Sunteți pe pagina 1din 11

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II

Tiparele fantastice si misterul mitic in proza lui Mircea Eliade Domnisoara Christina
Literatura fantastica este recunoscuta ca specie literara din secolul al XIX-lea, fiind
carcaterizata prin mister, suspans,incertitudine. Proza fantastica are la baza aparitia unui
element miraculos, misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitatii.
In Introducere in literatura fantastica, Tzvetan Todorov propune o analiza a genului
literar al fantasticului, descoperind regulile de baza ale fiecarei opere literare,definind
astfel universul fantasticului. Acesta pune un mare accent pe ezitarea cititorului si a
personajelor in privinta naturii fenomenului perturbator. Daca cititorul (sau personajul
care traieste ezitarea) opteaza pentru o solutie rationala, atunci naratiunea intra in sfera
straniului, dimpotriva, daca el accepta o explicatie supranaturala, se patrunde in domeniul
miraculosului. Fantasticul este deci identificat cu efemerul ragaz al ezitarii cititorului sau
al pesonajului, el nu dureaza decat doar atat cat tine ezitarea. Definit in raport cu realul si
imaginarul, fantasticul ii apare lui Tzvetan Todorov drept ezitarea cuiva care nu
cunoaste decat legile naturale pus fata in fata cu un eveniment in aparenta supranatural.
Definitia ideala a fantasticului inca nu a fost gasita si e putin probabil sa se
gaseasca vreodata una in masura sa-l circumscrie sub toate aspectele sale. Fantasticul
exploreaza spatiul launtric; el este legat de imaginatie si exprima iesirea din
automatismele zilnice, abandonarea rutinei, visul treaz al individului. Se stabilesc astfel
relatii intre normal si supra-normal.
Periodic redescoperit, conceptul de literatura fantastica a constituit de-a lungul
anilor subiectul unor neintrerupte controverse.
Aa cum fetele pubere, ajunse n pragul feminitii, sunt bntuite de vise cu
zburtori (subiect tratat de Dimitrie Cantemir n Descriptio Moldaviae n poezia lui
I.Heliade Rdulescu Sburtorul de Mihai Eminescu n Clin-file de poveste i chiar n
Luceafrul) i flcii pot fi atrai de fantomele-simple proiecii i efecte psiho-fiziologice
ale vrstei critice-unor fete frumoase, de domeniul fabulosului. Tema a mai fost tratat de
Iancu Vcrescu n Ielele de Eminescu n Miron i Frumoasa fr corp, n anume chip de
Caragiale n nuvelele Calul Dracului i La Hanul lui Mnjoal, Sadoveanu, ntr-un
fragment din Crma lui Mo Precu dar si Mircea Eliade se numara printre acestia, fiind
cel mai cunoscut scriitor de proza fantastica din tinuturile mioritice.
Autorul devine creatorul unei teorii originale despre fantastic, bazata pe
camuflarea sacrului in profan sau, altfel spus, pe teoria irecognoscibilitatii miracolului.
Pentru a facilita dezvaluirea fantasticului in realitatea cotidiana, scriitorul isi concepe
naratiunile pe mai multe planuri, creand niste universuri paralele dominate de legi diferite
ale spatiului si ale timpului. Eroii lui Mircea Eliade vor fi preocupati in permanenta de
descoperirea unor semnificatii profunde, inaccesibile oamenilor de rand. Acesta este
motivul pentru care naratiunile prozatorului pot fi privite ca o lunga initiere spirituala a
unor personaje cu vadite preocupari intelectuale. Pe parcursul formarii lor, personajelor li
se fac diferite semne, in masura sa le calauzeasca spre revelatia misterului.
Fantasticul este o alt dimensiune fundamental a beletristicii lui Mircea Eliade,
ncepnd cu povestirea scris la 14 ani Cum am gsit piatra filozofal, care va fi premiat
de Ziarul Stiinelor Populare. Aceleiai perioade i aparine Minunata cltorie a celor
cinci crbui n ara furnicilor roii. Imbinnd ceea ce asimilase despre lumea
necuvnttoarelor cu fantezia sa creatoare, autorul adolescent d natere unei opere
literare. Paralelismul dintre universal gzelor i cel uman nu are n el, desigur, nimic

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


original. Naturalistul amator fantazeaz, nchipuindu-i o expediie a cinci crbui ntr-o
ar vecin. Eliade nsui i privea, peste decenii, aceasta scriere drept un roman de
aventuri, n care amesteca entomologia, umorul i fantasticul: Ceea ce m pasiona mai
mult scriindu-l era descrierea diverselor locuri, aa cum le vedeau crbuiii, strbtndule pe ndelete sau zburnd pe deasupra lor. Era de fapt o micromonografie imaginar pe
care o organizam pe msur ce o inventam; descopeream o lume oniric i paradoxal,
cci era totodat mai mare sau mai mic dect lumea noastr cea de toate zilele.
(Memorii, vol I, p.64).
In proza lui Eliade,vom ntlni, cteodata, oameni comuni care intr n situaii
anormale, viaa lor devenind un ir de probe iniiatice. Singura dat cnd vom ntlni in
fantasticul eliadesc nspimnttorul va fi in Domnioara Christina, roman al crui
subiect este construit pe tema unui posibil contact ntre oameni i strigoi, care tulbur
n cea mai mare parte, nuvelele scrise de Eliade dup rzboi aparin acestui gen
fantastic concept care, n ciuda unor contribuii teoretice remarcabile semnate de Roger
Gaillois sau de Tzvetan Todorov, rmne nc neclar. Pentru Roger Gaillois, fantasticul
este o agresiune care sfrm stabilitatea lumii guvernate n aparen de legi riguroase,
imuabile, este o ruptur a ordinei necunoscute, o irupie a inadmisibilului n snul
inalterabilei legaliti cotidiene. (Au coeur du fantastique, Paris, Gallimard, 1965). n
cunoscuta Introducere n literatura fantastic, Tzvetan Todorov face o subtil analiz a
funcionrii fantasticului: ntr-o lume care este evident a noastr, cea pe care o
cunoatem, fr diavoli i silfide i fr vampiri, are loc un eveniment care nu poate fi
explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe evenimentul trebuie s opteze
pentru una dintre cele dou soluii posibile: ori este vorba de o nelciune a simurilor,
de un produs al imaginaiei, i atunci legile lumii rmn ceea ce sunt, ori evenimentul sa petrecut ntr-adevr, face parte integrant din realitate, dar atunci realitatea este
condus de legi care ne sunt necunoscute. n mare, nuvelele fantastice ale lui Mircea
Eliade se nscriu in formula propus de Tzvetan Todorov, cu precizare c, cititorul romn,
profund cunosctor al miturilor, al simbolismului religios, nelege fantasticul ca sacru ce
se relev prin hierofanii - manifestri concrete.
La Mircea Eliade exista o particularitate, destul de rara in limba romana si anume
faptul ca in multe scrieri autorul se situeaza la interferenta realului cu fantasticul.
Sorin Alexandrescu dezvaluie in studiul sau, Dialectica Fantasticului, aceste
tipare ale fantasticului eliadesc. Prin urmare,criticul considera ca interesul omului de
stiinta pentru miraculos si deschiderea culturala a acestuia prin lecturi, calatorii, studii,
experiente de viata ar oferi o justificare a scrierilor in care are loc contopirea lumii reale
si a celei fictionale.
Din acest punct de vedere literatura fantastica a lui Mircea Eliade se situeaza
intre cea realista si studiile de filozofie sau istorie a religiilor, in acelasi sens in care
evoluarea unor evenimente ca fantastice se situeaza intre descrierea lor strict pozitiva,
indiferenta la mister, si interpretarea lor scientista, in functie de anumite complexe
culturale arhaice, circulatie a motivelor mitice si ritualistice etc. Personalitatea unitara a

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


lui Mircea Eliade s-a format tocmai prin permanenta intrferenta a acestor trei atitudini,
preponderenta uneia sau a alteia dintre ele fiind un anumit sector al operei.Libera
comunicatie intre atitudini inseamna miscarea interioara a unui om pe care niciodata nu la multumit exclusivismul uneia singure, pentru ca a realizat, intotdeauna,misterul infinit
al realului, ambiguitatea lui fascinanta.
In acelasi pasaj, Sorin Alexandrescu expune marturisirile lui Mircea Eliade care
nu fac altceva decat sa puna o baza consideratiilor spuse de acesta anterior.
Este, in orice caz, reala dependenta unor scrieri literare de cele teoretice, si
viceversa. Ulterior, acesta precizeaza: Poate ca daca mi-as fi dat osteneala, simbolismul
din Sarpele ar fi fost si mai coerent, dar, atunci, probabil, inventia literara ar fi fost
stanjenita. Nu stiu. Faptul care mi se pare interesant este urmatorul: ca desi atacam un
subiect atat de scump istoricului religiilor care era,, scriitorul din mine a refuzat orice
colaborare constienta cu eruditul si interpretul simbolurilor; a tinut cu orice pret sa
ramana liber sa aleaga ceea ce ii place si sa refuze simbolurile si interpretarile pe care i le
oferea de-a gata, eruditul si filozoful . Evident n-as vrea sa las cmva impresia ca scriam
literatura ca sa demonstrez cutare sau cutare teza filozofica. Daca as fi facut-o, e probabil
ca romanele mele ar fi fost, filozoficeste vorbind, mai consistente. In realitate, asa cum
exprienta Sarpelui demonstreaza pe deplin, scriam literatura pentru placerea (sau
nevoia ) de a scrie liber, de a inventa, de a visa, de a gandi chiar, dar fara stringenta
gandirii sistematice.Este probabil ca o serie intreaga de mirari , mistere si probleme pe
care le refuza activitatea mea teoretica, isi cereau indestularea in libertatea scrisului
literar.
Romanul Domnisora Christina aparut in 1936 are ca sursa folclorul romanesc:
devaluie o poveste de dragoste imposibila dintre un strigoi si un muritor care se
contureaza intr-o lume blestemata, damnata, a carei linisti este de negasit.Povestea
intruchipeaza scenarii deja cunoscute din literatura romaneasca, un exemplu ilustrativ
este Luceafarul lui Eminescu care reprezinta triumful operei sale.
Criticul Sorin Alexandrescu observa ca ..spre deosebire de toate celelalte scrieri
fantastice, nu intalnim in tesatura epicului nici dialectica sacru-profan, nici problematica
teoretica, familiara orientalistului, precum caracterul iluzoriu al spatiului si timpului din
Nopti la Serampore , sau conceptul de om total din Sarpele.Conflictul nu mai apare din
infruntarea unr sistee de gandire diferite, ca in celelalte scrieri, ci,paradoxal de simplu, in
confruntarea dintre doua supraforte de maxima generalitate, Viata si Moartea.
De aici deriva si perspectiva mitica, tocmai din constrastul dintre fiinta si nefiinta,
muritor si nemuritor, bine si rau. Miticul din roman releva un adevar esential Exista o
atomosfera intens magica a textului, datorita prezentei demonice a strigoiului, a
domnisoarei Christina ,si a descantecelor puternic inradacinate in credintele populare.
( ..si vazui un zbrac ros,/ Voia sangele sa i-l beie, /Zilele sa i le ieie./Ba nici zilele n-ai sa
i le iei, /Nici sangele n-ai sa i-l bei, / Ca eu acul oi descanta/Cu matura oi matura,/In
trestie l-oi baga, Si-n Dunare l-oi arunca/Si Sandal de-acu o ramanea /Curata!..)
Fiecare personaj are o prezenta specifica, malefica sau benefica. Protagonistul,
eroul Egor, cel care infrunta spiritul malefic dorind sa o salveze pe Sanda, cea de care
este indragostit, privit din perspectiva mitica reprezinta viata, alaturi de domnul

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


Nazarie,doctorul si taranii din sat, pe cand Christina reprezinta moartea alaturi de aliatele
ei: Simina, doamna Moscu dar si celelalte fantome, caii de la radvan si vizitiul.
La Eliade, dilema real-ireal este inlocuita de conflictul real-ireal iar fantasticul
este generat de certitudine, nu de dubiu. Acesta consta in existenta lumii celeilalte, cea a
mortilor, care este comunica de data aceasta cu lumea celor vii, element perturbator
pentru echilibrul vietii , la fel ca strigoiul Christina care are statut ambigen si se crede cu
ardoare in implinirea dragostei sale pentru un muritor, capriciu care declanseaza criza.
Sorin Alexandrescu marturiseste in studiul sau : Lipsit de auxiliarii sai firesti,
enigmaticul si straniul, lipsit si de obisnuita lui existenta, dilematica, fantasticul devine o
ipoteza-contingenta necontingentelor- si o analiza ca intr-un experiment al rezultatelor,
criza, adica dezlantuirea haosului, se solutioneaza numai prin distrugerea factorului
disident , ceea ce reintroduce ordinea in cosmos.
Intr-un studiu din 1937, Folclorul ca intrument de cunoastere, Mircea Eliade
pune problema adevarului unor experiente, convingerea sa fiind ca: Credintele
popoarelor in faza lor etnografica, precum si folclorul popoarelor civilizate au la baza
fapte si nu plasuiri fantastic.
De asemenea, Eliade isi afirma preocuparile intr-un interviu realizat de Jean
Francois Durval in Le Monde: Orice naratiune, orice povestire ascunde ceva: ceea ce
ma pasioneaza este tot camuflarea.Or, in literatura fantastica exista structuri mitice care
apartin memoriei colective.Tocmai aceasta camuflare a semnificativului, a sacrului se
intalneste in unele povestiri fantastice pe care le-am scris.Numai ca eu nu amestec cele
doua demersuri; ele sunt complementare.
Matei Calinescu observa ceea ce autorul nsusi si propusese (irecognoscibilitatea
miracolului), o alchimie la care Eliade recurge ncercand sa transforme lucruri banale,
cotidiene, n lucruri cu adnci semnificatii (mitice, filosofice):
The problem is not of causation but of recognition... Eliades effort is precisely to
bring it in full view, to make it almost indistingnishable from what is ordinarily in full
view. Certainly, the confrontation between two worlds is maintained, for without it the
specific tension of the fantastic would disappear, but the relationship between them is
changed.
Nu este o problema de cauzalitate, ci de recunoastere. Stradania lui Eliade este tocmai
de a o aduce n prim plan, de a o face aproape de nesesizat de ceea ce este n mod
obisnuit n prim plan. Fara ndoiala, confruntarea dintre cele doua lumi este pastrata,
deoarece fara ea tensiunea specifica fantasticului ar disparea, dar relatia dintre ele se
schimba. (Matei Calinescu, The Function of the Unreal: Reflections on Mircea
Eliade`s Short Fiction)
Specific lumii fantastice eliadiene, mitul ofera unul din putinele repere coerente ntr-o
constructie ambigua, att din punct de vedere narativ ct si ideatic. n pofida definitiei
clasice data de R. Caillois intruziunii mitului n fantastica, Eliade risca si-si
construieste o lume care uneori nu are nimic fantastic n ea, alteori tocmai mitul este
sursa, reusind efectul straniu, nelinistea, att de proprii semantismului genului. Caci
Eliade, oarecum exasperat de nenumaratele ncercari de descifrare operate asupra
prozelor sale fantastice, ofera el nsusi calea pe care se poate intra n lumea acestor
nuvele, o lume fara repere stricte, o lume n care, suverana, actioneaza functia
irealizatoare a imaginatiei:

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


Am impresia ca nu s-a nteles lucrul esential:[...] Nuvela fundeaza o lume, un
Univers independent de geografia si sociologia Bucurestiului... Nu trebuie cautat la ce
se refera, n realitatea care ne este accesibila noua, diferitele episoade, nici ce
reprezinta cutare sau cutare personaj. Este prezentarea unui Univers nou, inedit, cu
legile lui proprii, si aceasta prezentare constituie un act de creatie, nu numai n
ntelesul estetic al expresiei. Patrunznd n acest Univers, nvatnd sa-l cunosti,
savurndu-l, ti se reveleaza ceva. Problema care se pune criticului nu este: cum sa
descifrez <simbolismul> povestirii. Ci: admitnd ca povestirea m-a <fermecat>, m-a
convins, cum sa interpretez mesajul pe care-l ascunde realitatea ei (mai precis aceasta
noua specie de realitate care mi se dezvaluie...
Revenirea la mit, ca la un model exemplar, ca la o istorie adevarata reprezinta,
pentru Mircea Eliade, revenirea la sacru: ncetam de a mai exista n lumea de toate zilele
si patrundem ntr-o lume transfigurata, aurorala, impregnata de prezenta fiintelor
supranaturale.Nu e vorba de comemorarea evenimentelor mitice, ci de reiterarea lor.
(Mircea Eliade, Aspecte ale mitului)
Vasile Lovinescu reproseaza lui Eliade lipsa de claritate n privinta termenului
supranatural: mitul este, n viziunea lui Mircea Eliade, amputat de jumatatea
superioara a lui, mai precis este privit ntotdeauna de jos n sus, nereductibil la Unitatea
principala, din care purcede n mod necesar, ca si orice n lume.
Referindu-se la sacru sisupranatural (Eliade nu simte nevoia sa detalieze termenul
supranatural de unde rezulta certitudinea sa n privinta acestei altei lumi care este
lumea omului religios15, vazuta din perspectiva omului profan), Eliade include aceste
categorii n aceea mai larga, de mit, spre deosebire de alte istorii supranaturale (sa
spunem de gradul nti, un supranatural banalizat) cuprinse n legende si basme.
Eliade spune mai mult dect pare tocmai n scrierile sale nestiintifice, n proza
numita fantastica. Exista acolo, farmitata, camuflata, o constructie coerenta n
legatura nu numai cu situarea omului n lume, ci si cu singuratatea lui absoluta. De aceea,
poate,reprosul lui V. Lovinescu, ntemeiat, este nedrept.
In romanul Domnisoara Christina, Eliade porneste de la mitul tratat n
Luceafrul i de alte poeme eminesciene (mitul hiperionian), dar i de reveria oniric din
Srmanul Dionis. George Clinescu gsea c Domnioara Christina este o poveste
romantic cu vampiri ntr-o nuan mai senzaional, dar nu-i acord, estetic, nicio ans
ntruct i-ar lipsi autorului talentul literar, credibilitatea oniric, inefabilul lingvistic.
Domnioara Christina este un roman n care atmosfera, ambiguitatea fantasticului este
dat nu att de prezena elementului iraional, miraculos (strigoiul) n naraiune, ct de
modul n care individul normal triete i primete supranaturalul. Aciunea se petrece la
un conac din preajma Giurgiului. Aici ajung, pentru a petrece o scurt vacan, pictorul
Egor Pachievici i profesorul arheolog Nazarie care face spturi ntr-o localitate
apropiat unde exist vestigii greco-thraco-scitice. El este, n orele lui de graie, poet.
Precizarea nu este lipsit de importan: arheologul este un creator, un om altfel zis, cu o
sensibilitate receptiv la mituri. Castelul este proprietatea familiei Moscu, format n

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


momentul n care se desfoar evenimentele din naraiune din doamna Moscu i cele
doua fiice ale ei: Sanda, de care este vag ndrgostit Egor, i Simina, de nou ani, fiin
se va vedea curnd ndemoniat, din seria fetielor vicioase nfiate n romanele
indice. Ea este, n fapt, personajul central al romanului, i nu domnioara Christina,
personajul absent. n roman mai apare i o doic dubioas, un fel de vrjitoare care spune
basme i alte nzbtii despre domnioara Christina. Rolul ei n roman nu este precis
formulat: martor necredibil al ntmplrilori ciudate, complice a Siminei, personaj secund
de decor terifiant.
n prima parte a romanului, momentele de groaz alterneaz cu cele de linite i de
securitate. Asistm, n felul acesta, la un prim nivel de manifestare a misterului. Nefiind
vzut cci a vedea nseamn a cunoate, ceea ce duce la spulberarea efectului fantastic
persoana malefic a strigoiului este perceput cu ajutorul celorlalte organe de sim. De
exemplu, scena contemplrii portretului domnioarei Christina are menirea de a-i
prezenta pe noii sosii, dndu-se astfel posibilitatea strigoiului s-i aleag victima. Eliade
utilizeaz acum un vechi motiv fantastic, acela al tabloului nsufleit, ce poate fi
considerat un arhetip dup care va avea loc viitoarea ntrupare.
Cea de-a doua sear reprezint o nou treapt n procesul revelrii misterului. Suntem
introdui n primul rnd, n plin folclor prin basmul povestit de ctre Simina despre
feciorul de cioban care s-a ndrgostit de o mprteas moart, relatare cu funcie
premonitorie, avnd rolul de a prevesti ntmplrile viitoare. Dac pn acum spaima nu
s-a manifestat dect accidental i ca un lucru nedefinit, motivele care o declaneaz ncep
s se concretizeze tot mai puternic. Nazarie i d seama c locul este blestemat: Nu e
nimic sntos aici. Nici mcar parcul acesta artificial, parc din salcmi i ulmi pui de
mna omului Tot el i dezvluie lui Egor adevrata poveste a domnioarei Christina,
care a fost mpucat de vechilul cu care tria de civa ani. Cadavrul femeii nu a fost
gsit, iar amintirea ei a rmas vie datorit atrocitilor pe care le svrea. Oamenii
povestesc c s-a fcut strigoi, trstura ei esenial, slbticia, pstrndu-se i dup
moarte.
n mitosuperstiiile folclorice romneti, strigoiul (datorit originii romane) a fost asimilat
adesea vampirului, astfel socotindu-se c nopile sale preferate sunt cele cu lun nou. n
mitologia romneasc strigoiul mai e numit i moroi i se crede c, fie se nate ca atare,
fie devine dup moarte, pedepsit pentru faptele sale, un duh ru rtcitor (asimilat adesea
stafiilor); superstiia folcloric afirm c orice strigoi poate fi ndeprtat de case prin
ungerea cu usturoi a clanelor i zvoarelor de la ui (mai ales n noaptea de Sfntul
Andrei)
Romanul este admirabil compus i nu evadeaz din limitele acceptate ale genului. n fond
nu problema strigoiului este esenial n cartea lui Eliade, ci modul n care se instaleaz
teroarea i seducia n spiritul unor oameni normali i reaciile lor n mprejurri insolite.
Este totdeauna n roman o u ce d spre lumea realului (i implicit , spre o justificare
raional); asta salveaz natura fantastic a naraiunii.

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


Eliade nu valorific n totalitate tema strigoiului n interpretare folcloric. Schema
conflictual folosit n roman este inspirat din poema Luceafrul.
Elementul cel mai valoros estetic n roman este descrierea insolitului i a terifiantului
care poate ucide (moarte Sandei). i ndeosebi ceea ce d farmec acestui roman este
modul n care Eliade, pornind de la experiena concret din folclor, arat cum se
constituie o revelaie n lumea realului i ce efecte are ea n plan existenial.
n romanul lui Eliade, strigoiul este puternic erotizat, imprudent i nu att de malefic pe
ct i este reputaia n folclor. Dar autorul are grij s sugereze i ce se petrece curent n
folclor: deformarea progresiv a experienei concrete, mistificarea, deturnarea sensurilor
i a semnelor. n imaginaia ranilor din jurul localitii Z (unde se afl conacul bntuit
de strigoaic), domnioara Christina este femeia demonic insaiabil, de o sexualitate
slbatic. Ea s-ar fi dat cu frenezie ranilor de pe moie i ar fi fost, n realitate, ucis de
vechilul gelos cu care tria fr ruine. n acelai timp, Eliade sugereaz modul cum se
construiete legenda. Christina face gesturi nefireti pentru un strigoi, ca s zicem aa,
experimentat. Se arat n acelai timp lui Egor i lui Nazarie, i uit o mnu, se roag
de Egor pentru afi acceptat Se las, n fine, vzut cu o delirant precizie i dispare,
apoi, brusc, lsnd n urm semne pe care minile raionale nu tiu cum s le neleag
(mirosul de violete, mnua care se transform n pulbere ndat ce este atins etc.) Ele
ntrein atmosfera fantastic, adic stupoarea, spaima, duplicitatea eroilor. Abia spre
sfritul romanului, Eliade valorific intepretarea folcloric a strigoiului: sparge cu
toporul portretul domnioarei Christina, strpunge cu o epu locul din pivni n care se
presupunea c se ascundea ziua strigoiul i, n cele din urm d foc conacului pentru a
pieri astfel casa blestemat i a se risipi vraja malefic
Transformarea n stirgoi formeaz o tentativ de a continua un destin terestru nemplinit.
Simind o puternic nostalgie fa de condiia uman, domnioara Christina revine pentru
a-i continua viaa ntrerupt brusc datorit crimei. Rentoarcerea n planul terestru nu se
poate nfptui dect pe baza sacrificiului, existena strigoiului presupunnd deci, implicit,
negarea vieii celorlali. Ceea ce l fascineaz pe scriitor n trista poveste a eroinei sale
este condiia dramatic a personajului. Domnioara Christina nu se poate detaa de
existena ei de odinioar, motiv pentru care ea ncearc s comunice i pe mai departe cu
lumea celor vii, spernd ntr-o mplinire a destinului ei prin dragoste.
ncepnd cu aceast noapte, visul dobndete un rol esenial, prin intermediul lui
realizndu-se comunicarea dintre Egor i domnioara Christina. Legtura cu tabloul
admirat n timpul zilei este mediat de subiectul visului, care este pictura. Domnioara
Christina este contient de puterea ei malefic, dar pe Egor l menajeaz deoarece el este
alesul iubirii. Pictorul nu e nspimntat de viziunea ce i se arat, fiindc l protejeaz
contiina faptului c viseaz. Dar ceea ce a fost considerat doar un vis continu i n
starea de veghe:
S nu te temi, Egor, dragostea mea, spuse nc o dat Christina, ridicndu-se de pe pat.
Orice s-ar ntmpla, de mine s nu-i fie team. Cu tine m voi purta altfel Sngele tu
mi-e prea scump, dragul meu De aici, din lume mea, eu voi veni n fiecare noapte la

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


tine; la nceput, n somn, Egor, i pe urm n braele tale, dragostea mea S nu-i fie
team, Egor, s crezi n mine
n acea clip, Egor se detept brusc. i amintea cu o extraordinar preciziune fiecare
amnunt al visului. Nu mai era nspimntat. Toat fiina lui era rvit ca dup un
mare efort. Ceea ce l-a mirat nti a fost parfumul puternic de violete, dar parfumul
struia, ameind-l. Zri deodat alturi de el, mnua neagr a domnioarei Christina.
Nu m-am deteptat din vis, i spuse el, nspimntat. Trebuie s ncerc ceva, s m
detept. Am s nnebunesc dac nu m detept. Se mir el nsui de luciditatea cu care
cugeta. Atepta, cu o extraordinar ndejde, s se trezeasc. Dar i simi mna pe
frunte; se surprinse pipindu-se. i muc puternic buza de jos. Simi durerea
Asistm, n felul acesta, la o confuzie ntre vis i realitate. Dovezile palpabile ale realitii
planului oniric sunt date de parfumul puternic de violete ce struie n camer i de gsirea
mnuii domnioarei Christina. Arta scriitorului const n modul n care face trecerea de
la un plan la cellalt. n realizarea acestui lucru l ajut mijloacele prin care sunt
percepute cele dou nivele, senzaiile din vis fiind la fel de autentice ca cele din starea de
veghe. Egor vede n vis, simte mirosul de violete i o aude vorbind pe domnioara
Christina. Dei visul are drept scop prevestirea realitii, confuzia dinre cele dou planuri
se datoreaz i identitii cadrului n care se desfoar evenimentele. Autorul tie s
interfereze ntmplrile din vis cu cele din starea de veghe fcnd ca realul s comunice
cu imaginarul.
Ivirea zorilor duce la destrmarea visului i la dispariia artrii malefice. Experiena
trit de Egor demonstreaz ns certitudinea existenei strigoiului. Dei ameninarea se
terge odat cu lumina zile, evenimentele ncep s aib o desfurare din ce n ce mai
rapid. Cu ct femeia-vampir se concretizeaz mai puternic, cu att boala misterioas a
Sandei avanseaz mai vertiginos. De altfel, ea are o tain pe care nu o poate deconspira,
pstrnd astfel ambiguitatea textului. n odaia fetei mirosea a snge, iar mulimea
narilor vestesc sacrilegiul. Ni se sugereaz i modalitatea prin care se realizeaz
sngerosul ritual: mortul-viu cere mna sau braul celui adormit ca s-l srute. Noua jertf
este cerut prin intermediul Siminei, care-i manifest astfel, rolul de mesager demonic
ntre cele dou lumi. Sanda, fiind domnioar mare, este apt pentru sacrificiu.
Aa cum reiese din mrturisirile sale, Mircea Eliade nu a intenionat s situieze n centrul
dramei tema folcloric a strigoiului, tem frecvent i n alte literaturi. Prozatorul a fost
perocupat n special de relaiile ce se stabilesc ntre domnioara Christina i Simina,
nepoata ei mai mic, devenit un emisar al tenebrelor. Aceast copil de vreo zece ani
sufer o iniiere n moarte prin intermediul domnioarei Christina, care reuete s pun
stpnire pe ea. Comunicarea dintre cele dou fiine are drept scop familiarizarea Siminei
cu prezena fizic a strigoiului, ceea ce va duce la nlturarea spaimei i la dobndirea
unei neobinuite maturiti spirituale n raport cu vrsta fragil a personajului. Sub o
nfiare angelic, Mircea Eliade ne prezint un adevrat monstru. ntlnirea cu mtua
ei moart o metamorfozeaz radical pe Simina, schimbndu-i nfiarea.
Momentul culminant al romanului l reprezint scena ntlnirii dintre cei doi reprezentani
ai unor lumi diferite. Dup o iniiere ndelungat prin intermediul visului, moarta

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


ndrgostit i se arat lui Egor n chip de femeie. Descoperirea rnii sngernde de pe
trupul femeii-strigoi desface ns vraja, pictorul rencepnd s acioneze sub semnul
raiunii. Refuznd iubirea unui mort-viu, Egor este condamnat la cel mai aspru blestem:
cutarea zadarnic a mplinirii destinului su prin iubire. Domnioara Christina dispare,
iar odaia este purificat prin intermediul flcrilor:
Egor i desfcu corsetul i i cobor degetele de-a lungul spatelui ei. Deodat ncremeni
i ncepu s tremure. I se pru c se deteapt pe marginea unei bli putrezite, aproape s
cad. Christina l privi lung, ntrebtor, dar Egor nu ridica ochii spre ea. Degetele lui
ntlniser o ran umed i cald; singurul loc cald pe trupul nefiresc al Christinei. Palma
i alunecase ameit pe pielea ei de mare necunoscut i mpietrise zgrcindu-se prins n
snge. Rana era nc proaspt i att de vie, ct Egor avu impresia c se despicase
numai cu puine clipe nainte. Sngele glgia. i totui, cum de nu ptrundea prin corset,
cum de nu nroea rochia?
Se ridic deodat n picioare, buimcit, cu palmele la tmple. O groaz scrbit i rvea
din fiina ntreg. Ce bine c totul s-a petrecut n vis, i spunea el, i m-am deteptat
nainteDar, n acea clip, vzu trupul pe jumtate dezgolit al domnioarei Christina,
rsturnat n pat, umilit, i i auzi glasul: E rana mea Egor! Pe acolo a trecut glonul, pe
acolo m-a mpucat bruta!
Christina se ridic din pat, mndr, trist, nemngiat. Egor o vzu, cu groaz,
apropiindu-se de el.
Eti moart! Eti moart! url el, ncepnd s delireze.
Christina fcu civa pai, calm, continund s zmbeasc. M vei cuta o vi ntreg,
Egor, fr s m gseti! Vei pieri de dorul meu i vei muri tnr, ducnd n mormnt
uvia asta de pr! Ia-o, pstrez-o! Se apropie mai mult. Egor simi din nou n nri
mireasma trupului ei ciudat. Dar nu putea ntinde mna. Nu mai putea ndura nc o dat
atingerea crnii ei tcute. Cnd Christina nl braul, ntinzndu-i uvia de pr, Egor
scutur nnebunit masa. Lampa czu jos, sticla se sparse cu un zgomod surd, rbufnind
ntr-o vlvtaie galben. Un miros puternic de petrol se rspndi n odaie. Trupul pe
jumtate gol al Christinei arta mai nspimnttor la lumina flcrilor nscute din covor,
din podea.
Ultima parte a romanului, cea a victoriei raiunii i a purificrii prin foc, ne ofer un
spectacol grandios. ranii asist la privelitea impozant a arderii conacului blestemat,
scena echivalnd cu o ntoarcere n timp la evenimentele din 1907.
Interesant este c Egor acioneaz dup cum observ Sorin Alexandrescu raional i
rece, dar n termeni magici declarnd c are nevoie de fier mpotriva vrjilor, disrugnd
portetul Christinei ca pe o imagine blestemat cu putere malefic iradiant i, n sfrit,
nfingnd drugul de fier n trupul Christinei, exact n locul din pivni n care Simina l
sedusese nainte.
Cu victoria final, Eroul se sacrific pe el nsui: dincolo de justeea imolrii Christinei
pe altarul Vieii, dincolo de funcia sa inexorabil n Conflict, Eroul, ca om, recade n
otrava dulce a rsuflrii Dumanului. Singur cu nostalgia i blestemul Christinei, care

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II


ncepe deja s-l chinuie, Egor rmne muritorul care a nvins pierznd. Pierznd marea
ansa a Morii ca depire a condiiei umane, ca intrare ilegal, dar superb, n
Absolut7:
i cu toate acestea, ce nefireasc dezndejde i frngea inima; ca i cum s-ar fi trezit
deodat singur, blestemat fr putin de a mai iei din cercul de foc al vrjii, de a-i
putea ndrepta ursita.[] Niciodat nu o va mai ntlni, niciodat nu-l va mai tulbura
parfumul ei de violete i gura ei nsngerat nu-i va mai sorbi rsuflarea. [] i acum din
ce parte s mai atepte vreo ndejde, cui s se roage i ce minune i va mai aduce aproape
de el coapsa cald a Christinei?
Poate abia acum Egor o iubete pe Christina, omenete i tragic
nfrnt n contiina i trupul lui Egor, Christina sau Moartea irupe n tot spaiul
nconjurtor, ntr-o disperat explozie a forelor, concentrate pn atunci numai asupra
brbatului. Sanda moare lent, doica i mai ales doamna Moscu se prbuesc definitiv n
nebunie. Totul se tulbur, timpul curge napoi, oamenii ncep s se comporte ca n 1907,
cuprini de un acelai vnt de spaim, disperare i furie neputincioas. Scena este
grandioas, cu o for plastic amintind arta lui Rebreanu. Finalul magistral al romanului
indic n Mircea Eliade un romancier matur, perfect stpn pe arta construciei epicului, a
desfurrii lui pn la o consumare logic. Apare o nou dimensiune a epicului su, de
realism halucinant i magic, care va fi ascuns n scrierile ulterioare de fantasticul pur.
Domnioara Christina este un prim i memorabil roman fantastic modern n literatura
romn. Eliade a dovedit c se poate constitui o oper viabil literar pornind, nu de la
interpretarea folclorului, ci de la experiena fantastic din folclorul romnesc.
Bibliografie:
Eliade, Mircea, Domnisoara Christina.Sarpele. Studiu introductiv de Sorin Alexandrescu,
Editura Cartex 2000. Bucuresti, 2013
Todorov, Tzvetan , Introducere in literatura fantastica, Ed. Univers 1970, Bucuresti
Simion, Eugen, Mircea Eliade:Naratiunea mitica, Editura Cartea Romaneasca,
Bucuresti,1998
Calinescu, Matei, The Function of the Unreal: Reflections on Mircea Eliade`s Short
Fiction,1983
Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului , Editura Univers,Bucuresti 1978

##adrian marino
##

Bolboaca Denisa Georgiana, Gr 1, Seria I, An II