucrare ntr-un timp mai scurt.
n functie de prezenta fortei de munca n unitate
(permanenta, sezoniera etc.) disponibilitatile pot fi redate si sub
forma numarului total de zileom sau de ore-om .
n UE, pentru exprimarea disponibilitatilor se foloseste
(40) unitatea de munca anuala (UTA). Aceasta unitate
corespunde muncii unei persoane ocupate cu timp total n
decursul unui an. Cei ce participa la activitatile agricole cu
munci n anumite perioade de timp (timp partial) sunt
transformati, pe baza unor coeficienti, n UTA.
Alaturi de disponibilitati, pentru o exploatatie de forta de
munca, sub aspect cantitativ si calitativ (calificare), astfel nct sa
fie executate lucrarile solicitate de tehnologiile diferitelor
culturi, specii si categorii de animale si de alte activitati.
Exploatatiile se diferentiaza sub multe aspecte, de aceea si
necesarul de forta d e munca va fi diferit, aflndu-se sub influenta
mai multor factori, cum sunt:
dimensiunea unitatii (suprafata sau numar de animale);
structura de productie si intensivitatea culturilor
(exista culturi cu consum mare de forta de munca);
tehnologiile de productie (numarul, felul lucrarilor si
gradul lor de mecanizare);
modul n care este organizata munca;
calificarea fortei de munca ;
modul n care ntreprinzatorul / managerul asigura
coordonarea desfasurarii lucrarilor.
Tinnd seama de acesti factori, se poate pune ntrebarea:
care este necesarul de forta de munca total si pe diferite
perioade luna, sezon, campanii de lucrari etc. ? Raspunsul nu
este usor de dat, daca avem n vedere: marea varietate a
conditiilor n care actioneaza forta de munca, potentialul fizic
diferit al acesteia dupa vrsta si sex, consumul de munca
caracteristic fiecarei culturi, gradul de mecanizare al culturilor,

nivelul diferit de calificare n cazul muncitorilor, ceea ce

determina productivitatea muncii, existenta unor vrfuri de
munca si a unor perioade de stagnare, fenomene care ridica
cu acuitate problema folosirii eficienta a fortei de munca etc.
Disponibilitatile (D) si necesitatile (N) de factori de munca
se compara si se iau decizii diferite n functie de situatia
existenta: D > N sau D < N. n mod firesc, dimensionarea fortei
de munca trebuie sa se faca la nivelul care decurge din cerintele,
fata de aceste resurse, ale activitatilor alese. Atunci cnd D < N,
si sunt greutati n asigurarea fortei de munca, este posibil, daca
ceilalti factori (naturali, cererea pietei, nzestrarea tehnica etc.),
ca activitatile sa fie schimbate, n raport cu masura n care se
asigura forta de munca, mai ales cnd avem n program culturii
cu grad mai redus de mecanizare. n luarea deciziei, pentru
ntreprinzator, primeaza rezultatul financiar final, dupa caz:
marja bruta sau profitul.
Fiind data structura culturilor, necesarul de forta de munca
are ca punct de plecare tehnologiile lor (fisele tehnologice),
acestea continnd, ntre altele: lucrarile de executat, volumul
fiecareia, perioada de efectuare etc.
Daca vrem sa calculam necesarul de forta de munca (Nm)
pentru o lucrare (de exemplu, recoltarea strugurilor), atunci avem
nevoie de trei elemente: volumul acesteia (VI), cantitatea ( C)
din lucrare executata pe zi de o persoana (norma de munca; n
alte tari se utilizeaza timpi standard), numarul de zile din
perioada de efectuare a lucrarilor. Ca urmare, vom avea:
Nm =

Vl
.
CZ

Daca este vorba de o lucrare complexa, C reprezinta ceea

ce executa ntreaga formatie, iar Nm se pondereaza cu numarul
de componenti ai acesteia.
Este cunoscut, nsa, faptul ca, n acelasi timp, se executa
mai multe lucrari la diferite culturi. n consecinta, se va calcula
numarul de zile -om (Z.O.), pe decade, necesar pentru efectuarea
acestora, lund ca elemente de baza volumul lucrari si cantitatea

de lucru de efectuat ntr-o zi-om (53). Se obtine, apoi, prin

nsumare, numarul total de zil-om dintr-o luna (ZO). Numarul
lunar d e muncitori (Nml) se va calcula astfel:
Nml =

ZOl
;
Z

Z numarul de zile lucratoare dintr-o luna.

Intervin dificultati n luarea deciziei n legatura cu
necesarul de forta de munca ce trebuie asigurat, datorita variatiei
mari a acestuia de la o luna la alta. Or, cnd volumul de lucrari
este redus, nu vor fi posibilitati de asigurare a conditiilor de
salarizare, daca necesarul se stabileste lund n considerare luna
n care acesta este cel mai mare (este vorba, desigur, de
exploatatiile care recurg la munca veritabil salariata). De aceea,
se determina un numar de muncitori permanenti, lund n
considerare perioada cu volumul cel mai redus de lucrari ( se
poate recurge la o medie pe cteva luni). n rest, se apeleaza la
forta de munca sezoniera sau ziliera.
n cazul cresterii animalelor probleme referitoare la
stabilirea necesarului de forta de munca sunt mai simple, datorita
continuitatii activitatii n acest domeniu. Se calculeaza numarul
de ngrijitori de baza, de schimb, de servire si de noapte.
Numarul de ngrijitori de un anumit fel i (Ni) se determina
astfel:
Ni =

Ef i
, n care:
N si

Efi efectivul categoriei de animale i;

Nsi norma de servire n cazul categoriei de animale i.
Numarul de ngrijitori va depinde de marimea efectivului
fiecarei categorii si de norma de ngrijire, aflata, la rndul ei,
sub incidenta tehnologiei de crestere si a sistemului de
ntretinere.
10.3. Organizarea muncii
Orice unitate are nevoie de organizare, care sa-i permita sa
functioneze si sa se manifeste viabil. Organizarea muncii este

componenta a organizarii de ansamblu a ntreprinderii, avnd

legatura directa cu activitatea de productie a acesteia, deoarece
numai n acest cadru se combina toti factorii de productie prin
interventia fortei de munca. Ca urmare, organizarea productiei
(alegerea culturilor, amplasarea lor pe teritoriul asolamentului,
tehnologiile utilizate, asigurarea mijloacelor tehnice, ca numar si
structura, n concordanta cu volumul si felul lucrarilor de
efectuat, etc.) constituie o premisa de baza pentru realizarea
organizarii stiintifice a muncii, atunci cnd este nevoie de
interventia fortei de munca (este cunoscut ca acest lucru are loc
numai n anumite perioade de timp ale ciclului de productie ; n
cresterea animalelor activitatile au caracter relativ continuu).
Organizarea stiintifica a muncii (OTS) reprezinta un
ansamblu de activitati coordonate care au ca obiect sa
stabileasca si sa mentina cele mai bune conditii de munca n
orice ntreprindere si n orice compartiment (subdiviziune) si
care sunt fondate pe principii sau metode rezultate dintr-o
cercetare stiintifica.
n agricultura, avnd n vedere particularitatile acesteia si
ale desfasurarii proceselor de munca, mai cu seama n productia
vegetala (discontinuitatea activitatilor, interventia factorului
biologic, executarea proceselor de munca presupune deplasarea
lucratorului, spre deosebire de industrie unde locul de munca
este, n general, fix, etc.) problemele de organizare a mu ncii au
un anumit specific si nu pot fi privite n aceeasi maniera cu cele
din industrie sau din alte domenii. Cu toate aceste particularitati
si, am putea spune, cu existenta unor limite, ntr-o agricultura
moderna, care recurge la ceea ce ofera progresul tehnic si
stiintific, si pentru orice ntreprinzator care urmareste obtinerea
unor rezultate ct mai ridicate, organizarea rationala a muncii
este necesara si merita toate eforturile.
Modul n care se organizeaza munca conditioneaza o
suma de aspecte referitoare la forta de munca, cum ar fi:
utilizarea eficienta a resurselor umane;

 folosirea productiva a unei parti ct mai mari din durata unei

zile de lucru;
selectionarea lucratorilor
care au aptitudini adecvate
lucrarii care se executa;
coordonarea e forturilor umane pentru ncadrarea n perioada
optima de efectuare a lucrarilor agricole;
evitarea pierderilor de timp, astfel nct sa se asigure , pe ct
posibil, folosirea ntregului fond de timp al executantilor
lucrarilor;
cresterea productivitatii muncii.
Realizarea unor asemenea obiective include necesitatea
unor masuri de programare din timp a lucrarilor, de cunoastere a
necesarului de forta de munca, de aplicare a diviziunii si
cooperarii n munca, astfel nct sa fie potentate eforturile
fiecarui executant, de constituire a formatiilor de munca (cnd
este cazul) si de creare a unui climat psihosocial favorabil n ceea
ce priveste relatiile interumane.
Organizarea muncii va fi privita si n relatie cu unele
aspecte sociale, cum ar fi:
initierea unor masuri de creare a unui regim rational de
munca (desi perioadele optime de desfasurare a lucrarilor
agricole presupune o intensificare a muncii n intervale
relativ scurte de timp);
alegerea momentelor favorabile de executare a lucrarilor si
a celor mai bune metode de munca;
usurarea muncii lucratorilor, asigurnd nzestrarea tehnica
corespunzatoare;
crearea si mentinerea unui climat relational bazat pe
echilibru, ntre participantii la munca, favorabil
confortului psihologic al acesto ra si, deci, realizarii
obiectivelor; acest climat este foarte necesar deoarece el
poate, asa dupa cum se apreciaza, sa contracareze efectele
negative ale unei organizari mai putin reusite, aceasta
ntmplndu-se, nsa, pna la un anumit punct;

 asigurarea elementelor de igiena si de securitate a muncii, ca

si evitarea oboselii accentuate;
recurgerea la o motivatie adecvata a muncii;
urmarirea mbogatirii experientei si cresterea calificarii
lucratorilor.
Munca agricola, ca factor care determina, n mare masura,
eficienta unei activitati, apare ca actiune a unui om sau a unei
echipe (grup) de oameni care au disponibilitatea necesara
obtinerii, de catre exploatatie, a unor rezultate performante.
Echipa apare, deci, ca o forma de baza n organizarea muncii
(15).
Desfasurarea muncii n echipa, cnd este cazul, este de
natura sa usureze efortul depus, ca urmare a sprijinului reciproc
dintre componentii sai, si sa reduca timpul pentru efectuarea
unor lucrari (cresterea productivitatii), facndu-se, si aici, resimtit
efectul ntrajutorarii (un muncitor ncarca 500 de ladite de
struguri ntr-un mijloc de transport, fiind nevoit sa efectueze
toate operatiile, ntr-un timp mai mare dect cel necesar a trei
lucratori pentru 1500 de ladite). n plus, se pot aplica diviziunea
si cooperarea n munca, mai cu seama n domeniile n care se
realizeaza continuitatea proceselor de munca. De altfel, o cerinta
a constituirii formatiei de munca o reprezinta, n functie de
lucrarea efectuata, asigurarea structurii acesteia pe meserii,
niveluri de calificare vrsta, sex . Structura pe meserii urmeaza sa
acopere ntreg fluxul de operatii, iar cea dupa calificare permite
efectuarea tuturor lucrarilor. Structura dupa vrsta si sex este
determinata de faptul ca procesele de munca cer eforturi diferite.
Repartizarea executantilor pe formatii de munca se face si n
functie de posibilitatile lor fizice.
Formatiile de munca cuprind un numar mai mare sau mai
mic de oameni. Marimea lor este influentata de: domeniul n
care actioneaza (culturi de cmp, horticultura etc.), nivelul de
nzestrare tehnica a muncii, tehnologiile aplicate, nivelul de
calificare si, n general, de cunostinte profesionale ale
executantilor etc. Oricum, prin marimea echipei se urmareste sa

se asigure volumul de lucrari n perioada n care acestea sunt

prevazute a se efectua.
Aspectele organizatorice cu caracter mai special se
regasesc n cazul unor lucrari manuale de mai mare volum, cum
ar fi, n cazul societatilor comerciale agricole pe actiuni,
recoltatul strugurilor, al fructelor etc. Este vorba de a organiza,
pe perioada de desfasurare a unor astfel de lucrari, munca unui
numar nsemnat de persoane (majoritatea lor cu activitate
sezoniera), fiind necesara solutionarea unor probleme referitoare
la: repartizarea lor pe locuri de munca (parcele unde sunt
amplasate diferite soiuri), coordonarea operatiunilor desfasurate
de diferite grupuri, asigurarea ritmica cu ambalaje si transportul
produselor potrivit destinatiei lor, crearea unor conditii de ordin
social (masa, cazare etc.).
n organizarea muncii, asigurndu-se conducerea activitatii
unor persoane apar probleme psihologice si sociale specifice
acestora. Factorii psihologici au un rol tot mai mare n
organizarea muncii, acestia putnd fi observati ncepnd cu
exploatatiile familiale, trecnd prin alte forme de exploatatii, si
ajungnd la societatea comerciala agricola.
Relatiile de munca dintr-o exploatatie individuala prezinta
cel putin doua trasaturi (15):
a) seful acesteia (ntreprinzatorul) si asuma coordonarea
efectuarii lucrarilor;
b) desfasurarea muncii presupune o asociere strnsa ntre
seful exploatatiei si ceilalti participanti la munca,
rolul sau fiind hotartor n ndrumarea executarii
lucrarilor, criteriul n functie de care se apreciaza
modul n care reuseste acest lucru l constituie nivelul
productivitatii muncii.
n cazul societatilor comerciale agricole, constituindu-se,
cel putin n anumite situatii, grupuri (echipe) de munca apare
caracterul colectiv al acesteia, care genereaza relatii sociale ntre
membrii lor. Fiecare membru al grupului are propria
personalitate (temperament, caracter, aptitudini) care se confrunta

cu personalitatile celorlalti componenti (13). Problemele care se

abordeaza din punct de vedere sociologic se refera la: structura
si dinamica grupului, relatiile de munca, moralul grupului etc.
Sunt domenii care studiate si ntelese, contribuie la realizarea
obiectivelor pe care si le propune grupul (echipa),
Organizarea muncii n diferite domenii, exemplul cel mai
elocvent constituindu-l industria, se face tot mai mult pe principii
ergonomice . Ergonomia are un caracter interdisciplinar, apelnd
la metode din: psihologie si sociologie, stiintele economice si
tehnice, fiziologie si medicina muncii. n ncercarea sa de a crea
raporturi optime ntre om si munca, abordeaza aspecte foarte
numeroase: capacitatea de munca, antropometrie, forta fizica a
organismului uman, pozitiile corpului n procesul muncii,
studierea zonelor de munca, oboseala n munca, regimul de
munca si odihna etc.
Scopul principal al ergonomiei l constituie cresterea
productivitatii muncii, concomitent cu mbunatatirea conditiilor
de munca, economisirea efortului, apararea si mentinerea
capacitatii de munca si a sanatatii omului.
10.3.1. Eficienta organizarii muncii
Cnd se initiaza masuri de organizare a muncii trebuie
evidentiate efectele de diferite feluri ce se obtin. Este de subliniat
dificultatea de a cuantifica aceste efecte si de a le desprinde din
rndul celor determinate de alti factori. n ncercarea de a
surprinde aceste efecte pot fi avute n vedere urmatoarele
aspecte:
1. Deoarece prin organizarea muncii se urmareste, ntre
altele, efectuarea la timp si de buna calitate a lucrarilor agricole,
se poate calcula sporul de productie ( q ) pe o zi-om, cnd se
realizeaza acest lucru, n comparatie cu estimarile facute privind
nivelul productiei cnd au loc ntrzieri n executarea acestora:
q =

q1 q 0
,
NZO

n care:

q1, q 0 productia la hectar n conditiile efectuarii la timp a

lucrarilor, respectiv, cnd se depaseste perioada oprima;
NZO numarul de zile-om la hectar.
2. Gradul de utilizare a timpului de munca, care se refera
(26):
a) la timpul total , recurgndu-se la urmatoarea relatie:
Kt =

Te
100,
Td

unde:

Kt procentul de utilizare a timpului de munca;

Te timpul efectiv lucrat;
Td timpul total disponibil.
b) timpul unui schimb de lucru, gradul de folosire a acestuia
obtinndu-se astfel:
Ks =

Ts P
100
Ts

Simbolurile au urmatoarele semnificatii:

Ks procentul de utilizare a timpului unui schimb de lucru;
Ts durata schimbului de lucru;
P pierderi de timp.
3. n corelatie cu gradul de utilizare a timpului de munca se
are n vedere, n plan general, raportul dintre necesitatile (N) si
disponibilitatile (D) de forta de munca (15):
N
.
D

Acest raport exprima o folosire incompleta a fortei de

munca, daca N < D, dar si insuficienta disponibilitatilor, atunci
cnd N > D .
Raportul trebuie urmarit si pe perioade de lucrari pentru
identificarea cauzelor care au dus la unul sau altul dintre
fenomene.
4. Organizarea muncii contribuind la o mai buna folosire a
timpului de munca, se poate calcula economia de timp ( t ) pe
unitate de produs (cresterea productivitatii muncii) , lundu-se n
considerare acelasi volum al productiei (Q) , astfel:

t =

T1 T 0
Q

T1 timpul de munca necesar obtinerii productiei n urma

masurilor de organizare;
T0 timpul de munca consumat pentru obtinerea productiei
anterior mbunatatirii organizarii muncii.
Daca organizarea muncii influenteaza asupra productiei
obtinute si a consumului de timp de munca, nseamna ca
incidenta sa se resimte si asupra unor indic atori de eficienta
economica, cum ar fi: costul unitar de productie si profitul. Este
vorba de reducerea costului unitar de productie (lucrurile fiind
privite n termeni comparabili) si de obtinere a unui profit
suplimentar.
5. Reducerea costului unitar (Ec) se calculeaza n felul
urmator :
Ec =

C1 C 0
100
C0

C1, C0 costul unitar de productie n urma mbunatatirii

organizarii muncii, respectiv, din
perioada precedenta.
6. Profitul suplimentar (P s) se reda prin relatia:
P s = Q1 ( p C1 ) Q 0 ( p C 0 )
Q0, Q1 productia obtinuta nainte si, respectiv, dupa aplicarea
masurilor de organizare a
muncii,
p pretul de vnzare pe unitate de masura (t, Kg).
Abordnd problemele de organizare a muncii se ajunge,
implicit, la analiza modului n care se utilizeaza forta de munca,
ceea ce asigura, prin masuri adecvate (cunoasterea exacta a
necesitatilor de munca, organizarea rationala a muncii, inclusiv
prin respectarea unor principii ergonomice, asigurarea unui regim
rational de munca, utilizarea diferitelor forme de munca n
proportii avantajoase etc.), la mbunatatirea rezultatelor de
productie si economice ale unei unitati.

10.4. Utilizarea fortei de munca n

exploatatiile agricole
Pentru exploatatiile agricole si, n general, pentru
agricultura, gradul n care este utilizata forta de munca este
deosebit de important, daca avem n vedere ca aceasta ramura
detine aproape 40 % din populatia activa din economie. Este un
procent destul de mare n comparatie cu cel din tarile dezvoltate,
unde populatia care lucreaza n agricultura reprezinta sub 5%. n
plus, se observa o tendinta accentuata de mbatrnire a fortei de
munca, o pondere ridicata a femeilor si un nivel redus al
cunostintelor profesionale si al pregatirii generale. Aceste
trasaturi ale fortei de munca nu sunt favorabile pentru practicarea
unei agriculturi moderne. Ca urmare, managementul resurselor
umane, cu aplicare si la exploatatiile familiale, trebuie sa aiba
printre obiectivele sale: asigurarea formarii profesionale a
producatorilor agricoli, informarea si ndrumarea lor pentru a
manifesta mai multa disponibilitate fata de utilizarea elementelor
de progres tehnic si stiintific si pentru a-si ameliora gestiunea
exploatatiilor.
Populatia foarte numeroasa ocupata n agricultura (peste
3,3 milioane si 350 000 de salariati), dimensiunea redusa a marii
majoritati a exploatatiilor familiale si discontinuitatea proceselor
de munca fac ca resursele umane din aceasta ramura sa fie
subfolosite, ceea ce ridica problema nivelului productivitatii
muncii agricole. Productivitatea muncii este redusa si datorita
faptului ca nu se aplica tehnologii corespunzatoare: lipsesc
unele lucrari, iar altele se efectueaza necorespunzator. Ca
urmare, nici aportul absolut al agriculturii (procentual el a crescut
datorita declinului nregistrat de industrie) la dezvoltarea
economica generala nu va fi pe masura conditiilor pedoclimatice
de care dispunem.
Faptul ca n exploatatiile agricole familiale se mbina mai
multe activitati, face sa creasca numarul de zile lucrate de o
persoana. Acest lucru, desi pozitiv n sine, nu rezolva, totusi,
problema productivitatii muncii, ceea ce revine pe o persoana

(cantitate de produse, valoarea productiei etc.), mentinndu-se la

un nivel scazut, exploatatiile fiind, asa dupa cum s-a aratat, de
mici dimensiuni. O productivitate ridicata presupune sporirea
suprafetei lucrate de o persoana sau a numarului de animale
ngrijite, n conditiile n care se apeleaza, n masura tot mai mare
la mijloacele tehnice, si se aplica tehnologii performante.
Pentru agricultura productivitatea are semnificatii
suplimentare si din perspectiva aderarii tarii noastre la UE. Cu o
productivitate de 10-12 ori mai mica dect cea a tarilor din UE,
competitivitatea agriculturii romnesti va avea de suferit.
Productivitatea, alaturi de nivelul de nzestrare si de modernizare,
de mbunatatirea structurii dimensionale a exploatatiilor agricole
si de consolidarea lor economica vor determina, n mare parte,
locul ocupat de agricultura n context europea n si mondial.
Pentru a calcula productivitatea muncii (W) se recurge la
formula:
W=

T
, sau
Q

W=

Q
,
T

n care:

Q volumul productiei obtinute (este vorba de un produs

sau de produse care se pot nsuma);
T timpul consumat pentru obtinerea productiei.
Din punct de vedere metodologic sunt numeroase discutii
n legatura cu: unitatile de masura n care se exprima productia si
timpul consumat; preturile utilizate, cnd se recurge la elemente
de ordin valoric; calitatea diferita a produselor, la acelasi volum
fizic al acestora , cantitatea utila este mai mare atunci cnd
calitatea este superioara; calificarea diferita a lucratorilor etc.
Productia se exprima, de regula, n unitati naturale (dar si
natural-conventionale) si valorice, iar timpul n ore -om, zile-om,
dar se recurge si la numarul de personal (total, numai personalul
muncitor, sau numarul mediu scriptic al acesteia), cu
aplicabilitate, mai ales, la societatile comerciale agricole pe
actiuni. n tabelul 1 de sunt prezentate cteva modalitati de
calcul al productivitatii muncii:

Tabelul 1
Unitati de
exprimare

Productivitate muncii
Simbol
(W)
Cantitatea de produse pe
Wq
Naturale (kg, unitatea de timp
tone,
Consumul de timp pe
Wt
hectolitri
unitatea de produs
etc.)
NaturalVolumul de lucrari (Vl),
conventional exprimat n ho.a.n. , pe
Wl
e
(ha.a.n., lucrator (Nl),
U.N.etc.)
(productivitate partiala)
Cifra de afaceri (CA) pe
o persoana ocupata (Np)
Wp
Valorice
Cifra de afaceri pe o ziWz
om (Z.O.)
Cifra de afaceri raportata
la personalul muncitor
Wm
(Pm)
Cifra de afaceri raportata
la numarul mediu al
Wn
personalului ( NP )

Mod de
calcul
Q
T
T
Wt=
Q

Wq =

Wl =

Vl
Nl

CA
Np
CA
Wz =
ZO
CA
Wm =
Pm

W p=

Wn =

CA
NP

Este cunoscut faptul ca nivelul productivitatii muncii se

afla sub influentat de conditiile naturale (fertilitatea solului,
precipitatii, temperatura etc.) acestea diferentiindu-se pe teritoriu.
Conditiile naturale trebuie sa fie puse n valoare pentru a sporii
productivitatea muncii si productia agricola. n acelasi sens,
actioneaza si alti factori:
nivelul de nzestrare tehnica a muncii (exista un anumit
decalaj ntre agricultura noastra si cea din tarile
dezvoltate);

 utilizarea unor tehnologii performante (regresul

tehnologic este vizibil), bazate pe cresterea
consumurilor
intermediare
(cantitatile
de
ngrasaminte, de exemplu, aplicate s-au micsorat mult),
pe utilizarea de samnta si material de plantat de nalta
calitate etc. ;
dezvoltarea
cunostintelor
profesionale
ale
producatorilor agricoli, cu accente speciale n cazul
celor care lucreaza n exploatatiile familiale, la fel de
necesare fiind ndrumarea si informarea lor;
formarea manageriala a celor care gestioneaza
exploatatiile agricole;
mbunatatirea metodelor de gestionare a exploatatiilor.
Este necesar sa se utilizeze toate posibilitatile, astfel nct,
si din punctul de vedere al productivitatii, agricultura noastra sa
se apropie de cea din tarile dezvoltate.
10.5. Structura procesului de munca
Ca parte a procesului de productie din agricultura,
procesele de munca (alaturi de cele naturale a caror interven tie,
este bine cunoscuta) cuprind: operatii, faze, mnuiri si miscari
(13,71):
Operatia este acea parte a procesului de munca pe care o
efectueaza si de care raspunde, un muncitor, pe un anumit loc de
munca, actionnd, cu ajutorul unor mijloace de munca, asupra
unor obiecte ale muncii, n contextul aceleiasi tehnologii. Exista
numeroase exemple de operatii, uneori ele confundndu-se cu
lucrarea agricola: ncarcarea semintelor sau a ngrasamintelor
ntr-un mijloc de transport, scoaterea rasadului n vederea
plantarii, aratul etc.
Faza este o parte a operatiei, care presupune utilizarea
aceleiasi unelte si aplicarea aceluiasi regim tehnologic, obiectul
muncii suferind o singura transformare tehnologica. De exemplu
la erbicidat, o faza o poate reprezenta umplerea recipientului cu
solutia utilizata.

Mnuirea este acea parte a fazei care se caracterizeaza

printr-un anumit grup de miscari ale executantului, n vederea
atingerii unui scop bine precizat. Astfel, la ncarcatul strugurilor
recoltati si ambalati n ladite avem ca mnuiri: luarea laditelor
din locul unde au fost stivuite pe parcela de lucru, deplasarea si
asezarea lor n mijlocul de transport.
Miscarea este elementul primar la unui proces de munca,
constnd dintr-o luare de contact a executantului cu un obiect al
muncii, desprinderea de utilaj a acestuia sau a minii de un obiect
etc. n cazul recoltatului manual al stiuletilor de porumb putem
identifica o serie de miscari: ntinderea minii catre plante,
apucarea stiuletului, defolierea lui, desprinderea de pe planta a
acestuia, etc.
Miscarile se pot grupa uneori n complexe de miscari care
includ mai multe miscari succesive n scopul de a rationaliza
activitatea executantului aflat ntr-un proces de munca.
Pe baza studiului miscarii se evidentiaza modalitatile de
rationalizare a lor, de economisire a timpului pe care l presupune
si, n general, de folosire a potentialului uman cu randamente
ridicate.
10.6. Structura si masurarea timpului de munca
Timpul de munca solicitat de desfasurarea lucrarilor
agricole constituie, asa dupa cum s-a aratat , un alt domeniu al
studiului muncii. n urma studiului, cunoscnd marimea si
structura timpului de munca, se creeaza premise pentru folosirea
rationala a acestuia, ceea ce poate conduce la productivitate si
rezultate economice ridicate, n antiteza cu situatia cnd are loc
irosirea sa, acestea genernd consecinte negative pentru
ntreprindere si, implicit, pentru componentii sai si, prin extensie,
pentru societate.
Timpul de munca ( T m) reprezinta durata reglementata a
zilei de munca sau timpul de care dispune un executant
individual sau colectiv pentru ndeplinirea sarcinilor de munca
ce-i sunt stabilite.
n functie de modul n care este folosit timpul de munca se
mparte n: timp productiv si timp neproductiv (Schema 1).

Timp de munca
Tm

Timp productiv
Tp

Timp de pregatire si
ncheiere
Tp

Timp de baza
tb

Timp operativ
Top

Timp ajutator
ta

Timp de munca
manuala
t man

Timp neproductiv
Tn

Timp de servire a
locului de munca
Tsl

Timp de servire
tehnica
tst

Timp de munca
manual-mecanica
tmm

Timp de servire
organizatorica
tso

Timp de ntreruperi
reglementate
Tr

Timp de odihna
si necesitati
firesti
ton

Timp de supraveghere a
functionarii utilajelor
tsf

Timp de munca
neproductiva
Tmn

Timp de ntreruperi
conditionate de
tehnologie si de
organizarea muncii
tto

Timp de ntreruperi
nereglementate
Tn

Timp de
ntreruperi
independente
de executat
ti

Schema 1

Timp de
ntreruperi
dependent de
executat
td

Timpul productiv (Tp) este acel timp n cursul caruia

executantul efectueaza lucrarile necesare pentru realizarea
sarcinii de munca care i revine ntr-o zi ( schimb) de munca.
Dupa modul n care este utilizat pentru ndeplinirea
sarcinii de munca, timpul productiv cuprinde: timpul de
pregatire si ncheiere , timpul operativ si timpul de servire a
locului de munca.
Timpul de pregatire si ncheiere (tp) este timpul folosit de
executant pentru pregatirea sa si a locului de munca, astfel nct
sa fie create conditiile necesare pentru efectuarea lucrarii si,
respectiv, pentru a aduce locul de munca la situatia initiala, dupa
terminarea lucrarii.
Timpul operativ (Top) reprezinta timpul n care
executantul efectueaza sau supravegheaza direct efectuarea unei
lucrari necesare modificarii cantitative si calitative a obiectului
muncii. Concomitent se efectueaza si actiuni ajutatoare pentru
ca modificarea sa aiba loc.
n functie de legatura muncii cu obiectul ei, timpul
operativ se mparte n: timp de baza si timp ajutator.
Timpul de baza (tb) este timpul consumat pentru
efectuarea sau supravegherea acestui proces, asigurndu -se
transformarea obiectului muncii (de exemplu: arat, prasit etc.).
Timpul ajutator (ta) este timpul folosit pentru a asigura
desfasurarea lucrarii , n cazul sau obiectul muncii nu sufera nici
o transformare (de exemplu: timpul necesar pentru ntoarcerea,
la capete, a agregatului care executa prasitul mecanic).
Dupa modul n care executantul participa la exercitarea
muncii att timpul de baza, ct si cel ajutator se mpart n: timp
de munca manuala (tman), timp de munca manual-mecanica
(tmm) si timp de supraveghere a functionarii utilajului (tsf).
Timpul de servire a locului de munca este reprezentat de
timpul n care executantul contribuie la functionarea normala a
utilajului, ceea ce ar corespunde servirii tehnice (tst) si,
respectiv, la organizarea, aprovizionarea si ngrijirea locului de
munca, fiind vorba, deci, de servirea organizatorica (ts0).

Timpul neproductiv (Tn) este o categorie de timp a celui

total de munca, n care au loc ntreruperi ale activitatii
executantului fie din vina lui, fie din motive independente de el,
sau n care el desfasoara actiuni care nu au legatura cu lucrarea
care se efectueaza. De altfel, el se mparte n: timp de ntreruperi
reglementate , timp de ntreruperi nereglementate si timp de
munca neproductiva.
Timpul de ntreruperi reglementate (T r) este timpul n
care are loc o ntrerupere a procesului de munca pentru a se
asigura odihna si necesitatile firesti (ton) ale executantului si
pentru a se raspunde unor conditionari ale tehnologiei si de
organizare a muncii (tto). n primul caz se re face capacitatea de
munca, nlaturndu -se oboseala, iar n cel de-al doilea se tine
seama de normele de utilizare a agregatelor, de organizarea
activitatii executantului etc.
Timpul de munca neproductiva (Tmn) este acel timp n
care executantul desfasoara activitati care nu au legatura cu
derularea normala a procesului de munca, cum ar fi: remedierea
unor lucrari, timpul consumat pentru gasirea unor unelte sau
scule dispuse n dezordine etc.
Timpul de ntreruperi nereglementate (Tn) este redat p rin
timpul n care procesul de munca sufera ntreruperi, cauzele
acestora nefiind reglementate, dar depind sau nu de executant.
Cauzele care tin de acesta se refera la situatii cum ar fi: ntrzieri
la program, parasirea nejustificata a locului de munca , discutii cu
ceilalti membrii ai grupului de munca etc., ceea ce genereaza
timp de ntreruperi dependent de executant (td). Timpul de
ntreruperi independente de executant (ti) are o cauzalitate
diversa:
conditii
climatice
nefavorabile,
insuficienta
combustibililor pentru agregate, a energiei electrice pentru un
utilaj s.a.m.d.
Masura timpului de munca se face cu ajutorul diferitelor
metode, ele prezentnd anumite particularitati tehnice. Ca
urmare, ele sunt cuprinse n doua grupe:

a) metode care asigura nregistrarea directa a timpului:

cronometrarea; fotocronometrarea; autofotografierea .
b) metode care permit nregistrarea indirecta a timpului, cum
sunt:
observarea instantanee;
filmarea;
utilizarea magnetofonului;
etc.
Literatura de specialitate citeaza si alte metode utilizate n
diverse tari pentru a studia si a masura timpul de munca (26,44):
sistemul MTM (Methodes time measurement )
work factor (WF).
MTM este o metoda care defalca orice proces de munca
sau operatie manuala n miscarile de baza necesare executarii si
care acorda fiecarei miscari un timp normativ predeterminat, care
este n functie de natura miscarilor si de conditiile n care acesta
se executa.
Work-factor este un sistem de normative de timp pentru
stabilirea timpilor normati, n vederea obtinerii productivitatii
scontate de la executantii care efectueaza munca manuala.
Cuvinte si expresii cheie
resurse umane

potentialul de crestere si de
dezvoltare a resurselor umane

sef de exploatatie

recrutarea, selectia si

formarea profesionala a

personalului

motivatii

disponibilitati de forta de

munca

necesitati de forta de munca

organizarea stiintifica a

regim rational de munca

igiena si securitatea muncii
climat relational
eficienta organizarii muncii
timp efectiv lucrat
timp total disponibil
studiul muncii
operatii
faze
mnuiri
miscari
studiul metodelor de munca

muncii
echipa (grupul) de munca
diviziune si cooperare n
munca
structura si dinamica
grupului

studiul timpului de munca

normarea muncii
timp normabil
norma de timp
norma de productie
norma de servire

ntrebari de verificare
1. n ce consta rolul resurselor de forta de munca ?
2. Ce reprezinta si cum se determina disponibilitatile si
necesitatile de forta de munca ?
3. n ce consta organizarea muncii, care este rolul ei si caror
cerinte trebuie sa raspunda ?
4. Prin ce se exprima eficienta organizarii muncii ?
5. Care sunt componentele procesului de munca si prin ce se
caracterizeaza ele ?
6. Care este structura timpului de munca ?
Teste de autoevaluare
1. Cunoasterea disponibilitatilor si a necesitatilor de forta de munca
ale unei exploatatii agricole si studierea conditiilor de utilizare a
acesteia permit sa se aprecieze (1 p):
a. tipul si forma exploatatiei agricole
b. gradul de intensivitate al sistemului de productie si nivelul
productivitatii muncii
c. succesiunea, n timp si n spatiu, a lucrarilor agricole
d. relatiile de dependenta dintre ramurile cresterii animalelor si
cele ale cultivarii plantelor
e. caracterul sezonier al unor activitati agricole
2. Necesitatile de forta de munca ale unei exploatatii agricole depind de
(1 p):
a. stilul de management practicat n exploatatie
b. raportul dintre capitalul fix si cel circulant
c. rotatia n timp si n spatiu a culturilor
d. structura de productie practicata n exploatatie

3.

4.

5.

6.

7.

e. structura, dupa vrsta, a membrilor familiei, care reprezinta

ajutorul familial la care recurge seful exploatatiei
Organizarea muncii ntr-o exploatatie agricola vizeaza si unele
aspecte sociale, cum ar fi (1 p):
a. utilizarea eficienta a resurselor uma ne
b. coordonarea eforturilor umane pentru ncadrarea n perioada
optima de efectuare a lucrarilor agricole
c. usurarea muncii lucratorilor, asigurnd nzestrarea tehnica
necesara desfasurarii lucrarilor agricole
d. evitarea pierderilor de timp
e. modificarea succesiunii executarii unor lucrari
Cnd conditiile permit, se recurge la diferite forme de organizare a
muncii, cum ar fi (1 p):
a. ferma vegetala sau zootehnica, specializata sau mixta
b. echipa, stabilindu-i-se structura pe profesii si pe calificari
c. asociatia familiala, creata prin simpla ntelegere
d. societatea agricola (asociatie cu personalitate juridica)
e. societate comerciala agricola creata pe baza de initiativa
privata
Din punct de vedere sociologic, organizarea muncii are legatura cu
(1 p):
a. organizarea structurala a exploatatiei agricole
b. bazele teoretice ale alocarii factorilor de productie
c. disponibilitatile si necesitatile de forta de munca
d. teoria grupurilor
e. raportul dintre output-uri si input-uri
Pentru calcularea necesitatilor de forta de munca ale unei exploatatii
agricole, punctul de pornire l reprezinta (1 p):
a. tehnologiile (fisele tehnologice) culturilor practicate n
exploatatie
b. cunoasterea factorilor care determina succesiunea lucrarilor
c. rotatia culturilor n asolament
d. perioadele de efectuare a lucrarilor
e. productia la hectar a fiecarei culturi din structura de
productie practicata de exploatatie
Gradul de utilizare a timpului de munca (Kt), lund n considerare
fondul de timp efectiv lucrat (F e) si fondul de timp disponibil (F d),
poate fi (1 p):
a.
Kt < 0
b.
K t > 100%
c.
0 K t 100%

d. 100 % < K t 200%

e.
K t > 200%
8. n cazul unei exploatatii agricole economia de timp de munca ( t )
pe unitate de produs este un indicator al eficientei (1 p):
a. organizarii ei structurale
b. structurii de productie pe care o practica
c. organizarea muncii
d. sistemul de productie practicat
e. combinarii factorilor de productie
9. Desfasurarea muncii n echipa, cnd executare lucrarilor favorizeaza
acest lucru, asigura (2 p) :
1. continuitatea proceselor de munca
2. usurarea efortului depus de executantii lucrarilor
3. un raport optim ntre forta de munca si componentele
capitalului fix utilizate n productie
4. reducerea timpului pentru executarea lucrarilor
5. cresterea nivelului de ndemnare a fortei de munca
6. aplicarea diviziunii si cooperarii n munca
7. organizarea rationala a locului de munca
8. formarea profesionala a lucrarilor
a 1,3,6; b 3,4,5; c 2,4,6; d 6,7,8; e 1,4,6.