Sunteți pe pagina 1din 1

V

A fost odat ca niciodat, c de n-ar fi, nu s-ar povesti


Pe vremea cnd oamenii nu tiau nici s scrie, nici s citeasc, la
marginea mrii era o colib a unui pescar.
Pescarul Voicu era toat ziua plecat n largul mrii, pentru a aduce
petele att de necesar numeroasei sale familii.
Pe soia sa o chema Violeta i era frumoas precum o floare de
primvar, iar pe copii i chema Victor, Vasile, Vlad i Valentina.
ntr-o zi cnd marea era zbuciumat, pescarul Voicu i-a luat barca
i a plecat, ca de obicei, cu nvodul n largul mrii.
Ca din senin se isc o furtun nprasnic, iar barca nu se mai
zrea.
Viorica ieind din colib, i ddu seama c soul ei se afl n
primejdie. Marea era zbuciumat. Valurile erau din ce n ce mai mari.
Disperat, ncepu s strige:
- Voicuuuu! Voicuuuu!
Dar Voicu nu rspundea. n locul su, marea aducea valuri
imense
Prbuit de durere, Violeta rmase cu ochii nepenii la valurile
care veneau i plecau
Dup ce se termin furtuna, apru i Voicu, mpreun cu brcua
sa, spunndu-i Violetei c se ascunsese n spatele unor diguri.
Fericit, Violeta nelesese abia atunci mesajul valurilor. Ele, n
unduirea lor graioas, vroiau s-i spun c soul su, Voicu, este bine
De atunci, cnd vroiau oamenii s scrie cuvntul val sau cuvntul
Voicu desenau unduirea graioas a valurilor.
i aa s-a nscut litera V.