Hemograma cu form.

leucocitara, Hb,Ht,indici si reticulocite

Hemoleucograma completa consta din masurarea urmatorilor parametri:

numar de leucocite;

numar de eritrocite;

concentratia de hemoglobina;

hematocrit;

indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie

(HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei
eritrocitare (RDW);

numar de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si

largimea distributiei trombocitare (PDW);

formula leucocitara;

+/- numar de reticulocite.

Hemograma este un test screening de baza, fiind unul din cele mai frecvent cerute teste de
laborator, reprezentand adesea primul pas in stabilirea statusului hematologic si diagnosticul
diverselor afectiuni hematologice si nehematologice. Cuantificarea parametrilor hematologici
asociata uneori cu examinarea frotiului de sange aduce informatii pretioase, orientand in
continuare spre efectuarea altor teste specifice9.
Pregatire pacient
Hemograma se poate recolta jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate
mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei).
Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturi
incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv
hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie
comunicate laboratorului.

Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii.

In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange
pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor
fiziologice circadiene ale unor parametri) 4;6;9;19.
Specimen recoltat, recipient si cantitate recoltata sange venos recoltat pe anticoagulant:
EDTA tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz K3 EDTA); la copii
mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai pe heparina (microtainer).
Se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori.
Tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie
optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de sange) 4;6;9;19.
Cauze de respingere a probei

tub incorect;

specimen coagulat;

specimen hemolizat;

cantitate insuficienta9.

Prelucrare necesara dupa recoltare daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie
refrigerata9.
Stabilitate proba 36-48 ore la temperatura camerei (18-26C) sau la frigider (28C)
pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie
analizate in primele 6 ore de la recoltare. Nu se recomanda depasirea acestui interval pentru
determinarea indicilor eritrocitari si hematocritului. Daca proba a fost refrigerata, trebuie
echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata9.
Metoda de determinare analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta
utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica9.

NUMARUL DE ERITROCITE (NUMARUL DE CELULE ROSII)

Numarul de eritrocite reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt
investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar
pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care
caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara.
Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sange, sunt anucleate, fiind necesare pentru
respiratia tisulara. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala
functie constand in transportul 02 de la plaman la tesuturi si transferul CO2 de la tesuturi la

plaman. Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in eritrocite. Forma
eritrocitelor de disc biconcav confera raportul volum/suprafata optim pentru schimbul de gaze
si le asigura acestora deformabilitatea in timpul traversarii microcirculatiei.
Indicatii in combinatie cu hematocritul si concentratia de hemoglobina, numarul de
eritrocite este util in detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/policitemiei.
Metoda de determinare eritrocitele sunt numarate de analizorul automat in timpul trecerii
acestora printr-un orificiu prin care sunt dirijate intr-un singur rand prin metoda de focusare
hidrodinamica4;6-8;9;14;16;19.
Valori de referinta valori diferite in functie de varsta si sex (vezi anexa 7.1.1); se exprima
in numar de eritrocite x106/L (mm3) sau numar de eritrocite x1012/L9.
Semnificatie clinica
Numarul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostica mica; o evaluare corecta a
masei de eritrocite a organismului poate fi obtinuta doar in corelatie cu hematocritul. Numarul
de eritrocite este influentat de modificarile volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina sau
in tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic4;6;14.
1. Scaderea numarului de eritrocite: determina anemie. Anemia este definita din punct de
vedere functional printr-o masa eritrocitara insuficienta pentru asigurarea unei cantitati
adecvate de oxigen tesuturilor periferice. In practica, se considera anemie atunci cand
concentratia de hemoglobina, hematocritul si/sau numarul de eritrocite sunt sub valorile de
referinta7. Diagnosticul este dificil daca doar unul din parametri este sub valorile limita; in
acest caz hemograma trebuie monitorizata in continuare pentru stabilirea unui diagnostic
corect.
In anemia acuta datorata hemoragiei, numarul de eritrocite si concentratia de hemoglobina
raman nemodificate in primele ore datorita pierderii concomitente de plasma; ele incep sa
scada pe masura ce se produce corectia deficitului volemic.
In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin cresterea compensatorie a
volumului plasmatic, iar numarul de eritrocite si hematocritul sunt de obicei scazute. Totusi,
in conditiile asociate cu microcitoza marcata (anemie feripriva severa, talasemie), numarul de
eritrocite poate ramane in limite normale sau poate fi chiar crescut.
Anemia relativa este o conditie caracterizata prin masa normala de eritrocite, dar cu volum
sanguin crescut prin cresterea volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina, splenomegalie
masiva. In aceasta situatie proteinele totale plasmatice sunt la limita inferioara a normalului,
spre deosebire de anemia cronica in care proteinele totale sunt in limite normale19.
Pentru a identifica cauza anemiei, informatiile privind istoricul bolii si examinarea fizica
trebuie integrate cu cateva teste de laborator cheie, cum ar fi determinarea numarului de
reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sange colorat si eventual a maduvei
osoase. Prezenta altor anomalii hematologice (trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor)
orienteaza diagnosticul spre o posibila insuficienta medulara datorata anemiei aplastice, unei
boli hematologice maligne sau dislocarii maduvei osoase prin procese patologice de cauza

extrahematologica. Pancitopenia poate aparea si ca urmare a distructiei periferice sau

sechestrarii celulare prin hipersplenism.
2. Cresterea numarului de eritrocite (concentratiei de hemoglobina si/sau
hematocritului) determina eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul cresterii masei
eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate fi consecinta reducerii
volumului plasmatic (eritrocitoza relativa/falsa)14.
Clasificarea eritrocitozei14
A. Eritrocitoza/policitemie relativa (peudoeritrocitoza): hemoconcentratie; sindromul
Gaisbck.
B. Policitemie (eritrocitoza absoluta)
1. Policitemie primara: policitemia vera; policitemia primara familiala.
2. Policitemie secundara:

Secundara scaderii oxigenarii tisulare (eritrocitoza fiziologica/hipoxica):

o eritrocitoza de altitudine;
o boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonara primara;
o boli congenitale de cord cianogene;
o sindroame de hipoventilatie: hipoventilatie alveolara primara; sindromul
Pickwick; apneea de somn;
o hemoglobine anormale: ereditare/dobandite (medicamente, substante chimice,
fumat: carboxihemoglobina);
o policitemia familiala.

Secundara productiei aberante de eritropoietina (eritrocitoza nefiziologica):

o boli renale: carcinomul renal si alte tumori renale; rinichiul polichistic;
rinichiul in potcoava; hidronefroza; stenoza de artera renala;
o carcinomul hepatocelular si alte tumori hepatice;
o tumori vasculare cerebeloase;
o leiomiomul si tumori fibroide uterine;
o boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene
virilizante, sindrom Barter, feocromocitom;

o medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina;

o policitemia familiala.
3. Policitemie idiopatica.
Interferente 4;6;8;16;19
1. Recoltarea cu pacientul in pozitie culcata determina scaderea numarului de eritrocite (si
hematocritului) cu 5 10% (prin redistribuirea lichidului din spatiul interstitial spre circulatie
datorita modificarii presiunii hidrostatice la nivelul membrelor inferioare).
2. Stresul poate determina cresterea numarului de eritrocite.
3. Staza venoasa prelungita >2 minute in timpul venopunctiei determina cresterea numarului
de eritrocite cu ~10% (si cresterea semnificativa a hematocritului). De asemenea, recoltarea
dupa efort fizic intens determina cresterea numarului de eritrocite cu pana la 10% (ca si
cresterea concentratiei de hemoglobina). Toate acestea se datoreaza hemoconcentratiei.
4. Deshidratarea cu hemoconcentratie consecutiva (soc, arsuri severe, obstructie intestinala,
varsaturi/diaree persistente, abuz de diuretice) poate masca prezenta anemiei. De
asemenea, hiperhidratarea pacientului (administrarea masiva de lichide i.v.) poate determina
niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite.
5. Prezenta aglutininelor la rece in titru mare determina, daca sangele este pastrat la
temperatura camerei, niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite si un VEM fals crescut;
in consecinta hematocritul este fals scazut, iar HEM si CHEM sunt crescute.
6. Prezenta de crioglobuline in concentratie mare poate interfera cu determinarea numarului
de eritrocite.
7. Trombocitele mari/macrotrombocitele (ex.: din trombocitemia esentiala) pot fi numarate ca
eritrocite.
8. Numeroase medicamente pot determina cresterea sau scaderea numarului de eritrocite:

pot scadea numarul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente;

pot determina cresteri ale numarului de eritrocite: corticotropina, glucocorticoizii,

danazolul, eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida, pilocarpina,
mycophenolatul6.

HEMATOCRITUL (VOLUMUL PACHETULUI DE CELULE)

Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.
Indicatii detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei.

Metoda de determinare analizorul automat calculeaza hematocritul prin determinarea

numarului de eritrocite/L de sange si masurarea amplitudinii impulsurilor in eritrocite prin
metoda luminii dispersate9.
Valori de referinta diferite in functie de varsta si sex (vezi anexa 7.1.1). Hematocritul se
exprima ca fractie decimala/ca procent9.
Semnificatie clinica
Hematocritul depinde de masa eritrocitara, volumul eritrocitar mediu si volumul plasmatic.
De obicei, atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le
urmeaza pe cele ale numarului de eritrocite. Totusi in anemia micro-/macrocitara relatia poate
sa nu se pastreze. De exemplu, in talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare
ocupa un volum mai mic, in timp ce numarul de eritrocite poate fi normal/crescut8;16.
1.Scaderea hematocritului:
anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat sever anemic;
cresterea volumului plasmatic (sarcina).
2. Cresterea hematocritului:
eritrocitoza/policitemie;
hemoconcentratie (ex.: soc; aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici; poliurie etc.)8.
Valori critice un Hct <20% poate determina insuficienta cardiaca si deces;
Hct >60% se asociaza cu coagularea spontana a sangelui6.
Interferente
1. Excesul de anticoagulant (cantitate insuficienta de sange) determina scaderea volumului
eritrocitar si in consecinta scaderea Hct determinat manual (efect mai pronuntat pentru K3EDTA decat pentru K2-EDTA).
2. In sangele arterial Hct este cu ~2% mai mare decat in sangele venos.
3. In reticulocitoza, leucocitoza marcata, prezenta
de crioglobuline sau macrotrombocite analizorul automat poate determina valori fals crescute
ale Hct (volumele mai mari ale reticulocitelor si leucocitelor intra in calculul Hct).
4. Valori fals scazute ale Hct pot aparea in cazuri de hemoliza in vitro, autoaglutinare,
microcitoza4;6;8;16;19.

HEMOGLOBINA

Hemoglobina reprezinta componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele

citoplasmatice eritrocitare) si serveste ca vehicul pentru transportul O2 si CO2. Hemoglobina
este o proteina conjugata constand dintr-un tetramer format din 2 perechi de lanturi
polipeptidice (globine), fiecare dintre acestea fiind conjugat cu un grup hem, un complex al
unui ion de fier cu pigmentul rosu, porfirina, care confera sangelui culoarea rosie. Fiecare
gram de hemoglobina poate transporta 1.34 mL O2 per 100 mL de sange.
Hemoglobina serveste de asemenea ca tampon in lichidul extracelular. In tesuturi, la pH
scazut, O2 se disociaza de Hb; Hb deoxigenata se leaga de ionii de hidrogen; in eritrocite
anhidraza carbonica converteste CO2 in bicarbonat si ioni de hidrogen. Pe masura ce ionii de
hidrogen se leaga de hemoglobina, ionii bicarbonat parasesc celula; pentru fiecare ion
bicarbonat care paraseste celula intra un ion de clor6.
Formele de hemoglobina prezente in mod normal in circulatie includ: deoxihemoglobina
(HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb) si methemoglobina (MetHb),
toate acestea fiind determinate impreuna in sangele total. In anumite situatii clinice diferitele
forme de Hb pot fi determinate individual19.
Indicatii impreuna cu Hct si numarul de eritrocite, este utila pentru detectarea si
monitorizarea anemiei si policitemiei.
Metoda de determinare Hb este determinata automat prin metoda fotometrica in urma
conversiei in SLS-Hb cu ajutorul unui surfactant Sodium Lauryl Sulfate9.
Valori de referinta diferite in functie de varsta si sex (vezi anexa 7.1.1). Hb se exprima in
g/L sau g/dL. In cazul exprimarii ca si concentratie in mmol/L se utilizeaza urmatorii factori
de conversie19:
mmol/L = g/L x 0.0621
mmol/L = g/dL x 0.621
g/dL= mmol/L x 1.61
g/L= mmol/L x 16.1
Numarul de eritrocite, Hb si Hct pot fi analizate aplicand regula lui trei4: daca eritrocitele
sunt normocitare/normocrome: nr. Er x3 ~ valoarea Hb.
Hematocritul poate fi estimat din hemoglobina utilizand urmatoarea formula:
Hct = Hb (g/dL) x 2.8 + 0.8 sau Hct = Hb x 3
Daca exista o deviere semnificativa de la aceasta regula trebuie verificata existenta de
anomalii ale indicilor eritrocitari si aspectul frotiului de sange9.
Semnificatie clinica
1.Scaderea hemoglobinei sub nivelurile de referinta determina aparitia anemiei. Hb trebuie
evaluata impreuna cu Hct, numarul de eritrocite, indicii eritrocitari si morfologia celulara pe

frotiu pentru clasificarea anemiei. O valoare normala a concentratiei de Hb nu exclude anemia

datorata hemoragiei acute.
In sarcina concentratia de hemoglobina scade cu 23 g/dL datorita unei cresteri
disproportionate a volumului plasmatic fata de masa eritrocitara19.
La nou-nascut masa eritrocitara este mai mare la nastere decat la adult si scade continuu in
prima saptamana de viata, Hb putand ajunge pana la 9 g/dL in saptamanile 1112 de viata
(anemie fiziologica). Scaderea apare mai precoce si este mai pronuntata la prematuri.
Nivelurile de la adult sunt atinse in jurul varstei de 14 ani; la varstnici apare o scadere
graduala a concentratiei de hemoglobina.
2. Cresterea hemoglobinei apare in eritrocitoza/policitemie. Dupa convietuirea un timp
indelungat la altitudine survine o crestere a Hb corespunzatoare la 1 g/dL pentru 2000 m.
Valori critice la Hb <5g/dL apare insuficienta cardiaca si poate surveni decesul;
o concentratie de Hb >20 g/dL poate duce la blocarea capilarelor ca urmare a
hemoconcentratiei6.
Interferente
1. Turbiditatea serului
datorata hiperlipemiei (hipertrigliceridemiei),leucocitozei >50000/L,trombocitozei>700000/
L sauhiperproteinemiei determina valori fals crescute ale hemoglobinei.
2. Prezenta de crioglobuline in concentratie mare poate afecta determinarea Hb (prin
fenomenul de floculare).
3. Efortul fizic intens poate determina cresterea Hb.
4. Interferente medicamentoase6
-numeroase medicamente pot scadea Hb;
-pot creste Hb: gentamicina, methyldopa4;6;8;16;19.

Determinarea parametrilor unei hemograme

Preda Cosmin
II-B AMG