Donarea, prelevarea si transplantul de organe

Prin transplantul de tesuturi si/sau de organe se intelege acea activitate medicala complexa care, in
scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din
corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase.
n ultimii 30 de ani, problema etic a transplanturilor a devenit din ce n ce mai complex. Progresul
tehnicilor, evoluia imunologiei, geneticii i biologiei moleculare, creterea cererilor comparativ cu
numrul restrns de donatori, au fcut ca aceste probleme i dileme etice legate de transplant s
devin din ce n ce mai complexe.
Consimmntul informat, acordul donatorilor i al familiei, expres exprimat, constatarea legal a
momentului morii, au atras i atrag nc multe controverse, modificnd raportul etic-tiin.
Din textele tuturor documentelor internaionale referitoare la drepturile omului se desprind spre a fi
aplicate la prelevarea i transplantul de esuturi i organe de origine uman cteva idei cluzitoare,
cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat att n timpul vieii ct i dup
moarte; corpul omenesc nu poate s fac obiectul nici unui comer. Exist n legi indicaii clare
referitoare la consimmntul pentru prelevarea de organe de la persoane vii, dar i la donarea postmortem (prin constatarea morii clinice este interzis prelevarea, dac donatorul nu a pierdut
ireversibil i total funciile cerebrale, dar se precizeaz c aceasta nu exclude ca unele funcii ale
anumitor organe s fie meninute n via artificial).
Prelevarea de esuturi i organe umane de la persoane n via se poate efectua de la persoane majore,
n via, cu capacitate mintal deplin, numai dac nu exist un pericol pentru viaa donatorului i cu
consimmntul scris, liber, prealabil i expres al acestuia.
Se interzice prelevarea de organe i esuturi umane de la poteniali donatori minori, precum i de la
persoanele lipsite de discernmnt, aflate n via. Se accept prelevarea de mduv osoas i de la
minori, dar numai n beneficiul fratelui/surorii acestuia, cu consimmntul prinilor. Refuzul
minorului mpiedic prelevarea.
Prelevarea de esuturi i organe umane de la persoanele decedate se face numai dac moartea
cerebral a fost confirmat medical. Prelevarea se poate face numai cu acordul scris al familiei (so,
printe, copii, frate/sor) sau, n absena acestora, cu consimmntul persoanei autorizate n mod
legal pentru a-l reprezenta pe defunct. Dac prelevarea se face de la un decedat minor, este necesar
consimmntul scris al prinilor sau reprezentantului legal.
Medicii care constat moartea cerebral - pe de o parte - i cei care efectueaz prelevarea i
transplantul trebuie s fac parte din uniti funcionale sau servicii distincte.
Condiii:
a) prelevarea de organe, esuturi i celule de origine uman, n scop terapeutic, se poate efectua
de la persoane majore n via, avnd capacitate de exerciiu deplin, dup obinerea
consimmntului informat, scris, liber, prealabil i expres al acestora. Se interzice prelevarea
de organe, esuturi i celule de la persoane fr capacitate de exerciiu. Ca regul (cu
derogare), legea interzice prelevarea de organe, esuturi i celule de la donatori minori n
via.
b) consimmntul se semneaz numai dup ce donatorul a fost informat de medic, asistentul
social sau alte persoane cu pregtire de specialitate asupra eventualelor riscuri i consecine

pe plan fizic, psihic, familial i profesional, rezultate din actul prelevrii;

c) donatorul poate reveni asupra consimmntului dat, pn n momentul prelevrii;
d) prelevarea i transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman ca urmare a
exercitrii unei constrngeri de natur fizic sau moral asupra unei persoane sunt interzise;
e) donarea i transplantul de organe, esuturi i celule de origine uman nu pot face obiectul
unor acte i fapte juridice, n scopul obinerii unui folos material sau de alt natur.
f) donatorul i primitorul vor semna un act legalizat prin care declar c donarea se face n
scop umanitar, are caracter altruist i nu constituie obiectul unor acte i fapte juridice n
scopul obinerii unui folos material sau de alt natur

Principii:

S respecte demnitatea persoanei (donator, primitor, medic)

S aib scop terapeutic

S fie anonim

S respecte viaa i chiar moartea persoanei umane

S respecte drepturile omului i dimensiunea duhovniceasc a existenei chiar din momentul

conceperii acesteia

S nu fie determinat de oportuniti politice sau economice, de curioziti medicale

Argumente contra
Sigur ca donarea de organe e mai mult decat un gest nobil - e o adevarata necesitate pentru
oamenii care depind de asta, destul de numerosi. Nu ma declar contra donarii de organe, insa sunt
constienta ca exista numeroase rezerve legate de aceasta practica. Odata ce pacientul, de regula tanar,
ajunge in moarte cerebrala in spital, iar medicul observa pe cardul sau de sanatate acordul ca isi
doneaza organele, eforturile depuse pentru a-l salva nu ar mai putea fi tocmai eroice. Deci, medicul nu
l-ar mai putea privi ca un pacient, ci mai degraba ca pe o sursa de organe, care ar putea salva multe
alte vieti. Iar de aici, discutia "o viata vs. mai multe vieti" isca multe controverse. Odata ce acordul
pentru recoltarea organelor nu mai depinde de familie, va fi greu de monitorizat ce se intampla cu
organele decedatului si unde se vor duce acestea. Piata neagra s-ar putea dezvolta rapid, mult mai
mult decat pana acum, cat timp multe dintre organe nu ar mai ramane in tara, ci ar zbura, pe mult mai
multi bani in principalii "importatori" de organe din lume.
Un argument contra poate surveni din partea bisericii care se pare ca uneori nu este de acord cu acest
lucru (difera de la o biserica la alta) datorita conceptului ca in fata lui Dumnezeu ar trebui sa ne
prezentam asa cum ne-a lasat el: cu toate organele, lucru care poate fi intrepretat in mai multe
moduri. Din punct de vedere medical, insa, ar putea exista totusi un mic minus care se datoreaza in
mare parte medicilor, dar trebuie luat totusi in considerare si anume incopatibilitatea. Chiar daca
aceasta este destul de improbabila, pot exista unele cauze in care medicul in cauza nu considera toate
aspectele cu privire la compatibilitate, lucru care poate duce pana la decesul primitorului.

Argumente pro

Lipsa organelor e o problema reala si nu ne referim la ficatul "disparut" in mod subit dupa cateva
nopti grele. In cazul organelor, diferenta dintre cerere si oferta este enorma, mai ales in cazul
Romaniei, iar ea se traduce prin numar de decese si sanse reduse de supravietuire pentru cei pentru
care un organ nou e singura solutie. Donarea de organe se imparte de fapt in doua categorii. Pe de-o
parte sunt cei care isi doneaza organele in timpul vietii, de exemplu un rinichi pentru o ruda bolnava
sau pentru o mare suma de bani. Pe de alta parte, este vorba de prelevarea de organe dupa moartea
donatorului si transplantul la cei bolnavi.
A argumenta de ce e bine sa donezi organe suna a truism, a adevar general valabil si a ceva banal. Faci
bine, ii ajuti pe ceilalti, salvezi viata cuiva, pentru tine oricum nu mai conteaza. Iar daca ai fi la
numarul 2000 pe o lista de asteptare in conditiile in care se doneaza 20 de rinichi pe an, nu cred ca sar mai gasi chiar nici un motiv impotriva.
Chiar daca organele mele nu vor fi folosite neaparat pentru transplant, cat pentru cercetare, nu vad
care-i problema. In timp, efectele vor fi benefice si poate descoperirile vor schimba ceva. Poate nu,
poate e inutil, dar exista sanse. Pentru unii, un corp incomplet dupa moarte e o umilire. Corpul oricum
va fi incomplet, nu raman decat oasele, iar umilirea mai mare este sa stii ca ai fi putut salva pe cineva
si n-ai facut-o. E ca si cum cineva sta pe marginea prapastiei cerandu-ti ajutorul si tu ii intorci spatele.
Faptul ca donarea de organe nu e o practica frecventa si pentru ca este o adevarata criza in domeniu,
se poate ajunge (si se ajunge) la situatii ilegale si periculoase. Nu cred ca transformarea ei intr-o
"industrie" e mai periculoasa decat donarea ilegala, in conditii improprii sau fortata. Exista o piata
neagra a organelor, exista donatori ilegali si, daca e sa credem filmele tematice, cazuri de donatori
involuntari, care se trezesc peste noapte fara un rinichi si cu hemoragie in plina strada. Dar sa nu
exageram. Un echilibru intre nevoie si donare ar rezolva multe probleme si ar normaliza lucrurile. Se
poate specula mult pe aceasta tema, se pot face scenarii fanteziste, dar totul se rezuma pana la urma la
a salva o viata sau nu. Deja nu mai conteaza pentru tine, dar conteaza pentru ceilalti.