2 | Un avertisment ignorat: | crizele Americii Latine Inchipuiti-va c& va jucati de-a asociatiile de cuvinte ~ cand o persoa~ na spune un cuvant sau o propozitie si interlocutorul trebuie sa-i rés- punda cu primul lucru care-i trece prin minte — cu un bancher inter- national experimentat, cu un oficial finantist sau cu un economist. Pan’ de curand, si poate chiar si acum, dac& dumneavoastra spuneati ,,Cri- 28 financiar’”, el v-ar fi replicat cu siguranté: , America Latina” Timp de generafii, farile din America Latina au fost supu- se aproape exclusiv la crize valutare, falimente bancare in lant, accese de hiperinflafie si toate celelalte rele monetare cunos- cute omului modem. Guvernanti slabi, alesi prin voinfa po- pulard, au alternat la putere cu dictatori militari, si unii gi al- fii incercdnd s& cumpere sustinerea votanfilor cu programe populiste pe care nu si le puteau permite. In stradania de a fi- nanfa aceste programe, guvernele recurgeau fie la imprumu- turi din partea unor bancheri straini imprudent, avand ca re- zultat final criza balanfei de plati si incapacitatea de plata a farii, fie la tiparnifa de bani, avand ca rezultat final hiperin- flatia, Pan& in ziua de azi, cand economistii vin cu parabole despre pericolele ,populismului macroeconomic”, despre nu- meroasele feluri in care banii pot sd nu-si mai indeplineascd menirea, moneda ipotetica folosité este denumita prin con- ventie peso” Dar catre sfarsitul deceniului 1980 se parea cé America Latina si-a invatat in sfarsit lectia. Pufini sud-americani admi- rau brutalitatea lui Augusto Pinochet; dar reformele economi- ce pe care el le-a lansat in Chile s-au dovedit extrem de efica- ce si au fost pastrate intacte cand fara a revenit in cele din 36 | intoarcerea economiel decinulal Un averttsment ignora:criele Americ Latineurméa la democratie, in anul 1989, Reintoarcerea chilienilor la virtutile victoriene — la o moneda sanatoasa gi la piete libe- re — a inceput sé arate tot mai ispititor, pe masura ce rata de crestere a {&rii s-a accelerat. Mai mult decat atat, vechile poli- tici au p&rut in sfarsit s& ajunga la cap&tul drumului: criza da- toriilor Americii Latine, care a inceput in 1982, s-a menfinut pe aproape toat& perioada deceniului, si a devenit tot mai lim- pede c4 numai o schimbare radicala in politica de actiune va in migcare regiunea. Aga c& America Latina s-a reformat. Companiile proprie- tate de stat au fost privatizate, restrictiile la import au fost ri- dicate, deficitele bugetare reduse pe ici, pe colo, in partile esentiale. Mentinerea sub control a inflatiei a devenit 0 prio- ritate; asa cam vom vedea, unele tari au adoptat masuri dras- tice pentru recastigarea increderii in moneda lor nationala. lar aceste eforturi s-au vazut repede rasplatite, nu doar cu spo- ruri de eficienfa, ci si prin recdstigarea increderii din partea investitorilor straini. Tari care in anii 1980 fusesera considera- te un fel de paria a lumii financiare — nu mai departe de 1990, creditorii care voiau sA scape de creantele sud-americane $i le vindeau unor investitori mai putin reticenti la riscuri primeau, s-au transfor- in medie, doar treizeci de cenfi la un dolar — mat in rasfatatele pietelor de capital internationale, influxuri- le de fonduti pe care le primeau de acolo depsind de multe ori imprumuturile bancare din cauza c&rora ajunsesera in cri- za inifiala a datoriilor. Presa internafionala a inceput $4 vor- beascd despre ,noua” Americ& Latina si indeosebi despre ,mi- racolul mexican”. in septembrie 1994, raportul anual despre competitivitatea la nivel mondial, realizat de cei care organi- zeaza faimoasele conferinte Davos, avea la loc de cinste un mesaj special din partea eroului zilei: presedintele mexican Carlos Salinas. Trei luni mai tarziu, Mexicul a plonjat in cea mai grav cri- -numita ,,crizi mexicana” a 7A financiara de pana atunci. A\ provocat una dintre cele mai dure recesiuni care au lovit 0 Unavertsment ignorat:crizele Ameri Latine fntoarcerea economic’ dedinului | 37singura tara din anii 1930 incoace. Repercusiunile acelei crize s-au raspandit in toaté America Latina, aducand sistemul ban- car al Argentinei primejdios de aproape de pragul prabusirii in retrospectiva privind lucrurile, criza mexicand ar fi trebuit s& fie considerat un semn réu-prevestitor, un avertisment cA parerea bund a pietelor poate fi un capriciu efemer, c& presa favorabila de care te bucuri azi nu te ap&rd in fata crizei de in- credere a zilei de maine. Dar avertismentul n-a fost bagat in seama. Ca sa infelegem de ce, trebuie si ne uittim la straniu de ignorata poveste a ma- rii crize din America Latina. Mexicul din 1980 incoace Nimeni n-ar putea spune despre guvernul Mexicului cd e lipsit de rafinament. Cercul de intimi ai presedintelui farii, asa-numitii Cientificos, era alc&tuit din oameni tineri si cu stu- dii inalte, care voiau ca Mexicul sa devina o natiune moder- na si care credeau cé acest lucru nu se poate face fara integra- rea stransa cu economia mondiala. Investitorii straini erau primifi cu bratele deschise, asigurandu-li-se dreptul de pro- prietate. Si, plicut impresionati de carmuirea progresista, in- vestitorii de acest fel au venit in masa, jucdnd un rol crucial in modernizarea farii. OK, recunose c& tocmai v-am jucat o fest. Nu vorbeam de- spre un guvern mexican recent. Descriam regimul lui Porfirio Diaz, care a condus Mexicul incepand din 1876 si pana in 1911, cand a fost résturnat de o revolt’ populara. Guvernul stabil care s-a format, dupa un deceniu de razboi civil, a fost unul populist, nationalist si suspicios fat de investitorii str&ini in general si faté de Statele Unite in particular. Membrii noului regim, inalfator botezat Partidul Revolutionar Institutional sau PRL, isi doreau sa modernizeze Mexicul, dar voiau $-o facd in felul lor: ramurile industriale au fost dezvoltate de companii 38 Tntoarceroa economiei declinului Un avertisment ignoratcrizele Americ Latineautohtone, care sa serveasca pietele interne si sd fie ferite de ‘Ainilor mai eficienfi prin intermediul taxelor va- concurenta s male si al restrictiilor la import. Fondurile straine erau accep- tate atata timp cat nu aduceau cu ele si controlul strain; gu- vernul mexican era perfect multumit s&-si lase firmele si imprumute bani de la bancile americane, cata vreme actiuni- Je cu drept de vot ramaneau majoritar in méinile localnicilor. Aceasta politica economica ,introvertita” se prea poate sA fi fost ineficient&; cu exceptia fabricilor orientate spre export, maquiladoras, c&rora nu li se permitea s4 funcfioneze decat in- tr-o zona ingusti de la granita cu Statele Unite, Mexicul nu s-a aratat capabil si profite de valul in ascensiune al globali- zarii. Dar, odata instituita, politica de dezvoltare a Mexicului a devenit profund inradacinata in sistemul social i politic al (Arii, aparata de triunghiul de fier al oligarhilor industriali (care primeau acces preferential la credite si autorizafii de im- port), al politicienilor (care primeau mita de la oligarhi) si al sindicatelor (care reprezentau o ,aristocrafie muncitoare” a lucratorilor relativ bine platifi din ramurile protejate). Pana in anii 1970, trebuie de asemenea s-o spunem, Mexicul a avut mare grija sd nu se intinda financiar mai mult decat ti ajungea plapuma; cresterea era deceptionanta, dar n-au existat crize. Spre finele deceniului 1970 ins&, prudenta traditionala s-a rispit in cele patru vanturi, Economia mexicand a intrat intr-o perioada febril& de avant nestapanit, alimentat de noile cam- puri petrolifere descoperite, de prefurile ridicate ale acestui petrol si de creditele mari primite de la bancile striine. Pe ma- sur ce economia se incalzea si banii curgeaut cu nemiluita, pufini oameni au sesizat semnalele de avertizare. in pres& au aparut, ici si colo, relat&ri care sugerau unele probleme finan- ciare in stadiu embrionar, dar opinia generala era cd Mexicul (si America Latina, in general) nu ridic& decat prea putine ris- curi financiare. Aceasta stare de automulfumire poate fi $i cuantificata: nu mai departe de luna iulie a anului 1982, ran- damentul la obligafiunile de stat mexicane era pufin mai mic Un avertisment ignorat: crizele Americ Latine Intoarcerea economiei decinului | 39decat cel al titlurilor emise de creditori considerati perfect si- guri, ca Banca Mondiala, denotand ci investitorilor li se pa- rea neglijabil riscul ca Mexicul si nu-gi pliteasc& datoriile la timp. La mijlocul luni urmatoare ins&, o delegatie de oficiali me- xicani a luat avionul spre Washington pentru a-l informa pe secretarul trezoreriei Statelor Unite ci guvernul mexican a ra- mas fara bani gi cA nu mai putea sa-si onoreze obligatiile de plata. intr-un rastimp de cateva luni, criza se propagase in cea mai mare parte a Americii Latine si chiar mai departe, banci- le oprind creditarea gi incepand sa-gi ceara banii inapoi. Prin eforturi frenetice — imprumuturi de urgenta din partea gu- vernului Statelor Unite si a organismelor internafionale, cum ar fi Banca pentru Decontari Internationale, ,reegalonarea” platilor si ceea ce se numeste in limbaj politicos ,imprumut concertat” (proceduri prin care bancile sunt mai mult sau mai putin constranse si imprumute unor fari banii de care aces- tea au nevoie ca si-si plateascd dobanda la creditele in curs) ~ majoritatea tarilor s-au descurcat ca sa evite intrarea pe fata in incapacitate de plata. Preful acestei treceri prin urechile acu- lui unei catastrofe financiare ins& a fost o recesiune sever, ur- mata de o revenire Jenta si cu dese poticniri. in 1986, venitul real pe cap de locuitor al Mexicului era cu 10 la sut% mai mic decat valoarea din 1981, iar salariile reale, din care mugcase adanc 0 rata medie a inflatiei de peste 70 la sutd in ultimii pa- tru ani, coborasera cu 30 de procente sub nivelul anterior cri- zei. Intra acum in scend noua generatie de reformatori. Pe par- cursul anilor 1970, 0 , noua clasa” devenise tot mai influenta in snul partidului de guvernamant si al aparatului executiv din Mexic. Oameni bine educati, adeseori cu diplome de mas- terat sau doctorat de la Harvard sau MIT, vorbind fluent en- gleza si cu vederi internationaliste, acestia erau indeajuns de mexicani ineat si poat’ naviga prin apele politice ale PRI, ca- racterizate prin ,,baronism si clientelism”, dar si suficient de 40 fntoarcerea economic! declinului Un avextisment ignorat:crizele Americ Latineamericanizati incat si creada sincer c& lucrurile ar trebui sa se petreac’ altfel. Criza economica ji asase pe dinozaurii din ve- chea garda politica intr-o situatie deloc comoda, incapabili s& vind cu solutii; tehnocratii, care puteau si explice cum func- fionasera in Chile reformele bazate pe piata libera, cum func- tionase in Coreea cresterea orientata spre export gi cum fuse- se realizat& in Israel stabilizarea inflafiei, s-au trezit in rolul salvatorilor de ultim moment. $i nu numai ei: pe la mijlocul anilor 1980, multi economisti sud-americani abandonaser& conceptiile etatiste ale anilor cincizeci $i saizeci, in favoarea a ceea ce a ajuns sa poarte denumirea de ,,consensul washing- tonian” — anume c& varianta cea mai buna de realizare a cres- terii este prin bugete solide, inflafie sc&zuta, piefe dereglemen- tate si comert liber. in 1985, presedintele Miguel de la Madrid a inceput s& puna in aplicare aceasta doctrina, actiunea lui cea mai specta- culoasi find 0 liberalizare radical a relafiilor comerciale me- xicane: taxele vamale au fost mult diminuate, iar gama impor turilor care necesitau licenfe de la stat a fost drastic redusa. Guvernul a inceput si-si vanda o parte din intreprinderile de- icte care regle- finute in proprietate si a relaxat condifiile s mentau posibilitafile de detinere de catre straini. Probabil cel mai remarcabil gest dintre toate, Miguel de la Madrid si-a de- semnat ca succesor nu pe unul dintre baronii PRI, ci pe unul dintre liderii noilor reformatori: Carlos Salinas de Gortari, mi- nistrul bugetului si al planificarii, posesor si el al unei diplo- me de absolvent al Scolii de Studii Politice si Administrative Kennedy” din cadrul Universitatii Harvard, si inconjurat de o echipa alcatuita din economisti reputati, majoritatea cu stu- dii la MIT. Am folosit in cunostinfa de cauz’ exprimarea ,gi-a desem- nat ca succesor”. Sistemul politic al Mexicului intre 1920 si 1990 a fost cu adevarat singular. Pe hartie, era o democratie reprezentativa; in ultimii ani, aceasta fictiune a inceput, sur- prinzator, sa se transforme in realitate. Dar in 1988, anul in Un avertismentignoratciizele AmericiiLatine Intoarcerea economicidectinulut | 41care Salinas a fost ales, democratia mexicana nu era, in fapt, decat un soi de varianta eficientizata a politicianismului co- rupt — un sistem monopartit, in care voturile se cumpara prin clientelism, iar orice eventual deficit se acopera prin tehnici ,originale” de numaratoare a voturilor. Aspectul remarcabil al acestui sistem, pe de alt& parte, era acela cA presedintele (a- tii, desi pe durata mandatului sau de sase ani se apropia foar- te mult de conditia unui monarh absolut, nu putea sa candi- deze pentru un al doilea mandat; trebuia sa-si paraseasca functia, dupa ce reusise , prin mijloace specifice” si devin un om bogat pe durata ei, si si predea fraiele puterii unui succe- sor desemnat, care urma sa fie nominalizat de PRI si, inevita- bil, sa cAgtige alegerile. In anul 1988, acest sistem, la fel ca $i Mexicul in intregul ‘a duelat cu un lui, se confrunta cu mari dificultati. Salinas adversar cat se poate de real, nicidecum un simplu figurant, in alegerile generale: Cuauhtémoc Cardenas, fiul unui fost presedinte foarte popular, care i-a opus reformismului de pia- {4 liberd al lui Salinas un populism anticapitalist ceva mai tra~ ditional. A fost o cursa stransa, iar Cardenas a castigat. Dar nu asa au iesit rezultatele numaratorii oficiale a voturilor. Salinas a devenit presedinte, ins& acum, mai mult decat oricare din- tre predecesorii sai, trebuia s& puna pe masa cagtigurile pro- mise. Pentru aceasta, el s-a adresat echipei sale de economisti scoligi la Cambridge. Succesele din perioada mandatului lui Salinas au fost cli- dite pe dowd manevre politice cruciale. Prima a fost o rezol- vare a crizei datoriilor. In primele luni ale anului 1989, dupa ce propriile-i alegeri prezidentiale fusesera lAsate cu bine in urma, guvernul Statelor Unite a inceput si manifeste o oare- care disponibilitate neasteptata spre a infrunta realitati nepla- cute, A admis in sfarsit ceea ce toaté lumea stia de mult, anu- me cA multe asociafii de economii si credit se jucasera imprudent cu banii contribuabililor si ca trebuia sa li se inchi- da oblonul. intre timp, in cadrul unui discurs-surpriza, 42 | intoarcereaeconomiel dectinului Un avertismentignorat crizele Amerie Latinesecretarul trezorerici, Nicholas Brady, a declarat ca datoria Americii Latine nu putea fi rambursata in totalitate si cA va trebui conceputa o solufie de stergere a datoriilor. Aga-numi- tul ,,Plan Brady“ a fost mai mult o reactie afectivé decat un plan propriu-zis —~ cuvantarea lui Brady a izvorat dintr-un complex de intrigi birocratice demne de serialul britanic Da, domnule ministru’, in care tocmai acelor oficiali guvernamen- tali apti sd-si puna la bataie competenta de specialitate, pen- tru a gandi un plan fezabil de asistenta acordata debitorilor, nu li s-a spus nimic, de teama c& ar putea ridica obiectii. Dar le-a oferit extrem de competentilor mexicani prilejul de care aveau nevoie. in termen de cateva luni, ei concepusera un si tem care era fezabil. Mexicul a sfarsit prin a-si inlocui mare parte din datoria curenta cu ,obligatiuni Brady”, la 0 valoare nominala mai redusa. Scutirea de datorii a Mexicului, pe asamblu, prin interme- diul planului Brady, a fost una modest, dar a reprezentat un punct de cotitura psihologic. Mexicanii, care de mult& vreme faceau agitatie in favoarea repudierii datoriei externe, s-au vazut redusi la tacere, in fata gestului prin care bancherii straini au renuntat la proverbiala livra de carne’; chestiunea datorici s-a estompat treptat, ca simpla problema de politica interna. intre timp, investitorii strdini care se temusera sa bage bani in Mexic, de fricd s4 nu-i mai poata recupera, au vazut in planul Brady semnul cd faza respectiva se incheiase si au inceput sa fie iaragi gata sA pompeze alfi bani. Doban- zile pe care Mexicul fusese obligat sd le plateasc&, pentru ca banii s4 nu se scurga afar din fara, au sc&zut; si, din moment ce guvernul nu mai trebuia s& achite niste dobanzi asa de mari pe datoria de stat, deficitul bugetar s-a topit rapid. La nici un an dupa acordul Brady, situatia financiara a Mexicu- lui era complet transformata * Celebru film serial de televiziune clin Marea Britanie difuzat tn anti 1980. (1. red.) * Aluzie la personajul shakespearian Shylock din piesa Negutstoru! din Venetia, pro- totip al cimatarului rapace si cinic, (W. red) Un avertisment ignoratcrzele Americ Latine Intoarcerea economietdectinului | 43Dar rezolvarea problemei datoriilor n-a fost singurul atu din méneca lui Salinas. in 1990, el i-a uluit pe tofi, propunand ca Mexicul sa instituie relafii de comert liber cu Statele Unite si Canada (care deja negociaseré una cu cealalti un acord de liber schimb). in termeni cantitativi, Acordul Nord-American pentru Comerf Liber (NAFTA) propus de mexicani ar fi con- tat mai putin decat gi-ar fi imaginat probabil cineva: piata Statelor Unite era deja in mare parte deschisi produselor me- xicane, iar liberalizarea schimburilor comerciale inceputd de presedintele Miguel de la Madrid impinsese Mexicul foarte departe, chiar daca nu pana la capat, pe calea spre un comert liber. Dar, la fel ca montajul financiar de reducere a datoriilor, NAFTA fusese gandit sé marcheze o rascruce psihologica. Prin faptul ca initiativele Mexicului de a se deschide in fafa bunu- rilor importate si a investitorilor straini nu mai ramaneau sim- ple actiuni de politica interna, ci deveneau parte dintr-un tra- tat international, Salinas spera s& facd din ele masuri ireversibile — si mai ales si convinga pietele ca erau ireversi- bile. Totodata, el mai spera gi sa obtina garanfia reciprocitatii: deschiderea Mexicului si fie urmata de un gest similar din partea Statelor Unite, care astfel sa le asigure mexicanilor un acces perpetuu la propriile piete. George H. W. Bush a acceptat oferta lui Salinas. Cum ar fi putut s-o refuze? Cand criza datoriei mexicane s-a declansat, in 1982, multi din Statele Unite s-au temut cd va duce la o ra- dicalizare a politicii mexicane, ci forfele antiamericane — poa- te chiar comuniste! —~ se vor ridica la putere in haosul ce va rezulta. in loc de aceasta ins&, la putere venisera, de-a drep- tul miraculos, niste pro-americani adepti ai piefei libere — oa- meni de-ai nostri, cu care ne putem intelege — si care se ofe- reau sd dea la 0 parte toate barierele de altadata. A-i refuza ar fi coincis cu o palma peste obrazul reformistilor; ar fi insem- nat, practic, sa invitim singuri instabilitatea si ostilitatea in casa vecinilor nostri, Din convingatoare rafiuni de politica ex- terna deci, diplomatii americani s-au ardtat entuziagti in 44 | _Intoarcerea economiei declinului_ Un avertisment ignorat: crizle AmoviciiLatineprivinta acordului NAPTA. Persuadarea Congresului s-a do- vedit a fi o treaba ceva mai complicata, aga cum vom vedea. Dar in acele prime momente de entuziasm general incd nu se anticipa acest lueru Dimpotriva, pe masura ce reformele din Mexic conti- nuau — intreprinderile de stat erau vandute, restricfiile mai importante ridicate, investitiile straine primite cu bratele des- chise —, entuziasmul fat de perspectivele Mexicului se in- Eu imi amintesc cé am luat cuvantul in fafa unui tensifice grup de directori din companii multinafionale — gefii sucursalelor deschise de acestea in America Latina — la Canetin, in martie 1993. Mi-am exprimat atunci unele mici re- zerve in Jeg&tura cu situatia mexicana si cu anumite dovezi c& roadele reformei erau nifelus cam deceptionante. ,,Sunteti sin- gura persoana din aceasta incdpere care are ceva negativ de spus despre aceasta tara”, am fost informat cu multa politet Jar oameni ca aceia din inc&perea cu pricina si-au pus si banii acolo unde laudau din gura: in 1993, peste 30 de miliarde de dolari in capital strain se investisera in Mexic. Argentina o rupe cu trecutul _ Bogat ca un argentinian.” Era un epitet obignuit in Euro- pa de dinaintea Primului R&zboi Mondial, intr-o vreme cand Argentina era considerat& de publicul larg, ca si de investitori, © fara a tuturor posibilitatilor. La fel ca Australia, Canada si Statele Unite, Argentina avea bogatii naturale din belsug si era o destinafie favorita atat pentru emigrantii europeni, cat si pentru capitalul european. Buenos Aires era un oras plin de farmec, cu 0 atmosfera european, punctul nodal al unei re- tele feroviare de prima clas’, construita si finantata de brita- nici, care aduna cerealele i carnea de vit a campiilor pampas pentru export in toat& Iumea. Legata prin comer $i investitii de economia global, prin cabluri telegrafice de centrele pie- Un avertisment ignorat:crizele Ameriiiatine Intoarcerea economietdeciinului | 45fei de capital mondiale, Argentina era un membru de condi- tie bund al sistemului international antebelic. Adevarat, chiar si atunci Argentina avea o anume tendin- 18, cdnd gi cand, spre a tipari prea multi bani si a intampina greutati in onorarea serviciului datoriei externe. Dar la fel fa- ceau, in fond, si Statele Unite. Pugin lume si-ar fi putut ima- gina ca Argentina va sfarsi prin a ramane atat de mult in urma. Anii dintre cele doud rézboaie mondiale au fost dificili pentru Argentina, la fel ca pentru toate tirile exportatoare de resurse. Prefurile la produsele agricole erau mici in anii 1920 si s-au prabusit de tot in anii 1930. lar situatia se vedea inrau- tafita de datoriile acumulate in anii mai fericiti. De fapt, Argentina se afla in situafia unui fermier care s-a imprumu- tat cu nemiluita atunci cand lucrurile mergeau bine, iar acum se trezegte strains cu usa intre doua rele: prefuri care scad me- reu si rate fixe de rambursare a datoriei. Si totusi Argentinei nu i-a mers chiar atat de prost pe cat te-ai fi putut astepta, in timpul Marii Crize. Guvernul sau s-a aratat mai putin doctri- nar decat cele ale farilor avansate, hotarate sé apere cu orice pref bunele maniere monetare. Mulfumita unui peso devalo- rizat, controlului exercitat asupra scurgerii masive a capitalu- lui spre exterior si moratoriului decretat asupra rambursarii datoriilor, Argentina a fost efectiv capabila sa realizeze o re- venire rezonabil de solid’ dupa 1932; intr-adevar, din 1934 in- cepnd, europenii pornisera iar s& emigreze spre Argentina, pentru ca aveau sanse mai mari sa-si géseasca un loc de mun- ca acolo, decat acasa. Dar reusita politicilor heterodoxe din timpul Marii Crize a contribuit la incet&fenirea unor cutume de guvernare care s-au dovedit din ce in ce mai distructive, pe masura ce timpul a trecut. Controlul de urgenta asupra cursului de schimb valu- tar s-a transformat intr-un set complex si cosmaresc de regle- mentari care descurajau spiritul intreprinzator si intretineau coruptia. Limitarile temporare asupra importurilor au devenit 46 Intoarcerea economiet declinului Un avertisment ignorat:crizele AmeritiLatinebariere permanente, in spatele cdrora au supraviefuit sectoa- re economice uluitor de ineficiente. Intreprinderile nafionali- zate au devenit gauri negre pentru fondurile publice, avand sute de mii de angajati, dar nereusind sa furnizeze servicii esenfiale. Jar cheltuirea resurselor din imprumuturi o lua raz- na repetat, ducand la accese inflationiste mereu mai pertur- batoare. in deceniul 1980, lucrurile au mers din rau in mai rau Dupé dezastrul Razboiului Malvinelor din 1982", guvernul militar al Argentine se retrasese si puterea fusese preluata de guvernul civil al lui Rail Alfonsin, cu promisiuni de revitali- zare economica. Dar criza datoriei sud-americane a lovit $i Argentina la fel de tare ca pe restul regiunii, iar tentativa lui Alfonsin de a stabiliza preturile prin introducerea unei noi monede, australul, a esuat lamentabil. in 1989, fara suferea de hiperinflatie veritabild, preturile crescand cu o rat anuala de 3.000 la suta invingatorul alegerilor din 1989 a fost Carlos Menem, pe- ronistul — candidatul din partea partidului fondat de Juan Peron, ale c&rui politici nationaliste si protectioniste contri- buiser’ mai mult decat orice altceva la transformarea Argentinei intr-o fara din Lumea a Treia. Dar Menem, din cate s-a vadit ulterior, era pregatit s execute versiunea eco- nomicé a calitoriei Jui Nixon in China. Drept ministru de fi- nanfe el l-a numit pe Domingo Cavallo, detindtorul unui doctorat la Harvard (din aceeasi ,,recolta” de calitate supe- rioara ca Pedro Aspe, ministrul de finanfe al Mexicului din perioada pregiititoare a crizei mexicane); iar Cavallo a con- ceput un plan pentru o reforma inc& si mai radical decat cea a Mexicului Parte din plan presupunea deschiderea Argentinei catre piefele lumii — in particular, s& se puna capat indelungatului “ Conflict ce a opus Argentina si Marea Britanie pentru controlul asupra Insulelor Falkland (Malvine). (N. reat) Unavertisment ignorat:crizele Americi Latine Intoarcerea economiei dectinului | 47si distrugaitorului obicei de a trata exporturile agricole ale {ari ca pe o vaca de muls, numai buna de taxat la tarife prohibiti- ve, pentru a se putea subventiona toate celelalte. Privatizarea imensului si cu desdvarsire ineficientului sector de stat al fa- rii a purces gi ea in ritm rapid. (Spre deosebire de Mexic, Argentina si-a privatizat pana si compania petroliera proprie- tate a statului.) Dat fiind ca politicile initiale aplicate de Ar- gentina puteau fi considerate printre cele mai proaste din lume, aceste reforme au insemnat o diferenta care a contat enorm Dar nota distinctiva a lui Cavallo a fost reforma moneta- r&. In ideea de a pune definitiv capt istoriei inflationiste a ta- rii, el a resuscitat un sistem care fusese aproape uitat in lumea moderna: un consiliu monetar. Consiliile monetare erau altidat& norma uzuala in pose- siunile coloniale ale farilor europene. Coloniile de acest fel aveau de regulé permisiunea si-si emit’ propria moneda, dar valoarea ei rimdnea rigid legat& de cea a monedei din ta- ra-mami, iar soliditatea ei era garantata de o lege care impu- nea ca emisiunea de moneda autohtona si fie in totalitate aco- periti cu rezerve in valuta forte. Cu alte cuvinte, cetifenii aveau dreptul si schimbe moneda locala in lire sterline, in franci sau in mai stiu eu ce, dar la un curs fix legal, iar banea centrala era obligata s& pastreze suficiente rezerve lichide din moneda farii-mama incat s4 poata preschimba toate bancno- tele autohtone. in anii de dupa razboi, odata cu declinul imperiilor colo- niale si ascensitmea managementului economic activ, consili- ile monetare au c&zut in uitare. Adevarat, in anul 1983 Hong, Kongul, confruntat cu un atac speculativ la adresa propriei monede, a instituit un consiliu monetar care a fixat dolarul hongkonghez la un curs de 7,8 fafi de dolarul american. Dar Hong Kongul era practic un soi de relicva colonial, chiar daci una remarcabil de dinamica economic, iar acest precedent n-a atras prea mult atentia. 48 Intoarcerea economiei declinului Un avertisment ignorat:cizele Armeril LatineArgentina ins& avea 0 nevoie disperata de credibilitate, ceea ce a {cut pe Cavallo si se inspire din trecut. Nenoro- cosul austral a fost inlocuit cu un peso renascut, cdruia i s-a stabilit un curs fix de schimb: un peso contra un dolar — fie- care peso aflat in circulafie avand drept acoperire un dolar in rezervele farii, Dupa decenii de abuz la adresa propriei mo- nedei Argentina renunfase prin lege la capacitatea de-a tipari bani, cu exceptia cazului in care cineva voia s& schimbe un do- lar pe un peso. Rezultatele au fost impresionante. Inflatia a coborat rapid spre zero. La fel ca Mexicul, Argentina a negociat o infelege- re de tip Brady sia fost rasplatita cu reluarea afluxurilor de capital, chiar daca nu la aceeasi scara. Jar economia reala si-a revenit la viata spectaculos: dupa ani in sir de declin, PIB-ul {Ari a crescut cu un sfert in numai trei ani. Anul prost al Mexicului La sfargitul anului 1993, se vedea vreun nor la orizont pe cert] Americii Latine? Investitorii erau euforici: li se parea cd noua orientare a continentului spre piefele libere fl transfor- mase intr-un paradis al ocaziilor de castig. Oamenii de afaceri straini, ca aceia in fata c&rora luasem eu cuvantul la Cancun, erau aproape tot atat de plini de optimism — mediul de cu- rand liberalizat crease vaste posibilitafi noi pentru ei. Doar cAtiva economisti aveau ceva intrebari de pus, dar si acestea erau relativ temperate. O intrebare valabila si pentru Mexic, si pentru Argentina se referea la caracterul adecvat al ratei de schimb. Amandoua farile isi stabilizaser& moneda; amandoua adusesera inflatia in jos; dar in ambele cazuri ritmul de scadere al inflafiei rama- nea in urma stabilizarii cursului de schimb. in Argentina, de exemplu, pesoul era legat de dolarul american in anul 1991; si totusi, in urmatorii doi ani, prefurile de consum au crescut Un avertisment ignorst:crizele AmerciiLatine Intoarcerea economiet declinului | 49cu 40 Ja suta, comparativ cu doar 6 procente in Statele Unite. Un proces similar, chiar dac& nu atat de saritor in ochi, s-a pe- trecut si in Mexic. in ambele cazuri, efectul a fost acela de a face bunurile farii scumpe pe pietele lumii, determinandu-i pe economisti s& se intrebe dac’ nu cumva monedele celor doua tari devenisera supraevaluate. O intrebare conexé se referea la balanta comerciala mai corect spus, soldul contului curent, un indicator mai am- plu care cuprinde serviciile, plata dobanzilor si aga mai de- parte — dar eu voi folosi acesti doi termeni ca sinonimi). La inceputul deceniului 1990, exporturile Mexicului au crescut destul de incet, in principal pentru ca un peso puternic facea ca preturile lor sa fie necompetitive. in acelasi timp, importu- rile au crescut masiv, stimulate att de eliminarea barierelor, cat si de un boom al creditului. Rezultatul a fost un excedent imens al importurilor fafi de exporturi: in anul 1993, defic tul Mexicului atinsese opt procente din PIB — o cifra cu pu- tine precedente istorice. Era un semnal de alarma? Oficialii mexicani, si mulfi din afara {arii, au sustinut c& nu. Argumentul lor venea direct din manualele de economie. Ca pura chestiune de contabilitate, balanta de pliti este intot- deauna in echilibru; adic’, altfel spus, fiecare achizitie pe care 0 fara o face de la straini trebuie sa fie contrabalansata cu o vanzare de valoare egal. (Studentii la stiinte economice stiu c& exist o mica observatie de condifionare a acestei afirmatii, referitoare la transferurile fara contrapartida; ma rog, n-are important’.) Dac o fara inregistreaza un deficit in contul siu curent — cumpara mai multe bunuri decat vinde —, trebuie, in mod corespunzator, si inregistreze un excedent de aceeagi valoare in contul sau de capital — vinde mai multe active de- cat cumpara. lar reciproca este tot atat de adevarata: o tara care inregistreaz4 un excedent in contul de capital trebuie s4 aiba un deficit in contul curent. Dar aceasta inseamna ca reu- sita Mexicului in a-i convinge pe strdini sa vind cu bani de aca- si si sA cumpere active mexicane avea drept contrapartida au, 50 Intoarcerea economi}declinulud Un avertisment ignorat: crizele Americi Latinenecesara un deficit comercial — deficitul, de fapt, nu era de- cat un simplu mod de a spune e& Mexicul le parea strainilor un loc perfect in care s investeasca! Unicul motiv de preocu- pare, spuneau optimistii, ar fi eventualitatea ca afluxul de ca- pital s& fie cumva artificial — in cazul in care guvernul ar fi atras capital din strainatate prin imprumuturi contractate de el insusi (aga cum procedase inainte de 1982) sau prin inregis- trarea unor deficite bugetare care s& creeze o penurie de eco- nomisiri interne. Guvernul mexican insa avea un buget echi- librat si acumula efectiv active straine (rezerve valutare), mai degraba decat obligatii de plata. Aga c& de ce si ne ingrijo- rim? Dac& sectorul privat doreste s4 toarne bani in Mexic, de ce ar incerca guvernul sa-l opreasca? Si totusi exista un aspect suparator in ceea ce priveste per- formanta mexicana: date fiind toate reformele si tot acel aport de capital care venea din afara, unde mai era cresterea? intre 1981 si 1989, economia Mexicului crescuse int-un ritm anual de numai 1,3 la suta, cu mult in urma sporului de popu- latie, ceea ce facea ca venitul pe cap de locuitor s& se plaseze mult sub varful din anul 1981, Din 1990 panda in 1994, anii_,mi- racolului mexican”, lucrurile au stat categoric mai bine: econo- mia a crescut cu 2,8 la suta pe an. Dar aceasta insemna in con- tinuare doar cu putin peste cresterea demografica: la nivelul anului 1994, Mexicul se afla in continuare, conform propriilor date statistice, mult sub nivelul anului 1981, Unde era miraco- lul? Chiar aga, unde erau roadele tuturor acelor reforme, tutu- ror acelor investifii straine? fn 1993, economistul Rudiger Dor- nbusch de la MIT, un vechi observator al economiei mexicane (si profesorul multora dintre cei care acum administrau Mexi- cul, inclusiv ministrul Aspe), a scris o analiza caustica a situa~ ici, pe care a intitulat-o , Mexic — stabilizare, reforma si zero crestere”, Apiratorii performantei mexicane au su: fre nu reugeau sa reveleze progresull real al economiei, indeo- sebi transformarea ei dintr-o baza industrial ineficienta si ‘inut c& aceste ci- Un avertismentignorst crzele Americ Latine Intoarcerea economieidecinulai | 51.nombrilista” intr-o orientare inalt-competitiva spre export. $i totusi era categoric ingrijoraitor c& intrarile masive de capital nu produceau decat atat de putine rezultate masurabile. Ce nu mergea bine? Dornbusch, dar si alfii, a sustinut c4 problema consta in valoarea pesoului: o moneda excesiv de puternica facea ca prefurile bunurilor mexicane si depaseasca nivelurile compe- titive de pe pietele lumii, impiedicand economia sa profite de capacitatea sa in crestere. Ceea ce trebuia deci sa faci Mexicul in acest caz era si-gi devalorizeze moneda — 0 reducere punc- tual a valorii in dolari a pesoului, care-i va pune din nou in migcare economia. La urma urmei, si Marea Britanie se vazu- se forfati in 1992, de pictele financiare (gi in particular de George Soros — vezi capitolul 6), sa lase valoarea lirei sterli- ne sa scad, iar rezultatul fusese transformarea unei recesiuni intr-un boom. Mexicul, spuneau unii, avea nevoie de o doza din acelasi medicament. (Argumente similare s-au invocat gi pentru Argentina, a crei economie crescuse mult mai repede decdt cea a Mexicului, dar se confrunta cu rate ale somajului cobstinat de mari.) Mexicanii n-au luat in seama asemenea discutii, asiguran- du-i pe investitori c& programul lor economic era ,in grafic’, c& ei nu vedeau niciun motiv pentru care s devalorizeze pe- Era de- soul gi cd nici prin cap nu le trecea sa procedeze astfel. osebit de important sd facd o impresie buna, pentru c& Acor- dul Nord-American de Comert Liber avea nevoie de aprobarea Congresului Statelor Unite, unde se ciocnise de o opozitie inversunata. Ross Perot isi lansase memorabilul aver- tisment despre ,,vuietul de vartej care aspira tot”, pe care Statele Unite il vor auzi cand toate locurile sale de munca se vor muta spre sud — voci mai respectabile au venit cu argu- mente care sunau mai respectabil. in cursul anului 1993, ad- *Nombrilism, atitudine narcisic’, manifestaté de cel care fs iau ca ax de referints pro~ priul burie.(N. red.) 52 {ntoarcerea economiel declinului Un avertisment ignorat-crizele Ameri Latineministratia Clinton, care mostenise NAFTA de la predecesoa- rea sa, a inlaturat toate piedicile si cu mare dificultate i-a asi- gurat trecerea la vot; dar a fost o victorie la mustata — si in chiar ultimul moment. C&ci pe parcursul anului 1994 cateva lucruri importan- te au inceput sé mearga prost in Mexic. in ziua de Anul Nou a avut loc o rascoala a faranilor din statul Chiapas, 0 regiune rurala bantuita de saracie gi care ramasese neatin- sa, economic sau politic, de schimbarile ce transformau mare parte din restul tarii. Stabilitatea guvernului nu a fost amenintata, dar incidentul a servit drept memento ca vechile proaste obiceiuri ale coruptiei $i amarnicei saracii rurale continau si azi si facd foarte mult parte din scena mexicana. Mai grava a fost asasinarea din martie a lui Do- naldo Colosio, succesorul desemnat al lui Salinas. Colosio era 0 rar combinatie de reformator si politician popular carismatic, larg considerat tocmai omul potrivit pentru a legitima cu adevarat noul mod de a face lucrurile; asasi- narea lui nu doar ca a privat tara de un lider foarte nece- sar, dar a si sugerat c& forfele intunericului (baroni politi- cieni corup{i? lorzi ai drogurilor?) nu voiau s& vada la conducere un reformator puternic. Candidatul care i-a luat locul, Ernesto Zedillo, era un economist scolit in Ameri- ca, ale carui onestitate si inteligenta nu puteau fi puse la indoiala; dar nu cumva era un naiv politic, care se va lasa intimidat de dinozaurii anteriori? Intr-un tarziu, in perioa- da premergatoare alegerilor, partidul de guvernamant s-a hotarat s incerce cumpararea votului popular prin inter- mediul unui efort concentrat de cheltuieli, nici prea mari, dar nici prea mici; 0 parte din moneda tiparita suplimen- tar a fost convertita in dolari, epuizandu-se astfel rezer- vele valutare. Zedillo a ca: igat alegerile, cinstit de data aceasta, pen- tru ca a reusit s4-i convinga pe alegatori ci vederile popu- liste ale lui Cardenas vor provoca o criza financiaré — adica, Un avertisment ignorat:crizele AmericiLatine Intoarcetea economieidectinului | 53in cuvintele unui prieten de-al meu mexican, PRE-ul i-a con- vins pe cetafeni cd, daca nu voteaza cu Zedillo, ,,se va in- tampla ceea ce s-a intamplat”. Caci, din pacate, criza finan- ciara a venit oricum. »criza tequila” in decembrie 1994, confruntate cu o hemoragie constant a rezervelor valutare din tara, autorititile mexicane s-au vi- zut obligate si decida ce e de facut. Guvernantii puteau sa puni stop pierderilor prin cresterea ratelor dobanzii, ceea ce ar fi insemnat ca pentru rezidentii mexicani devenea atractiv s&-gi pastreze banii in pesos, si, eventual, ar fi putut s& atrag& si fonduri straine. Numai ca aceasta crestere a ratelor doban- zii i-ar fi afectat pe agenfii economici si ar fi diminuat chel- tuielile de consum, iar Mexicul era deja, dup’ mai multi ani de crestere modesta, in pragul unei recesiuni. Sau guvernan- tii ar fi putut sa devalorizeze moneda — si-i reduca valoarea fata de dolarul american -—- in speranta ca acest lucru va avea acelasi efect ca in Marea Britanie cu saisprezece luni mai de- vreme. Cu alte cuvinte, 0 devalorizare ar fi putut, in cadrul celui mai optimist scenariu, nu doar sa facd exporturile mexi- cane mai competitive pe piata, ci si sa-i convinga pe investi- torii straini c& activele mexicane aveau valoare viitoare avan- tajoas’, si, prin aceasta, si permit’ in fapt ratelor dobanzii sa scada. Mexicul a ales devalorizarea. Dar a carpacit-o pana s-a ales praful de ea Ceea ce se presupune c& trebuie si se intample atunci cand are loc devalorizarea monedei unei t&ri este c& speculantii fi- nanciari isi spun: ,OK, aici s-a terminat” si inceteaza s& mai parieze pe sc&derea in continuare a valorii monedei respecti- ve. Aga au mers lucrurile pentru Marea Britanie $i Suedia in 1992. Pericolul este ca spectlantii, in loc si se opreasca, 54 fntoarcerea economiet declinului Un avertisment ignorat-crizele Americi Latineconsidere cé nu este vorba decat de o prima devalorizare, care va fi urmata si de altele, deci si speculeze gi mai abitir pe mo- neda respectiva. Ca sa evite aceasta situatie, un guvern se cu- vine sd respecte anumite reguli. Mai intai, daca tot te-ai hota- rat si devalorizezi, atunci fa-o serios. Altfel, nu vei reusi decat s& dai de inteles ci mai urmeaza si alte scaderi. fn al doilea rand, imediat dupa actiunea de devalorizare, trebuie sé dai toate semnalele care-fi stau in putere ca totul este sub control, c& guvernantii sunt oameni responsabili care infeleg cat ¢ de important s4-i trateze corect pe investitori gi asa mai departe. Altfel, devalorizarea poate si cristalizeze dubii fafa de solidi- tatea economiei tale si si declangeze panica. Mexicul a inodlcat ambele reguli. Devalorizarea initial a fost de 15 procente, doar jumatate din cat sugeraserd econo- mistii, printre care, de pilda, si Dornbusch. lar comportamen- tul oficialilor guvernului a fost oricum, numai linistitor nu. Noul ministru de finante Jaime Serra Puche a avut 0 atitudi- ne de aroganfa si indiferenta fata de opinia creditorilor straini. Mai rau, curand a devenit clar c& existau unii oameni de afa- ceri mexicani cu care autoritatile se consultasera dinainte pe tema devalorizarii, deci acestia beneficiasera de informatii din interior inaccesibile $i investitorilor straini. Fuga in masa a ca- pitalului strain din fara era acum inevitabila, iar guvernul me- xican a trebuit curand s& abandoneze ideea de-a fixa cat de cat cursul de schimb. Totusi, Serra Puche a fost rapid inlocuit, si Mexicul a ince- put sa emitd toate semnalele cuvenite. $i ai fi fost inclinat s& crezi c& toate acele reforme introduse din 1985 incoace trebu- ia si conteze cat de cat. Dar nu: investitorii straini au fost so- cati — socati! — sa constate c& Mexicul nu era diamantul fara pata care le paruse, prin urmare voiau rapid s& scape de aco- lo cu orice pref! Nu dupa multa vreme, pesoul scdzuse Ia ju- méatate din valoarea lui de dinaintea crizei. Problema cea mai presanta era bugetul de stat. Guverne- le a céror credibilitate financiari se vede pusa la indoiala Un avertismentignorat cfizele Americ Late Intoarcerea economieidecinutui | 55.intémpina mari greutati in a-si vinde obligatiunile pe termen lung si, de obicei, sfarsesc prin a trebui si se multumeasca cu volume substantiale de datorii pe termen scurt, pe care tre- buie sa le reinnoiasca frecvent, la intervale scurte. Mexicul nu faicea exceptie de la regula; iar necesitatea de a plati dobanzi consistente pe datoria aceea a constituit 0 surs& majora de pro- bleme fiscale in anii 1980. Asa cum am vazut deja, unul dintre marile avantaje ale planului Brady din 1989 a fost acela ca, in- tarindu-le increderea investitorilor, i-a permis Mexicului sa-gi reinnoiasca datoria pe termen scurt la rate ale dobanzii mult mai scdzute. Acum, aceste beneficii fusesera pierdute, si nu numai atat: in martie, Mexicul ajunsese sa le pliteasca inves- titorilor o dobanda de 75 la suta. Mai rau, intr-un efort de a convinge piefele cd nu are de gand s&-si mai devalorizeze moneda, Mexicul si-a convertit obligatiile pe termen scurt in valoare de miliarde de dolari in aga-numitele tesobonos, bilete de tezaur indexate fafa de dolar, Cand pesoul a plonjat, valoarea acestor datorii _,dola- rizate” a explodat! Si, dat fiind c& problema cu aceste tesobo- nos a fost larg mediatizata, ea n-a facut decat sa alimenteze sentimentul de panica. Criza financiar’ a guvernului s-a propagat curand si in sec- torul privat. Pe parcursul anului 1995, PIB-ul real al Mexicului va scidea cu sapte procente, iar productia sa industriala cu 15 procente — de departe 0 evolutie mai rea decat orice altceva la care asistasera Statele Unite din 1930 incoace; intr-adevar, un dezastru mai mare decat declinul inifial care a urmat crizei datoriilor din 1982. Mii de agenti economici au dat faliment; sute de mii de oameni si-au pierdut locurile de munca. De ce anume, exact, a avut criza financiara un efect atat de devasta- tor asupra economiei reale —~ si de ce guvernul mexican n-a putut sa actioneze, la fel ca in cazul cooperativei de baby-sit- ting, pentru a preveni declinul economic — rimane o intreba- re capitala. Dar haideti si mai am4nam un pic aceast& discu- tie, pan& mai adunam la tescherea inca vreo cateva crize. 56 | _ intoarcerea economieideclinului Un avertismentignorat:crzele AmeriifLatinei i i Lucrul cel mai neasteptat dintre toate, criza n-a ramas in- tre granijele Mexicului. Dimpotriva, ,efectul tequila” s-a pro- pagat in mare parte a lumii, si mai ales catre alte f&ri din America Latina, indeosebi in Argentina. A fost o surpriza neplacuta. Una la mana, Argentina gi Mexicul se afla la extremitafi opuse ale Americii Latine, cu pu- fine legaturi comerciale sau financiare directe intre ele. Mai mult decat atat, sistemul de consiliu monetar al Argentinei era normal sa faca invulnerabila credibilitatea pesoului séu.Cum de-a putut sa se molipseasca fara australa de criza Mexicului? Poate ca Argentina a fost atacaté din cauza ca investitorii yankei pun in aceeasi oala toate nafiunile sud-americane. Dar, din clipa in care a inceput speculafia contra pesoului argenti- nian, s-a vazut clar ca sistemul consiliului monetar nu asigu- ra genul de protectie fara fisura la care sperasera creatorii sai. Adevarat, fiecare peso aflat in circulatie era acoperit cu un do- lar din rezervele statului, aga incat, strict tehnic vorbind, fara putea sa-si apere in orice moment valoarea monedei. Dar ce se intampla atunci cand publicul, rational sau nu, incepe sa preschimbe sume mari de pesos in dolari? Raspunsul, s-a dovedit in final, a fost acela c& bancile f&rii s-au apropiat ra- pid de marginea prpastiei si au ameninfat si tragd dupa ele si restul economiei. Tat& cum au decurs lucrurile: s& zicem c4 un ofifer de cre- dit de la New York, pe care vestile dinspre Mexic -au cam alarmat, decide cd ar face mai bine si-si reduca expunerea in America Latina — si cA nu merita efortul de-a incerca sa-i ex- plice gefului sau c3, asa cum observa Ronald Reagan odat’, acolo sunt tofi in {ari diferite”. Deci ofiferul de credit ii spu- ne unui client argentinian ca linia lui de credit nu va mai fi re- innoita si ca soldul debitor trebuie s& fie achitat. Clientul re- trage din banca lui locala, argentiniana, suma necesara in pesos, pe care 0 transforma in dolari fara nicio problema, fiindca banca centrala are destui dolari in casa. Banca argen- tiniand ins trebuie acum sa-si completeze rezervele de Un avertisment ignorat:crizele AmericiiLatine Entoarcerea economieidectinului | 57lichiditafi, deci ti cere unei firme argentiniene sa-si ramburse- ze imprumutul. Aici incep necazurile. Ca s&-si achite creditul de la banca, firma trebuie sa incaseze pesos, care probabil ca vor fi retrasi dintr-un cont deschis la vreo alta banca argentiniana — care gi ea, la randul ei, va trebui deci s4 someze la plata niste debitori, ducand la si mai multe retrageri de bani din banca, iar mai de- ponibile pentru creditare. parte la noi reduceri in sumele dis Reducerea inifialé a creditarii, cea din straindtate, va avea, cu alte cuvinte, un efect multiplicator in interiorul Argentinei: fie- care dolar de reducere a creditarii din New York duce la mai mulfi pesos de imprumuturi executate la Buenos Aires. Si, pe m&surd ce creditul se contracta, situafia agenfilor eco- nomici din Argentina incepe sa fie precara. Firmele au dificul- tati in a-si achita imprumuturile cu preaviz intempestiy, cu atat mai mult cu cat si clientii lor sunt supusi la presiuni fi- nanciare. Depunatorii incep sa se intrebe daca bancile pot re- almente sé-si recupereze banii de la debitorii lor, si, pentru ori- ce eventualitate, incep sd-si retragd depozitele, ceea ce inspreste si mai mult condifiile de creditare... si uite cum ajungem la debutul unui cere vicios, al reticentei bancilor de-a acorda imprumuturi gi al reticentei clientilor de a-gi mai fine banii in banci, de genul celui care a devastat economia Statelor Unite in anii 1930-1931. Sigur, natiunile moderne au mijloace de aparare impotri- va lucrurilor de felul acesta. in primul rand, depozitele ban- care sunt garantate de stat, deci depunatorii n-ar avea de ce si-gi facd griji pentru solvabilitatea bancii unde-si tin banii. in al doilea rand, banca centrala este pregatita sa actioneze in ca- litate de ,,creditor de ultima instan{a”, alimentand de urgen- {4 bancile cu lichiditati, astfel incat acestea si nu se vada obli- gate si aplice metode disperate de vanzare in pierdere a activelor, pentru a satisface cererile de retragere ale depuna- torilor. Argentina ar fi trebuit, asadar, sA fie capabila sa inabu- se din fasa acest proces. 58 Intoarcerea economiei declinulut Un avertisment ignorat:crizele Americi Laine i iDar lucrurile nu erau chiar atat de simple. Deponentii ar- gentinieni se prea poate sa fi crezut ci economiile lor in pesos erau in siguranfa, dar nu erau la fel de convingi cé valoarea in dolari a acestor economii va raméne neschimbata. Drept care au vrut s fie siguri gi s& le schimbe in dolari acum — pentru orice eventualitate. lar banca centralé nu putea sa actioneze drept creditor de ultima instanfa, pentru ca legea nu-i dadea voie s& tipareasca pesos noi decat in schimbul dolarilor! Chiar regulile menite sa protejeze sistemul de un anumit gen de cri- za de incredere |-au lasat pe acesta profund vulnerabil la un alt gen de criza. La inceputul anului 1995, asadar, atat Mexicul, cat si Argentina au trecut bruse de la euforie la teroare. Parea mai mult decat probabil ci experimentele reformiste din ambele {ari se vor incheia cu un colaps dezastruos Marea salvare Lucrul de care America Latin’ avea nevoie urgent erau do- larii — dolari cu care Mexicul sa-si poata achita biletele tes: bonos la scadenfa, dolari care sa-i permit& Argentinei s& tipa- reasca pesos si sd-i dea bincilor cu imprumut. Montajul financiar pentru Mexic era cel mai mare, mai ur- gent si mai spinos politic dintre cele dou’. Desi mare parte din bani proveneau de la organisme internationale, printre care Fondul Monetar International, Europa si Japonia vedeau in salvarea Mexicului 0 problema preponderent de resortul Statelor Unite, deci Statele Unite insele ar fi fost cazul s& asi- gure un calup consistent al acestor fonduri. Din nefericire, existau forte politice redutabile, mobilizate impotriva unei asemenea operafiuni de salvare. Cei care se opusesera cran- cen acordului NAFTA au vazut in criza mexicana o rasplata meritata gi nu erau nicidecum dispusi sa cheltuiasca bani de-ai contribuabililor americani in folosul mexicanilor gi al banci- Un avertisment ignorat:crizele AmericiiLatine Intoarcerea economieidecinului | 59Jor lor. in paralel, conservatorilor# nu le suradea oricum ideea ca guvernele sé intervina in sprijinul piefelor, si, in particular, le displicea profund rolul Fondului Monetar International, pe care i] considerau un pas in directia guvernarii mondiale. Curand, a devenit limpede cé membrii Congresului Statelor Unite nu vor aproba niciun fel de finanjare pentru salvarea Mexicului, Norocul a fost c& trezoreria Statelor Unite poate, fard a cere aprobarea nimanui, sa se foloseascaé de Fondul pen- tru Stabilizare Valutara (ESF) — un sac de bani pusi deo- parte pentru interventii de urgenta pe pietele de schimb valutar. Intenfia legislatiei in baza céreia se infiintase acest fond era in mod clar sa stabilizeze valoarea dolarului, dar modul de formulare in textul legii nu preciza explicit acest lucru. Aga ci, dand dovada de o admirabila creativitate, trezoreria l-a folosit pentru a stabiliza pesoul mexican. Apelandu-se la ESF si Ja alte surse, Mexicului i s-a pus re- pede la dispozifie o remarcabila linie de credit in valoare de 50 de miliarde de dolari; si, dupa cateva luni de stat cu inima in gat, situatia financiara a inceput intr-adevar sa se stabilizeze. Operafiunea de salvare a Argentinei, mai putin prezenta in moara dezbaterii publice, a avut loc prin intermediul Ban- cii Mondiale, care a scos din seifuri 12 miliarde de dolari pen- tru sustinerea bancilor tari. Interventiile de salvare pentru Mexic si Argentina nu au prevenit 0 contracfie economica foarte severa — a fost considerabil mai grav, de fapt, decdt ceea ce s-a intamplat in primele douasprezece luni ale crizei datoriilor din anii 1980. Dar c&tre sfarsitul lui 1995, investitorii au inceput sa se calmeze, si creada ca poate cele doua fari nu se vor ‘In context ideologic $i de docttin& politico-economic’, termenul ,conservatorisin” este folosit aici cu sensu de , liberalism clasic” (sau ceea ce unii numes¢ , libertarianism") Un ,conservator” deci este adeptul libertatit depline a pletelor si al neamestecului statu- [ui in mecanismele de functionare ale economiel de piat’ 60 | tntoarcerea economic decinului Un avertismentignoratcizele Americ Ltineprabusi, pana la urma. Ratele dobanzii au scazut; cheltuie- lile au inceput s& se invioreze; si, curand, Mexicul si Argentina intrasera intr-o revenire rapid&. Pentru mii de firme $i milioane de angajati, criza fusese devastatoare. Dar s-a terminat mai repede decat se temusera sau se astepta- ser& cei mai mulfi Si niste concluzii eronate La doi ani dupa ,criza tequila”, ai fi zis cA totul revenise pe calea cea buna. Atat Mexicul, cat si Argentina inregistrau 0 perioada de avant economic, si aceia dintre investitori ca- re-si pastraseré cumpatul au avut int-adevar foarte mult de castigat. $i uite-asa, in chip pervers, ceea ce ar fi putut fi con- siderat drept un avertisment a devenit, in loc, nimic altceva decat un motiv de-a ne culea pe-o ureche. Desi putini oameni au formulat explicit invatamintele reiesite din criza latino-a- mericana, un rezumat informal al coneluziilor pe care teoria conventional le-a tras dupa _,criza tequila” ar putea ardta dupa cum urmeaza: in primul rand, criza mexicana n-a fost una a modului cum functioneaza economia in intreaga lume — a fost un caz in care lucrurile s-au petrecut intr-un anume fel fiindca era vor- ba de Mexic, si nu de alta fara. Cauza ei au fost erorile de po- litic’ mexicana, indeosebi faptul ca autoritatile au permis rno- nedei nationale s& devina supraevaluata; au relaxat creditul, in loc s8-l inaspreasca, atunci cénd au inceput speculatiile pe peso; si au procedat de mantuial& cu devalorizarea, intr-un mod care i-a speriat pe investitori. Iar gravitatea declinului care a urmat a fost in principal legati de economia politica singular de delicata a situatiei mexicane, cu mostenirea ei incd nerezolvata de populism si antiamericanism. intr-un fel, am putea spune ca depresiunea economic’ a fost pedeapsa pen- tru furtul alegerilor din 1988. 61 Un aventisonentignorat:crizele Americ Latine Intoarcerea economic declinululConcluzia tras, pe scurt, a fost aceea cd dezastrul din Mexic n-avea decat prea pufina relevanta pentru restul lumii, Adevarat, criza se propagase si in alte locuri din America Latina, dar, cumva, contactul temporar al Argentinei cu colap- sul financiar n-a reusit sa intre pe deplin in atenfia lumii, pro- babil si pentru cd a fost urmat de o revenire atat de puterni- ca. Si fark indoiala c& aceast crizd mexicana nu se poate reproduce in economii bine administrate, lipsite de experien- fa populismului macroeconomic — fari ca economiile-mira- col din Asia. Cealalté concluzie se referea nu la Mexic, ci la Washing- ton — adic la Fondul Monetar International si Departamentul ‘Trezoreriei Statelor Unite. Ceea ce criza parea sa indice era c& Washingtonul a finut situafia sub control; ca avea resursele si cunostingele necesare pentru a nu lasa si evolueze chiar si cti- zele financiare grave. In beneficiul Mexicului a fost rapid mo- bilizat un ajutor masiv si acesta a rezolvat problema. in locul celor sapte ani slabi din deceniul 1980, ,criza tequila” s-a ter- minat intr-un an si jumatate. Se vede clar, ai fi zis, cd oamenii pusi s& se ocupe de asemenea lucruri au inceput sa se pricea- pa mai bine cum sa le gestioneze. La paisprezece ani dupa debutul crizei mexicane, cand mare parte a lumii, inclusiv Statele Unite, trece printr-o criza financiara care prezint’ aseman&ri evidente cu evenimentele din 1994-1995, este clar cd am tras invatémintele gresite din ceea ce s-a petrecut in America Latina. intrebarea pe care ar fi trebuit sA ne-o punem este cea ridi- cata in cadrul multor intalniri de economistul Guillermo Calvo, de la Banca Mondiala si ulterior profesor la Universi- tatea Maryland: ,,De ce a fost nevoie de o pedeapsa atat de mare pentru un delict atét de marunt?” In perioada imediat urmiatoare crizei mexicane, nimic mai usor decat sa revezi po- liticile urmate de Mexic in perioada premergatoare si s& con- stati cé sunt pline de erori. Dar realitatea este ca, la vremea pectiva, ele parusera foarte corecte, si chiar gi dupa dezno- 7 62 | Intoarcerea economief dectinulal Un avertisment ignorat: cizele Americi Latinedamént cu greu s-ar fi putut gasi niste miscari gresite atat de grave incat si justifice catastrofa economic’ din 1995. Ar fi tre- buit sa Juam mult mai in serios intrebarea lui Calvo — cu im- plicafia ei cd existé mecanisme care transforma erori minore ale politicii de actiune in dezastre economice majore. Ar fi tre- buit sa analizim mai indeaproape argumentele unor comen- tatori, cum ca de fapt nici n-au existat gregeli prea grave, cu exceptia unei scurte serii de balbe din partea autorit&filor, care au facut impresie proast& asupra pietei si au pus in miscare un proces prin care panica nu are nevoie de alta justificare de- cat simplul fapt cd exist&. $i, ca urmare, ar fi trebuit de aseme- nea si ne dim seama cd si in alte parfi se poate intampla ceea ce s-a intamplat in Mexie: ci succesul aparent al unei econo- mii, admiratia piefelor si a mediilor de comunicare pentru ma- nagerii ei nu sunt o garantie c& acea economie va ramane imu- na la crize financiare neasteptate. in retrospectiva, devine de asemenea clar ci am acordat prea mult credit, Washingtonului”, adicd FMI-ului si trezore- riei americane. Perfect adevarat ca ele au actionat cu curaj si decisiy, si c& rezultatele le-au justificat initiativa. Dar, la o ana- JizA mai atenta, sansele nu erau chiar atat de favorabile unui succes repetat. In primul rand c& mobilizarea fondurilor s-a realizat prin ceea ce echivala, in fapt, cu un siretlic avocdlesc, justificat in principal prin semnificatia special a Mexicului pentru interesele Statelor Unite. Banii nu vor mai veni atat de repede sau de usor in crize ulterioare. Operatiunea de salva~ re a Mexicului a fost totodata facilitaté de cooperarea din par- tea guvernului mexican: oamenii lui Zedillo n-aveau de ce sa-si calce pe orgoliu —~ avand in vedere istoria Mexicului — si erau in totalitate de acord cu Washingtonul asupra a ceea ce era de facut. Dialogul cu tari asiatice obignuite s4 negocie- ze de pe pozifii de fort’, si cu niste lideri asiatici obignuifi sa-si impuna punctul de vedere, va fi o treaba mult diferita. Probabil mai presus de orice, n-am reusit si ne dim sea- ma de masura in care atat Mexicul, cat si Washington-ul, pur Un avertismentignarat: crizele Ameri Latine Intoarcetea economieidectinului | 63si simplu au avut noroc. Operafiunea de salvare n-a fost un plan prea atent studiat care sa atace insasi esenfa crizei: a fost © injectie de lichiditati in favoarea unui guvern lovit de na- pasta, care s-a achitat de sarcina adoptarii unor masuri dure- roase nu atat pentru cA acestea aveau clar leg&itura cu proble- mele economice, ci din cauza ca, demonstrand seriozitatea guvernului, ele ar fi putut recdstiga increderea piefei. Masu- rile au avut succes, chiar dacé numai dupa ce economia fuse- se nemilos pedepsita, dar nu exista niciun motiv intemeiat si presupunem ca 0 asemenea strategie va functiona si data vi- itoare. $i uite-aga, nimeni n-a fost pregatit nici pentru aparifia peste cAtiva ani, in Asia, a unei noi crize in stil mexican gi nici pentru lipsa de eficacitate a operatiunii de salvare in stil me- xican, atunci cand criza a venit. Incd si mai pufin pregatiti am fost pentru criza globala care a erupt in 2007. Partea bizara a ignorantei noastre a fost faptul cd economia cea mai mare a Asiei intampina deja mari dificultéti — si dovedea o nepricepere mai mult decat notabilé in a se ocupa de propri- ile afaceri. 64 | Intoarcereaeconomie’ decinald Un avertismentignoratscrvele Aneel Laine3 | Capcana | Japoniei Era o vreme, nu chiar atat de demult, cand americanii aveau o adeva- rat obsesie pentru Japonia, Succesele industriel japoneze inspirau de- nici n-apucai sé intri bine intr-o librarie itregi de coperte lucioase cu i pro- opotriv’ admiratie si teama, de pe aeroport, si dSdeai peste randuri razboinici sarnurai si rsSrituri de soare. Unele dintre aceste cart miteau s& te invete secretele managementului japonez; altele profe- feau (sau cereau) razboi economic. Ca modele de rol sau demoni, ori si una, si alta, japonezii erau foarte prezenti in mintea noastra. Toate acestea sunt de-acum istorie. Japonia continua sa apara cnd si cand pe prima pagina a ziarelor, de obicei cu vreo veste proasti — 0 cidere masiva a indicelui Nikkei sau vreo perturbafie in domeniul ,,carry trade“5, cand fondurile de hedging® se imprumuta ieftin in Japonia si dau banii cu im- prumut in alta parte, unde cAstig’ mai bine. Dar in cea mai mare parte ne cam pierduseraim interesul. Japonezii nu erau chiar aga de grozavi, la urma urmei, pare sd fi conchis publi- cul, deci acum putem s&-i ignoram. Mare prostie. Esecurile Japoniei nu sunt cu absolut ni- mic mai pufin semmificative pentru noi decat succesele ei. 5 Féir8 echivalentin limba romana, ,.carry trade" se referd la tranzactille prin care ope ratori financiari speculeazi diferentele de dobanda dintre creditele contractate tn valute diferite, asa cum va explica de altfel si autorul in capitolul 6. (N.t) 6 Sau , fonduri de investitii cu capital protejat” sau ,fonduri de acoperire", cum li se ‘mai spune in limbajul financiar de la noi, referirea fiind la acele fonduri private care folo- n variate instiumente financiare, pen= se8¢ o strategie de investitii agresiv’ si diversificata, ‘rua compensa eventualele riscuri de scddere a valorii unor investitii cu probabilitatea de cAstig vitor substantial al altora.(N.t) Capcana Japonie fntoarcerea econemiei dectinului | 65Ceea ce i s-a intémplat Japoniei este atat o tragedie, cat si un semn rau-prevestitor. A doua economie din lume ca ma- rime, Japonia este in continuare binecuvantata cu lucratori bine instruifi si doritori sé munceasca, mijloace de produc- tie moderne gi cunostinte tehnologice impresionante. Are o guvernare stabil, care nu intampina nicio dificultate in a percepe taxe si impozite. Spre deosebire de America Lati- na sau, cd tot a venit vorba, de economiile asiatice mai mici, este o natiune creditoare, care nu depinde de bunavoinja investitorilor straini. Si, pur si simplu datorité marimii eco- nomiei sale, care inseamna ca producitorii japonezi fac van- zare mai ales pe piafa autohtona, Japonia ar trebui sa dis- puna — la fel ca Statele Unite — de o libertate de miscare la care natiunile mai mici n-au acces. Dar uite ci Japonia si-a petrecut cea mai mare parte a deceniului 1990 intr-o depresiune economica, alternand scurte gi inadecvate perioade de crestere cu recesiuni me- reu mai adanci. Altadata campioana lumii avansate, in anul 1998 industria japoneza a produs mai putin decat in 1991. Chiar mai rau decat rezultatele de performanfa in sine a fost sentimentul de fatalism si neajutorare, de pierdere a in- crederii in capacitatea politicii publice de a intoarce situa- tia pe drumul cel bun. Aceasta a fost tragedia: 0 mare eco- nomie ca aceasta nu trebuie si nu meritd si cada intr-o depresiune lunga de-un deceniu! Nenorocirile Japoniei n-au fost nici o clipa atat de acute ca ale altor nafiuni asiatice, dar s-au intins pe mult mai mult timp, intr-un mod catego- ric mai putin justificat. A fost totodata si un semn de rau augur: daca li se poate intampla japonezilor, cine ne garan- teaz ci nu ni s-ar putea intampla si noua? Si bineinfeles ca asa a si fost. Cum de i s-a intémplat Japoniei? 66 | intoarcerea ecanomieideclinulut Capcana JapenietJaponia — Numéarul Unu Nicio tara — nici macar Uniunea Sovieticd in vremea pla- nurilor cincinale ale lui Stalin — n-a avut parte de-o transfor- mare economica atat de uluitoare ca Japonia in anii de creste- re sustinuta dintre 1953 si 1973. in rastimpul a doua decenii, o nafiune preponderent agricola a devenit cel mai mare ex- portator mondial de otel gi automobile, oragul Tokio cu sub- urbiile sale a devenit cea mai mare si, indiscutabil, cea mai in- sufletité zona metropolitana din lume, iar standardul de trai a inregistrat un salt cuantic. Unii occidentali au bagat de seama. Nu mai departe decat in 1969, futurologul german Herman Kahn a publicat cartea The Emerging Japanese Superstate (,,Superstatul japonez in curs de formare”), in care prezicea ca ratele inalte de crestere ale Japoniei vor face din ea economia cea mai puternica din lume pana in anul 2000, Dar abia spre sfarsitul deceniului 1970 — cam in jurul datei cand Ezra Vogel gi-a publicat bestsellerul Japan as Number One (,,Japonia —~ Numarul Unu”) — a ince- put publicul larg si priceap& cu adevarat cat de mult reusise Japonia sa realizeze de fapt. Pe masura ce sofisticatele produ- se japoneze — mai inainte de toate, automobile si aparatura electronicé — au inundat pietele occidentale, Jumea a inceput s& se intrebe care-ar putea fi secretul reusitei Japonici. Faptul cé marea dezbatere pe tema Japoniei s-a declansat atunci cand s-a declangat n-a fost lipsit de-o anume ironie — adevarul este c& epoca eroicd a cresterii economice japoneze sa terminat atunci cam pe cand occidentalii au inceput sa ia Japonia foarte in serios. La inceputul anilor 1970, din ratiuni care rman in continuare oarecum misterioase, cresterea s-a domolit in toat& lumea avansata. Japonia, care avusese cel mai inalt ritm de crestere, a inregistrat si cea mai puternica incetinire: de la 9 procente pe an in anii 1960 la sub patru procente dupa 1973. Cu toate cd aceasta rat ramanea totusi mai rapid decat a oricdrei alte tari avansate (0 data gi apcana Japontet Hntoarcerea economieidectinuiei | 67jumiatate mai rapida decat cea a Statelor Unite), in aceste con- difii, data Ja care Japonia urma si ocupe pozitia de lider al economiilor lumii trebuia sa fie amdnata pana mult departe in secolul dowazeci si unu. Chiar si asa ins, performanta Ja- poniei in materie de crestere economica era privita literal- mente cu invidie de alte nafiuni. Multi sustineau nu doar ca Japonia inventase un mod mai bun de a-i administra eco- nomia, ci si cd succesele ei aveau loc, macar in parte, in da- una naivilor concurenfi occidentali. Nu are rost si derulam aici filmul intregii dezbateri despre motivele reugitei japoneze. In mare vorbind, existau doua ta- bere. Una din ele explica performanfa de crestere ca fiind pro- dusul unor fundamente bune, mai presus de orice calitatea excelenta a invafimantului de baza si o rata inalté a economi- sirii, si — ca intotdeauna — se lansa $i in nific’ teorie socio- logic pentru amatori, ca sa explice de ce Japonia se pricepea atat de bine s& fabrice produse de calitate inalta la un pret de cost scdzut. Cealalta tabard sustinea c& Japonia isi dezvoltase un sistem economic fundamental diferit: 0 forma noua si su- perioara de capitalism. Discutia despre Japonia a devenit si o dezbatere pe tema filosofiei economice, a validitatii gand economice occidentale, in general, si a virtutilor pietei libere, in particular. Un element al sistemului japonez pr indrumarea din partea statului. In anii cincizeci si aiz vernul japonez, — atat faimosul minister al comerfului inter- national si industriei (MITI), cat si mai discretul, dar cu atat mai influentul minister al finanfelor — a jucat un rol de forf& in stabilirea directiei cconomiei. Cresterea a fost, cel pufin in parte, canalizata de planurile strategice ale guvernului, prin intermediul creditelor bancare si al licentelor de import care curgeau in direcfia ramurilor industriale si a firmelor favori- zate. In momentul cand Occidentul si-a concentrat realmente atentia asupra Japoniei, controlul guvernamental fusese mult diminuat, dar imaginea Japoniei de _,,stat-corporatie”, de supus superior era eci, gue 68 | intoarcerea economiei declinului Capcana Japoniedsistem economic dirijat de la centru gi pornit s4 domine pie- tele lumii, a continuat s8-si pastreze forfa de sugestie pana in anii 1990. Un alt element al distinctivului stil economic japonez.a fost protejarea companiilor importante de presiunile financiare pe termen scurt. Companiile din cadrul gruparilor keiretsu — fir- me aliate organizate in jurul unei banci principale — detineau in mod obignuit pachete consistente de actiuni fiecare din ca- pitalul celorlalte, ceea ce le conferea echipelor de conducere managerial un grad important de independenta in faja ac- fionarilor din exterior. Nu c& firmele japoneze gi-ar fi facut mari griji in privinta preturilor la actiuni sau a gradului de in- credere al piefei, din moment ce rareori se finanfau prin emi- siuni de actiuni sau de obligafiuni. in loc de aceasta, banca principal fe imprumuta banii de care aveau nevoie. Asa c& firmele japoneze n-aveau de ce sa-si bat capul cu profitabili- tatea pe termen scurt — si, de fapt, cu profitabilitatea in ge- neral. Ne-am fi putut gandi totusi ca situafia financiara a ban- cii dintr-o keiretsu ar fi ajuns in cele din urméa sa disciplineze investifiile corporatiste: daca imprumuturile catre firmele afi- liate bancii nu pareau destul de solide, banca nu va incepe s&-si piarda din depunatori? Dar si in Japonia, Ia fel ca in ma- joritatea tarilor, depunatorii erau convinsi cd guvernul nu va lisa niciodata ca ei si-si piarda economiile, aga ci nu prea se interesau ce faceau bancile cu banii lor. Rezultatul acestui sistem, confirmat atat de cei care-l ad- mirau, cat si de cei care se temeau de el, era o fara capabila si adopte o perspectiva pe termen Jung. Una cate una, guvernul japonez lua in vizor ramurile ,strategice“, care puteau servi drept motoare ale cresterii. Sectorul privat era indrumat spre aceste ramuri, ajutat s& inainteze printr-o perioada inifiala de protectie in fata concurenfei straine, in cursul creia firmele de profil igi puteau perfectiona abilitatile pe piafa autohtona. Urma o perioada de elan sustinut orientat spre export, in tim- pul careia firmele ignorau criteriul profitabilitatii, ocupate si-si CCapcana japonici Intoarcerea economic decinutui | 69)consolideze cota de piata si sa-si impinga in corzi concurentii straini. in cele din urmé, avand asigurata pozitia de domina- tie, Japonia trecea la ramura urmatoare. Siderurgie, automo- bile, videocasetofoane, semiconductori — curand, au urmat calculatoarele si industria aeronautica Scepticii au gasit nod in papura multora din detaliile aces- tei descrieri, Dar chiar gi cei care absolveau Japonia de acuza- fia comportamentului pridator si puneau la indoial prezum- tia ca vrajitorii de la MIT! ar fi fost chiar atat de atotstiutori pe cat se spunea erau inclinati si admit ca particularitatile ce caracterizau sistemul japonez trebuie si aib’ legitura cu suc- cesul japonez. Abia mult mai tarziu vor ajunge aceleasi carac- teristici distinctive — relatia de agreabila intimitate dintre gu- vern si sectorul economic privat, acordarea fara probleme a creditelor din partea unor banci garantate de stat cdtre com- panii strans aliate — sé fie etichetate drept ,,capitalism de cu- metrie” si considerate cauza profunda a réului economic. Dar slabiciunile sistemului erau in fapt evidente inca de la sfarsitul anilor 1980, pentru cineva dispus si le observe. Zor mare, foc si clocot in caldare La inceputul anului 1990, capitalizarea de piata a Japoniei — valoarea totala a tuturor actiunilor din capitalul tuturor com- paniilor japoneze — era mai mare decat cea a Statelor Unite, care aveau de doua ori populatia Japoniei si un produs intern brut de peste doua ori mai mare. Terenurile, nicicdnd ieftine in aglomerata Japonie, devenisera incredibil de scumpe: conform unei des vehiculate informatii de tip ,,factoid” (niciodat& veri- ficata, dar indeajuns de repetata incat sa capete statut de fapt), cele doua sute saizeci de hectare de sub Palatul Imperial din Tokio valorau mai mult decat tot statul California. Bun venit in economia de cazan in fierbere”, echivalentul Japoniei pentru clocotitorii ani douazeci ai Statelor Unite! 70 Intoarcerea economici declinului Capcana JaponietUltima parte a deceniului 1980 a reprezentat 0 perioada de prosperitate pentru Japonia, de crestere rapida, somaj scazut si profituri ridicate. Cu toate acestea, nimic din datele econo- mice de baza nu justifica triplarea atat a preturilor pentru te- renuri, cat si a celor de pe piata bursiera, in acea perioada. Inca de pe atunci, multor observatori li s-a parut cd boomul finan- ciar are ceva obsesiv $i irational — ca acfiunile unor compa- nii de tip traditional, din ramuri cu ritm lent de cregtere, n-ar trebui s& fie considerate drept valori in ascensiune, cu indica- tori ai raportului pref-castig de cel putin 60. Dar, aga cum se intampli mult prea des pe pietele bantuite de-o obsesie ma- niacal, scepticilor le lipseau resursele sau curajul de a-si ar- gumenta lipsa de convingere; invatatura conventionald gasea tot soiul de justificdri pentru preturile urcate pana la cer. Baloanele financiare nu sunt nimic nou. De la mania lale- lelor la mania internetului’, pana gi celor mai lucizi investitori le-a venit greu s& nu se lase dusi de val, si adopte o viziune de perspectiva, atunci cand tot restul lumii se imbogafea. Dar, data fiind reputatia japonezilor de oameni inclinati s& gan- deasca strategic, pe termen Jung, si impresia generala ca ,,Ja- ponia Inc.” semana mai mult a economie planificata decat a piata libera accesibila tuturor, amploarea balonului specula- tiv ramane oarecum surprinza&toare. Sigur, reputafia Japoniei in ce priveste investitia de per- spectiva, controlata social, a fost dintotdeauna o exagerare a realit&tii. Speculantii imobiliari, adeseori capabili s&-si adju- dece un avantaj suplimentar prin mituirea politicienilor, si inca un avantaj prin relatiile cu lumea interlopa yakuza, au repre- 7 ,Criza lalelelor“, considerat primul exemplu de crah bursier din istorie, a avut locin Olanda secolufui al XVII-lea, cand contractele la termen pentru bulbi de lalele, cotate la bbursa, au atins preturi astronomice, iar fn februarie 1637 s-au prabusit bruse. ,Mania in- ternetului" sau ,balonul dot-com-urilor” se referé la un fenomen similar petrecut in anti 2001-2002 pe piata bursieré american’ cu preturile la actiunile companiilor de internet, identificate in general cu denummirea site-ului de pe care-sidesfésurau activitatea (de unde sisintagma .dot-com"){N.t)} Capcana Japoniel Intoarceren economiei dectinului | 71.zentat de cand lumea 0 componenta neasteptat de importan- t& a scenei japoneze. Investitiile speculative in valori imobi- liare au fost pe punctul de-a provoca o crizd bancara in anii 1970; situatia a fost salvata doar printr-o izbucnire a inflatiei, care a redus valoarea real a datoriilor speculangilor i a trans- format creditele neperformante in creante solvabile. Totusi, simpla dimensiune a balonului financiar din Japonia era néu- citoare. Putea oare fenomenul sa fie explicat si prin alta moti- vatie decat pura psihologie a efectului de turma? Ej bine, s-a dovedit in final cd balonul Japoniei n-a fost de- cat unul din cele cdteva accese de febr4 speculativa care au bantuit lumea in deceniul 1980. Toate aceste izbueniri au avut ca element comun faptul ca erau finantate preponderent din imprumuturi bancare — in particular, faptul cd niste institu- fii prin tradifie cumpatate s-au pornit s& ofere credit unor clienti imumi la ideea de risc, ba chiar si de reputatie dubioa- 8, in schimbul unor dobanzi oarecum peste media piefei. Cel mai faimos caz a fost cel al asociatiilor de economii si credit din Statele Unite, institutii a cdror imagine publica era altada- ta definita prin onestitatea tipic americana a micului bancher de provincie, intruchipat de Jimmy Stewart in filmul din 1946 O viafd minunatit, dar care in anii 1980 ajunsese sa fie identifi- cata cu cea a mogulilor imobiliari texani plini de bani si gran- domanie. Dar accese similare de creditare indoielnica au avut loc gi in alte parti, indeosebi in Suedia, 0 alta far& pe care ni- meni n-o asociaza de obicei cu febra speculativa. lar econo- mistii sustin de multa vreme ca in spatele tuturor acestor epi- soade se afl acelagi principiu economic — unul care, la fel ca modelul elementar de recesiune al cooperativei de babysit- ting, va reaparea de mai multe ori in aceasta carte. Principiul este cunoscut sub denumirea de hazard moral. Termenul hazard moral” isi are originea in domeniul asi- gurarilor. De foarte timpuriu in acest sector de activitate cei care ofereau polite de incendiu, in particular, au observat c& proprietarii de active in totalitate asigurate contra pierderilor 72 | Intoarcerea economiei declinului Capcana Japonietmanifestau o interesanta tendinta de a se confrunta cu incen- dii distrugatoare — mai ales atunci cand schimbarea condifi- ilor le redusese valoarea probabila de piafa a cladirii asigur te sub nivelul despagubirii. (Pe la mijlocul deceniului 1980, oragul New York avea o sum intreaga de proprietari de cla- diri cunoscufi ca_,,predispusi sa li se intample incendii puse de o mana criminala”, dintre care unii cumparau o cladire la un pref mult umflat de la o firm&-fantoma ai c&rei proprietari erau chiar ei, foloseau ace! pret ca baza pentru o polita de asi- gurare consistent’, dupa care pur si simplu se-ntampla ca res- pectiva cladire sa ia foc. Curat hazard moral, intr-adevar.) Pané la urma, termenul a ajuns sa se refere la orice situatie in care 0 persoana decide ce grad de rise si-si asume, in condi- fiile in care altcineva suporta costurile, daca lucrurile merg prost. Banii luati cu imprumut sunt inerent susceptibili si dea nastere la hazard moral. Sa zicem c&-eu sunt un tip istef, dar fara capital si ca dumneavoastra, bazindu-va pe evidenta mea desteptaciune, hotarafi sé-mi dati cu imprumut un mi- liard de dolari, pe care cu sa-i investesc dupa cum voi cre- de de cuviinta — atata timp cat ma angajez sa vi-i dau ina- poi peste un an. Chiar dacd dumneavoastra imi percepeti o dobanda mare, afacerea este una nemaipomenita pentru mine: eu iau miliardul si-l bag in ceva care s-ar putea s4 pro- duc o grimada de bani sau, tot atat de bine, s-ar putea sa nu produca nimic, dupa care amandoi sperm ca totul si se incheie cu bine. Daca investitia aduce roadele scontate, eu voi prospera; dacd nu, eu ma voi declara in stare de faliment personal si-mi voi vedea de drum. Cap, castig eu; pajura, pierdeti dumneavoastra. Bineinteles, tocmai de-aceea nimeni nu-i va imprumuta cui- va care n-are niciun fel de capital personal, indiferent cat ar pa- rea de inteligent, un miliard de dolari pe care s&-1 investeasc& dupa cum il taie capul. in mod normal, creditorii impun restric tit cu privire la ccea ce pot face debitorii cu banii imprumutati, Capcana Japaniei fintoarcerea economiei declinului 73iar cei care iau bani cu imprumut sunt de asemenea obligafi, in mod normal, s4 pun la bataie si sume substantiale din fondu- rile proprii, pentru a avea toate motivele sa evite pierderile. Uneori, creditorii par si uite de aceste reguli si acorda sume mari fri si mai puna nicio intrebare celor care se pri- cep de minune sa dea impresia ca stiu foarte bine ce fac. Vom ajunge si la incredibila istorie a fondurilor de hedging, dar in capitolul 6. Alteori, cerinja ca debitorul sa investeasc’ o par- te suficienta din propriii sai bani poate fi prin ea insigi o sur- s& de instabilitate a pietei. Atunci cand activele isi pierd din valoare, cei care Je-au cumpirat cu bani imprumutafi se pot confrunta cu un ,apel de marji”, echivalent cu furnizarea unei garantii suplimentare: fie vin cu mai mulfi bani de acasa, fie isi ramburseaza creditele prin vanzarea activelor, impingand astiel prefurile si mai mult in jos pe piati — un proces care a fost piesa centrala a crizei financiare actuale. Dar, sind la o parte patologiile de piat& din aceasta categorie, mai exist’ un motiv pentru care regulile se vad uneori incalcate: pentru ca jocul cu hazardul moral se face pe cheltuiala contribuabilului Amintiti-va ce spuneam despre bancile principale din sis- temul japonez keireist, anume ci depunatorii lor erau convingi ca banii lor se afl& in sigurant’, fiindca in spatele bincilor sta- tea insusi guvernul. Acelasi lucru se poate spune despre aproape toate bancile din Lumea intai si despre majoritatea bancilor din alte parti. Nafiunile moderne, chiar dac& nu ga- ranteaza explicit depozitele bancare, nu au inima sa se uite cum vaduvele si orfanii isi pierd economiile de-o viata doar pentru ca si le-au depus intr-o banca nepotrivita, exact la fel cum nu se pot hotari sa stea deoparte si sa nu intervina atunci cand puhoaicle revarsate ale unui rau matura casele construi- te prosteste fix in calea apelor. Doar cei mai neinduratori din- tre conservatorii inraiti si-ar dori ca lucrurile sa stea altfel. Re- zultatul este insd acela cd oamenii se araté neglijenti in privinta locului unde-si construiese casele si trateazé cu inca si mai multi nepasare chestiunea locului unde-si fin banii, 74 fntoarcerea economiel dedlinulul Capcana Japonie}Aceasta nepasare le ofera o ocazie tentanta afaceristilor fara scrupule — nu trebuie decat s&-{i deschizi o banca, avand gri- jAs-o plasezi int-un sediu impunator si si-i dai un nume cat mai bombastic. Pe urmé, atragi cat mai multe depozite, acor- dand o dobanda buna, daca legea iti permite, sau, daca nu-fi permite, oferind cu larghete prajitoare de paine gi ce-o mai fi ramas nevandut prin depozite. In continuare, dai bani cu im- prumut, pe dobanzi ridicate, unor speculanfi care par sa fie pe cai mari (preferabil unor amici de-ai tai, dacd nu chiar fie insuti, ascuns dupa o alta fatada corporatist’). Depunatorii nu vor pune intrebari despre calitatea investifiilor tale, din mo- ment ce stiu cd sunt protejafi in orice situafie. Dupa care ai in fata doud variante, la fel de lipsite de risc pentru tine: daca in- vestifiile pe care le-ai facut aduc castigurile scontate, vei de- veni un om bogat; daca devin insolvabile, poti pur gi simplu s&-ti iei juctriile si sa pleci, sand in seama statului si curefe mizeria pe care ai lisat-o dupa tine Bine, de acord, nu-i chiar atat de simplu, pentru ci oame- nii din agentiile de reglementare ale statului nu sunt nici ei chiar atat de idioti. De fapt, intre anii 1930 si 1980, acest gen de comportament a fost destul de rar printre bancheri, fiind- c& autoritatile de reglementare au facut ele insele, mai mult sau mai putin, ceea ce un creditor privat va face, in mod nor- mal, inainte de a-mi pune in brate un miliard de dolari cu care s& ma joe. Ele au restrictionat lucrurile pe care bancile le pu- teau face cu banii deponenfilor, in ideea de-a preveni un ex- ces de asumare a riscurilor. Ele au impus ca proprietarii ban- cilor si-si pun& la bataie sume substantiale din fondurile proprii, prin intermediul cerinfelor de capital social. $i, prin mijlocirea unei msuri mai subtile, poate chiar neintentiona- te, reglementatorii au limitat de-a lungul timpului gradul de concurenfa dintre banci, ficand ca autorizatia de functionare in sistemul bancar sa fie prin sine un lucru extrem de pretios, comportand 0 considerabila ,,valoare de credibilitate”; deti- natorilor de asemenea autorizatii nu le-ar fi suras in niciun Capcana japonies Intoarcerea economicidecinului | 75)caz si puna in pericol aceasta valoare de credibilitate, asuman- du-si riscuri care-ar fi putut distruge banca. Dar in anii 1980 aceste restrictii au disparut in multe locuri. Cauza a fost in principal dereglementarea. Bancile traditiona- le erau sigure, dar si foarte conservatoare; nu se putea nega faptul cd nu intotdeauna reuseau sa dirijeze capitalul spre cele mai productive posibilitafi de utilizare. Remediul, sustineau reformatorii, consta atat intr-un plus de libertate, cat $i intr-u- nul de concurenté: lasafi bincile sa dea bani cu imprumut aco- lo unde li se pare ca e cel mai bine, si permiteti mai multor ju- catori sé concureze pentru economiile publicului. Cumva insa reformatorii au uitat cd acest lucru le va da bancilor mai mul- 48 libertate s3-si asume riscuri perdante si c&, prin reducerea valorii lor de credibilitate, bancile nu vor mai fi la fel de sti- mulate sé evite asemenea riscuri. Schimbarile petrecute pe pia- ta, indeosebi dezvoltarea surselor alternative de finantare pen- tru firme, au erodat si mai mult marjele de profit ale bancherilor care se incdpafanau si practice metodele demo- date, dar sigure de a face afaceri. Si uite asa, in anii 1980, s-a declangat un fel de epidemie globali de hazard moral. Putine Sri se pot mandri cu felul in care au gestionat situatia — in niciun caz Statele Unite, a c&ror maniera de a rezolva problema cu asociatiile de econo- mii si imprumut a fost un exemplu clasic de comportament imprudent, miop si ocazional corupt, al celor chemafi si faca si sa aplice politicile publice. Dar pentru Japonia, unde toa- te firele invizibile de legdtura — intre guvernanti si agenti economici, intre banci si clientii lor, intre ceea ce face si ceea nu face obiectul garantiei statului — erau cu deosebire ne- clare, chiar c&4 nu se potrivea absolut deloc un regim finan- ciar cu reguli mult relaxate. Bancile Japoniei au creditat mai mult decat ale oricarei alte tari, si cu mai mult dezinteres fafa de calitatea debitorului. Ocazie cu care au ajutat la gonfla- rea economiei deja hiperventilate pana la dimensiuni de-a dreptul grotesti 76 Intoarcerea economiet dectinului Capcana JoponietMai devreme sau mai tarziu, baloanele se sparg intotdea- una. Explozia balonului japonez n-a fost in intregime sponta- né&: Banea Japoniei, ingrijorata de excesele speculative, a ince- put si majoreze ratele dobanzii intr-un efort de a mai scoate ceva aer din balon. La inceput, aceasta politica n-a adus rezul- tatele scontate, dar din 1991 incolo prefurile imobiliare si cele bursicre au pornit s-o ia abrupt in jos, iar dupa cAtiva ani, ajunseserd la nivelul de 60 la suta din varful anterior. Initial, gi, de fapt, timp de cAtiva ani dupa aceea, autorita- file japoneze au parut sa considere ca toate aceste lucruri sunt un semn de insan&tosire a economiei — de revenire la o eva~ luare mai realista si mai de bun-simf a activelor. Treptat insa, s-a vadit clar ca sfarsitul economiei hiperventilate adusese cu ,, cLo stare de ru economic tot mai pro- sine nu o insan&tos funda. O depresiune care vine pe furis Spre deosebire de Mexic in 1995, de Coreea in 1998 si de Argentina in 2002, Japonia n-a trecut deloc printr-un an de de- clin economic catastrofal si inconfundabil. in deceniul de dupa spargerea balonului speculativ, Japonia n-a avut parte decat de doi ani in care PIB-ul siu a scazut efectiv. Numai ca, an dupa an, ritmul de crestere a fost mai scizut, nu doar in comparatie cu experienfa anterioara a economiei, ci si cu orice estimare rezonabila a capacitafii ei de crestere. A existat un singur an in deceniul de dupa 1991 cand Japonia a crescut la fel de repede ca intr-un an mediu din deceniul pre- cedent. Chiar daca adopti o estimare conservatoare a cresterii in privinfa ,produsului potential” al Japonici, respectiv pri dusul pe care economia Far fi putut realiza in conditiile unei utilizari totale a resurselor, n-a existat totusi decat un singur an in care produsul efectiv realizat a crescut la fel de repede ca si cel potential CapcanaJaponiei fntoarcerea economiet dectinului | 7Economistii au un anume termen pentru situafia prin care trecea Japonia, si care face parte din categoria faimoa- selor lor exprimari nebuloase: ,,recesiunea cresterii”. O re- cesiune a cresterii este ceea ce se petrece atunci cand econo- mia creste, dar intr-un ritm care nu este suficient de rapid pentru a tine pasul cu extinderea capacitajii economiei, f8- cand ca tot mai multe mijloace de productie si tot mai multi lucratori si stea degeaba. in mod normal, recesiunile cres- terii sunt destul de rare, pentru ca atat perioadele de avant, cat si cele de scddere, au tendinta sa castige impuls, facand si aiba loc fie 0 cregtere rapida, fie un declin clar. Japonia insd, a inregistrat esentialmente o recesiune a cresterii intin- sa pe un deceniu, care a dus-o att de departe in jos, sub ni- velul la care ar fi trebuit sd fie, incat s-a aflat in pragul unui fenomen inedit: 0 depresiune a cresterii. incetineala cu care s-a deteriorat economia Japoniei a fost, in sine, un fenomen care a dat nastere la multa confuzie. Din cauzad cd depresiunea s-a furisat pe nesimfite in fara, n-a exis- tat niciun moment in care publicul s&-i ceara imperios gu- vernului s& ia masuri drastice. Din cauza c& motorul econo- mic al Japoniei si-a pierdut treptat suflul mai degraba decat sA opreascd brusc, cu scartait de frane, guvernul insusi a de- finit constant succesul la niveluri mereu mai coborate, con- siderandu-si politicile justificate prin cresterea in continua- re a economiei — cu toate ca nivelul acelei cresteri era cu mult mai sc&zut decat ar fi putut si ar fi trebuit sa fie. $i, in acelasi timp, atat analistii japonezi, cat si cei straini s-au ara- tat inclinafi s& prezume ci, din moment ce economia a cres- cut atat de incet, pe o perioada atat de lunga, ea nici nu pu- fea sf creascd mai rapid. Agadar, politicile economice ale Japoniei s-au caracteri- zat printr-o bizara combinatie de arogan{a si fatalism — si printr-un vizibil refuz de a cugeta din toate puterile la mo- tivele pentru care situatia a putut sa se deterioreze atat de tare. 78 | intoarcetea economiel decinulul CapcanajaponieCapcana Japoniei Nue nimic misterios in felul cum Japonia s-a instalat pe o panta descendenta in anul 1991: mai devreme sau mai tarziu, balonul speculativ financiar era inevitabil s& se sparg’, mo- ment care urma sa aduca dupa sine un declin al investitiilor, al consumului si, ca urmare, al cererii generale. Acelasi lucru s-a intamplat in Statele Unite dupa explozia balonului bursier din anii 1990, si, din nou, dupa ce a facut poc balonul specu- lativ al pietei imobiliare, un deceniu mai tarziu. Intrebarea care se pune totusi este de ce factorii politici ai Japoniei, si in par- ticular banca sa central, n-au fost fn stare s& puna jar econo- mia in migcare? Acum este momentul s% revenim la povestea noastra cu cooperativa de babysitting. $8 zicem ca pe piata bursier’ a Statelor Unite ar avea Joc un crah, ducand la subminarea inerederii consumatorilor. Ar insemna acest lucru, inevita- bil, o recesiune? Ganditi-va aga: cand increderea consuma- torilor scade, este ca gi cum, din cine stie ce motive, un membru reprezentativ al cooperativei de babysitting a de- venit mai putin dispus sa ias& din casa si mai preocupat s& acumuleze cupoane albe pentru zile negre. Acest lucru ar putea intr-adevar sa duca la un declin — dar nu neaparat, daci managerii ar fi atenti la ceea ce se petrece si ar reac- tiona prin a emite pur gi simplu mai multe cupoane. Exact asa a procedat Alan Greenspan, al nostru emitent-sef de cu- poane, in 1987. Sau, sé zicem c& emitentul de cupoane n-a reactionat sufi- cient de rapid si c& economia a intrat deci intr-o perioad’ de declin. Nu va panicati! Chiar dac& emitentul-sef de cupoane ramane temporar in urma curbei, de regula el poate in conti- nuare sa rastoarne situafia si sa readuca lucrurile Ja normal, emifand si mai multe cupoane — adica initiind 0 viguroasa expansiune monetara, ca acelea care au pus capat recesiuni- lor din anii 1981-1982, 1990-1991 si 2001 din Statele Unite. Capcana japonie! intoarcerea economiei declinului | 79Dar ce se intampla cu toate acele investifii proaste facute in perioada de avant? MA rog, trebuie si le consideram capi- tal aruncat degeaba pe fereastra, de la care ne putem lua adio. Dar nu exist& niciun motiv intemeiat pentru care niste inves- titii proaste facute in trecut sd necesite un declin efectiv al pro- ductiei din prezent. Capacitatea productiva se prea poate sa nu fi crescut atat de mult pe cat s-a anticipat, dar nici n-a sea- zut, in fapt; de ce si nu tiparim, atunci, suficienti bani ca si putem face cheltuieli in continuare, astfel incat economia sa-si utilizeze in totalitate capacitatea disponibila? Amintifi-va ce va spune istoria cu cooperativa de babysit- ting, anume ca depresiunile economice nu sunt nicidecum pe- depse pentru pacatele pe care le-am comis, nenorociri pe care suntem sortiti s& le induram fara murmur. Cooperativa de pe Capitol Hill s-a confruntat cu dificultati nu din cauza cd mem- brii s&i ar fi fost babysitteri nepriceputi si ineficienfi; necazu- rile sale n-au dat la iveala nu stiu ce deficiente fundamentale in materie de ,parlamentarism” sau_,babysittingism de cu- metrie”. Organizatia avea o problema tehnic’ — prea mulfi oameni in goand dupa prea pufine bonuri pe hartie — care putea si fie rezolvata, si a fost rezolvata, daca stiiteai sa te gan- desti putin cu mintea limpede. Si uite-asa povestea coopera- tivei s-ar cuveni sa ne inoculeze imunitate impotriva fatalis- mului si a pesimismului. Ea pare s& implice ca recesiunile sunt intotdeauna vindecabile, si realmente cu destuli usurinta. in cazul acesta, insi, de ce Japonia nu gi-a vazut de treaba mai departe, dupa ce s-a spart balonul? Cum a putut Japonia s& se blocheze intr-un declin aparent de nerezolvat — unul din care n-a parut a fi capabild s& se smulga prin simpla tipa- rire de cupoane? Ei bine, daca tragem un pic de istoria cu co- operativa de babysitting, nu-i deloc greu si ne imaginam ceva care seamind foarte bine cu problemele Japoniei Mai intai, trebuie s4 ne inchipuim o cooperativa ai caérei membri si-au dat seama ca exist’ un inconvenient inutil in sis- temul Jor: vor exista ocazii in care un cuplu va constata ca are 80 | inmoareerea economic’ decinului Capcona japoniehnevoie si plece de acasa in mai multe seri la rand, si deci va ri- méne fara cupoane — si, ca urmare, nu va mai putea si-si lase cu cineva din cooperativ’ —, cu toate c& era in totalitate copi dispus sa presteze gramezi de ore de babysitting, la o data ulte- rioar’. Pentru a rezolva aceasta problem’, vom presupune c& imprumute cupoane su- membrilor cooperative’ li s-a permis plimentare de la conducerea managerial’, in vremuri de restrig- te, pe care si le ramburseze apoi cu cupoane incasate prin pre tarea ulterioar& a unor servicii de babysitting. (Am putea aduce povestea si mai aproape de felul cum functioneaza economiile reale, imaginandu-ne ci membrii cooperativei puteau gi s&- imprumute reciproc cupoane; rata dobanzii pe aceasta piata de capital puericoli ar juca, in acest caz, rolul pe care , dobanda de refinantare” perceput de conducerea cooperativei il joaca in pil- da noastr’.) Dar ca si-i impiedice pe membri si abuzeze de acest privilegiu, conducerea managerial va trebui sa impund o anu- me penalizare, cerandw-le imprumutatilor s{ ramburseze mai multe cupoane decat au imprumutat. in cadrul acestui nou sistem, cuplurile vor pastra niste re- zerve de cupoane mai mici decat inainte, stiind c& pot oricand si imprumute mai multe daca au nevoie. Pe de alta parte, ad- ministratorii cooperativei au dobandit un nou instrument ma- nagerial. Dac&é membrii cooperativei vin si spun cd n-au nicio problema sa giscasca amatori de babysitting, dar ei gasesc cu greu ocazii si presteze acest serviciu, condifiile in care mem- brii pot lua cupoane cu imprumut pot fi relaxate, incurajan- du-i astfel pe mai multi s& iasa in oras. Invers, daca babysit- lerii incep si fie greu de gasit, condifiile de imprumutare pot fi indsprite, stimulandu-i pe oameni sa iasd mai rat. Cu alte cuvinte, aceasta cooperativa un pic mai sofisticata ar avea 0 banca central, care ar putea sa stimuleze 0 econo- mie intraté in depresiune prin reducerea ratei dobanzii, si ar putea sd rdceasca una supraincélzita prin majorarea dobanzii, Dar in Japonia ratele dobanzii au sc&zut pana aproape de zero si, cu toate acestea, economia a continuat s4 mearga in Capcana japoniet Hntoarcerea economieidedinului | 81.jos. Sa se fi epuizat potentialul de utilitate relevanta al para- bolei noastre? Ei bine, imaginafi-va ca exista un caracter sezonier in ce- rerea si oferta pentru servicii de babysitting. Pe durata ier- nii, cand e frig si intuneric afara, cuplurile nu-si prea dau ghes sa ias4, dar sunt mai mult decat dispuse sa stea acasi si s& aiba grija de copiii altora — acumulnd astfel puncte pe care sé le poata folosi in serile inmiresmate de vara. Dacé aceasta trasitura nu este prea pronunfata, cooperativa si-ar putea piistra mai departe in echilibru cererea gi oferta de ba- bysitting, percepand dobanzi mai mici iarna si mai mari vara. Dar sa zicem cA acest caracter sezonier este intr-adevar foarte pronunfat. Atunci, pe perioada iernii, chiar si la 0 do- banda zero, vor exista mai multe cupluri care cautd oferte de stat cu copiii, decdt cupluri care s vrea sa plece de acasi, ceea ce inseamni ca ocaziile de babysitting vor fi greu de ga- sit, determinand cuplurile care incearca si acumuleze rezer- ve de cupoane pentru distractia viitoare de la vara s& se ara- te inca si mai reticente sa-si foloseascd punctele pe timp de iarna, ceea ce inseamna inca si mai pufine posibilitati de ba- bysitting pentru doritori... iar cooperativa va aluneca vrand-nevrand intr-o recesiune, chiar si in conditiile unei rate nule a dobanzii. lar anii 1990 au fost pentru japonezi ,iarna vrajbei noastre”. Poate din cauza populatiei tot mai imbatranite, eventual poate si din cauza unui sentiment general de nervo- zitate in privinja viitorului, publicul japonez n-a parut a fi dis- pus sa cheltuiascé destul pentru utilizarea pe deplin a capa- cititii economiei, chiar si la o rata zero a dobanzii. Japonia, spun economistii, a cAzut in temuta ,,capcand a lichiditatii” Si ceea ce dumneavoastra tocmai afi citit este 0 explicatie in- fantila a ceea ce inseamna o capeana a lichiditatii si cum poa- te ea sa aiba loc. * Aluzie la o celebr& replic8 din piesa shakespeariana Richard al Il-lea. (N. red.) 82 fntoarcerea economiei declinului Capcane JaponiehJaponia in deriva R&spunsul standard Ja o recesiune este s& reduci ratele dobanzii — sd le ingddui oamenilor s4 imprumute ieftin cu- poane de babysitting, astfel incat ei si vrea s& iasd iaragi din casa. Japonia a taraganat reducerea ratelor dobanzii, dupa ce balonul artificial al preturilor s-a spart, dar in cele din urmé le-a impins pana la zero, ins& tot nu a fost de ajuns Si-acum ce s& mai facd? Raspunsul clasic, cel care a fost asociat cu numele lui John Maynard Keynes, este acela ci, daca sectorul privat nu vrea sa cheltuiasca suficient pentru a mentine ocuparea deplina, sectorul public trebuie s& preia stafeta gi sa remedieze situa- fia. Statul s& imprumute bani si s& foloseasea fondurile pen- trua finanta proiecte de investitii — pe cat posibil, in scopuri utile, dar acesta nu este decat un considerent secundar — si, astfel, s4 creeze locuri de munca, lucru care-i va face pe oa- meni mai dispusi s4 cheltuiasca, iar acest efect, la randul lui, va genera si mai multe ocazii de angajare si asa mai departe. in Statele Unite, Mari Crize i s-a pus capat printr-un program de lucrari publice finantat printr-un deficit bugetar masiv, cu- noscut sub denumirea de Al Doilea Razboi Mondial. De ce n-am incerca sé declangim dintr-o singura migcare cresterea japoneza, cu o variant& mai pasnicd a aceleiasi solufii? Japonia a incereat. Pe parcursul anilor 1990, guvernul a ve- nit cu 0 serie de pachete de masuri stimulative, imprumutand bani ca s& construiasca drumuti si poduri, fie c& fara avea ne- voie de ele sau nu. Aceste programe au creat nemijlocit locuri de munca si au impins fnainte economia, ca intreg, de fiecare data cand au fost aplicate. Necazul a fost ci programele n-au reusit sa bage in vitezd yenul, moneda nafionala japoneza. in anul 1991, guvernul Japoniei inregistra un excedent bugetar de toaté framusetea (2,9 la sut& din PIB). in 1996, ajunsese la un deficit urat, de 43 Ja suta din PIB. Motoarele economiei insi continuau sd tu- Capcana japoniel Intoarcerea economici dectinului | 83seasca, Intre timp, ministerul de finante al Japoniei incepea si fie ingrijorat de cresterea constanta a deficitelor, temandu-se pentru pozitia bugetara pe termen lung. Marea problema era evolutia demografica (si care se prea poate si aib’ o foarte mare legatura cu rata inalté a economisirii si cererea scdzuta de investifii). La fel ca alte fari, Japonia avusese parte de 0 ex- plozie demografica, urmata de o sc&dere brusca a natalitatii, deci acum se confrunta cu o crestere a raportului dintre nu- miarul de pensionari raportat la numarul de angajati activi Problema Japoniei este ins’ la extrema, dat find c& populatia sa de varsta activa scade efectiv si constant, in timp ce numa- rul pensionarilor creste cu rapiditate. Si, dat fiind c& pensio- narii sunt o grea povara fiscal& pe umerii guvernelor moder- ne — beneficiarii unor planuri costisitoare de pensii gi servicii medicale asigurate de stat —, principiile fiscalitatii moderne spuneau c& Japonia ar trebui si acumuleze fonduri pentru cheltuieli viitoare, nu sa inregistreze deficite mereu mai mari. in anul 1997, partizanii responsabilitatii fiscale au avut cas- tig de cauza si prim-ministrul Ryutaro Hashimoto a majorat impozitele pentru a reduce deficitul bugetar. Economia n-a stat mult pe gAnduri si a plonjat in recesiune. Deci iaté-ne intorsi la cheltuirea de resurse din imprumu- turi. in anul 1998, Japonia a lansat un nou si masiv program de investifii in lucrari publice. Dar problema fiscal exista deja si n-a mai vrut sa dispara. Investitorii au observat curand ci Japonia prognoza un deficit de zece la sut& din PIB si ca ra- portul dintre datoria public& si PIB depasea deja nivelul de suta la suta. Cifrele de genul acesta sunt de regula asociate cu natiunile Americii Latine si cu riscul de hiperinflatie, Nimeni nu se astepta, in fapt, la hiperinflafie in Japonia, dar investi- torii incepeau sa fie cel putin ugor ingrijorati in privinfa soli- ditatii pe termen lung a finanfelor statului. Pe scurt, tentativa de a ambala motoru! economici prin cheltuieli bugetare in de- ficit parea sd-si fi atins limitele de eficacitate. Ce alte opfiuni mai existau? 84 | _Intoarcereaeconomiei dectinulut Copcana JagonieiDaca una dintre solufiile standard la o economie care bate pasul pe loc este ca statul si cheltuiascd bani imprumutafi, 0 alta consta in a pompa bani in banci. Conform unei opinii larg raspandite, Marea Criza a durat atat de mult pentru cd fali- mentele bancare din anii 1930-1931 au provocat daune pe ter- men lung piefelor de credit. Conform acestei viziuni, au exis- tat oameni de afaceri care s-ar fi aratat dispusi sa cheltuiasca mai mult daca ar fi putut avea acces la credit, si care de fapt ar fi indeplinit condifiile necesare pentru a deveni debitori. Dar bancile care ar fi putut avansa acele imprumuturi erau ele insele fie inlaturate de pe piata, fie incapabile si adune fon- duri, din moment ce increderea publicului in banci fusese atat de ingrozitor zguduita. in termenii cooperativei de babysit- ting, aceasta echivaleaza cu a spune cd existau cupluri care voiau sa ias& din casa pe timp de iarna gi sf stea cu copii al- tora pe timp de vara, dar care nu gaseau pe nimeni care sa le imprumute cupoanele necesare. Revenind la Japonia, bancile de acolo dadusera o multime de credite neperformante in anii economiei hiperventilate, iar junga stagnare care a urmat a compromis $i multe alte impru- muturi care initial nu pusesera probleme. Deci o teorie cu pri- vire la depresiunea Japoniei era aceea cd fara se afla intr-o cap- cana de lichiditate in principal din cauz ca bancile sale erau anemice financiar. Puneti bancile pe picioare si economia igi va reveni! Asa ci la sfarsitul anului 1998 legiuitorii Japoniei au votat un plan de redresare a bancilor in valoare de 500 de miliarde de dolari. inc& 0 varianta pentru Japonia ar fi fost sa faca tot posibi- lul si s& declanseze ceva inflafie. Aceasta optiune ar trebui ins explicata. Adevarul este ci economistii nu si-au prea batut capul de foarte multi vreme cu subiectul capcanei lichiditafii inainte s& apar& necazurile Japoniei din anii 1990, ultima oara cand o economie parea si fi cézut intr-o asemenea capcana s-a intam- plat in Statele Unite, la finalul deceniului 1930. Jar istoricii Capcana Japoniel Intoarcerea economieidectinulud | 85economiei au avut tendinta s& minimalizeze semnificatia ace- ei experienfe, sustinand ba c& n-a fost o capcana de lichidita- te in adevaratul sens al cuvantului — cd Fed-ul ar fi putut si ne scoata de acolo daca s-ar fi straduit din rasputeri —, ba cé am c&zut fn capcana aceea numai si numai din cauza unor greseli politice iegite de comun, care ¢ pufin probabil s& se mai repete. Ca urmare, atunci cand trasaturile capcanei fn care cé- zuse Japonia au inceput s& se prefigureze clar la mijlocul ani- lor 1990, economistii erau practic nepregatifi si le vada — si, daci-mi dati voie si ma arat critic la adresa profesiunii mele, chiar neinteresafi. Nici acum nu-mi revin din uimire la gan- dul cat de pufini economisti din toata lumea si-au dat seama ce problema importanta era capcana Japoniei, atat ca o ches- tiune de ordin practic, ct si ca provocare la adresa doctrine- lor noastre economice. Dar economia este, cum bine spunea marele economist din era victoriana Alfred Marshall, ,nu o stiinti a adevaru- lui concret, ci un motor pentru descoperirea adevarului con- cret”. Sau, ca si formulez ideea intr-un limbaj nu atat de ele- vat, pofi invafa calul batran al unor modele vechi sa traga la hamui unor situatii absolut noi. Asa cum am vazut in varian- ta mea revizuitd a istoriei cu cooperativa de babysitting, un model destinat sa explice de ce o banca centrala poate, in mod normal, s& vindece 0 recesiune prin reducerea ratelor dobanzii, are si putinfa de a ilumina imprejurarile in care acest leac babesc nu reugeste si rezolve problema. Totodata, aceasta pild& revizuité ne va oferi, dupa cum veti vedea, si cAteva sfaturi despre modurile in care se poate iesi dintr-o capcani a lichidititii — sau macar despre cum s& nu cidem in ea, de la bun inceput. Va amintifi cA problema esenfiali a cooperativei de babysit- ting era aceea cd oamenii voiau si economiseasca punctele de credit castigate pe timpul iernii, ca sa le cheltuiasca pe timpul verii, chiar $i atunci cand dobanda este zero. Dar la nivel agre- gat, pe ansamblul intregii cooperative, nu se poate pune 86 | ntoarcerea economici declinului Capcana Japonietdeoparte timp de babysitting in anotimpul rece, pentru utili- zare in lunile de vara, deci eforturile individuale in acest scop sfargesc prin a nu produce altceva decat 0 scidere economica in Junile de iarna. Solufia, asa cum ar trebui s-si dea seama pe loc orice eco- nomist, consta in a stabili pretul corect, adic in a-i face pe oa~ meni sa infeleaga cA punctele acumulate iarna se vor devalo- riza, dac& sunt pastrate pana la var’ — de exemplu, cinci ore de baby-sitting castigate iarna se vor topi pana la doar patru ore pe timp de vara. Acest lucru ii va incuraja pe oameni sa-gi foloseascd mai devreme orele de credit, si, astfel, sé creeze mai multe ocazii de babysitting. Ati putea fi tentati si vi ganditi c& nu prea e cinstit aga — c& inseamnd si expropriezi econo- miile oamenilor. Dar realitatea este c& asociatia cooperatist’, ca intreg, nu poate sa tind la pastrare orele de babysitting spre utilizare vara, deci, daca li se permite cuplurilor s& dea la schimb ore de iarna pentru ore de vara, in sistem de tranzac- tii individuale, practic se vad distorsionate motivatiile mem- brilor cooperativei. Dar ce anume din economia reala corespunde topi sti- vale a cupoanelor de babysitting? Raspunsul este inflafia, care face ca valoarea reala a banilor si se diminueze de-a lungul timpului. Sau, ca s4 fim mai exacti, un lucru care poate sa scoata o economie din capcana lichiditatii este inflatia astepta- tii, care-i descurajeaza pe oameni de la a strange banii la sal- tea. Din clipa in care ludm in serios posibilitatea unei capca- ne a lichiditatii —- iar cazul Japoniei demonstreaza clar ca aga ar trebui si facem! —, nu mai avem cum sa ignoram conclu- zia ca inflatia asteptata poate fi un lucru bun, fiindca ne aju- t s& iesim din capcana. Eu am explicat aici virtutile inflatiei in termenii unei parabole glumete, cu cooperativa de baby-sit- ting, dar aceeasi concluzie apare si din aplicarea oricdruia din- tre modelele matematice standard pe care economistii le uti- lizeaz4 conventional ca si discute despre politica monetara intr-adevar, exist un vechi curent de gandire care spune ca Capcana Japonie! intoarcerea economiet dectinului | 87inflafia moderata poate fi sanitard daca se doreste ca politica monetara sa fie apta s4 combata recesiunile. Totusi, partizanii inflafiei s-au vazut nevoifi si Jupte cu sentimentul profund in- radacinat ca prefurile stabile sunt intotdeauna de dorit, cd a promova inflatia inseamna sa creezi stimulente perverse si pri- mejdioase. Aceasta credinga in importanta stabilitatii prefuri- lor nu se bazeaza pe modele economice standard —~ dimpo- triva, teoria de manual obignuit&, atunci cand o aplicdm la circumstantele neobignuite ale Japoniei, indica direct inflatia ca solujie fireascd. Dar teoria economicd conventionala si opi- nia economicd conventional nu sunt intotdeauna unul si ace- lasi lucru — un conflict care va deveni tot mai vizibil, pe ma- surd ce tot mai multe fari, una dupa alta, constata ca trebuie s ia decizii grele in fata unei crize financiare. Relansarea Japoniei Economia Japoniei a inceput in sfarsit si dea ceva semne de revenire in jurul anului 2003. PIB-ul real a inceput sa creas- cd intr-un ritm de putin peste doua procente pe an, somajul s-a redus, iar dezinflafia opresiva care chinuia economia (si inrautajea capcana lichiditafii) s-a domolit, chiar daca nu s-au vazut semne de inflatie efectiva. Ce a mers bine? Raspunsul este, in principal, exporturile. in anii de mijloc ai acestui deceniu, Statele Unite au inregistrat deficite comer- ciale imense, importand vaste cantititi de produse manufac- turate. Unele dintre ele proveneau din Japonia, desi cea mai mare parte a cresterii au dat-o importurile din China si din alte tari emergente. Dar Japonia a avut gi ea de castigat de pe urma dezvoltarii chineze, fiindcd multe bunuri fabricate in China au in componenta elemente produse in Japonia. Rever- sul medaliei in boomul importurilor spre America, agadar, a fost cresterea exporturilor japoneze si o economie japoneza in curs de relansare. B8 | _intoarcerea economiei decinului Capcana JaponietEvadarea Japoniei din capcana in care era prizoniera ri- mane insa provizorie. Dobanda Japoniei la imprumuturi re- vocabile, adicé echivalentul dobanaii la fondurile federale americane (rata stabilitt de Rezerva Federal), era de numai 0,5 la suta atunci cand eu scriam aceste randuri, Cea ce in- seamné ca Banca Japoniei nu avea decat o marja foarte redu- s& de manevr pentru reducerea dobanzii, in fafa recesiunii care parea si pandeasca la orizont. lar daca recesiunea este una profunda, Japonia va cadea la loc in capeana din care-a iegit Capcana japonies Intoarcerea economic deciinuisi | 89