Universitatea Dunarea de Jos din Galati

Facultatea Transfrontaliera de Stiinte Umaniste , Economice si Ingineresti

Specializarea Afarceri Internationale

Referat
Comertul exterior si politici comerciale
ale Croaiei (2010-2014)

Elaborat :Rena Petru

Verificat : Mihaela-Carmen Muntean

Cahul 2015

CUPRINS

Capitolul 1. Consideraii generale cu privire la comerul exterior

1.1. Definirea conceptului de comer exterior
1.2. Locul comerului exterior n economie
1.3. Fluxuri comerciale internaionale
Capitolul 2. Consideraii generale cu privire la politica comercial
2.1. Concept, trsturi i instrumente ale politicii comerciale
2.2. Instrumente de politic comercial de natur tarifar
2.3. Instrumente de politic comercial de natur netarifar
2.4. Politica comercial promoional i de stimulare a exporturilor
2.5.

Regimurile vamale

Capitolul 3. Principalele ramuri economice

3.1.
3.2.
3.3.
Capitolul 4. Comerul exterior al Croaiei
4.1. Volumul valoric al comerului exterior i soldul balanei comerciale
4.2. Structura fizic a exporturilor i importurilor
4.3. Orientarea geografic a exporturilor i importurilor
4.4. Principalele ri partenere n comerul exterior (la export i import)
Capitolul 4. Politica comercial a Croaiei
4.1. Politica comercial tarifar
Politica comercial netarifar
4.2. Regimurile vamale n Croaia

Capitolul I
1.1 Definirea conceptului de comert exterior
Comertul exterior reprezinta activitatea referitoare la operatiile comerciale si de
cooperare economica in raporturile cu strainatatea privind: vanzarea cumpararea de
marfuri; lucrari
si
servicii; licente; consignatia
sau
depozitul; reprezentarea
sau
comisionul; operatiile financiare; asigurarile; turismul; sau orice alte acte sau fapte de comert.
Definitia data pune in evidenta doua componente ale activitatii de comert exterior:
1.

schimburile comerciale ale unei tari cu strainatatea care in raport de sensul lor poate
imbraca una din formele:

exportul cuprinde totalitatea operatiilor prin care o parte din marfurile produse sau
prelucrate intr-o tara se vand in alte tari. Intr-un sens mai larg, exportul cuprinde si serviciile
prestate in alte tari in domeniul transporturilor, asigurarilor, turismului, etc. Aceasta
componenta este cunoscuta si sub denumirea de export invizibil.

importul cuprinde totalitatea operatiilor comerciale prin care se cumpara marfuri din alte
tari in vederea satisfacerii consumului productive si neproductiv. Similar exportului, importul
cuprinde si operatii specifice importului invizibil.

2.

relatiile de cooperare internationala privita separata, cooperarea internationala reprezinta

o forma superioara a legaturii economice dintre state in care se impletesc elemente din
domeniul productiei cu cele din sfera circulatiei, cele din economie cu cele din stiinta si
tehnica. Cooperarea presupune existenta unor legaturi mai stranse sip e perioade mai lungi
intre parteneri. Se realizeaza intr-o serie de forme concrete cu diferite grade de complexitate
in functie de domeniul de activitate si de interesele economice ale partilor.

1.2.Locul comertului exterior in economie

Creterea economic a oricrei ri este rezultatul aciuni conjugate a dou categorii de
factori: interni i externi. Cei interni, legai de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-i
dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legai de participarea rilor la circuitul
economic mondial influeneaz creterea economic n mod nemijlocit, prin intermediul
factorilor interni multiplicndu-le sau diminundu-le fora.
Printre factorii externi, un rol deosebit de important i n continu cre-tere are comerul
exterior. Influena acestui factor asupra creterii economice se exercit sub mai multe forme.
n primul rnd, comerul exterior asigur nfptuirea realizrii produsului social chiar n
condiiile n care structura cererii difer de structura ofertei.
Se tie c asigurarea unei eficiene a produciei presupune un anumit volum minim al
acesteia. Dac acest volum depete capacitatea de absorbie a pieei interne, asigurarea unei
producii eficiente impune apelarea la piaa extern. Pe de alt parte, anumite produse fie c nu
pot fi obinute n producia intern fie c nu se justific din punct de vedere economic a se obine
din producia intern. i ntr-un caz i n cellalt aceste produse se pot obine numai de pe piaa
extern.

n al doilea rnd, comerul exterior determin sporirea sau diminuarea venitului naional
produs n exterior, n funcie de raportul dintre valoarea naional i valoarea internaional a
mrfurilor care fac obiectul comerului exterior.
1.3.Fluxuri comerciale internationale
Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in planul economiei
reale, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor economici din diferite tari
in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime,
semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligentei
umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie, know-how, lucrari de
proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari, turism international, servicii
profesionale).

Capitolul II
2.1. Concept,
comerciale

trsturi

instrumente

ale

politicii

Politica comerciala reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care se refera la
relatiile economice internationale ale acestuia. Ca atare, politica comerciala cuprinde totalitatea
reglementarilor (juridice, administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare, valutare, etc.)
adoptate de un stat in scopul, fie al promovarii, fie al restrangerii schimburilor comerciale
externe, precum si al protejarii economiei nationale in fata concurentei straine.
Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii principale:
-

promovarea relatiilor economice externe, respectiv promovarea exporturilor,

protejarea economiei nationale in fata concurentei strine, ceea ce presupune
controlarea si reglementarea importurilor,
realizarea unui echilibru al balantei comerciale si de plati externe, precum si cresterea
rezervelor valutare ale statului.

Politica comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de instrumente si masuri:

a) masuri de politica comerciala tarifara (vamala)
b) masuri de politica comerciala netarifara
c) masuri de politica comerciala de stimulare (promotionala) a exporturilor
In general, primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in timp ce ultima
masura vizeaza exporturile.

2.2. Instrumente de politic comercial de natur tarifar

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta, referitoare la intrarile
sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care implica: contolul marfurilor si a mijloacelor de
transport la trecerea frontierei de stat, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale
(impunerea vamala).
Principalul instrument al punerii in practica a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde
taxele vamale percepute asupra marfurilor importate (sau exportate), precum si legile, codu
131h75b rile si regulamentele vamale. Tarifele vamale difera in functie de state.
Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:
-

de natura fiscala - taxele vamale sunt o sursa de venit pentru bugetul statului,
4

de natura protectionista - taxele vamale protejeaza economia nationala de concurenta

straina,
de negociere - statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii
vamale reciproce sau nereciproce.

Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)
b)
c)
d)
a)

dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)

dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)
dupa modul de percepere
dupa modul de stabilire

Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:

-

b)

taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus, scopul acestora
fiind obtinerea de venituri pentru buget,
taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat, intrucat ofera
protectie pietei interne in fata concurentei straine a marfurilor importate.
Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

- taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate, atunci cand acestea trec
granita vamala a tarii importatoare. Ele protejeaza produsele nationale fata de marfurile straine,
contribuind la cresterea preturilor acestora, diminuandu-le competitivitatea.
-

taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si urmaresc doua
obiective: a) cresterea pretului produselor respective pe piata internationala, sau b)
limitarea unor exporturi (de regula a unor produse neprelucrate - materii prime sau
produse agricole), urmarind dezvoltarea anumitor ramuri industriale nationale pentru care
exista baza de materii prime.
taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine care
traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire foarte larga,
iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:

-

taxe vamale ad-valorem

taxe vamale specifice
taxe vamale mixte

Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor importate
(sau exportate) sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a
marfurilor respective.
Taxele vamale specifice sunt percepute de stat pe unitatea de masura fizica a marfurilor
importate sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimate in moneda tarii
respective. Practicarea acestui procedeu este mai greoi decat aplicarea taxelor ad-valorem,
deoarece implica existenta unui tarif vamal foarte detaliat, in permanenta revizuibil si supus
completarilor.
Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul de protectioniste,
astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica (cand preturile inregistreaza
importante scaderi).
d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se impart in
patru categorii:
-

autonome (sau generale)

5

conventionale (sau contractuale)

preferentiale (sau de favoare)
de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe antidumping si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent, percepandu-se, de
regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul respectiv nu are incheiate acorduri
comerciale si nu aplica clauza natiunii celei mai favorizate.
Taxele vamale conventionale se stabilesc de catre stat prin intelegeri cu alte state, conform
clauzelor din acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate.Ca atare, acestea sunt mult mai
reduse decat taxele autonome si, in general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul
GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a
Comertului
Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica anumitor marfuri
importate din anumite tari, fara a putea fi extinse.
Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca raspuns la politica
comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de suventionare a exporturilor).
Ca urmare, aceste taxe pot fi: taxe anti-dumping sau taxe compensatorii, si se percep ca taxe
vamale suplimentare, peste cele in vigoare.
Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale,
precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse. Tariful vamal
cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la importul lor pe teritoriul vamal al tarii
respective. Teritoriul vamal este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica un anumit regim
vamal si o anumita legislatie vamala.
Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea acestora (animala,
vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite), sau
o combinatie a acestor doua criterii.
Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu conditia de a nu
fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta straina si pe baza
carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui masuri discriminatorii inrelatiile cu
anumite state.

2.3.

Instrumente de politica comerciala netarifara

Barierele netarifare reprezinta un complexde masuri de politica comerciala care impiedica,

limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si servicii in scopul protejarii pietei
interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.
GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:
a) bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la
import)
b) bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor
c) bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import
d) bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale
e) bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice)
a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.

Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau nelimitata,
importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati producatorii interni, fiind scutiti
de concurenta straina.

Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau valorice admise la

importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada limitata de timp ( de
regula un an). Acestea pot fi globale, fara a se specifica tara de provenienta, sau
bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.

Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un

anumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada de timp.

Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta limitari la export

acceptate de tarile exportatoare. In caz contrar, ar exista posibilitatea ca tarile
importatoare sa aplice contingente la import mai restrictive si mai dezavantajoase, pe o
perioada mai lunga de timp.

Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta restrictii

cantitative stabilite pe baza de negocieri oficiale bilaterale sau multilaterale, si care
implica, pe langa restrictiile voluntare la export, si alte prevederi privind preturile, clauze
de salvgardare, etc. In acst caz, participarea guvernelor este deschisa si oficiala.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:
-

Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul politicii

agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse agricole din terte tari.

Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import se folosesc in cazul

in care produsele indigene au costuri de productie mai ridicate decat cele ale concurentei,
sau daca preturile pe piata internationala scad, produsele externe devenind mai
competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import, care sunt
foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele indigene, urcand
astfel preturile de import ale produselor respective.

Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la frontiera)

denumite si bariere paratarifare. Acestea pot imbraca mai multe forme, printre care: taxa
asupra valorii adaugate , taxa in cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei
marfurilor, dar se aplica la intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ), taxa
de acciza (impozit perceput la produsele ce constituie proprietatea statului - bauturi,
tutun, petrol, etc.), taxe oculte (percepute asupra bunurilor de consum productiv echipamnete, mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra documentelor
de transport), taxe sanitare, taxe consulare, etc.

Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune) se aplica ca masuri

de raspuns fata de o politica comerciala neloiala (de dumping sau de subventionare a
exporturilor).

Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor de a depune

in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din valoarea probabila a viitorului
import.Aceasta masura descurajeaza de regula importurile.

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile.
Acestea cuprind:
-

evaluarea marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care organele vamale

utilizeaza drept baza de impunere, cel mai ridicat pret din cele practicate la produsul
importat (conform GATT exista cinci metodologii de evaluare vamala)
7

utilizarea documentelor numeroase si complicate, precum si a formalitatilor greoaie la

import, care impiedica schimburile comerciale internationale.

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale. In cazul acestora
se disting:
-

achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii cumparate de stat, ce devin

bariere netarifare daca dau prioritate firmelor nationale comparativ cu cele straine,
comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje privind
impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele particulare,
monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima importanta
economica(cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite limitarea importurilor
respective.

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:
-

2.4.

normele sanitare si fitosanitare, care prevad conditii obligatorii si extrem de severe

pentru marfurile importate,
normele de securitate, ce cuprind conditii de calitate, prescriptii tehnice, de igiena, de
securitate,
normele de ambalare, marcare,etichetare, care ocazioneaza cheltuieli suplimentare si
adesea intarzieri in derularea contractelor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in totalitatea

instrumentelor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare si de export, in
scopul impulsionarii exportului global al unei tari.
Menirea acestor reglementari este de a influenta potentialii importatori, de a creste
competitivitatea marfurilor exportate si de a cointeresa firmele exportatoare.
Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care imbraca o serie de
forme concrete, cum ar fi:
negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de
plati, acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii economice,
participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau organizarea acestora
in tara,
stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de agentii
comerciale in strainatate,
prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de
consultanta si asistenta tehnica de specialitate
promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele de export.
Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in:
a)
b)
c)
d)

masuri de natura bugetara,

masuri de natura fiscala
masuri de natura financiar-bancara
masuri de natura valutara
8

a) Masurile de natura bugetara au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor exportate si

cresterea cointeresarii producatorilor si exportatorilor. Acestea imbraca trei forme:
Subventiile directe de export reprezinta sume de bani acordate agentilor economici
pentru rentabilizarea activitatii de export, atunci cand preturile pe piata mondiala se
situeaza la nivelul costurilor de productie .
Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care realizeaza volume
ridicate la export sau exporta produse de mare importanta economica,
Alte instrumente bugetare - subventiile indirecte de export vizeaza stimularea
intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export.
b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor pe seama
reducerii sau eliminarii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop cointeresarea exportatorilor
prin cresterea castigului net realizat la export. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de
reglementari:
c) Masuri de natura financiar - bancara. Aceste masuri au luat o amploare deosebita in ultimul
deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial. Principalele parghii utilizate in acest
domeniu sunt:
d) Masuri de natura valutara. Acestea sunt frecvent utilizate pe plan international, si urmaresc
sporirea competitivitatii marfurilor exportate prin reducerea preturilor externe si prin cresterea
cointeresarii exportatorilor, datorita castigurilor suplimentare in moneda nationala.

Capitolul III
Comerul exterior al Croaiei
3.1 Volumul valoric al comerului
Comerul Croat se caracterizeaz prin utilaje grele si echipamente electrice. Croaia
primete mult de dorit n valut prin cantitate substanial de exporturi i este amplificat n
continuare de o industrie a turismului susinut.
Comer de export Croaia sa ridicat la 10050000000 dolari n 2010 i ara pe locul 80 n
lume. Cu toate acestea, aceast cifr a sczut de la 14.36 miliarde dolari in 2008. Italia este
partener comercial principal din Croaia, fiind cea mai mare relaia comerciale de import i
export. Germania este, de asemenea, un partener-cheie.

Croaia Exporturile.
Cele mai importante mrfuri de export include echipamente de transport, maini, textile, produse
chimice, produse alimentare i combustibili.
9

Partenerii de export principale ale Croaiei sunt Italia (18,9% din exporturi), Bosnia i
Heregovina (15,3%), Germania (10,7%), Slovenia (7,7%) i Austria (5,7%).
Graficul de mai jos prezint modul n care diferite ri au contribuit la volumul total al
exporturilor (n procente):

Partenerii de export ale Croaiei

Croaia poate fi impartita in trei zone geografice si climatice: zona de campie situata in
nordul tarii, cu o clima continentala, zona litoral situata in sudul i vestul rii i zona muntoasa,
care traverseaza dea lungul partea centrala a tarii. Variatele tipuri de clima, relief si sol sunt
favorabile productiei unei game largi de mrfuri agricole, de la cereale si culturi industriale, la
culturi de vita de vie, fructe specifice climatului continental si mediteranean, etc. Productia
interna acoper necesitatile de consum la cereale, zahr i plante industriale. Din totalul de 3,15
milioane ha teren agricol, 63,4 % este cultivat, restul reprezentand puni. Suprafata agricola este
in proportie deaproximativ 83,3 % in proprietate privata. Din totalul de 1,98 milioane ha de
paduri, 80% sunt n proprietatea statului. Agricultura si pescuitul contribuie cu cca. 5,5% la
formarea PIB. Pescuitul si industria prelucrarii petelui reprezint activiti tradiionale, de mare
importan, practicate ndeosebi de-a lungul litoralului croat. Largi cantiti din aceste produse
sunt exportate. Principalele produse agroalimentare de export sunt: vegeta, biscuiti, napolitane,
ciocolata, peste conservat, ulei de masline, tigari, bere si bauturi alcoolice. n primele 50 de
companii croate cu activiti de export, 10 sunt productoare de marfuri agroalimentare, bauturi
i tutun.

Importurile Croaia, Partenerii de import.

n ceea ce privete importurile croate 2010 comerciale de import a fost evaluat la 20.47
miliarde dolari i locul rii a fost pe locul 66 n lume. Veniturile comerciale de import a sczut
de la 2008, cnd comerul de import a fost evaluat la 30.42 miliarde dolari.
Principalele mrfuri de import includ maini, de transport si echipamente electrice; chimice,
carburani i lubrifiani i alimentare.
Partenerii primare de import sunt Italia (17,1%), Germania (13,4%), Rusia (10,5%),
China (6,1%), Slovenia (5,6%), Austria (4,9%). Graficul urmtor arat cum diferite ri a
reprezentat pentru volumul importurilor total (n procente):
Deficitul comercial al Croaiei pare s fi aproape dublat n ultimii ani, therefors, turism ofer un
pilon major n economie i comer sa, contribuind n mare msur la schimb valutar echilibrarea deficitului.

10

3.2.

Producia industrial

Industria contribuie cu cca. 24,4% la formarea PIB. Principalele mrfuri industriale sunt:
produsele agroalimentare, buturile, tutunul, produsele petroliere i chimice, materialele de
construcii, produsele nemetalice, hrtia, echipamentele electrice i optice, navele de transport
maritim. Principalele produse de export sunt: navele de transport maritim, produsele petroliere i
chimice, mbrcmintea, alimentele i tutunul, mainile i echipamentele electrice i
electrotehnice. Industria rmne una dintre cele mai importante ramuri ale economiei croate.
Turismul
Croaia reprezint una dintre cele mai importantele destinaii turistice din regiune. n 2012 au fost
inregistrati 12,3 milioane de turisti, ceea ce reprezinta o crestere cu 5% fata de 2011. Dupa aderarea la
Uniunea Europeana Croatia isi propune sa isi dezvolte infrastructura turistica prin accesarea fondurilor
europene.

3.4.

Construciile

n sectorul construciilor fora de munc ocupat este de cca. 72.000 persoane, n cadrul
a cca. 7500 de firme active. Croatia dispune de o retea de autostrazi moderna, fapt ce permite
tranzitarea cu usurinta a teritoriului sau. Construcia de locuine reprezint o prioritate a
guvernului croat, legislaia din acest domeniu permind combinarea resurselor financiare de stat,
cu cele ale populaiei i cu creditele oferite de bnci.

3.5 Transporturile
Croatia se afl pe traseul a trei coridoare pan-europene de transport ntre Uniunea
European si Europa de Sud-Est. Autorittile croate au investit masiv n dezvoltarea retelei paneuropene de transport, n primul rnd prin finantare public, concentrndu-se n principal pe
drumuri, autostrzi si porturi. Sectorul feroviar din Croatia se confrunt cu provocri majore si
va necesita investitii n cazul n care acesta urmeaz s fie integrat n reteaua UE.
Comerul
De la declararea independentei n 1991, Croatia a implementat un program ambitios de reform
bazat pe deschiderea treptat a comertului si a investitiilor, conform angajamentelor asumate n timpul
negocierilor de aderare la OMC. Aproximativ jumtate din comertul Croatiei este cu zona euro, n special
cu Germania si Italia, iar zona euro este sursa a aproximativ trei sferturi din investitiile strine directe
(ISD) n tar.

Deficitul comercial croat a nregistrat rate extrem de ridicate de cretere n fiecare an, n perioada
n cauz, cu excepia anului 2004 (cretere anual -2,5%, n principal datorit creterii
exporturilor). Exporturile au crescut de la 4,8 miliarde de euro n 2000 la 9,0 miliarde de euro in
2007, cu o rat medie anual de cretere de 10,7%. Cretere a fost considerabil mai lent, dac nu
cu totul absent, n prima jumtate a acestei perioade, nregistrnd o cretere mult mai dinamic n
ultimii ani.

11

Importurile mai mult dect dublu n aceeai perioad, crescnd de la 8,6 miliarde de euro n 2000
la 18,8 miliarde de euro in 2007, cu o rat medie anual de cretere de 12,6%. Cretere a fost cel
mai lent in 2004, in crestere doar 6,5%. Faptul c importurile croate au crescut la o rata mult mai
mare dect PIB-ul nominal, care n medie o cretere de 8,9% n aceeai perioad, ar trebui s
indice o elasticitate relativ ridicat venituri de importuri.

Avnd n vedere c analiza se bazeaz pe importuri sectoriale i exporturile n conformitate cu

clasificarea activitilor din economia naional (CAEN), este important sa se uite la dinamica
structurale pentru a fi la curent cu anumite probleme care ar putea-o oarecare msur afecta
rezultatul, precum i validitatea analizei. Este deosebit de important s se ia n considerare
evoluiile n acele sectoare care, datorit ponderea acestora n totalul exporturilor i a volatilitii
lor mai mare, determin n mod semnificativ micrile exporturilor agregate. Cel mai important
dintre acestea este exportul altor mijloace de transport (NCEA 35), care, n cazul Croaiei const
n principal de nave, i care a avut cea mai mare, dei n scdere uoar, pondere n totalul
exporturilor in perioada analizata. Acest sector se caracterizeaz prin diferene semnificative n
dinamica n fiecare an, att a importurilor i exporturilor, care este datorit valorii foarte mari de
nave individuale, precum i la metoda de contabilitate brut aplicat la nregistrarea importurilor i
exporturilor. Volatilitatea sezonier semnificativ este, de asemenea, prezent n multe alte
sectoare, n special n exportul de textile (CAEN 17) i lemn (CAEN 20). n general, folosind
datele de comer defalcate pe perioade de timp mai scurte este problematic n cazul Croaiei,
deoarece valorile importurilor i exporturilor de multe ori variaz foarte mult de la o perioad la
alta, i chiar mai mult, atunci cnd sectoarele sunt definite foarte ngust. Date trimestriale
disponibile ar fi trebuit s fi fost ajustate sezonier, care nc nu s-ar fi eliminat problema n
ntregime (Mervar, 2003), iar aceasta se datoreaz aceste probleme c datele anuale sunt folosite
n aceast analiz.
Un alt punct care trebuie luat n considerare este faptul c modificrile n valoarea exporturilor
de anumite sectoare au fost extrem de dependente de deciziile administrative, cum ar fi n cazul
exporturilor de pete (CAEN 5), care depind ntr-o mare msur de cotele de pescuit i
exporturile de anumite tipuri de pete; produselor de tutun (CAEN 16), n cazul n care preul
produselor finale este reglementat de ctre stat; de produse alimentare (CAEN 15), etc.
Cum a fost cazul cu exporturile, fr modificri semnificative au fost nregistrate n structura
importurilor, n care zece sectoare cu cea mai mare pondere n totalul constituit pentru mai mult
de 65%. De fapt, patru sectoare au reprezentat mai mult de 10% fiecare: petrol brut, produse
chimice, autovehicule i maini i echipamente.
5

Capitolul IV

3.1 Volumul valoric al comertului exterior si soldul balantei comerciale

12

Fig.1

Belgia are un climat de afaceri liberal in care firmele de stat, incluzand serviciile postale,
caile ferate si transportul public reprezinta o cota nesemnificativa din totalul activitatii
productive. Guvernul Belgian limiteaza cat mai mult interventia sa in economie. Belgia dispune
de o industrie performanta care depinde in mare masura de comertul international. Astfel ea
importa aproape toate materiile prime care ii sunt necesare.
Exporturile de marfuri si servicii reprezinta cca.70% din PIB. Cateva corporatii domina
economia Belgiei, ele avand un rol hotarator in fiecare sector al economiei, incluzand industria,
finantele si comertul. Conform datelor din Fig.1 putem observa precum soldul balantei
comerciale este unul pozitiv,inregistrand 8,971,755,448 ($).

3.2 Structura fizica a exporturilor si importurilor

Totalul schimburilor comerciale a fost, la 31.08.2014, de 51.056 miliarde Euro, din care
exportul 25.68 miliarde Euro, iar importul de 25.375 miliarde Euro. Circa 80% din volumul total
al schimburilor comerciale ale Belgiei au fost realizate cu tarile membre ale Uniunii Europene
(71.9% din exporturi si 69,2% din importuri), iar diferenta cu celelalte tari.

Fig.2

13

Structura importului : Ulei si combustibil (17.55 %) , autovehicule si piese (9.67 %) ,

produse chimice organice (8.03 %) , produse farmaceutice ( 7.94 %) , utilaje industrial (7.82 %) ,
pietre pretioase si metale ( 4.90 %) , (masini electrice (4.35 %) , material plastic (4.10 %) , fier
si otel (2.38 %) ,alte instrumente inregistrand (30.31 %).

Fig.3

Structura exportului : Ulei si combustibili (11.55%) , produse farmaceutice (10.03%) ,

autovehicule si piese (9.43 %) , utilaje industrial (7.48 %) , produse chimice organice (7.36 %) ,
materiale plastice (6.80 %) , pietre pretioase si metale (5.22 %) , fier si otel (4.00 %) , masini
electrice (3.24 %) si alte instrumente (32.23 %).

14

3.3 Orientarea geografica a exporturilor si importurilor

Fig.4 (Importul)

Oreintarea geografica a importului este bazata pe urmatoarele tari : SUA , Federatia Rusa,
China ,Germania , Franta , Spania , Marea Britanie , India etc
Fig.5 (Exportul)

15

Orientarea geografica a exportului este bazata pe tarile : Olanda , Franta , Italia , China,
Federatia Rusa , SUA , Maria Britanie , Spania , India , Suedia etc.

3.4 Principalele tari partenere in comertul exterior

( la import si export )
Fig.6 (Parteneri - Import)

Fig.7 ( Parteneri Export )

16

Capitolul IV
Capitolul IV
4.1. Politica comerciala tarifara si netarifara
Schimburile comerciale se desfasoara, de regula, pe baze libere, fara interventia statului,
guvernul belgian fiind recunoscut, istoric, pentru politica sa comerciala nerestrictiva. Astfel,
majoritatea produselor pot fi importate folosind o simpla declaratie de import, dar pentru
anumite cazuri trebuiesc obtinute licente de import sau de export de la Serviciul Public Federal
pentru Economie, Intreprinderile Mici si Mijlocii, Clasa Mijlocie si Energie. In conformitate cu
regulile de functionare a UE pot fi practicate anumite restrictii, cum ar fi: contingentele tarifare
sau restrictii cantitative, taxele compensatorii, suprataxele la produsele agricole, masurile antidumping etc.
Belgia este membru fondator al GATT si al actualei organizatii OMC .Belgia si
Luxemburg au stabilit o uniune economica si monetara (BLEU). Ca rezultat al acestei uniuni,
statistica lor de comert exterior si contul balantei de plati sunt commune. Aceasta uniune practica
regululile comertului liber. Nu sunt aplicate taxe vamale

4.2. Regimuri vamale in Belgia

Nu sunt aplicate taxe vamale in cadrul relatiilor comerciale cu celelalte tari membre ale
U.E., marfurile respective fiind cunoscute sub apelativul de bunuri comunitare , cu conditia ca
produsele respective sa nu contina componente importate din afara uniunii. De asemenea, Belgia
nu aplica taxe vamale la produsele care contin componente din afara U.E. daca produsele
respective au fost deja taxate prin sistemul tarifului extern comun. La produsele importante in
Belgia se aplica acelasi TVA ca si la produsele belgiene. Conform regulilor U.E., controalele
fiscale s-au mutat de la granita la o administratie fiscala centrala, insa pentru marfurile provenind
din tarile ne-membre se mentine sistemul unui punct de intrare pentru calcularea TVA.
La importul anumitor produse agricole, se aplica un sistem de contingente, taxe sau
garantii conform regulilor existente in cadrul U.E. La vamuire, pentru importurile din tarile
membre U.E. se solicita documentul unic , iar pentru importuri specifice se solicita Carnet de
Passage et Douane, pentru importurile temporare (inclusiv de autoturisme), Carnet ATA/CCV si
Carnet TIR, pentru transporturile internationale.
17

18