Dupa casatorie cei doi soti traiesc modest dar sunt fericiti.

Echilibrul
tinerii familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la
moartea unchiului sau avar , Tache. Ela se implica in discutiile despre bani
lucrul care lui Gheorghidiu ii displace profund ( as fi vrut-o mereu feminine
deasupra acestor discutii vulgare ) mai mult , spre deosebire de sotul ei Ela
este atrasa de viata moderna la care noul statut social al familiei ii ofera
acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza materiala, al carei moment
culminat are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti, prilejuita de sarbatoarea
Sf. Constantin si Elena. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o
atentie exagerata unui anume domn G. care dupa opinia personajului
narrator ii va devein mai tarziu amant. Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan
sa impaca. Inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie ca sa
verifice daca sotia il inseala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.
A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta
razboiul cand absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii. Imaginea
razboiului e demitizata. Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde,
invalmaseala, dezordine. Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii,
legaturile dintre unitati sunt aleatorii, din cauza informatiilor eronate artileria
romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane. La confruntarea cu
inamicul se adauga frigul si ploaia. Se observa diferenta dintre romanul
traditional de razboi ( Razboi si pace Tolstoi) si romanul modern. In acesta
din urma se evidentiaza absurdul relatiilor dintre oameni, dezumanizarea,
criza comunicarii si ororile razboiului. Se cultiva evenimentul comun, cotidian
ca intr-un jurnal autentic de razboi. Literatura tradionala de razboi este acum
demitizata lipsita de aura eroica. Camil Petrescu a redat imaginea razboiului
intr-o evidenta nota de autenticitate. Situatia de nefiresc de drama colectiva,
abrutizarea oamenilor si spiritual gregar il preocupa pe autor si sunt peceti
ale viziunii autentice asupra experientii razboiului. Predominanta ramane
viziunea de aburditate a macelului din razboiului imeperialist. Pentru aceasta
experienta autorul a folosit propriul jurnal de razboi , astfel jurnalul de front
al lui Stefan Gheorghidiu evidentiaza aspectul experientei tragice la un nivel
veridic caci razboiul este coborat de pe marea scena a istoriei, patrunde in
viata personajului ca o realitate haotica pe care nici mintea lucida nu o mai
poate ordona si controla. Razboiul inseamna panica, frica si in oameni
reactioneaza instinctual de conservare. Soldatii traiesc senzatia
inmormantarii de vii. Experientele dramtice de pe front modifica atitudinea
personajului narrator fata de celelalte aspecte ale existentei sale. Capitolul
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si
tragismul confruntarii cu moartea. Viata combatantilor tine de hazard iar
eroismul este inlocuit cu spaima de noapte care pastreaza doar instinctul de
conservare si automatismul: nu mai e nimic omenesc in noi (Gheorghiiu) .
Sentimentul caramaderiei este o alta realitate a razboiului, surprinsa de
Camil Petrescu in sensul de realitate a frontului. Primul moment de al

infratirii personajului Stefan Gheorghiu cu combatantii patrunde chiar in

paginile de debut ale partii a II -a: oamenii de aici impartasesc destinul meu
si a trebuit un neinchipuit concurs de intamplari ca sa fim toti aici, care
suntem, adunati pe fire deosebite, in clipa hotaratoare. Este tot odata
momentul in care se realizeaza desprinderea de imperiul dramei individuale
si situarea personajului este pus sub semnul mult mai profund al dramei
collective care ii va oferi eroului prilejul cunoasterii de sine, al revelarii
realitatii, a vietii si a mortii, lucru care il va conduce catre eliberarea de sine.
In cartea Falsul tratrat pentru uzul autorilor dramatici Camil Petrescu
exprima si mai pregnant fraternitataea cu camarazii de arme si dorinta ca
impreuna cu ei sa efectueze o transformare a societatii: ma intorsesem din
razboi cu un sentiment aproape metafizic al camaraderie, solidar cu tot de e
suferinta si dor de mai bine in lume. Asemnea iluzii au fost insa spulberate.
Destramarea lor constituie subiectul multor romane de razboi. de unde si
internarea intr-un spital de provincie dorind sa evite Bucurestiul. Detasat de
tot de simtise pentru Ela, o priveste acum cu indiferenta si o hotaraste sa o
paraseasca: i-am scris ca ii las tot ce e absolut in casa, de la obiecte de
pret la carti de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.
Din cele doua experiente traite Gheorghidiu constanta ca razboiul a
insemnat proba cea mai grea, pentru care nici el nici ceilalti nu fusesera
pregatiti. Noua drama il ajutase sa depaseasca gelozia astfel ca in final este
complet vindecat. Experienta i-a adus experienta individului neajutorat,
marcat cu semnele degradarii cand afla in sinea lui un om abandonat de
Dumnezeu paratsit si izgonit din univers.
Consider ca personajul Stefan Gheorghidiu reia in literature romana
tema intelectualului caracterizat prin luciditate extrema si orgoliu nemasurat.
Cele doua experiente fundamentele in care se implica in mod involuntary
sunt experiente de cunoastere, forme de verificare eului punandu-i la
incercare constinta ordonatoare specifica intelectualui cu o bogata viata
interioara.
Tema: modelul 7 I si II