P. 1
Studiu de Impact - Introducere A Educatiei Timpurii in Sist Romanesc de Educatie

Studiu de Impact - Introducere A Educatiei Timpurii in Sist Romanesc de Educatie

|Views: 1,599|Likes:
Published by sorynuka

More info:

Categories:Types, Research
Published by: sorynuka on May 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/22/2013

pdf

text

original

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI DIRECŢIA GENERALĂ MANAGEMENT ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR FINALITĂŢILE ŞI EFECTELE INTRODUCERII EDUCAŢIEI TIMPURII ÎN SISTEMUL

ROMÂNESC DE EDUCAŢIE Studiu de impact I. Context

Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenţei sociale a omului şi, în acelaşi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societăţii, o condiţie a perpetuării şi progresului acesteia. Aşadar, ea se raportează, în acelaşi timp, la societate şi la individ. Educaţia formală, care are un caracter organizat, sistematizat, instituţionalizat. în ansamblul procesului permanent al educaţiei, ea constituie o perioadă de formare intensivă care face din acţiunea educativă un obiectiv central. Ea se adresează vârstei de formare şi asigură asimilarea sistematică a cunoştinţelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale şi dezvoltarea capacităţilor individuale. Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenţia se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate şi prognosticul poate fi nefavorabil. În acest context, analizând procentul de repetenţie în învăţământul primar, dar şi rata de părăsire timpurie a şcolii (tineri 18-24 ani) în ultimii ani, în România, constatăm că acestea au valori relativ ridicate în comparaţie cu statele Uniunii Europene (vezi tabelele). Rata de părăsire timpurie a şcolii 2002 TOTAL Băieţi Fete 22,9 23,7 22,1 2003 22,7 23,9 21,5 2004 23,4 24,9 21,8 2005 RO 20,8 21,6 19,9 UE-25 15,2 17,3 13,1

Rata abandonului şcolar în învăţământul primar 2002-2003 TOTAL Urban Rural Băieţi Fete 0,9 1,0 0,9 1,1 0,8 2003-2004 1,2 1,0 1,4 1,4 1,1 2004-2005 1,3 1,3 1,4 1,5 1,2

Ţinând cont de cercetările existente, conştientizăm din ce în ce mai mult faptul că o modalitate clară de reducere a repetenţiei (în special la nivelul învăţământului primar) şi a părăsirii timpurii a şcolii este intervenţia la vârstele mici şi foarte mici. De asemenea, suntem conştienţi de faptul că educaţia timpurie poate fi o pârghie esenţială de reducere a inegalităţilor sociale. Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii
1

de a învăţa. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în educaţie, după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhna, unul dintre laureaţii Premiului Nobel în economie. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate. În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în grădiniţa. în acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare. Ca note distinctive ale educaţiei timpurii am putea aminti: • adultul/educatorul, la nivelul relaţiei „didactice”, apare ca un partener de joc, matur, care cunoaşte toate detaliile jocului şi regulile care trebuie respectate; • activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională; • părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este parteneral-cheie în educaţia copilului. Sistemul de învăţământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condiţiilor economice grele şi a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. La sfârşitul anului 1990 ţara înregistra o stagnare economică, dar după 1998, ca rezultat al democratizării treptate şi a infuziei fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale, reforma în educaţie a fost demarată. Anul 2000 aduce o nouă viziune asupra educaţiei la nivel preşcolar, văzută, în cadrul programului educaţional „Organizarea învăţământului preprimar”, ca un prim pas pentru formarea tânărului şi specialistului de mâine. Astfel, primii ani de viaţă şi educaţia la această vârstă au devenit probleme cruciale pentru evoluţia ulterioară a oricărei persoane. Odată cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, privind generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală, rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. Tabel 1. Rata de înscriere a copiilor preşcolari în grădiniţe între 1999-2004
Anul şcolar 1999-2000 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004 2004-2005 2005-2006 Copii cu vârste între 3 şi 6 ani 945.333 925.001 912.440 885.898 886.205 883.812 867.923 Nr. copiilor înscrişi în grădiniţe 616.313 611.036 616.014 629.703 636.709 644.911 648.338 Rata de înscriere 65.2 67.1 67.5 71.1 71.8 73,9 74,7

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Rata netă de înscriere a copiilor în învăţământul preşcolar a crescut de Ia 65.2% în 1999-2000 la 74.7% în 2004-2005. De asemenea, analizând rata înscrierilor şi ţinând cont şi de criteriul rezidenţă, putem observa o diferenţă de aproximativ 9 procente în favoarea mediului urban (respectiv: 79,6% în urban comparat cu 70,5% în rural). Aceste diferenţe se înregistrează la toate nivelurile de vârstă cuprinse în sistemul de educaţie preşcolară. Cauzele sunt multiple şi variate: - În zonele urbane nivelul de ocupare al populaţiei a crescut; părinţii nu au suficient timp să-şi supravegheze copilul în familie, pe când în zonele rurale natura ocupaţiilor, în special cele
2

legate de agricultură, oferă, aparent, mai mult timp părinţilor pentru supravegherea copilului în familie. De asemenea, modelul familiei lărgite (părinţi, copii şi bunici), care este conservat îndeosebi în zonele rurale, este în favoarea educării copilului în familie în această perioadă a vârstelor mici; - Nivelul de trai al populaţiei din mediul rural este mai scăzut decât cel al populaţiei din mediul urban, aşadar posibilităţile financiare ale familiei privind costurile întreţinerii copilului în grădiniţă sunt, de asemenea, scăzute; - Chiar dacă numărul grădiniţelor este mai mic în mediul urban decât în mediul rural (4327 grădiniţe în mediul urban în comparaţie cu 9627 grădiniţe în mediul rural), accesul copiilor la educaţia preşcolară înregistrează valori mai mari în mediul urban în comparaţie cu mediul rural unde sunt şi localităţi fără nici o grădiniţă (această situaţie a devenit critică după aplicarea măsurilor de raţionalizare a reţelei şcolare). De asemenea, distanţa considerabilă dintre grădiniţă şi domiciliul copiilor face imposibil accesul acestora, în special în anotimpul rece. Diferenţele în participare, care nu sunt în favoarea mediului rural, pot duce la inechităţi în pregătirea copiilor pentru şcoală şi, de asemenea, la situaţii de risc la intrarea în clasa 1, înregistrate la copiii care nu au putut parcurge grupa pregătitoare (15% mai mulţi copii în această situaţie în mediul rural). Alte aspecte îngrijorătoare privind accesul la educaţia preşcolară şi calitatea acesteia în România sunt: • numărul crescut al copiilor cu vârste între 5 şi 6 ani înscrişi în grădiniţe, comparativ cu cel al copiilor cu vârste între 3 şi 5 ani înscrişi; • înscrierea copiilor în grupe de vârstă, care se face în 90% din cazuri în urban şi numai în 55% din cazuri în mediul rural unde predomină grupele mixte, cu copii de 3 până la 6/7 ani; • rata de parcurgere a educaţiei preşcolare în rândul populaţiei rome este de 4 ori mai scăzută decât cea generală, pe ţară; • o perpetuă subfinaţare a sistemului de educaţie preşcolară (ex.: în 2005, costurile pentru educaţia preşcolară au fost de 15,24% din totalul cheltuielilor pentru educaţie, atâta timp cât cheltuielile pentru educaţie au fost de 3,9% din PIB); • numai 5% din grădiniţe au facilităţi pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale; • 7% dintre grădiniţe semnalează dificultăţi în legătură cu distanţa mare dintre casă şi instituţia de învăţământ, lipsa mijloacelor de transport sau dificultăţi în transportul copiilor în caz de vreme nefavorabilă; • 2,1% dintre grădiniţele din mediul urban şi 38,3% dintre cele din mediul rural nu au sursă individuală de apă; • mai mult de 20% dintre grădiniţe necesită reparaţii capitale şi 54,7% au o uzură medie; • un număr scăzut de cabinete medicale în grădiniţe, în special în mediul rural (2,0% în rural comparativ cu 32,4 în urban) - lipsa asistentelor medicale din grădiniţe. Această situaţie este agravată în continuare de insuficienta dotare a grădiniţelor şi de numărul crescut al cadrelor didactice necalificate în mediul rural. În contextul prezentat, putem afirma că experienţa românească în domeniul educaţiei timpurii din ultimii 16 ani, prin studiile, aplicaţiile şi adaptările realizate (vezi menţiunile din analiza SWOT - puncte tari), oferă argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi formarea de pârghii de acţiune la nivel de sistem educaţional. Pe de altă parte, în acest moment, perioada atât de delicată, de la naştere la 3 ani, este considerată de decidenţi, şi nu numai, ca mai puţin importantă şi, ca atare, sistemul dispune de un mozaic instituţional ineficient şi încă nestructurat, de genul: • centre de zi cu copii de la naştere la 6 ani, şi aflate sub directa îndrumare/coordonare a DJASPC;
3

centre de zi sau grădiniţe particulare pentru copii până la 6 ani, avizate de MEdC, care, uneori, pot oferi exemple pozitive sistemului; • grădiniţe cuplate cu creşe (cazuri izolate), care au aceeaşi gamă de vârste ca şi centrele de zi; • grădiniţe pentru copii de la 3 la 6/7 ani, în care funcţionează, nelegal, grupe precoce pentru copii de 2-3 ani, ia solicitarea expresă a părinţilor, finanţate de consiliile locale, aflate în subordinea MEdC; • creşe pentru copii de la 4 luni la 3 ani, care reţin copiii şi după 3 ani în instituţie pentru a-şi menţine personalul, finanţate şi aflate în subordinea consiliilor locale şi rămase fără nici o îndrumare profesională din partea vreunui for specializat, aşadar, fără o garanţie că oferă copiilor educaţie sau măcar îngrijire de calitate. În afară de acest mozaic instituţional şi de lipsa unui cadru legislativ şi instituţional coerent pentru educaţie timpurie ar trebui să luăm în considerare şi datele referitoare la mortalitatea infantilă care în România este de 1,9 ori mai mare decât media în ţările Europei Centrale şi de Est şi de 5,8 mai mare decât în ţările europene în general. Diferenţele sunt semnificative şi sunt strâns legate, în cazul României, de insuficienţa condiţiilor de igienă şi de acces al copiilor la serviciile medicale, în special în zonele dezavantajate. Realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România este o necesitate care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pe care 189 de state membre ale Naţiunilor Unite s-au angajat, la Sesiunea Specială dedicată Copiilor din mai 2002, să le îndeplinească până în 2015, programul Guvernului României (2005-2008), Programul Naţional de Reformă, precum şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu proiecţie până în 2013 trasează coordonatele de bază ale sistemului de educaţie timpurie. Dezvoltarea timpurie, integrată a copiilor este o prioritate a UNICEF, cu rol determinant în îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei şi anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de învăţământ primar de către toţi copiii, fete şi băieţi. Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002 cuprinde principiile care ghidează mişcarea globală de construcţie a unei lumi demne pentru copii, şi care constituie, de asemenea, jaloane pentru construcţia unui sistem de educaţie timpurie a copiilor din România. Principiile cheie pentru viabilitatea acestui sistem: • Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. • Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. • Orice copil este născut liber şi egal în demnitate şi drepturi. • Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă. • Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar, gratuit, obligatoriu şi de bună calitate. • Copiii şi adolescenţii sunt cetăţeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi. • Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinţei politice, mobilizarea şi alocarea unor resurse suplimentare la nivel naţional şi internaţional, avându-se în vedere urgenţa şi gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. • O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii copilăriei - un timp ai jocului şi al învăţării, când copiii sunt iubiţi, respectaţi şi alintaţi, când drepturile le sunt promovate şi protejate, fără nici un fel de discriminare, când siguranţa şi bunăstarea lor sunt considerate primordiale şi când se pot dezvolta în sănătate, pace şi demnitate. Planul de acţiune adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite plasează un accent deosebit pe următoarele elemente, care pot constitui structura de rezistenţă în construcţia unui sistem
4

de educaţie timpurie în România: • Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor constituie o prioritate naţionala şi globală. • Principala răspundere pentru protecţia creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi, ca atare, familia este îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are nevoie. • Accesul părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o gamă completă de informaţii şi servicii este o prioritate. • Punerea în practică a unei legislaţii naţionale, a unor politici şi planuri de acţiune, alocarea resurselor pentru protecţia drepturilor copilului şi înfiinţarea sau consolidarea unor organisme naţionale sau a unor instituţii pentru asigurarea bunăstării copiilor este o obligaţie a guvernelor care s-au angajat să implementeze planul de acţiune adoptat la Sesiunea Specială a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, din care România a făcut parte. • Dezvoltarea sistemelor naţionale de monitorizare şi evaluare a impactului acţiunilor asupra copiilor este o măsură de primă necesitate. • Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea şi protecţia drepturilor copiilor include implicarea directă a autorităţilor locale, a parlamentarilor, a organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor economici, a conducătorilor religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor comunităţilor. • Este necesară îmbunătăţirea statutului, moralului şi profesionalismului persoanelor care lucrează direct cu copiii şi al educatoarelor din creşe şi grădiniţe, asigurarea unei remunerări adecvate a muncii acestora şi crearea de oportunităţi şi stimulente pentru evoluţia lor. • Dezvoltarea şi implementarea unor politici şi programe naţionale privind frageda copilărie este o măsură de primă necesitate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de şefii de stat şi de guvern care au participat la Sesiunea Specială dedicată copiilor a Adunării generale ONU. • Educaţia este un drept al omului şi un element esenţial pentru reducerea sărăciei şi muncii în rândul copiilor, dar şi pentru promovarea democraţiei, păcii, toleranţei şi dezvoltării. • Extinderea şi îmbunătăţirea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici, în mod egal pentru băieţi şi fete, şi mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili şi mai dezavantajaţi este un obiectiv primordial al educaţiei • Îmbunătăţirea calităţii educaţiei, satisfacerea nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor, consolidarea ocrotirii şi educaţiei în perioada copilăriei mici prin asigurarea de servicii şi susţinerea de programe orientate spre familii, tutori, personalul de ocrotire şi educaţie şi comunitate sunt obiective şi acţiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educaţie timpurie în România. II. Diagnoză (analiză SWOT): S Experienţe acumulate în domeniul educaţiei preşcolare după 1990: • programe derulate în perioada 1991-2004 de MECT, ISE, ISJ, ONG şi grădiniţe din aproape toate judeţe tarii, finanţate de UNICEF, WB , Phare au construit o baza solida pentru reforma educaţiei preşcolare, în raport cu cerinţele contemporane, vizând elemente fundamentale ale sistemului de invatamant preşcolar: curriculum, formarea resurselor umane, mijloace W Legislaţie: - lipsa unei legislaţii în domeniul educaţiei privind grupa de vârsta de la naştere la trei ani; Disfuncţii de ordin instituţional: inexistenţa unui sistem interinstituţional de monitorizare a copilului începând cu momentul naşterii şi până la 18 ani; - existenţa unor centre de zi pentru copii de la 0 la 6 ani, în subordinea DJASPC, fără nici o consultare sau implicare a MECT;
5

didactice, elemente de infrastructura, prevederi ale legii învăţământului şi ale statutului cadrelor didactice. • experienţele acumulate în perioada 19912001 prin Programul de Educaţie Timpurie pe Arii de Stimulare (PETAS), derulat în grădiniţe din 22 de judeţe, în parteneriat cu Reprezentanţa UNICEF în România au avut ca principale rezultate organizarea mediului din grădiniţe pe arii de stimulare, centrarea actului educaţional pe jocul copilului, iniţierea procesului de elaborare a documentelor (materialelor) necesare formarii de noi competenţe ale cadrelor didactice şi includerea în politica MECT a NGO-urilor ca prestatoare de servicii. • expertiza pentru grapa de vârsta 0 - 2 ani şi 3-6 ani (inspectori la nivel central şi local, educatoare) acumulată în diverse programe realizate de MECT, Step by Step şi alte ONG-uri a creat premisele introducerii educaţiei copilului de la naştere până la 2 ani în sfera de preocupări a MECT. Curriculum, materiale curriculare: • prima programa (curriculum) de reformă a învăţământului românesc - 1992 şi programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, realizata ca urmare a implementării programului de dezvoltare a învăţământului preşcolar în România (PETAS) au plasat accentul pe abordarea educaţiei copilului din perspectiva educaţiei timpurii; • revizuirea permanenta a programei, urmând principiile educaţiei centrate pe copil şi principiul continuităţii intre ciclurile curriculare din învăţământul obligatoriu a pregătit terenul pentru introducerea educaţiei timpurii a copilului în sistemul naţional de învăţământ

- funcţionarea ilegală, în sistemul naţional de educaţie preşcolară, a unor grupe precoce (copii între 2-3 ani), care, deşi sunt considerate experienţe reuşite, nu pot fi generalizate din cauza vidului legislativ; - trecerea creşelor din subordinea DJSP în subordinea administrativa a consiliilor locale şi, astfel, privarea sistemului creşelor de un organism de reglementare şi privarea personalului respectiv de îndrumare profesională şi a copiilor de partea educaţională; - desfiinţarea masivă a creşelor, odată cu acordarea concediului de maternitate până la vârsta de 2 ani a copilului corelată cu lipsa unui sistem de educaţie parentală coerent la nivel naţional pentru femeile gravide şi/sau tinerii părinţi; (justificarea consta în servicii nesatisfăcătoarea) - riscul rămânerii unui segment de vârstă (23 ani) în afara educaţiei, deoarece în creşe nu se face educaţie, părinţii ar dori să-şi ducă copiii la grădiniţă, iar grădiniţa nu-i poate primi decât de ia 3 ani. Inconsistenţe în domeniul politicilor publice - lipsa unor politici publice pentru educaţie timpurie (stimulare psihosocială a copiilor de la naştere la 3 ani); - inconsecvenţe în susţinerea educaţiei timpurii (şcoală de educatori puericultori, ilegalitatea grupei precoce).

Formare continuă a cadrelor didactice Resursele umane din sistemul de educaţiei • iniţierea unor cursuri de formare preşcolara interdisciplinare (1993-2001) pentru cadre - expertiza educatoarelor este limitată pentru didactice din înv. preşcolar, primari, asistenţi grupa de vârsta de la naştere la trei ani la sociali şi asistenţi medicali pe teme privind: nivel central şi local; Educaţia centrată pe copil, Drepturile copilului, - instituţii de formare profesională pentru grupa de vârsta de la naştere la 3 ani; Rolul jocului, Abordarea holistică a copilului, Individualizarea, Comunicarea cu părinţii şi cu - rezistenţa la schimbare a personalului din sistem copilul, Rolul părinţilor în educaţie (îngrijire, - insuficienţa reactualizare a conţinuturilor nutriţie, dezvoltare, sănătate, igienă, educaţie,
6

dezvoltare socială), Mediul şcolar - Mediul familial, un mediu prietenos a pregătit terenul pentru restructurarea obiectivelor, conţinuturilor, metodologiei formarii şi perfecţionării profesionale a cadrelor didactice şi pentru construirea unui sistem comprehensiv de certificare a competentelor dobândite în diverse programe de formare continuă • editarea unor ghiduri, manuale, studii privind conţinutul şi metodele de educaţie timpurie a copilului, manualul pentru formarea continua a educatoarelor în cadrul proiectului PETAS,... Step by Step.. ISE..), realizarea unor filme didactice („Dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani”), existenţa unor rapoarte elaborate în cadrul diverselor proiecte, existenta unor publicaţii ale UNICEF, UNESCO,UNDP, WB, privind educaţia timpurie şi distribuirea lor gratuită constituie punctul de plecare pentru realizarea unui circuit informaţional intre factorii de politica, decizie, analiza ştiinţifica, execuţie şi administraţie ai sistemului de educaţie a copilului mic, necesar pentru realizarea unei reforme viabile. Acces la educaţie timpurie al grupurilor defavorizate • existenţa unui program intensiv de educaţie preşcolara pentru copiii romi „Summer Kindergarten” dezvoltat şi testat de MEdC în parteneriat cu UNICEF, ISE şi Romani CRISS (2002), preluat în Programul Phare pentru Educaţie în Comunităţi Dezavantajate, cu Focalizare pe Romi”, existenta unor experienţe de succes în aceasta direcţie şi a unor materiale de formare a personalului, deschide perspectiva integratoare a abordării educaţiei timpurii în conformitate cu prevederile Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului şi cu obiectivele ONU de dezvoltare ale mileniului cu privire la educaţia de calitate pentru toţii copiii. Educaţia părinţilor. Parteneriat grădinţăfamilie-comunitate • Înfiinţarea unor Centre de Resurse pentru părinţi (1992-2000) cu sprijinul UNICEF, existenta unui studiu cu privire la rolul şi eficacitatea acestor centre şi existenţa statutului şi a regulamentului de funcţionare al CRP (realizate în 2002 2003 de ISE, MECT şi UNICEF) a creat

-

-

-

-

-

-

-

-

-

programelor de formare continua a cadrelor didactice lipsa de corelare a obiectivelor, conţinuturilor programelor de formare continua cu activitatea practica a cadrelor didactice care sunt din ce în ce mai mult implicate în proiecte de educaţie şi dezvoltare comunitară. Inexistenta unor materiale de informare bazate pe sinteze ale rezultatelor obţinute în diferite proiecte de educaţie timpurie, educaţia părinţilor, educaţie şi dezvoltare comunitară; Lipsa unui sistem de informare funcţional privind politicile de dezvoltare a educaţiei preşcolare, conţinuturi şi metode actuale, eficace şi eficiente, experienţe din alte tari ale Lipsa unor programe TV dedicate informării privind programele de educaţie timpurie, educaţie a părinţilor; Lipsa circuitului de informaţie şi complementarităţii intre diferitele proiecte care vizează sănătatea, protecţia şi educaţia timpurie a copilului; Lipsa bazelor de date locale şi centrale, realizate prin cooperarea intre sistemele de învăţământ, protecţie sociala, sănătate şi primarii, privind toţi copiii de vârsta preşcolara (incluzând copiii din familii care nu apelează la serviciile de protecţie sociala) care au nevoie de sprijin pentru a beneficia de stimulare şi educaţie timpurie; Lipsa de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini corespunzătoare. Nu există un plan de acţiune pentru educaţia părinţilor care sa includă forme de educaţie formală (a viitorilor părinţi) non-formală şi informală; Nu exista o preocupare constanta în sistemul de învăţământ pentru transmiterea de informaţii, elaborarea de materiale, implicarea mass-mediei în vederea formarii părinţilor pentru creşterea şi educarea copiilor cu competenta şi responsabilitate; Educaţia viitorilor părinţi şi a părinţilor nu este inclusa în educaţia adulţilor ca obiectiv distinct şi nu constituie indicator de performanta al sistemului de educaţie. Lipsa mecanismelor de preluare a soluţiilor eficace şi eficiente de către MECT
7

premisele pentru introducerea educaţiei părinţilor ca element a! sistemului de Parteneriate interinstituţionale educaţie timpurie. - colaborarea MECT cu MS, MMSSF ANPDC pentru aceasta grupa de vârsta Prin programele de educaţie a părinţilor este sporadica; derulate în perioada 1997 - 2005 s-a - lipsa unui for metodologic deschis perspectiva extinderii - lipsa informaţiilor de specialitate conexiunilor educaţiei timpurii cu (acces, comunicare, difuzare); strategiile şi programele de educaţie a adulţilor, implementate de MECT, ONG, autorităţi locale. O serie de programe de educaţie a părinţilor au acumulat o experienţa semnificativa din punctul de vedere a adoptări lor de către MECT: Programul Naţional de Educaţie Parentală (pentru părinţi cu copii intre 3 şi 12 ani, derulat pe baza de proiect de UNICEF în Parteneriat cu MECT şi Fundaţia Copiii Noştri); Programul de întărire a capacităţii DJASPC de a oferi educaţie parentala pentru părinţi cu copii de la naştere la 3 ani, realizat de UNICEF în parteneriat cu ANPDC şi Holt România (în cadrul căruia au fost înfiinţate 12 Centre de Resurse pentru Părinţi; Proiectul de strategie de incorporare a educaţiei parentale în sistemul de educaţie; Realizarea în 2004 a unui Curriculum pentru educaţia elevilor claselor a X-a ale liceelor şi colegiilor pedagogice ca viitori părinţi, în cadrul proiectului realizat de ARED, MECT şi UNICEF, formarea cadrelor didactice, editarea unui Ghid metodologic pentru profesori şi a unui manual pentru elevi, în 2005, constituie un început pentru includerea educaţiei părinţilor ca obiectiv al sistemului de învăţământ

• Studiul privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile parentale în România realizat în parteneriat de către MECT, UNICEF, Step-by-Step şi Fundaţia Copiii Noştri (2005), va furniza datele necesare pentru definitivarea conţinutului, metodologiei, mijloacelor şi instrumentelor de evaluare a educaţiei părinţilor ca parte a sistemului naţional de educaţie. Experienţe în domeniul educaţiei copilului 08

3 ani Crearea unui sistem coerent de educaţie a copilului începând de la naştere şi până la vârsta de 3 ani este deja pregătită de următoarele elementele esenţiale ale unui astfel de sistem: existenţa unor cadre didactice care au dovedit, în timp, preocupare pentru educaţia copilului şi înainte de intrarea în grădiniţă (Tg. Mureş, Satu-Mare, Focşani, Suceava etc.); existenţa unor standarde pentru copiii până în 3 ani şi a unui ghid de bune practici pentru educaţia copilului în acest interval, elaborate de CEDP Step by Step, cu sprijinul UNICEF (2002); existenta unui program destinat întăririi capacităţii sistemului de creşe din România prin formarea a 3 Centre Metodologice Zonale (UNICEF în parteneriat cu Step-by-Step) care au devenit centre de resurese pentru personalul a 30 de creşe din România; existenta unui program de formare a personalului din creşe pentru a incorpora educaţia timpurie în serviciile oferite de crese (UNICEF în parteneriat cu StepbyStep); Realizarea unei legături armonioase, în cadrul unui sistem nou de educaţie timpurie, între formele de educaţie a copilului în vârstă de 0-3 ani şi sistemul, optimizat, de educaţie preşcolară beneficiază, de asemenea, de existenţa unor elemente pregătitoare: Studii de analiză în domeniul educaţiei copilului de la naştere la 7 ani elaborarea unui studiu, cu sprijinul UNICEF, cu privire la resursele umane necesare pentru îngrijirea şi educarea copilului de la naştere la 6 ani (2002), care a scos în evidenţă necesitatea abordării holistice a copilului în această perioadă şi importanţa unei educaţii timpurii; elaborarea unui studiu, cu sprijinul UNICEF, cu privire la starea învăţământului preşcolar din România (2003), care a identificat, printre altele, vidul legislativ în domeniul educaţiei
9

timpurii şi, totodată, experienţele pozitive ale unor judeţe în acest domeniu, legea educaţiei care acoperă grupa de vârsta 3-6 ani Parteneriate interinstituţionale în sprijinul educaţiei timpurii Parteneriate cu organisme internaţionale şi ONG-uri pentru grupa de vârsta 3-6 ani Reţea naţională de inspectorate şi grădiniţe ce au dezvoltat parteneriate la nivel local cu autorităţile locale şi instituţii private pentru susţinerea activităţilor din grădiniţe. O ratificarea Convenţiei pentru Drepturile Copilului adoptarea „National Millenium Development Goals” interesul organismelor internaţionaleUNICEF, BM, EU, USAID pentru educaţie timpurie aquis comunitar interesul şi disponibilitatea unor decidenţi de la nivel central şi local pentru educaţia timpurie;

T situaţia socio-economica; decalaj intre planul legislativ şi nevoile sociale şi comunitare; schimbările din structurile administrative centrale şi locale; reglementările privind categoriile considerate cu statut de funcţionar public; rezistenţa la schimbare; lipsa de informare a marelui public; menţinerea unor prejudecăţi legate de mica copilărie şi nevoile educaţionale în acesta perioada; accesul la educaţie;

III. Concluzii şi recomandări Propunerile şi recomandările următoare se bazează pe rezultatele obţinute în urma analizei cadrului legislativ naţional şi internaţional cu privire la educaţia, îngrijirea şi protecţia copilului, precum şi a diagnozei sistemului, având în vedere patru componente convergente: componenta psihopedagogică, cea socială, cea sanitară şi cea comunitară. Componenta psihopedagogică: A. Vârsta 0-3 ani - Definirea coordonării instituţiei de îngrijire, protecţie şi educaţie a copiilor de la 0 la 7 ani (o singură instanţă - MECT). - Având în vedere că la vârsta 0-3 ani copiii învaţă prin interacţiune cu adultul se recomandă o rată de 1 adult la 5 copii. - Modele din alte ţări au arătat ca eterogenitatea din punct de vedere al vârstei în grupele de creşă are un efect stimulativ asupra dezvoltării copilului. Imitarea modelului familial este preferabilă grupării copiilor pe vârste. - Stabilirea nivelului de pregătire pentru educatorul puericultor şi, implicit, a fişei postului pentru acesta. - Stabilirea rutei de formare iniţială şi continuă pentru educatorul puericultor.

10

B. Vârsta 0-6/7 ani Existenţa unui an de practică pedagogică anterior înscrierii în universităţi, care să permită o selecţie riguroasă a viitoarelor educatoare. Regândirea duratei studiilor universitare pentru specializarea institutor înv. preşcolar (o durată mai redusă pentru absolvenţii şcolilor normale/liceelor pedagogice, faţă de absolvenţii altor tipuri de licee). Dezvoltarea unui sistem de recunoaştere şi certificare a tuturor formelor de pregătire continuă (din cadrul programelor europene sau al alternativelor educaţionale) a cadrelor didactice şi a managerilor. Organizarea de cursuri pentru managerii de grădiniţă, corelate cu cele realizate pentru directorii şcolari şi adaptate la cerinţele sistemului preşcolar. Organizarea de cursuri de formare continuă în domenii precum: tehnici de comunicare, relaţionare socială, metode de predare şi educaţie, rezolvarea situaţiilor conflictuale etc. pentru personalul care lucrează în domeniul preşcolar (îndeosebi pentru educatorii metodişti). Revizuirea curriculei de formare iniţială (manuale, metodici, bibliografie etc.) din perspectiva noilor cerinţe. Includerea în programele de educaţie preşcolară a elementelor care fundamentează competenţele de bază şi asigurarea mijloacelor necesare pentru derularea acestora. Necesitatea unei legislaţii clare referitoare la: sponsorizarea în educaţie, creşterea numărului de cadre calificate în învăţământul preşcolar (educatoare, medici, personal de îngrijire), scăderea vârstei de pensionare în învăţământ (ca urmare a stresului). Necesitatea introducerii prin lege a obligativităţii grupei pregătitoare pentru şcoală. înfiinţarea unor instituţii de învăţământ superior pentru formarea de educatori specializaţi pentru copii sub 3 ani, care devin şi persoane resursă în formarea competenţelor parentale; Introducerea la nivel naţional în curriculumul pentru ultimele clase gimnaziale a unor noţiuni legate de importanţa primilor ani de viaţă şi cunoştinţe minime necesare pentru a fi părinte. Formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii de personal de îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul educaţiei şi îngrijirii copilului. Componenta socială: B. Vârsta 0-6/7 ani Organizarea de întâlniri comune cu directori, metodişti, reprezentanţi ai Direcţiilor de protecţie socială, în vederea rezolvării problemelor de asistenţă socială. Introducerea unor conţinuturi care se referă la probleme sociale atât în formarea iniţială cât şi cea continuă a educatoarelor. Subvenţionarea de către stat a hranei pentru copiii provenind din medii defavorizate şi susţinerea acestor copii prin sponsorizări pentru alte cheltuieli decât cele de hrană. Accent pe realizarea unei pregătiri psihologice (psihologie generală, psihologia vârstelor etc.) a asistenţilor sociali, necesară în lucrul cu copiii cu vârsta mai mica de 7 ani. Componenta sanitară: B. Vârsta 0-6/7 ani Realizarea de studii, cercetări şi analize de nevoi referitoare la situaţia educaţiei pentru sănătate în unităţile preşcolare. Implicarea MS se rezumă la normele privind profilaxia copilului şi igiena spaţiului care
11

asigură servicii de îngrijire, protecţie şi educaţie a copiilor de până la 7 ani. Introducerea unor module de educaţie pentru sănătate şi puericultura în formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice. Recunoaşterea în sistemul sanitar a cursurilor organizate de Casele Corpului Didactic, pentru a stimula atât colaborarea între angajaţii MS şi MECT, cât şi dorinţa de perfecţionare a cadrelor medicale care lucrează în unităţi de învăţământ preşcolar. Iniţierea unui sistem de colaborare permanentă dintre medicul de familie şi personalul sanitar din unităţile preşcolare. Adoptarea unor modele alternative de organizare a educaţiei şi îngrijirii pentru copiii preşcolari instituţionalizaţi (de ex. case de tip familial). Iniţierea unor programe de educaţie pentru sănătate cât mai timpuriu. Implementarea unor schimbări legislative referitoare Ia funcţionarea personalului sanitar în cadrul unităţilor de educaţie şi îngrijire a copilului mic. Dotarea fiecărei unităţi preşcolare cu cele necesare pentru intervenţii în caz de urgenţe medicale. Componenta comunitară: A. Vârsta 0-3 ani Flexibilizarea programului creşei, astfel încât familia să fie ajutată, chiar dacă părintele sau persoana de îngrijire lucrează în schimburi. B. Vârsta 3-6/7 ani Introducerea cursurilor de educaţie comunitară în modulele de pregătire ale educatorilor şi a managerilor de unităţi de educaţie preşcolară. Plata personalului medical din unităţile preşcolare de către primărie sau includerea respectivei categorii de personal în organigrama grădiniţelor. Asigurarea posturilor de logoped, personal medical etc. pentru toate grădiniţele indiferent de program şi de mediu de rezidenţă. Includerea educaţiei comunitare ca o componentă importantă în cadrul educaţiei preşcolare, cât şi în programele de educaţie pentru părinţi, autorităţi locale, personal medical. Teme sugerate pentru formarea iniţială şi cea continuă: Abordarea interdisciplinară a educaţiei pentru familie; Management educaţional pentru colaborarea grădiniţelor cu OG şi ONG; Adaptare şi integrare: familia ca liant între grădiniţă şi comunitate; Familia ca factor educaţional - climatul educativ din familie; Organizarea timpului liber al copiilor; Lucrul în reţea şi colaborarea cu alte instituţii; Facilitarea formării unei reţele de lucru pentru toţi factorii implicaţi în educaţia preşcolară la nivel comunitar. Regândirea cadrului legislativ referitor la sponsorizarea unităţilor de educaţie şi îngrijire a copilului.

12

Secţiunea a IV- a Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, pentru anul curent, pe termen scurt şi pe termen lung
1) 2) Prezentul proiect de act normativ aduce următoarele modificări ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare1: Modificări ale veniturilor bugetare, minus, din care: a) bugetul de stat - nu este cazul Modificări ale cheltuielilor bugetare, plus, din care: a) bugetul de stat - cheltuielile anuale cresc în medie cu 3.929.178.123 lei faţă de cheltuielile actuale: 2008 TOTAL Din care: 2008 1. Cheltuieli personal 2. Bunuri şi servicii 3) 1.282.677.317 166.814.956 2009 3.848.031.952 500.444.870 2010 3.951.928.815 513.956.881 2011 3.951.928.815 513.956.881 2012 3.951.928.815 513.956.881 Media pe 5 ani 3.397.299.143 441.826.094 1.483.492.456 2009 4.450.477.372 2010 4.570.640.261 2011 4.570.640.261 2012 4.570.640.261 Media pe 5 ani 3.929.178.123

Impact financiar, plus, din care: a) buget de stat; cheltuielile anuale cresc în medie, cu 3.929.178.123 lei faţă de cheltuielile actuale.

1

Punctele 1, 2 şi 3 se vor completa pentru toate bugetele componente ale bugetului general consolidat, aşa cum este definit în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare. 13

4) Propuneri pentru acoperirea creşterii cheltuielilor bugetare: Creşterea cheltuielilor bugetare se asigură din fonduri alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin redistribuire din cadrul acestuia. 5) Propuneri pentru compensarea veniturilor bugetare: Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect. 6) Calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare: -leiNr crt. 1 *) Total Ch. personal din care: I.2 I.4 I.8 II.6 III.5 III.7 III.8 III.9 111.10 Total Bunuri şi servicii din care: I.1 I.2 I.3 I.6 I.8 III.5 2008 1.282.677.317 232.200.000 283.800.000 34.530.032 6.966.000 3.200 640 725.130.672 333 46.440 166.814.956 11.333.333 17.500.000 7.833 137.500.000 18.133 27.500 2009 3.848.031.952 696.600.000 851.400.000 103.590.096 20.898.000 9.600 1.920 2.175.392.016 1.000 139.320 500.444.870 34.000.000 52.500.000 23.500 412.500.000 54.400 82.500 2010 3.951.928.825 715.408.200 874.387.800 106.387.029 21.462.246 9859 1972 2.234.127.600 1.027 143.082 513.956.881 34.918.000 53.917.500 24.135 423.637.500 55.868 84.727 2011 3.951.928.825 715.408.200 874.387.800 106.387.029 21.462.246 9859 1972 2.234.127.600 1.027 143.082 513.956.881 34.918.000 53.917.500 24.135 423.637.500 55.868 84.727 2012 3.951.928.825 715.408.200 874.387.800 106.387.029 21.462.246 9859 1972 2.234.127.600 1.027 143.082 513.956.881 34.918.000 53.917.500 24.135 423.637.500 55.868 84.727 Media pe 5 ani 3.397.299.143 615.004.920 751.672.680 91.456.243 18.450.148 8.475 1.695 1.920.581.098 833 123.001 441.826.094 30.017.466 46.350.500 20.748 364.182.500 48.028 72.836
14

2

*)

III.7 III.8 III.9 III.10 3
*

12.250 380.800 333 34.772 34.000.183 5.250.000 28.583.333 166.850 1.483.492.456

36.750 1.142.400 1.000 104.320 102.000.550 15.750.000 85.750.000 500.550 4.450.477.372

37.742 1.173.245 1.027 107.137 104.754.565 16.175.250 88.065.250 514.065 4.570.640.261

37.742 1.173.245 1.027 107.137 104.754.565 16.175.250 88.065.250 514.065 4.570.640.261

37.742 1.173.245 1.027 107.137 104.754.565 16.175.250 88.065.250 514.065 4.570.640.261

32.445 1.008.587 883 92.101 90.052.886 13.905.150 75.705.817 441.919 3.929.178.123

)

4

Total Active nefinanciare din care: II. l II. 5 IIL10 TOTAL GENERAL

Pentru stabilirea influentelor financiare pe anii 2010-2011 şi 2012 a fost folosită rata inflaţiei de 2,7% 1 ) detalierea indicatorilor din tabelul de mai sus: I.1. Iniţierea unui demers legislativ de modificare a Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea introducerii grupei mari pregătitoare (5-6/7 ani) în învăţământul obligatoriu. IMPLICAŢII FINANCIARE: caiete de lucru pentru copii, rechizite, jocuri educaţionale pentru copiii de 5-6/7 ani (anual, aprox. 400.000 pachete cu rechizite şi caiete de lucru; valoare pachet - 80 RON; anual, aproximativ 20.000 grupe pregătitoare; valoare jocuri educaţionale -100 RON) I.2. Studierea posibilităţii şi crearea condiţiilor necesare pentru a cuprinde copiii cu vârste între 2 şi 3 ani în grupe preşcolare precoce, fără frecvenţă obligatorie. IMPLICAŢII FINANCIARE: dotare spaţii (mese, scaune, paturi, catedră şi scaune cadre didactice, dulapuri jucării pentru 8 copii/grupă), identificare spaţii necesare (chirie sau construcţie spaţii noi), jocuri şi jucării specifice nivelului de vârstă, plata educatoarei şi a ajutorului de educatoare (anual, aprox. 200.000 copii cu vârste între 2-3 ani intră în sistem - 25.000 grupe; valoare iniţială dotare grupă - 2000 RON; valoare jocuri şi jucării - 100 RON; plata educatoarei şi a ajutorului de educatoare -1800 RON/ lună), chirii, construcţii noi I.3. Aplicarea unor teste standard pentru stabilirea nivelului real de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi pentru copiii de 6-7 ani, precum şi pentru cei de 2-3 ani, în vederea conceperii programelor de învăţământ specifice acestor grupe de vârstă; IMPLICAŢII FINANCIARE: grupuri de lucru pentru elaborarea testelor şi a programelor specifice, echipă pentru aplicarea testelor specifice (3 grupuri de lucru a câte 5-7 persoane fiecare; 5 întâlniri într-un an, aproximativ 10 zile; valoare globală/întâlnire: 1500 RON; o echipă pentru
15

aplicare teste formată din 10 operatori; 2 deplasări/operator a câte 5 zile fiecare; cost pe deplasare: 800 RON). I.4. Introducerea funcţiei didactice de educator-puericultor pentru nivelul 0-3 ani şi, eventual, a funcţiei de ajutor de educatoare pentru toate grupele cu copii între 2 şi 6/7 ani. IMPLICAŢII FINANCIARE: anual, salarii pentru aproximativ încă 50.000 cadre didactice, valoare lunară salariu: între 700 şi 1100 RON. I.6. Subvenţionarea de către stat a hranei pentru copiii provenind din medii defavorizate şi susţinerea acestor copii, prin sponsorizări, pentru alte cheltuieli decât cele de hrană. IMPLICAŢII FINANCIARE: anual, plata hranei pentru aproximativ 250.000 copii cu vârste între 0 şi 6/7 ani; valoare contribuţie lunară de hrană pentru un copil: 150 RON; sponsorizare lunară pentru sprijinirea dezvoltării acestor copii în valoare de 50 RON / copil. I.8. Preluarea ideilor şi iniţiativelor pozitive din cadrul unor programe educaţionale şi dezvoltarea lor până la generalizare la nivelul întregului sistem: grădiniţa de vară, grădiniţa de week-end, grădiniţa în familie, camerele de joacă (ludotecile), mediatorul şcolar, centrele de resurse pentru părinţi etc. IMPLICAŢII FINANCIARE: plata mediatorului şcolar (un salariu mediu pe economie), dotare ludoteci/camere de joacă din comunitate (mobilier şi jucării în valoare de aproximativ 2500-3000 RON/cameră) şi plata educatorului/angajatului respectiv (plata cu ora), dotare centre de resurse (mobilier, TV cu video, calculator/laptop, videoproiector/retroproiector, rafturi cărţi şi cărţi, reviste în valoare de aproximativ 4500 - 5000 RON), consumabile centre de resurse (aproximativ 150 RON lunar) şi plata personalului (cel puţin 3 persoane - plata cu ora). II. 1. Studierea posibilităţii de reorganizare a sistemului de învăţământ obligatoriu, inclusiv prin includerea grupei mari pregătitoare în şcoală, acolo unde spaţiul o permite. Va apărea, astfel, o unică entitate grădiniţă-şcoală, în scopul asigurării unui mediu educaţional unic şi a armonizării influenţelor educative. IMPLICAŢII FINANCIARE: dotare spaţii şcolare care vor funcţiona ca grupe de preşcolari nou constituite (aproximativ 3500 spaţii noi pentru cuprinderea, anual, a unui număr de 70.000 copii cu vârste între 5-6/7 ani - valoarea dotării iniţiale a unui spaţiu se va ridica la aproximativ 4500 RON). II.5 Conceperea unui program naţional de dotare a unităţilor de învăţământ preşcolar şi a claselor I-II din învăţământul primar, pentru crearea unui mediu educaţional stimulativ şi unitar în cadrul aceluiaşi ciclu curricular. IMPLICAŢII FINANCIARE: vezi punctul II. 1 la care se mai adaugă încă 14.000 clase I-II a câte 4500-5000 valoare dotare/clasă.
16

II.6 Plata personalului medical din unităţile preşcolare de către primărie sau includerea respectivei categorii de personal în organigrama grădiniţelor şi asigurarea personalului medical pentru toate grădiniţele, indiferent de program şi de mediu de rezidenţă. IMPLICAŢII FINANCIARE: plata a aproximativ 1500 cadre sanitare (valoare medie lunară a salariului de aproximativ 900 RON). II.7. Conceperea unui program naţional de formare a directorilor de şcoli, în vederea conducerii eficiente, precum şi a monitorizării procesului de învăţământ desfăşurat în grădiniţe. IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor deformare specifice (grup de lucru 6-7 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2 zile, valoarea unei întâlniri fiind de aproximativ 1500 RON), taxă de acreditare curs 1000 RON, formarea personalului din cel puţin 85 unităţi de învăţământ (40 ore de formare, 85 persoane formate - total cheltuieli materiale: 4250 RON, total cheltuieli transport şi cazare: 20000 RON, plata a 2 formatori 1920 RON). III.5. Iniţierea unor programe-pilot de formare continuă a educatoarelor şi a cadrelor medicale, pentru a face faţă cerinţelor copiilor de 2-3 ani. Aceste programe se vor finaliza cu: introducerea în curriculumul de formare iniţială a educatoarelor a elementelor de puericultura şi psihologie a copilului antepreşcolar şi a unor elemente de educaţie a părinţilor; introducerea unor elemente de pedagogie şi metodică în formarea iniţială a cadrelor medicale care vor lucra în echipă cu educatoarele la aceste grupe precoce. IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor de formare specifice (grup de lucru 10-15 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2-3 zile, valoarea unei întâlniri fiind de aproximativ 3000 RON), taxă de acreditare cursuri 5000 RON, formarea personalului din cel puţin 10 unităţi de învăţământ (40 ore de formare/modul - total 200 de ore deformare, 30 persoane formate - total cheltuieli materiale: 7500 RON, total cheltuieli transport şi cazare:35000 RON, plata a 10 formatori 9600 RON). III.7. Conceperea unui program naţional de formare a directorilor de şcoli, în vederea conducerii eficiente, precum şi a monitorizării procesului de învăţământ desfăşurat în grădiniţe. IMPLICAŢII FINANCIARE: elaborarea modulelor deformare specifice (grup de lucru 6-7 persoane, cel puţin 5 întâlniri pe an, de 2 zile, valoarea unei întâlniri fiind de aproximativ 1500 RON), taxă de acreditare curs 1000 RON, formarea personalului din cel puţin 85 unităţi de învăţământ (40 ore de formare, 85 persoane formate - total cheltuieli materiale: 4250 RON, total cheltuieli transport şi cazare: 20000 RON, plata a 2 formatori 1920 RON).

17

III.8. Stimularea înfiinţării Centrelor de Resurse şi Perfecţionare în toate zonele judeţelor ţării. În aceste centre vor exista: informaţii de specialitate şi informaţii despre dezvoltarea copilului în perioada 2-7 ani (pentru educatoare şi alţi specialişti, pentru părinţi şi alţi membri ai comunităţii) şi, tot aici, se vor derula formările cadrelor didactice din sistem. IMPLICAŢII FINANCIARE: vezi punctul 1.9. (partea care se referă la costurile pentru un centru de resurse) - aproximativ 4 centre noi/judeţ III.9. Introducerea la nivel naţional în curriculumul pentru ultimele clase gimnaziale a unor noţiuni legate de importanţa primilor ani de viaţă şi cunoştinţe minime necesare pentru a fi părinte (programul a fost deja pilotat în 8 judeţe, urmează să fie aprobat curriculumul de către CNC şi să fie postat pe site-ui MECT). IMPLICAŢII FINANCIARE: acreditarea modulului deformare a cadrelor didactice care vor preda acest opţional - 1000 RON. III.10. Conceperea unui sistem de perfecţionare tip „biblioteca mobilă”, care să pătrundă cu informaţia de specialitate şi în zonele izolate şi care să stimuleze studiul individual şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice. IMPLICAŢII FINANCIARE: 5 microbuze, fond de carte, xerox, consumabile (3 luni pe an), benzină, plata şoferului şi a însoţitorului (3 luni pe an) 7) Alte informaţii Impactul bugetar se va estima: pe termen lung (pe următorii 5 ani): 2008 1.483.492.456 2009 4.450.477.372 2010 4.570.640.261 2011 4.570.640.261 2012 4.570.640.261 -leiMedia pe 5 ani 3.929.178.123

18

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->