~Floare albastr~ ~Mihai Eminescu~ ~Argumentarea apartenenei la romantism~

Mihai Eminescu a fost i este cel mai mare poet i scriitor romn, cel mai mare
poetromantic i a realizat o oper monumental a tradiiilor populare i culte
naionale,depindu-le prin geniul i munca sa.De-a lungul vieii, Mihai Eminescu
a scris poezii filozofice precum Luceafrul,Scrisoarea I, poezii de inspiraie
folcloric sau mitologic Revedere, poezii ce au ca temnatura Dorina, Sara
pe deal, Lacul, sau iubirea Floare albastr.Publicat n revista Convorbiri
literare, poezia Floare albastr constituie dup cumspunea Vladimir Streinu
primul mare semn al operei viitoare.Poezia Floare albastr, ca specie literar
este idil i aparine liricii peisagiste i erotice,care prezint n chip idealizat iubirea,
ntr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice ifiguri de stil tablouri din
natur i puternice triri interioare, cu predilecie sentimentul dedragoste.Poezia
romantic Floare albastr face parte din tema iubirii i a naturii, dar spre
dosebirede alte poezii erotice aceast creaie cuprinde i idei filozofice.Tema o
constituie aspiraia poetului spre iubirea ideal, spre perfeciune, care nu se
poatemplini, scepticism exprimat de ultimul vers al poeziei: Totui este trist n
lume.Ideea poetic exprim tristeea i nefericirea omului de geniu pentru
neputina de a atingeabsolutul iubirii, pentru imposibilitatea mplinirii cuplului
erotic.Titlul poeziei este alctuit din dou sintagme floare, reprezentnd
efemeritatea,delicateea i albastru sugernd infinitul cosmic dar i aspiraia.Titlul
este o metafor simbol, un motiv romantic care apare i n alte literature. n
literaturagerman, in lirica lui Novalis floarea albastr se metamorfozeaz n
femeie lund chipuliubitei i tulburnd inima eroului. n literatura italian, n poezia
lui Leopardi, motivul floriialbastre sugereaz puritatea iubirii i candoarea iubitei.
Iar la Eminescu reprezint voina dar i nostalgia nesfritului sau femeia ideal.De
asemenea albastrul, simbolizeaz infinitul, deprtrile mrii i ale cerului, iar floarea
poate fi fiina care pstreaz dorinele.

Poezia este construit pe dou planuri distince, inegale ca ntindere: un plan al

femeii,ilustrnd monologul liric, iar cellalt al brbatului, ilustrnd monologul liricofilozofic. Femeiaeste o copil naiv, dornic s se maturizeze prin iubire, iar
brbatul este un contemplativ,sedus de dulceaa jocului inocent, dar preocupat de
idei filozofice.Elementele de prozodie se caracterizeaz prin rim mbriat,
msur de 7-8 silabe, i ritmtrohaic, n spiritul metricii populare.Incipitul este o
interogaie retoric a iubitei, adresat brbatului vistor cufundat n stelei n
ceruri nalte.Planul feminitii cuprinde strofele 1-3 i 5-12. Are forma unui
monolog, alctuit n prima parte dintr-un repro, i apoi, n partea urmtoare dintr-o
provocare inocent, care este un act deseducie.Reproul este expresia intuiiei
feminine, care simte nstrinarea brbatului, cufundarea luin stele, n nori i
ceruri nalte.Adverbul iar arat repetabilitatea confuziei brbatului asupra cilor

omului de a fi fericit(el creznd c aceast stare se poate mplini prin cunoaterea

ideilor filozofice). Versul De num-ai uita ncalte sugereaz dorina inocent a fetei
de a nu fi uitat de brbatul meditativ. Dinstructura n zadar reiese inutilitatea
preocuprilor reflexive, ntrucat ceea ce dorea s afle nuera necomplicat, ci pur i
inocent.Confuzia brbatului o determin pe fat s-l avertizeze asupra capcanei n
care ar putea scad, i anume s nu caute prea trziu fericirea, iubirea: Nu cta n
deprtare/ Fericirea ta,iubite!Ghilimelele care delimiteaz primele trei strofe
evideniaz vorbirea direct, textul citataparine iubitei i este reprodus pentru a
creiona portretul omului de geniu.Iniiativa adresat de fat Hai in codrul cu
verdeat, poate fi interpretat i ca pe o leciede iniiere.Pastelul imagineaza un
cadru romantic, feeric, in care natura e personificat: izvoare plng, ochi de
pdure. Natura e protectoare a cuplului (natura erotizat), deoarece
preiamanifestrile i sentimentele ndrgostiilor. Peisajul descris este mre:
prpastie, stnc,balt, noapte. Planul terestru se mbin cu cel
cosmic.Ideea izolrii cuplului de ndragostii de restul lumii, dorina de intimitate a
ndrgostiilor,este ntlnit n aceast poezie n motivul cuplului biblic,
edenic.Portretul fetei ntruchipeaz idealul de frumusee eminescian, aici
caracterele fetei fiindreliefate prin intermediul epitetelor cromatice: de-aur prul,
roie ca mrul.

Gesturile tandre, oaptele, declaraiile erotice, chemrile iubirii optimiste avnd

chiar o notde veselie se constituie ntr-un ritual erotic specific imaginarului poetic
eminescian: i mi-ispune-atunci poveti, Ne-om da srutri pe cale.Timpurile
verbale de viitor popular (vom ede, mi-i spune, oi desface) amplaseaz
povestea de dragoste ntr-un spaiu rustic i sugereaz optimismul eului liric privind
posibilamplinire a iubirii absolute, ntr-un cndva nedefinit, ca un vis de fericire ce
urmeaz s semanifeste ntr-un viitor imaginar.Limbajul fetei este popular: de nu
m-ai uita ncalte, mi-oi face, cine treab are, voicerca.Planul brbatului
cuprinde strofele 4 i 13-14 i are dublu rol: evocarea povetii de dragostei
caracterul acesteia de meditaie. Senzaia de poveste evocat este dat de
prezena n text aunui narator, marcat de pronumele personal eu i a unor scurte
precizri care delimiteaz planurile: Dulce netezindu-mi prul sau Ca un stlp
eu stam n lun, apoi n final -amurit iubirea noastr.Discursul se face din
perspectiva maturului. Abia acum i adreseaz fetei cuvinte tandre:mititica. i d
dreptate i contientizeaz dureros c s-ar fi putut mplini n plan uman, acestlucru
fiind ilustrat n versul Ah! Ea spuse adevrul. Noteaz cu autoironie reacia lui
deatunci: Eu am rs, n-am zis nimica; prin aceasta dovedind faptul c atunci se
credea superior,iar pe ea, naiv, neexperimentat.Versul Ca un stlp eu stam n
lun nfieaz uimirea, impactul pe care l au vorbelefetei, capabil s exprime
adevruri mari n cuvinte simple.Exclamaiile retorice ce frumoas, ce nebun
exprim regretul, nostalgia, cotientizareatrzie a faptului c fericirea a trecut pe
lnga el, iar descrierea facut de eul liric demonstreazsacralitatea fetei i revelaia

acestuia despre iubirea pierdut.Punctele de suspensie aflate naintea ultimei strofe

ndeamn la mediatie privind mplinireaiubirii ideale, perfecte, ce nu poate fi
realizat.Ultima strof aduce ideea despririi, a stingerii dragostei, iar repetiia
floare albastrsugereaz durerea brbatului c a pierdut povestea de dragoste,
subliniaz intensitatea tririigenerate de contrastul dintre iluzie i realitate
accentuate de acel totui.Ultimul vers Totuieste trist n lume! prezint o idee
filozofic - tristeea condiieiumane -, ce a strnit numeroase controverse, polemica
purtndu-se n jurul lui totui sautotul, ntruct manuscrisul s-a pierdut. Cel care
decide corectitudinea formei este Perpesicius,editorul operelor eminesciene
complete care argumenteaz faptul c acest totui este specificsimirii poetului.

Romantismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al 18-lea in Anglia
si Germania si in prima jumatate a secolului al 19-lea in Franta.Una dintre trasaturile poeziei
romantice,care se regaseste in opera eminesciana este folosireasimbolurilor.In poezia
Floarea albastra simbolul central se refera la mitul romanitic al florii albastre care
reprezinta dorinta de cunoastere,de atingere a unui ideal .Eminescu preia mitul de la poetul
german Novalis dezvoltand mitul fericiri prin iubire si aspiratie spre ideal. Publicata in 1873
in revista Convorbiri Literare,este una dintre cele mai reprezentative poezii care trateaza
tema iubirii si a naturii intr-o viziune romantica despre lume.Poezia se remarca prin
imbinarea mai multor specii:idila,pastel,elegie,meditatie,tema iubirii fiind asociata cu cea a
naturii dar si cu tema geniului si a trecerii ireversibile a timpului.Motiv de factura romantica
Floarea albastrasimbolizeaza iubirea ideala vazuta ca modalitate de cunoastere si
implinire spirituala.Tema iubirii este redata din 2 perspective,care corespund,in structura
poieziei celor 2 planuri lirice:cel feminin si cel al barbatului-2 modalitati de a intelege lumea
si iubirea.Planul iubitei are forma unui monolog alcatuit dintr-un repros,o provcare inocenta
si o incercare de seductie planul barbatului confera poieziei caracter de meditatie,subliniind
conditia geniului.Monologul femeii prezinta viziunea asupra iubirii omului comun vocea lirica
feminina reproseaza omului de geniu instrainarea,preocuparea,preocuparea
absolutului,avertizandu-l ca fericirea nu sta in campiile asire si intunecata zare, ce in
iubirea,specifica lumii terestre:Nu cata n departare / Fericirea ta, iubite ! .Iubita incearca
sa-l atraga in mijlocul naturii reprezentata de codru :Hai in codru cu verdeata.Poezia
respecta scenariul idilei eminescenie:chemarea in mijlocu naturii,jocul
iubirii,despartirea.Elementele decorului:bolta senina,trestia cea lina,izvoarele alcatuiesc
un peisaj paradisiac,in antiteza cu cel descris in planul barbatului unde
stelele,norii,intunecata mare simbolizeaza infinitului.Imaginea iubitei apare,de asemenea,in
opozitie cu cea masculinarosie ca marul,cu par de aur ,o prezenta
vie,telurica.Vocea lirica masculina reprezinta atitudinea geniului asupra lumii,vietii
si iubirii.Se observa la inceput in cuvintele barbatului o duiosie ironica,convertita in final in
meditatie asupra ireversibilitati timpului care rapeste totul:viata,tineretea,iubirea: Si te-ai
dus, dulce minune/S-a murit iubirea noastra/Floare-albastra ! floare-albastra !/Totusi este
trist n lume !.Atitudinea sa sceptica din meditatia finala exprima concluziv ideea ca fericirea
prin iubire este posibila in contingent,dar este efemera.In aceste sens se motiveaza

aspiratia geniului spre cunoasterea absoluta,spre iubirea ideala,singura posibilitate de a

invinge timpul.Eminescu isi prezinta viziunea asupra temei iubirii si a naturii cu ajutorul
simbolului romantic al florii albastre.Iubirea apare in Floare albastraca simgura modalitate
de a cunoaste in totalitate sensurile lumii.Floare albastra nu reprezinta numai femeia
iubita,ci,mai ales,iubirea ca valoare ideala.