Sunteți pe pagina 1din 19
Bunul si micutul Henric enfa bolnava A fost odati o femeie saraci si duva, care triia departe de lume, preuna cu biietelul ei Henric, pe ¢ il jubca nespus de mult. Henric un copil foarte bun. Avea doar pte ani si fiicea toate treburile ca- matura, spala podelele, gatea, in- tijea gradina. Cind termina treaba, ditpea hainele, repara ghetele pamei si, dupa puterile si pricepe- a lui, mai facea un scaun, o misuta, ich gi alte lucruri necesare gos- ici. In acest timp mama lui cosea lucruri pe care le vindea gi din banii agonisiti traiau amindoi. C&suta lor era departe de alte ase- ziri si prin fereastri se vedea un munte, atit de inalt incit nimeni n-a izbutit vreodati s-ajunga pind in virf. Muntele era inconjurat de o apa, de niste stinci inalte si de pra- pastii de netrecut. Aga sitaci cum erau, se simteau multumiti si fericiti, Tata inst a fntr-o zi maicuta se imbolndvi. Nu cunosteau nici un medic gi chiar daca ar fi cunoscut, n-ar fi avut cu ce sa-l pliteasca. Bietul Henric nu stia ce sA faci, cum s-o lecuiasca. Statea zi si noapte la capAtiiul ei, ii didea cite putin’ api cind fi era sete, ci altceva nu avea. El abia dact minea un colt de pline uscati d o 39 privea plingind cind ca dormea, Boak se tarautitea pe zi ce trecea si biata femeie ajunsese in pragul mor- tii, Nu mai vorbea, nu mai inghitea nimic si nu-l mai cunostea pe mi- cutul ei Henric care, ingenuncheat ling’ patul ci, hohotea de plins. In culmea deznadejdii el striga: — Zina Bineficitoare, ajuta-ma s-o salvez pe mama mea! De cum rosti aceste cuvinte, fe- reastra se deschise si in odaie intni © doamna frumos imbricata cate, cu 0 voce blinda, il intreba: — Ce doresti din parte-mi, micul meu prieten? M-ai chemat, iati-ma! — Doamni, strigk Henric cizind in genunchi cu miinile impreunate 40 a ruga, daci sinteti Zina Binefica- toare, salvati-o pe scumpa mea ma- mA care e pe moarte si mi va lisa singur pe lume. Zina il privi induiogata, se apro- Pie de femeia bolnava, se apleci asupra ei, © cerceti cu atentie, sufli peste fata ei gi spuse: — Nu st in puterea mea s-o vin- dec pe maicuta ta, dragul meu copil. Numai tuo poti insinitosi, dact vei avea curajul si faci calatoria despre care iti voi vorbi. — Spuneti, doamna, spuneti! Fac orice ca s-o salvez pe mimica mea! — Trebuie, spuse zina, si cauti Planta Vietii, care creste in virful muntelui pe care il vezi prin aceasti fereastra. Cind 0 vei avea, vei stoarce sucul ei pe buzele mamei tale si ea va reveni de indata la viata. — Plec imediat, doamna, dar cine o va ingriji in lipsa mea? Ma tem cA va muri inainte de a ma fi inapoiat. — Fii linistit, sarman copil. Daci te duci dupa Planta Vietii, mamei tale nu-i va trebui nimic pind la fntoarcerea ta. Ea va ramine in sta- rea in care se aflA acum. Sa stii ins c& vei trece prin multe primejdii si vel indura mari greutiti inainte de a gisi aceasta planta. Vei avea nevoie de mult curaj, de o mare stiruinti si rabdare pentrua o aduce —Nu m4 tem, doamna, c-mi vor lipsi curajul, staruinta si rabda- rea. Spuneti-mi numai cum voi tecu- noagte aceasti planta printre toate celelalte ce cresc in virful muntelui? Daci vei ajunge sus pe munte, il vei chema pe doctorul care pazeste Planta Vietii, Ti vei spune c& cu te-am trimis $i el iti va da o tulpina. Henrie multumi zinei, fi sdruta mina, isi lua ramas bun de la mama sa acoperind-o cu sirutari, puse 0 piine in buzunar si plecd, dupa ce 0 salut’ respectuos pe zind. Zina surise privind acest copil de sapte ani, care pleca singur pe un munte atit de periculos, incit tou cei ce-au incercat sii ating virful au picrit. a 7h Corbul, Cocosul gi Broasca Micul Henric porni cu hotirire spre muntele ce se afla mult mai de- parte decit pirea. In loc si ajunga intr-o jumatate de ori, cum cre- zuse, merse oO zi intreaga, Cam la © treime din drum, vazu un corb cu piciorul prins intr-o capcana, pusa anume de un baiat rau. Corbul incer- ca zadarnic si scape din capcana care il ficea si sufere ingrozitor. Henric alerga catre el, tiie sfoara care tinea piciorul corbului si il elibera. Corbul 2 zbura ca vintul, dupa ce fi spuse lui Henric: —iti multumese mult, dragul meu Hentric. Am si te rasplatesc. Auzind un corb vorbind, Henric fu tare mirat. [si continud dramul. Mai tirziu, pe cind se odihnea in- tr-un tufis si minca o bucata de pline, vazu un cocos urmiarit de o vulpe care era cit pe-aci si-l prind’, cu toate sfortarile nemaipomenite ale cocogului de a scipa. Cocosul trecu pe lingt Henric care il prinse cu indeminare, il trase spre ed gi il ascunse sub haina sa, fari ca vulpea sal vada. Vulpea continua si fuga crezind cA cocogul a zburat mai de- parte. Henric stitu nemigcat si cind vulpea nu se mai zri, dadu drumul cocogului care ii sopti: —Iti multumese mult. dragul meu Hentic. Am si te risplatesc. Dupa ce se odihni, Henrie porni mai departe. Merse citva timp $i zari o broscuti care cra mai-mai si fie inghitita de un sarpe. Broscuta tremura si nu se mai misca, parali- zata de frica. Cu gura cascata,sarpele se apropia cu repeziciune de ea. Henric apuci o piatra si o arunct cu indeminare drept in gura sarpelui, tocmai in clipa cind acesta se pre- gatea si inghiti broscuta. Sarpele inghiti piatra si se inabusi. —It multumesc mult, dragul meu Henric. Am si te risplatesc. Dupa ce auzise vorbind un corb si un cocos, Henric nu se mai mira cd si broscuta vorbeste. Merse mai departe. Dupa putin timp ajunse la poalele muntclui unde curgea un rtu mare, adine $i atit de larg incit abia puteai zari cela- lalt mal Henric se opri tare incurcat. Poate va gisi un pod, un vad sau o barea, gindi el, Merse de-a lungul riului care inconjura muntele, dar nici urma de pod sau de barca. Bietul Henrie se asezi plingind pe malul lului. Zina Binefacdtoare, strigi cl la ce-mi foloseste & stiu c& in virful muntelui este planta care 0 poate salva pe mama mea, daca nu pot ajunge la ea? in aceeasi clipa aparu pe mal co- cosul pe care il salvase din gura vulpii gi-i spuse: — Zina Bineficatoare nu te poate ajuta. Acest munte nu este supus puterilor sale. Dar tu mi-ai salvat viata si vreau si-mi dovedesc re- cunostinta. Urcd-te in spinarea mea, Henrie, si pe cinstea mea de cocos ci te voi tree ful. Henric mu stitu la indoiald; se sui in spinarea cocogului, asteptin- du-se Si cadd in apa, dar nici un strop nu-l atinse. Sedea asa de bine. de parc’ ar fi fost cilare pe un cal. Se tinea cu putere de creasta coco sului, cate pomi in zbor spre malul celalalt. Riul era atit de larg, incit ajunser4 la celalalt mal abia dupi douazeci si una de zile. In acest timp lui Henric nu fu nici foame, nici sete, nici somn. Henric multumi frumos cocogului, care igi umfla cu gtatie penele si disparu. Cind Hen- ric intoarse capul, vazu ci gi riul dispiruse. «Cu siguranti ci duhul riu al muntelui a incercat si ma impiedice sé ajung pind aici, dar iatd, au aju- torul Zinei Binefacatoare, sint aproa- pe de capatul drumului.» 44 UE Recolta Merse baiatul mult timp, dar parca nu se misea din loc. Alt copil s-ar fi descurajat si s-ar fi intors din drum. Bravul Henric insd, cu toate cA era mort de oboseala, nu pierdu nadejdea si mai merse inci douazeci si una de zile, tot firi sé inainteze. La fel de hotirit ca si in prima zi, spuse: —De-as merge o sutd de ani gi tot voi ajunge acolo pina in virful muntelui. Numai ce rosti aceste cuvinte Gi vaizu in fata sa un bitrinel care-] privea cu siretenie. — Vad ci vrei si ajungi cu tot dinadinsul, micutule, ii spuse acesta. Ce cauti in virful acestui munte? — Planta Vietii, bunul meu domn, ca s-o salvez pe miicuta mea care € pe moatte. Batrinelul didu din cap, igi propti barbia in minerul de aur al basto- nului sdu gi spuse dupa ce-I privi in delung pe Henric: —Imi place chipul tau blind si deschis, baiatul meu. Sint unul din duhurile muntelui, Te-as lisa sa : re ott mergi mai departe, cu conditia sa-mi seceti tot griul, si-l macini si din fain si-mi faci ptine. Cind vei fi gata, si md chemi. in groapa de linga tine vei gasi toate uneltcle de care vei avea nevoic. Lanurile de griu se aflé in fata ta. Ele aco- pera muntele. Batrinelul disparu, iar Henric se uiti ingrijorat la uriaga intindere ce se desfagura in fata sa. Nu statu mult pe ginduri invinse simramin- tul de descurajare, isi scoase haina, lui din groap’ o coasi si se puse hotirit pe treaba. Munci el astfel o suti optzeci gi cinci de zile g tot atitea nopti. Dupi ce cosi, batu snopii cu o prijina, alte saptezeci de zile. Apoi macini boabele intr-o moar care aparu in apropiere. Ter- mini de macinat si se apuct si pli- miadeasci si si coaca piinea. Macina- tul si coptul durara inc& o suti douazeci de zile. Pe masura ce se coceau, el aseza frumos ptinile calde in rafturi, asa cum se asaza cartile jntr-o biblioteca. Cind totul fu gata, Henric, plin de bucurie, tl chema pe duhul mun- telui care aparu pe loc. Numara el patru sute saizeci si opt de mii trei sute douazeci si nou de piini, Gusta cite o bucitic’ din prima si din ulti- ma, se apropie de Henric, il mingiie pe obraz si-i spuse: —Esti un bdiat de isprava si vreau s4 te rasplitesc pentra munca ta. Scoase din buzunar 0 tabachera de lemn gi io dadu lui Henric, zimbind pe sub mustata: Cind vei ajunge acasi, deschide tabachera si vei gasi in ea un tutun cum n-ai mai avut. Henric nu fuma niciodati, dar, binecrescut cum era, nu-i spuse ca darul i se pare cu totul nefolositor. El multumi duhului, care izbucni in ris si disparu. 45 IV Culesul viilor Henrie porni din nou la drum, bucuros ci fiecare pas il apropia de virful muntelui. In doua ore strabatu trei sferturi din distanta. Dar ce sa vezi? Deodata ii aparu in fat un zid foarte inalt. Merse trei zile de-a lungul zidului gi, ingrozit, vazu c& acesta inconjoarA muntele, si nu gast nici o deschizatura cit de mica prin care sd poat trece. Henric se agezi pe pamint gd se gindi ce si fac&. Se hotari sa astepte. 46 Trecuri astfel patruzeci si cinci de zile. —De-ar trebui si mai astept 0 suti de ani si tot nu m-ag migca de aici. Cum rosti aceste cuvinte, o bucata din zid se prabusi cu un zgomot asur- zitor si vazu iesind prin spartura un urias care invirtea amenintator deasupra capului o biti mare si groasa. — Vad ca tii tare mult si treci, baiatule, Ce cauti dincolo de zid? —Caut Planta Vietii, domnule Urias, ca s-o vindec pe mama mea care e pe moarte. Daci sta in pute- tea dumneavoastri sA mA ajutati s4 trec zidul, v-ag face orice serviciu mi-ati cere. — Adevarat? Ei bine, asculta, atunci, Imi place cum arati, Sint unul din duhurile muntelui gi te voi ajuta si treci zidul, daci vrei si-mi umpli pivnitele. Iata viile mele. Culegy strugurii, tescuieste-i, pune mustul in butoaie si asaza-le in pivnita. Ling’ zid vei gasi tot ce-ti trebuie Cind vei fi gata, si ma chemi. Uriasul disparu inchizind zidul in urma sa. Hentic privi in jur: cit cuprinzi cu ochii se intindeau nu- mai vii. «Aga cum am fost in state & culeg griul batrinului, isi spuse Hen- tic, voi reusi 4 culeg si strugurii uriagului. Mai repede si mai ugor voi face vin din struguri decit piine din griu.» Henrie igi scoase haina, ridicA un cosoras ce se afla la picioarele sale si incepu s4 taie ciorchinii gi sii arunce in tease. Culese el douazeci de zile. Dupi ce termini culesul, tescui strugurii, desert’ mustul in butoaie, pe care le asezi in pivnitd pe masura ce le umplea. Termini de f4cut vinul in nouazeci de zile. Dupa ce aranja totul, il striga pe utias, Acesta aparu imediat, cerceta butoaiele, gust vinul din primul si din ultimul butoi, apoi ii spuse lui Henri — Esti un omulet de treaba. Vreau s4-ti plitesc pentru osteneala, si nu se spuna ca ai muncit degeaba pentru duhul muntelui. Scoase din buzunar un ciulin gi-l dadu lui Henric spu- nindu-i: Cind vei fi din nou acasa la tine, ori de cite ori vei dori ceva, sA mirosi acest ciulin. Henric gindi c4 darul nu eta prea mérinimos, dar il primi surizind cu amabilitate. In aceeasi clipa, uriasul fluiera atit de tare, incit muntele se cutremuri. Zidul si uriasul dispa- rurd, iar Henric isi continua drumul. atoaread Mai avea de mers doar o jumitate de ori pind in virful muntelui. Deo- dati se pomeni la marginea unei prapastii, atit de larga incit era cu 48 neputinta de sarit peste ea si adincd de nu i se zarea fundul. Fart si piarda curajul, Hentic merse pe mar- ginea pripastiei pind reveni la locul de unde plecase. — Ce si fac? isi spuse el. Abia scap de o piedici si dau peste alta. Cum si trec aceastd pripastic? Pentru prima oafi i se umplura ochit de lactimi. Negisind nici un mijloc s4 treaci prapastia, se asezi pe marginea ei. Deodaté auzi un urlet ingrozitor. Tntoarse capul si vizu la citiva pasi de el un lup urias care il privea cu ochi scinteietori. — Ce cauti pe paminturile mele? fi strigt lupul cu o voce tunitoare. — Domnule Lup, caut Planta Vie- tii pentru maicufa mea care trage sé moara. Daci ma ajutati si trec prapastia, fac cu supunere orice imi cereti. —Fi bine, biiatule, dact imi prinzi tot vinatul din padure, pasari si animale, si-mi faci fripturi si pa- teuri, pe legea mea de duh al mun- telui ci te voi ajuta sa tred pra- pastia. Lingi acest copac vei gisi tot ce-ti trebuie pentru vinatoare si pentru pregitit vinatul. Cind vei fi gata, si mA chemi. Spunind acestea, disparu, Lui Henric fi reveni curajul. Ri- dict de pe pamint un arc cu sageti si incepu sa traga in potirnichi, si- tari, gainuse, cocosi salbatici, dar, cum nu stia si trag4, nu nimerea nimic. De opt zile tot tragea cu arcul, cind iaté ci apare lingi el corbul ciruia ii salvase viata la inceputul calatorici. —Tu mi-ai salvat viata, cron- cani corbul, si ti-am fagiduit ca te voi rasplati, Acum am venit si mi tin de cuvint. Dack nu tndeplinesti poruncile lupului, te va minca pe tine in locul vinatului. Hai cu mine; eu am s4 vinez, iar tu vei aduna vinatul sil vei giti. Spunind acestea, corbul zburk deasupra copacilor gi, cu lovituri de cioc side gheare, se puse si doboare toate pasarile ce populau pidurea. In 0 suti cincizeci de zile vind un milion opt sute saizeci de mii sapte sute doudzeci si sase de buciti, Pe masura ce corbul le vina, Henric le jumulea si le gatea, fie fripturi, fie pateuri. Cind toate furd gata ase- zate frumos de-a lungul pidurii, corbul ii spuse: — Ramii cu bine, Henric! Mai ai de trecut un obstacol, dar eu nu te mai pot ajuta. Si nu-ti pierzi cura- jul! Zinele ti ocrotese pe copiii care-si iubese parintii. Pina si apuce Henric sa-i multu- measca, corbul disparu. Baiatul che- m4 lupul si-i spuse: Tata, domnule, tot vinatul din padurea dumneavoastra. L-am gitit asa cum mi-ati poruncit, V4 rog si ma ajutati sa trec prapastia. Lupul se uiti la vinat, rontai un caprior fript si inghiti un pateu, isi linse botul si spuse: — Esti un baiat viteaz si destoinic Am sa-ti plitese pentru munca ta. Sa nu se spuni cA ai muncit degeaba pentru un duh al muntelui. Zicind acestea, ii dadu lui Henric un bat. pe care il lu din padure, spunindu-i: — Cind vei fi cules Planta Vietii si vei voi s-o duci repede undeva, sa incaleci acest bit. Henrie eta gata si arunce bitul, socotindu-l nefolositor, dar se gindi c& n-ar fi frumos sal refuze, fl lua, multumind lupului. — Suie-te in spinarea mea, spuse lupul. Henrie se azvirli in spinarca lu pului, iar acesta, dintr-o saritura uri- aga, fu dincolo de pripastie. Baiatul ti muleumi si isi continu’ drumul. VI Peseuital In sfirsit z4ri gardul gradinii unde crestea Planta Vietii. Hentic pasea 50 att de repede cit il tineau picioarele. privind tot timpul in sus. Deodati fu cit pe ce si cada intro groapi. Cind privi in jur, vazu un iaz plin cu apa si atit de lung ci nu i se vedea capitul. «E de bund seami acea ultimi piedica despre care mi-a vorbit cor- bul, gindi Henric. De vreme ce le-am trecut pe toate celelalte cu ajutorul Zinei Bineficitoare, ea ma va ajuta s-o tree si pe aceasta, Zina mi-a trimis cocosul si corbul, pre- cum si pe batrin, pe urias gi pe lup. Am sa astept si bincvoiascd si mi ajute pentru ultima oard.» Merse de-a lungul iazului, ni- dijduind sai dea de capit, Dupa dou zile se trezi in acelasi loc de unde pleease. Nu se necaji, nu se descuraja, ci se asezi pe marginea iazului si spuse: —Nu mi voi migea de aici pind cind duhul muntelui nu ma va trece peste iaz, Si in aceeasi clipa apf in fata lui un motan urias care mieuna atit de infioritor, incit bietul Henric amuti Ce cauti aici? ti spuse mota- nul, Stii ci te-as putea face buciti cu 0 lovitura de gheara? — Nu mi indoiesc, domnule Mo- tan, dar nadajduiese cA ma veti cruta cind veti afla ci umblu dupa Planta Vietii, pentru a o salva pe biata mea maicuta care trage sa moa- ra. Daci binevoiti a-mi permite sa trec iazul, sint gata sa fac tot ce-mi porunciti devarat? spuse motanul. As- culta, imi place chipul tau. Dact imi vei pescui toti pestii din iaz si apo: ii vei frige sau ii vei pune in sara- muri, pe legea mea de motan cA te voi trece iazul. Vei gasi aici tot ce-ti trebuie pentru pescuit si pentru gatit pestele Cind vei fi gata, 4 mA chemi. Henric vazu la citiva pasi plase. undite, cirlige si tot cei trebuia. Avcunca mai intii o plasd, cu gindul si scoati dintr-o dati mult peste, o trase incetigor, dar nu era nici un peste in ea, Crezind ci na aruncat-o bine, o aruncd din nou gi o trase cu bagare de seam’, dar tot nimic. Rabdator cum era, Henric incerca zece zile, apoi las plasa deoparte si apuca undita. Trecu 0 of%, doua, nici un peste nu se prindea in cirlig. Se tot muti dintr-un loc in altul pin’ ficu inconjurul iazului, dar in vadar. Nemaistiind ce si facd, se gindi ln Zina Bi misea ca oare tocmai la sfirgitul caz- nelor sale? Se aseza pe malul iazu- lui privind cu tristete apa. Deodata iazul incepu si freamate si din apa se ivi capul unei broscute. Henric, spuse broscuta, mi-ai cficitoare. Il pa- st salvat viata, vreau sa ti-o salvez la rindul meu pe a ta. Dac& nu inde- plinesti poruncile motanului, te va rontai pe tine la dejunul lui. Nu poti prinde pestii pentru ci ei se ascund tocmai la fundul iazului, care e foarte adine, Lasi-ma pe mine. Tu aprinde focul a séi frigi si pregateste butoaiele ca si-i pui la saramuri. Am sa ti-i aduc pe toti. Broscuta se afunda in iaz i Hen- tic vizu apa agitindu-se atit de pu- ternic, de parc s-ar fi dat o lupti pe fundul ei. Dupa un moment bros- cufa aparu Ja suprafati si asezi pe mal un somon de toat’ frumusetea. Nici nu apuci Hentic si ridice so- monul, ci broscuta apiru cu un crap. Continua ea astfel, timp de saizeci de zile. Henric frigea pestii cei mari, iat pe cei mici ii arunca in butoaie gi fi sara. Dupa dou luni, broscuta sari pe mal gi-i spuse lui Hentric: —Na mai ramas nici un peste in iaz. Il poti chema pe motamul muntelui. Henric multumi din inima bros- cutei sii strinse cu cildur’ l4bura umeda pe cate aceasta i-o intinse in semn de prietenie. Mai trecura cincisprezece zile pint cind toti pestii fripti gi toate butoa- iele cu peste sirat furk frumes aran- 52 jate, apoi Hentic il chemi pe mota. nul muntelui, care apiru imediat, —Tati, domnule Motan, tot! pestii dumneavoastrd, fripti gi sirati. Va rog si va tineti de cuvint si si mia tteceti de partea celalti a iazului. Motanul cercet& totul, gusti un peste fript si unul sarat, isi linse botul, surise si-i spuse lui Henrie multumit: — Esti un baiat de treaba. Vreau 84 te rasplitesc pentru ribdarea si truda ta. SA nu se spuna ci ai muncit degeaba pentru duhul muntelui, Mo- tanul igi smulse o gheari si i-o didu lui Henric zicind: Cind vei fi obosit sau bolnav sau cind vei simti ci imbatrinesti, siti atingi fruntea cu gheara aceasta si boala, oboseah sau batrinetea vor dispirea. Gheara va avea aceeasi putere pentru toti cei pe care ii vei iubi sau care te vor iubi. Henric multumi din suflet mota- nului si, cum era istovit de oboseala, vru si incerce pe loc puterea pre- tioasei_gheare. Abia isi atinse frun- tea cu ea si se simti indati inviorat si voios, de parci abia s-ar fi sculat din patul sau. Motanul zimbi si-i spuse: — Hai, suie-te pe coada mea! De cum se sui, coada motanului se lungi intr-atit, incit ajunse din- colo de iaz. Vil Planta viefii Dupa ce il saluti respectuos pe motan, Henric alerga catre gridina in care se gasea Planta Vietii. Mai erau doar vreo suti de pagi. Se temea si nu se iveascd 0 nova pie- dict. Dar iata cA ajunse ha grilajul gardului. Cum si gascasca el Planta Vietii in acea sumedenie de plante gi ierburi pe care nu le cunogtea? Isi aminti ci Zina Bineficitoare ji spusese si-l cheme pe doctorul care ingrijea gridina zinelor. fl strigi cu glas tare si auzi un zgomot printre plantele din apropiere. in fata lui se ivi un omulet cu o carte sub brat, cu ochelari pe nasucul sau coroiat gi cu o manta neagri de doctor pe umeti. — Ce cauti aici, micutule? ii spuse doctorul inaltindu-se in virful pi cioarelor. Cum ai pitruns pind aici? —M.a trimis Zina Bineficktoare si va cer Planta Vietii pentru mii- cufa mea care trage si moar. —Cei ce vin din partea Zinei Binefacitoare sint bineveniti! Hai, micutule, si-ti dau planta pe care © cauti. Doctorul se afundi in gradina. Henric abia 1 putea urma, pentru ca, marunt cum era, dispirea cu totul printre ierburi. In sfirgit ajun- sera lingi o planti despartiti de celelalte. Doctorul tiie 0 tulpina gi i-o dadu lui Henric spunindu-i hoti- rit: — lata Planta Vietii, Foloseste-o aga cum te-a invdtat zina. Dar ai 53 grid si nu cumva s-o lasi din mina. Oriunde ai pune-o, ti-ar scipa si n-ai mai regasi-o niciodata. Nici n-apuci Henric s4-i multu measca pentru lcac, cA omuletul si disparuse in mijlocul sumedeniei de plante medicinale. Ramas singur, baiatul se gindea cum si faci si ajungi mai repede acasa. «Daci ag intilni la coborire aceleasi piedici, as putea si pierd planta pretioas’ care trebuie si re- dea viata mamei mele.» Deodata isi aminti de batul lu- pului. «S4 vedem daci are intr-adevar puterea de a mi duce repede acasa.» incilect batul si-si dori indatd i fie acasa. In aceeasi clipa se simti ridicat in vazduh, pe care il stra- batu cu iuteala fulgerului, si se po- meni linga patul mamei sale. Se re pezi la ea, o sAruti cu dragoste, dar ea nu-l vedea, nu-l auzea. Fart a pierde timpul, Henrie stoarse sucul plantei pe buzcle mamei sale care deschise imediat ochii, il imbratisa si-i spuse: — Copilul meu, dragul meu Hen- tic, am fost tare greu bolnava, dar acum mA simt bine, mi-e foame. Apoi il privi mirata: — Ce mare te-ai facut! Cum ai pucut ereste aga de mult in citeva vile? Henric crescuse intr-adevar, cu un cap, in cei doi ani, sapte luni si gase zile de cind plecase de acasa. Avea acum aproape zece ani, N-2- puck sii rispundi mamei sale cind apiru Zina Bineficitoare. il imbra tisi pe Henric, apoi se apropie de patul mamei lui, careia ii povesti tot ce ficuse Henric pentru a o salv: toate pericolele prin care trecuse, oboseala, curajul, bunatatea i rib- darea de care a dat dovada. Henric rosea auzind laudele zinci, iar mama sa il stringea la pieptul ei si nu se mai satura imbratisindu-l. Dupa clipele fericite ale revederii, zina i spuse lui Henric: —Acum foloseste darurile ba- trinului si ale uriasului Henric deschise tabachera. Deo- dati camera se umplu de o multime de luctitori, mici cit albinele, care se pusera pe Incru cu o asemenea indeminare si repeziciune, incit, du- pa un sfert de orf, clidira si mobilara o casi frumoasi in mijlocul unei gridini mari, in spatele careia se afla o padure si o cimpie. — Toate acestea iti apartin, vi- teazul meu Henric, spuse zina. Ciu- linul uriagului iti va aduce tot ce-ti lipseste, bastonul lupului te va duce incotro vei voi, iar gheara mo- tanului va pastra tineretea si simd- tatea ta sia mamei tale. Ramii cu bine, Henric, fii fericit si nu uita cA cinstea si dragostea de parinti sint totdeauna risplatite. Henric se aruncd in bratele zinei. ii saruti mina, iar zina surise si disparu. Mama lui Henrie dotea si se scoale din pat, si admire si ea casa cea noua, gradina, padurea si cim- pia, dar nu avea cu ce s4 se imbrace. Cind sa imbolnavit, a vindut tot ce avea pentru a-l putea hrani pe Henric. —Vai, copilul meu, nu ma pot scula, n-am nici haine, nici incalta- avea tot. mama drag: Baiatul scoase din buzunar ciu- linul, il mirosi si-si dori si aiba cele trebuincioase pentru mamma sa, pentru sine si pentru casa. Imediat dulapurile se umplur& cu haine gi rufe. Mama se pomeni tmbricati cu o rochie frumoasa de lind, iar el cu un costum din postay albastru; amindoi aveau incaltaminte buni si frumoasi. Mate le fu bucuria! Mama sari din pat si merse cu Henrie prin toata casa. Nu lipsea nimic. Peste tot erau mobile simple gi plicute. In bucataric, frumos rinduite, se aflau oale si cratite, dar toate erau goale. Henric mirosi din nou ciu- Jinul, dorindu-si o mincare buna, gata pregatita. Pe loc aparu pe masa © ciorbi gustoasi, o fripturi din pulpa de miel, un pui fript sio salata buna. Se asezara la masa si mincati totul, cu pofta unor oameni care au flaminzit aproape trei ani. Dupi ce se sdturari, mama, ajutati de Henric, facu curitenie in bucataric. Obositi dupa atitea emotii, se culcara’, multumind Zinei Binefa- catoare. Mama mai adaugi o mul- tumire pentru iubitul sau fiu. Traits astfel, fara si duct lipsi de nimic datoritt ciulinului, fara su- ferinte si mereu tineri datorita ghea- rei. Batul nu |-au folosit, pentru ca n-au simtit nevoia si plece in alta "parte, atit de fericiti erau in casa lor. Henric mai ceru ciulinului doua vaci frumoase, doi cai buni si ce mai _aveau nevoie pentru casa. Niciodati nu cerea decit atit cit avea nevoic, fie hrana, fie imbriciminte. Pastra ciulinul toata viata. Nu se stie cit de mult au trait. Se pare ca Regina Zinelor i-a ficut ne- muritori si ia dus in palatul ei, unde se afla si astazi.

S-ar putea să vă placă și