1)INCENDIILE

Un incendiu reprezint procesul de ardere autontreinut, care se desfoar fr control n timp i

spaiu, produce pierderi de viei omeneti i/sau pagube materiale i necesit o intervenie
organizat n scopul ntreruperii procesului de ardere. Prevenirea incendiilor reprezint totalitatea
aciunilor de mpiedicare a iniierii i propagrii incendiilor, de asigurare a condiiilor pentru
salvarea persoanelor i bunurilor i de asigurare a securitii echipelor de intervenie.
Regulile generale de prevenire a incendiilor: controlul, supravegherea i reducerea pericolelor de
incendiu ori a consecinelor acestora asigurarea condiiilor de evacuare i salvare a persoanelor n
siguran i de securitate a echipelor de intervenie proprii n cazul izbucnirii unui incendiu
ntreinerea n stare operativ a instalaiilor de detectare/alarmare/stingere a incendiilor i mijloacelor
de prim intervenie pregtirea planurilor de protecie mpotriva incendiilor (evacuare, depozitare i
intervenie) Comportamentul persoanelor n cazul unui incendiu de pdure: nu intra n panic
ndeprteazte de incendiu solicit sprijinul unui adult acoperi nasul i gura cu o crp curat.
Msurile care se adopt pentru asigurarea condiiilor de evacuare i salvare a persoanelor n
siguran n caz de incendiu sunt urmtoarele: stabilirea unui concept propriu de alarmare i
evacuare n caz de incendiu pstrarea cilor de evacuare, salvare i intervenie libere i n stare
de utilizare la parametrii la care au fost proiectate i realizate marcarea i semnalizarea cilor i
acceselor de evacuare, salvare i intervenie asigurarea i funcionarea iluminatului de siguran i
celei dea doua surse de energie electric afiarea extrasului corespunztor din planurile de
protecie mpotriva incendiilor pe fiecare nivel n parte, n corelare cu situaia existent asigurarea
i funcionarea sistemelor de alarmare i semnalizare a incendiilor la parametrii
de performan pentru care au fost proiectate asigurarea numrului i tipurilor de stingtoare,
corespunztoare clasei de incendiu verificarea asigurrii blocrii lifturilor la parter n caz de incendiu
organizarea i desfurarea, periodic, de exerciii i aplicaii, cu salariaii, gradat, pe locul de munc,
pe cldire i pe mai multe cldiri din cadrul aceluiai operator economic n cazul manifestrilor
cu public numeros, organizatorul anun n scris cu 48 ore nainte administraia public local i
serviciul public voluntar pentru situaii de urgen n a crui zon de responsabilitate se
va desfura evenimentul. Msurile de prevenirea incendiilor
n spaii rezideniale/gospodrii ceteneti n vederea prevenirii incendiilor n apartamentele din
spaiile unifamiliale/multifamiliale i gospodriile ceteneti se iau urmtoarele msuri minime:
folosirea focului deschis, inclusiv la lucrrile de igienizare este permis numai sub
supraveghere permanent, cu respectarea regulilor specifice de prevenire a incendiilor.
se interzice folosirea chibriturilor, lumnrilor, lmpilor de iluminat cu petrol, n spaii cu pericol
de incendiu (depozite de furaje, grajduri, magazii, alte anexe, poduri, ) i
explozie (n apropierea buteliilor de aragaz, instalaiilor de gaze naturale, ncperi n care depozitai
produse petroliere), ct i la executarea lucrrilor agricole (n lanuri de cereale, pajiti), n pduri i
n apropierea acestora se interzice folosirea flcrii pentru verificarea etaneitii buteliei. se
interzice utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor i ntreruptoarelor cu defeciuni
sau improvizaii. se evit suprasolicitarea reelei electrice prin conectarea mai multor aparate la
prize multiple. se interzice nlocuirea siguranelor electrice cu cuie, monezi, srme, etc.
sursele de foc (chibrituri, brichete, lumnri, lmpi cu gaz, etc) se pstreaz n locuri n care copii
nu au acces. se interzice lsarea copiilor nesupravegheai precum i nchiderea lor n cas cu
lumnri aprinse, sobe, plite, radiatoare i/sau aparate electrice aflate n funciune. se interzice
folosirea buteliilor de gaze lichefiate fr regulatori (ceasuri) de presiune cu garnituri deteriorate ori
cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lrgite la capete. se interzice cu desvrire ncercarea cu
flacr a etaneitii buteliei, garniturilor regulatorilor de presiune sau a furtunului verificarea
se va face numai cu emulsie de ap cu spun. se interzice aezarea sau pstrarea buteliilor de
gaze n apropierea oricror surse de cldur ori sub aciunea direct a razelor solare. se interzice
nclzirea buteliilor ori folosirea acestora n poziie culcat, rsturnat sau nclinat. se interzice
trecerea (transvazarea) gazului din butelie n orice alte recipiente sau folosirea de butelii
improvizate. se interzice depozitarea de materiale lemnoase, furaje sau alte materiale combustibile
sau inflamabile (butelii, bidoane cu produse petroliere, etc.) n podurile cldirilor.
REGULI DE COMPORTARE I ACIUNE N CAZ DE INCENDIU dac pentru salvarea oamenilor, trebuie
s trecei prin ncperi incendiate, punei pe cap o ptura umed; deschidei cu pruden uile,
deoarece afluxul rapid de aer, provoac creterea rapid a flcrilor; prin ncperile cu fum dens
deplasai-v tr sau aplecai; strigai victimele, gsii-i i salvai-i; dac vi se aprinde
mbrcmintea, nu fugii, culcai-v pe pmnt i rostogolii-v; asupra oamenilor crora li s-a aprins
mbrcmintea, aruncai un palton, o ptura sau ceva care i acoper etan; n cazul stingerii
incendiului folosii stingtoare, apa, nisip, pmnt, nvelitori etc.; dac arde o suprafa vertical, apa
se arunc de sus n jos; lichidele incendiare se sting prin acoperire cu nisip, pmnt, cuverturi grele;
instalaiile electrice se sting numai dup ntreruperea prealabil a sursei de energie; ieii din zona
incendiat n direcia dinspre care bate vntul; bombele incendiare de aviaie se sting prin acoperire
cu pmnt sau prin scufundare n butoaie cu ap; picturile de napalm czute pe mbrcminte se
sting prin acoperirea locului respectiv cu mbrcminte subire, lut sau nisip; amestecurile pe baza

de fosfor sau sodiu se sting prin izolarea acestora de aerul nconjurtor, prin acoperire cu pmnt,
nisip, acoperiri etane; aplicai pe prile afectate pansament uscat i curat i prezentai-v la
punctele medicale

2)ACCIDENTUL CHIMIC 1. Ce este accidentul chimic? Accidentul chimic reprezint o

eliberare necontrolat n mediul nconjurtor a unor substane toxice industriale la concentraii mai
mari dect concentraiile maxim admise, punnd astfel n pericol sntatea populaiei. 2. Ce
este focarul chimic? Spaiul n care substana toxic industrial i manifest aciunea vtmtoare, ca
urmare a unui accident chimic. 3. Ce este zona letal? Zona letal este considerat zona de aciune
a norului toxic n care concentraia substanei toxice (concentraia de intoxicare) poate produce
moartea unei persoane ntrun timp de cel mult 15 minute, prin inhalare. 4. Ce este zona de intoxicare?
Zona de intoxicare este considerat zona de aciune a norului toxic n care concentraia
substanei toxice (concentraia de intoxicare) poate produce intoxicarea organismului timp de 115
minute, fiind necesar tratamentul medical (limita de suportabilitate). 5. Ce
trebuie s cunoasc populaia ? Populaia trebuie s cunoasc: care este unitatea surs de pericol
chimic tipul de substan toxic industrial pe care l deine caracteristicile i modul de aciune al
substanei toxice zona de risc n care vai putea afla msurile de protecie specifice zonei locul
n care se asigur protecia prin adpostire sau izolare locurile de dispunere i
itinerarele de evacuare temporar. 6. Ce
msuri de siguran trebuie asigurate de ctre populaie n locurile de adpostire izolare? procurarea
materialelor de etanare (chit, band izolant, burei izolatori, purfix etc.) asigurarea mijloacelor
de protecie individual speciale sau improvizate realizarea unei truse familiale de primajutor
medical pregtirea unei rezerve permanente de ap i alimente asigurarea unui radioreceptor
cu baterii. 7. Ce msurile de protecie ce se iau n caz de accident chimic ? ntiinarea i
alarmarea populaiei despre pericolul chimic Asigurarea proteciei cu mijloace
individuale de protecie Asigurarea proteciei prin adpostire (izolare) sau prin
evacuare (autoevacuare) temporar Introducerea restriciilor de consum al apei, produselor
agroalimentare, vegetalelor etc., contaminate Introducerea unor restricii de circulaie i acces,
a unor msuri de paz i ordine n zona de aciune a norului toxic Organizarea cercetrii chimice, a
controlului i supravegherii zonei de aciune a norului toxic i a contaminrii Acordarea primului
ajutor i a asistenei medicale de urgen persoanelor intoxicate Aplicarea msurilor de
neutralizare i mpiedicare a rspndirii substanelor toxice. Colectarea, transportul i
depozitarea materialelor contaminate 8.Care sunt fazele ansamblului de msuri care se
realizeaz n caz de accident chimic? faza predezastru faza n timpul dezastrului faza postdezastru. 9. Ce msuri se impun n faza de Predezastru? Informaiv asupra sursei de risc,
substanele toxice industriale folosite, zonele de pericol! Participai la exerciii, procuraiv materiale cu reguli de comportare i aciune n caz dedezastre i nsuiivile! Evitai
amplasarea locuinelor n apropierea unor instalaii cu procese de risc! Procuraiv materiale de etanare! Asiguraiv mijloace de protecie individual speciale sau improvizate!
Pregtiiv o rezerv permanent de ap i alimente! Procuraiv un radioreceptor cu baterii! 10. Ce
msuri se impun faza de Dezastru? Urmai ntocmai anunurile fcute prin intermediul massmediei
sau prin semnalele de alarmare! Anunaiv vecinii i prietenii despre pericolul
chimic (de preferin prin telefon)! Adpostiiv n locul stabilit i etanai toate intrrile i
ieirile pentru a evita ptrunderea agentului toxic! Dac adpostirea se face n propria cas sau
apartament, etanai toate uile i ferestrele i rmnei ntro camer cu ct mai puine ui i
ferestre! nchidei toate instalaiile cu pericol (gaze, ap, curent electric)! Oprii
toate ventilatoarele i instalaiile de aer condiionat! inei
la ndemn mijloacele de protecie respiratorie i folosiile dac este cazul! Asiguraiv c avei
acces la rezerva de ap i alimente i c nu sunt afectate de accidentul chimic! inei
radioreceptorul deschis i fii ateni la anunurile care se fac! Nu prsii locul
de adpostire pn nu se anun c acest lucru este posibil! Dac suntei surprins n afara locuinei:
Nu intrai n panic, de cele mai multe ori n cazul accidentelor chimice victimele din rndul
populaiei civile au aprut ca urmare a panicii Acoperiiv cile respiratorii superioare cu o batist i
ndreptaiv spre cel mai apropiat adpost! Respectai restriciile de circulaie i acces! Evitai
deplasarea pe direcia vntului, deplasaiv perpendicular pe direcia lui! 11. Ce
msuri se impun faza Postdezastru? Nu prsii adpostul sau locuina chiar dac pericolul a
trecut, riscai s ncurcai intervenia forelor specializate Ascultai
cu atenie mesajele ctre populaie transmise prin mass media! Verificai dac vecinii i prietenii
au probleme, n cazul n care exist probleme acordaile primul ajutor i chemai ambulana!
Respectai restriciile de circulaie i consum! Revenii
la activitile cotidiene, remediind eventualele pagube! Reinei nvmintele trase din aceste situaii
i pregtiiv continuu pentru a putea face fa unor alte eventuale asemenea evenimente! 12. Ce
msuri se impun la producerea unui accidentul de transport n care sunt
implicate substane periculoase pn la sosirea autoritilor? 1. Se anun telefonic pompierii,
poliia, salvarea despre accidentul petrecut, comunicnduse: a. timpul i locul producerii
accidentului b. tipul mijlocului de transport c. situaia accidentului (fisur n rezervor, rsturnare,
mprtiere substane, incendiu, nor toxic, etc.) d. persoane i bunuri aflate n pericol e. numele i
prenumele, precum i modalitatea de contact a persoanei care a oferit informaiile de mai sus. 2.
Dac exist victime n urma accidentului, acestea se vor scoate din zona de pericol i li se

va acorda primul ajutor. Atenie: n cazul n care nu cunoatei procedurile de acordare a

primului ajutor, solicitai de urgen prezena personalului abilitat! 3. n cazul n care se
observ rspndirea substanelor din mijlocul de transport (rezervor, cistern, butoaie, saci, etc.)
nu se va folosi sub nici o form flacra deschis (brichete,fumat, scntei, flacr). 4. n cazul
n care se observ apariia unei flcri deschise se va ncerca stingerea de urgen
a acesteia cu mijlocul de stins incendii din dotarea autovehiculelor. 5. Dac nu sa putut opri incendiul
n faza incipient, prsii de urgen zona pe o raz de 100 m, i ateptai sosirea pompierilor. 6.
Nu v apropiai de locul accidentului doar din curiozitate! putei s devenii uor victim i n plus
ncurcai aciunile de intervenie! 7. Respectai ntocmai instruciunile primite de la autoriti!

POLUAREA ACCIDENTAL 1. Ce este poluarea accidental? Poluarea accidental a apelor rurilor,

fluviului sau a apei mrii reprezint orice alterare fizic, chimic, biologic sau bacteriologic a
apei, peste o limit admisibil stabilit, inclusiv depirea nivelului natural
de radioactivitate produs direct sau indirect de activitile umane, care o fac
improprie pentru o folosire normal n scopurile n care aceast folosire era posibil nainte de a
interveni alterarea.

URGEN NUCLEAR I RADIOLOGIC 1. Ce este accidentul nuclear? Accidentul Nuclear

eveniment nuclear care afecteaz instalaia i provoac iradierea sau contaminarea populaiei ori
a mediului peste nivelurile admise de reglementrile n vigoare. 2. Ce este contaminarea radioactiv?
Contaminarea radioactiv contaminarea oricrui material, oricrei suprafee sau a mediului ori
a unei persoane cu substane radioactive. n cazul particular al corpului uman, contaminarea
radioactiv include att contaminarea extern a pielii ct i contaminarea intern. 3. Ce
este urgena nuclear? O urgen nuclear poate rezulta dintro eliberare de radioactivitate de la o
central nuclearo electric(CNE) n mediu, ceea ce poate afecta populaia care triete n
aproprierea centralei. 4. Ce este un antidot? Este o substan folosit pentru neutralizarea unui
agent toxic ptruns n organism sau a efectelor nocive ale acestuia. 5. Ce reprezint C.N.C.A.N.?
Comisia Naional pentru Controlul Activitilor Nucleare reprezint autoritatea naional
competent n domeniul nuclear i are atribuii de reglementare, autorizare i control prevzute de
lege 6. Ce este doza de radiaie? Doza de radiaie este cantitatea de energie absorbit de esut. 7. Ce
este doza de radiaie admis? Cantitatea maxim de radiaii pe care o poate primi organismul
uman pn la care nu se manifest boala de iradiere. 8. Ce este dozimetru? Instrument
de msurare a dozei ambientale sau a dozei individuale. 9. Ce este decontaminarea? ndeprtarea
particulelor radioactive de pe suprafeele pe care sau depus acestea n urma contaminrii. 10. Ce
aciuni s ntreprindei n zon contaminat radioactiv pentru a reduce contaminarea: * locuitorii
vor sta n cas cu uile i geamurile nchise * traficul n zon va fi supus restriciilor * colile i
activitile economice n zon vor fi suspendate * accesul n spitale va fi interzis * dac ai fost
surprins de norul radioactiv n exterior facei un du pentru ndeprtarea particulelor de praf
radioactiv* nu consumai hrana i lichidele care pot fi contaminate radioactiv *
pastilele de iodur de potasiu vor fi folosite pentru protejarea glandei tiroide mpotriva iodului
radioactiv * zona afectat poate fi evacuat. n cazul
contaminri radioactive trebuie s avei n vedere urmtoarele: * adpostirea este un
mod foarte eficace de reducere a expunerii la radiaii( se poate reduce expunerea la radiaii
cu pn la 40%) * autoprotecia implic s luai urmtoarele msuri: punei hainele cu care ai fost
mbrcai ntrun sac de plastic i nchideil. dup aceea facei un du sau splaiv bine prul i
corpul. Puneiv haine curate. Administrarea de pastile de iodur de potasiu n scopul protejri tiroidei

EPIDEMII I EPIZOOTII Cine rspndete gripa aviar ? Virusuri gripale aviare pot fi luai din focare
active de grip aviar, dar i de la psri cu forme discrete de boal sau chiar aparent sntoase. n
primul caz vorbim de epidemii i de focare de grip aviar, n al doilea doar de infecii cu virusuri
gripale. Dintre psrile domestice, gripa aviar a fost semnalat cel mai frecvent la curc, ra,
gsc, potrniche, fazani i gin. ntre speciile de psri slbatice, trebuie menionate psrile
acvatice, pescruii, rndunelele de mare, psrile migratoare. Sursele de infecie primare sunt
reprezentate de psrile bolnave, de cel trecute prin boal ca i de cele purttoare i eliminatoare de
virus prin secreii oculonazale i prin fecale. 3. Se poate transmite gripa aviar la om ? Transmiterea
direct a bolii de la psri cu gripa aviar al om a fost semnalat foarte rar. Omul
se mbolnvete cel mai des cu sue transformate genetic n organismul porcului. Transmiterea gripei
aviare se face ns cu uurin atunci cnd sursa este tot omul. Ce este pandemia de grip ? Termenul
descrie momentul n care un virus gripal nou i nalt patogen se transmite susinut n populaia
general. Ca s v facei o idee, rata de atac medie a epidemiilor este de 3%, iar a pandemiilor
de 10%, 25% i chiar 50%. Pentru Romnia, n cel mai grav scenariu de pandemie, sar putea
mbolnvi, pe durata a 9 12 luni, pn la 11 milioane de oameni, din care 6,7 milioane ar trebui
internai i sar nregistra circa 50.000 de victime. Din fericire, la acest moment nu se poate vorbi de
aa ceva nicieri pe glob, iar n Romnia cu att mai puin. Romnia este pregtit s aplica Planul
Naional Antipandemie, adic s produc 5,5 milioane doze de vaccin monovalent, care ar
asigura vaccinarea a 25% din populaia rii.

Ce este antraxul?Antraxul este o boal infecioas acut cauzat de bacteria Bacillus anthracis.
Acest microb sub form de bastona crete nmurdrie i poate fi ingestat de oi, vaci, cai sau capre
(animale ierbivore).Antraxul apare cel mai adesea la animalele cu snge cald, dar poate infecta i
oamenii. Cnd este inhalat de oameni bacteriacauzeaz insuficien respiratorie i
decesul pacientului n mai puin de o sptmn.Transmiterea la oameni se face n mod normal prin
intermediul contactului cu animalele infectate dar poate aprea i ca urmare a inhalrii aerului umplut
cu sporii bacilului. Boala afecteaz n special indivizii care manevreaz pielea animalelor (fermieri,
mcelari i veterinari) sau care torc lna. Exist trei tipuri de antrax: cutanos, respirator i intestinal.
Antraxul cutanos: cele mai multe infecii cu antrax apar atunci cnd bacteria intr printr-o tietur
sau abraziune a pielii. Cu oterapie antimicrobial propice, moartea survine n cazuri rare.Antraxul
respirator: infeciile cu antrax din sistemul respirator (contractate prin respirarea particulelor infectate)
produc moartea pacientului la 1-2 zile dup manifestarea acut a simptomelor.Antraxul
intestinal: infecia cu antrax a tractului intestinal apare cel mai adesea dup consumul crnii
contaminate. Se caracterizeaz prin inflamarea acut a tractului intestinal.Ce cauzeaz antraxul?
Antraxul este cauzat de bacilul Bacillus anthracis care afecteaz n primul rnd animalele ierbivore (oi,
cai, vite, capre, porci). Boala a fost etichetat ca fiind una veterinar din moment ce afecteaz aceste
animale.Antraxul este o boal fatal pentru cele mai multe animale.Cum se rspndete antraxul?
Oamenii se pot infecta cu antrax prin inhalarea particulelor de murdrie contaminate (antraxul poate
tri in murdrie pentru mult timp) sau prin mnuirea lnii de la animalele bolnave.Infectarea tractului
intestinal apare n momentul n care sunt consumate alimente nepreparate corespunztor de
la animalele bolnave.Efectele antraxuluiForma inhalat a antraxului (antraxul pulmonar) este o form
rar i fatal. Studiile unor cazuri precedente au indicat c o doz cuprins ntre 2.500 i 55.000
de spori de antrax este letal, iar simptomele se pot ntinde de la cteva ore la cteva zile i implic
efectele uneirceli, cum ar fi febra, tusea, slbiciunea sau durerile n capul pieptului.Al doilea stadiu al
bolii este de obicei fatal, n doar cteva zile.Deteriorarea pulmonar priveaz corpul de oxigen. Infecia
creierului poate aprea i ea. Antibioticele sunt eficiente doar n fazele timpurii ale bolii pentru c ele
lupt mpotriva bacteriei, i nu mpotriva toxinelor produse n abunden de aceasta. Forma cutanat a
antraxului este cauzat de acelai germene dar acesta este contractat prin intermediul unei leziuni a
pielii. La trei-cinci zile dup infectare, pe suprafaa pielii apare un abces nedureros. Dup una sau mai
multe zile aceast abces se nnegrete i devine o ran deschis. n Statele Unite ale Americii, antraxul
cutanos are un procent de 95% din toate cazurile de antrax i poate fi trata cu uurin cu
ajutorul antibioticelor. Dac este lsat netratat, 5% din cazuri progreseaz ctre o infecie sanguin
periculoas care, de obicei, este fatal.Antrax Simptome.Simptomele antraxului depind de tipul de
expunere.Expunerea pielii: antraxul cutanat se caracterizeaz prin apariia unei leziuni de forma
unui abces pe mini, fa i gt. Acesteleziuni pot forma eventual un centru negru.
O umfltur a glandelor limfatice de sub mn este i ea un semn al bolii. Forma cutanat a
antraxului nu este fatal la oameni. Expunerea respiratorie: simptomele antraxului pulmonar se pot
asemna cu cele ale unei rceli banale i pot progresa ctrerespiraie sever i chiar deces.Antraxul
pulmonar cauzeaz leziuni le plmnilor i creierului. Simptomele apar n circa 7 zile de la
expunere.Antraxul Diagnostic Antraxul este diagnosticat prin izolarea bacteriei B.
anthracis din snge, leziunile pielii sau secreiile respiratorii. Este diagnosticat de asemenea prin
msurarea anticorpilor specifici din sngele persoanelor suspectate cu boala.Antraxul Tratament
Antraxul este tratat cu ajutorul antibioticelor prescrise de medic. Pentru a fi
eficient, tratamentul trebuie administrat de timpuriu.Antraxul ProfilaxiaVaccinul mpotriva antraxului este disponibil pentru persoanele care au ocupaii
riscante.Rspndirea antraxului poate fi prevenit prin mnuirea cu grij a animalelor
moarte suspectate cu antrax, asigurarea unei buneventilaii n momentul procesrii pielii, lnii, prului
sau blnii i vaccinarea animalelor.

Rabia (turbarea) este o boala produsa de un virus ce afecteaza creierul si maduva spinarii atat la animale,
cat si la oameni.Rabia este o boal infecioas acut determinat de virusul rabic transmis de la animale la om prin
muctur. Este o encefalo-mielit (boala a sistemului nervos) cu evoluie rapid i invariabil duce la deces.
Virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;
- este rezistent la uscciune, temperaturi sczute;
- este sensibil la ultraviolete, lumin, cldur (distrus n 5 minute la
600C), alcool, compui cuaternari de amoniu, acizi tari.
Rabie nseamn: nebunie. Cuvntul rabie vine din latinescul "rabiere: a fi violent Rabia este n zilele
noastre o maladie complet incurabil.Aceast maladie, n prezent practic disprut la om n majoritatea rilor
dezvoltate, reprezint nc o problem major de sntate public n multe ri din Asia i n Africa. Anual se
nregistreaz in lume intre 50.000-70.000 de mori de rabie, 30-50% din aceste cazuri fiind copii.
Rezervorul de infecie:
animale domestice: cini, pisici;
animale slbatice:vulpi, lupi, coioi, lilieci, etc.
Transmiterea se face prin:

- muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu 10- 14 zile nainte de debutul clinic al bolii);
- transplacentar;
- accidental, n laboratoare;
- transplant de cornee;
- pe cale respiratorie, de la lilieci (n cazul explorrii unor peteri).
Receptivitatea este general.
Boala are rspndire universal, exceptnd unele continente sau ri unde nu au aprut cazuri (Australia,
Antarctica, Noua Zeeland,Cipru). Afeciunea evolueaz sporadi
Simtome
Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si
lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul) cat si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia,
persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval
cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de la
momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp
de la expunerea la virusul ce produce boala.Simptome la animaleAnimalele infestate pot manifesta simptome
vizibile sau tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta
ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului respectiv pentru a
putea oferi un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu animalul
respectiv. Este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice
- atitudine timida la un animal de casa care era de obicei prietenos
- neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de comportament
- salivare in exces
- animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin active in timpul zilei
- consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile
- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.Simptome la oameniPerioada tipica de incubatie a virusului rabic este
de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care
apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe
alte afectiuni si care includ:
- febra
- tuse sau senzatia de gat uscat
- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale
- durere abdominala
- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema
Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:
- perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii, delir)
- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie)
- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii
- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia
paralitica, care apare dupamuscatura liliecilor vampir
- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine
- coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.
Dupa o expunere posibila la virusul rabic, se impune curatirea ranii si vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai
eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.
Ingrijirea ranii Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa
si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se
stabili un tratament mai complex al ranii.
Comportamentul n faa unei plgi, produse prin muctur de cine sau animal slbatic:1. Dac animalul este sn
tos i poate fi inut sub observaie (2 sptmni):
- tratamentul plgii (splare cu ap i spun, cu ap oxigenat, cu
sol1/1000 compui cuaternari de amoniu, fr suturare), vaccinare saurevaccinare antitetanic i vaccinare antirabic
numai dac apare boala la animal; dac plaga survine la cap, organe genitale saumucturile sunt profunde,
multiple, se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice antirabie, dup care
se continu vaccinareanumai dac survine boala la animal.
2. Dac animalul este suspect, se ncepe imediat vaccinarea; dac nu apare boala, dup 5 zile se ntrerupe; n plus
la mucturile grave situate la cap, sau la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre,
se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
3. Dac animalul este turbat, mort neexaminat sau disprut,
se ncepe imediat vaccinarea complet; n plus la mucturile grave situate la

cap, la cele profunde sau multiple aflate la trunchi sau membre i la cele produse de animale slbatice, se admi
nistreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.
4. La mucturile profunde, multiple sau cu localizare periculoas, produse de un
animal turbat, sau la cele produse de animale slbatice, se fac infiltraii n jurul plgii cu ser antirabic.
Vaccinarea
Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a preveni n mod eficient maladia. Aceasta poate fi
administrat cu titlu preventiv, i totodat cu titlu curativ la persoanele care au fost n contact cu un animal, potenial,
turbat.
In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie
terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza
vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de
recuperare. Daca apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul
este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii pot evalua acest risc si pot stabili daca este
necesara vaccinarea.
n concluzie, aceast vaccinare are drept obiectiv contracararea virusului n timpul perioadei de incubaie a
maladiei. Vaccinarea de post-expunere include 5 injecii, uneori asociat unei doze de imunoglobulin antirabic n
funcie de gravitatea mucturii.
Vaccinarea preventiv contra rabiei este n prezent justificat pentru persoanele, inclusiv pentru copiii de
peste un an, care efectueaz o cltorie sau un sejur prelungit ntr-o zon endemic. La vaccinarea iniial sunt
necesare trei injecii, care ns nu anuleaz necesitatea altei vaccinri (2 injecii) n caz de mucturi suspecte.

Leucoza enzootica bovina este o boala care se manifesta prin proliferarea neoplazica
a celulelor, sistemului limfatic si mai rar a sistemului reticulo-histocitar. Leucoza este produs
de un retrovirus virusul leucozei enzootice bovine. Bovinele se pot infecta la orice varsta, inclusiv in
stadiul embrionar. Majoritatea infectiilor sunt subclinice, iar ca proportii de 30 % din bovinele de peste
trei ani prezinta limfocitoza persistenta si un procent mai mic limfosarcoame (tumori) in diferite
organe interne.Majoritatea bovinelor cu limfosarcoame mor subit sau la cateva saptmani dupa aparitia
semnelor clinice. Pentru om prezint un risc major de infectie prin activarea oncogenelor celulare
implicate in cancerogeneza. Clinic, leucoza enzootica bovina prezinta: exoftalmie, cataracta, hipertrofia
ganglionilor limfatici, slabire. Diagnosticul se stabileste prin teste serologice si examene hematologice.
Profilaxie: In unitatile cu leucoza enzootica bovina confirmata se declara oficial boala si se
instituie masuri de carantina de gradul III. In functie de examenele serologice si hematologice, fermele
infectate cu leucoza. se vor incadra cu una din urmatoarele categorii: categoria A cu pana la 15%
animale infectate; categoria B cu pana la 15-40 % animale infectate; categoria C cu peste 40%
animale infectate.In fermele de categoria A asanarea se face prin extractie. In cadrul categoriei B,
asanarea se face prin concentrarea animalelor, reactionate negativ in ferme de categoria A, in care se
aplica din nou asanarea prin extractie. La categoria C cu peste 40% din animalele infectate, fermele
devin centre de izolare. Asanarea acestora se face prin depopulare totala urmata de trei dezinfectii
generale la interval de o luna.In acest interval se opreste reproductia si popularea fermelor cu animale
din loturi indemne. In gospodariile populatiei toate taurinele din curtea in care s-a depistat boala vor fi
dirijate la taiere sau ingrasatorii in maxim doua saptamani de la stabilirea diagnosticului. Pana la
livrare se interzice scoaterea animalelor din curte.

TUBERCULOZA, o boal infecioas care se poate transmite de la animale la om i invers

Dou tipuri de bacil Infecia tuberculoas se ntlnete la toate speciile de mamifere i psri, dar
pierderile economice cele mai importante se nregistreaz la bovine. Bacilul tuberculozei are mai multe
tipuri, dar cele care au importan pentru patologia omului i a animalelor sunt tipurile: uman (M.

tuberculosis); bovin (M. bovis); aviar (M. avium). Aceste tipuri de bacili nu sunt strict specifice, aa de
exemplu omul se poate mbolnvi de tuberculoz cu bacilul specific de tip uman, dar i cu cel de tip
bovin i foarte rar cu cel de tip aviar. La bacilul de tip bovin sunt receptive bovinele, omul, cinele,
pisica, capra, iar la cel de tip aviar sunt receptive psrile, porcul, bovinele i cabalinele. O remarc
important este aceea c boala se transmite i invers, prin urmare tuberculoza uman cu
Mycobacterium tuberculosis se poate transmite la animale. Astfel omul bolnav poate transmite
microbul la cine, pisic i chiar la papagalul din colivie prin intermediul sputei, urinei, fecalelor
contaminate.
Rspndirea La bovine sursa primar de infecie o constituie bovinele bolnave, care elimin germeni
prin secreii, (nazale, vaginale), aerul expirat, sput, fecale, urin i lapte. Porcii i carnivorele se
mbolnvesc n mod obinuit, prin consum de organe cu leziuni de la bovine sau de la alte specii de
animale bolnave de tuberculoz. Alte surse de infecie sunt laptele sau zerul, apa, furajul, aternutul
etc., precum i diferitele obiecte contaminate. Bacilii tuberculozei ptrund n organismele animalelor
pe cale digestiv, respiratorie, cutanat, sexual, transplacentar, iar la psri i prin ou. Bacilul
tuberculozei este deosebit de rezistent n condiiile de mediu.
Manifestarea Tablou clinic. La bovine n majoritatea cazurilor nu se sesizeaz manifestri clinice, dei
exist leziuni interne, ceea ce face ca diagnosticul clinic al tuberculozei s fie dificil de pus. Atunci
cnd se exprim clinic, exist cteva manifestri generale care nu sunt specifice, dar pot sugera
diagnosticul de tuberculoz: apetit capricios, astenie, oboseal, slbire progresiv. Principalele
manifestri vin din partea aparatului respirator, digestiv i genital.
La celelalte specii de animale manifestrile clinice sunt inaparente, iar cnd se manifest apar numai
n fazele avansate de boal i sunt variate, dependent de localizarea leziunilor (pulmonar, digestiv,
genital, osteoarticular). O form de tuberculoz frecvent la carnivore este tuberculoza cutanat
manifestat prin noduli i abcese reci localizate pe cap, gt, regiunea dorso-lombar.
Diagnosticarea Diagnosticul n tuberculoz la bovine se pune pe baza examenului alergic efectuat n
mod sistematic la toate bovinele. Este foarte important ca animalele bolnave s fie descoperite i
eliminate din efectiv ct mai timpuriu nainte ca animalul s devin eliminator de germeni i s
infecteze alte animale. Pentru diagnosticul tuberculozei se folosete ROMTUBER PPD BOVIN. Acest
produs este o tuberculo-protein purificat i este destinat diagnosticului tuberculozei la taurine i alte
specii de animale (porcine, ovine, cabaline, carnasiere). La celelalte animale diagnosticul prezumtiv se
pune pe observaii clinice sau necropsice i se continu prin examene de laborator. Pentru prevenirea
i combaterea tuberculozei oamenii trebuie s se supun controalelor periodice pentru depistarea
eventualelor infecii tuberculoase, iar animalele din gospodrii se vor supune controalelor care se fac
n mod obligatoriu att prin examen clinic ct i prin reacia de tuberculinare

Ce este Pesta Porcin Clasic? Pesta Porcin Clasic (P.P.C.) este o boal viral, extrem de
contagioas, care afecteaz deopotriv porcii domestici i pe cei slbatici, fiind rspndit la nivel
global. Boala nu este transmisibil la om, dar poate genera pierderi economice de mari proporii.
Cum se transmite?
- P.P.C. se transmite prin contactul direct dintre porcii domestici i/sau slbatici, bolnavi i cei sntoi;
- P.P.C. se rspndete prin contactul cu secreiile (lacrimi, saliv) i excreiile (fecalele animalelor
infectate);
- Porcii sntoi se infecteaz prin contactul cu obiecte, hran, mbrcminte, mijloace de transport,
adposturi contaminate;
- Virusul poate fi purtat de la porcii bolnavi ctre cei sntoi n cadrul micrilor necontrolate sau
ilegale ale animalelor (transport, vnzare, trguri) i de ctre oameni, psri, insecte;
- Virusul P.P.C. se transmite de la porcii aparent sntoi, cu 2-4 zile nainte de apariia semnelor de
boal;
- Infecia poate fi contactat prin intermediul resturilor alimentare din gospodrie, motiv pentru care
acest tip de alimentaie este interzis (din carne de porc, netratat termic sau resturi ce conin
fragmente de porc infectat cu virusul P.P.C..)
Care sunt semnele de boal?
Semnele clinice depind de stadiul de boal. Sunt trei nivele de evoluie a bolii: acut, cronic i subacut.
Porcii bolnavi de pest porcin clasic prezint modificri de comportament:
- Beau mult ap;
- Nu se deplaseaz;

- Refuz hrana administrat;

- Au coada, picioarele, urechile, abdomenul colorate n rou nchis;
- Au constipaie urmat de diaree;
- Se deplaseaz greoi i au tremurturi musculare.
Este periculos pentru oameni consumul de carne provenit de la porci bolnavi de P.P.C.?
Carnea de porc provenit de la animalele infectate cu virusul P.P.C. nu constituie un pericol pentru
oameni, dar este recomandat a nu se consuma.
Autoritatea Naional Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor, prin activitatea sa, asigur
comercializarea, n unitile nregistrate sanitar veterinar i pentru sigurana alimentelor, de carne i
produse din carne care sunt controlate sanitar veterinar i nu pun n pericol sntatea public

Rujetul este o boala porcina des intalnita in zona temperata, numita popular si branca. In anul 1880 a
fost descoperit de catre cercetatorii vremii agentul patogen care produce rujetul. Pana atunci acesta
era confundat cu antraxul. Agentul patogen care produce rujetul este o bacterie
numita Erysipelothrix rhusiopathiae. Acesta este un organism rezistent care poate trai in tesuturile
animalelor moarte sau in tesuturi in descompunere. Poate sa reziste efectelor marinatului (in bait sau
saramura), afumatului, congelatului sau uscarii carnii perioade foarte lungi de timp. Aceasta bacterie,
este in schimb destul de sensibila la tratamentul termic si moare la temperaturi care ar praji bine
carnea. Se crede ca aceasta bacterie traieste in sol ca saprofit si se poate inmultii daca are conditii
favorabile de temperatura, umiditate, iar solul este suficient de bogat in humus. De obicei
dezinfectantii comerciali reusesc sa omoare aceasta bacterie.Erysipelothrix rhusiopathiae se
gaseste in marea parte a globului si poate infecta o varietate mare de mamifere, pasari, pesti si
insecte. Ca importanta economica efectul acestei bacterii este major la porci, curcani si la oi.
Si infectia la oameni este destul de raspandita cauzand o boala de tip erizipeloid. Aceasta poate fi o
boala profesionala a veterinarilor, persoanelor care manipuleaza carne proaspata sau persoanelor care
manipuleaza peste, in special maritim. Sunt de asemenea cunoscute cazuri in care s-au infectat
persoane care si-au sacrificat porcinele in propria gospodarie.Probabil sursa principala de infectare cu
Erysipelothrix rhusiopathiae este solul. Fiind un organism saprofit care poate trai si pe tesuturi in
descompunere neavand nevoie de un alt animal sa-i fie purtator.Cu toate acestea alta sursa de
infectare poate fi un animal purtator. Organismul poate trai in amigdalele sau in tesutul linfatic din
tubul intestinal al porcilor aparent sanatosi.Porcii care se infecteaza cu Erysipelothrix
rhusiopathiae pot sa nu sa arate simptome clinice ale acestei infectii, dar in oricare dintre aceste
cazuri organismul poate fi eliminat prin urina sau fecale. Porcii care mor din cauza acestei infectii pot
ramane nediagnosticati contaminand zona, fiind sursa de epidemie pentru ceilalti porci.
Este de asemenea foarte probabil ca pasarile salbatice sa aduca aceasta boala in zona in care sunt
crescuti porcii contaminand-o prin fecale.
Animalele se infecteaza prin contact direct cu solul contaminat, prin ingestie de hrana sau apa
contaminata sau prin rani infectate. Luptele dintre porci pot provoca rani in zona ratului, la fel si
ramatul printre pietre ascutite.
Intrucat agentul patogen se gaseste si in sangele animalului infectat exista posibilitatea ca insectele ce
se hranesc cu sange sa transmita infectia altor porci.
Rujetul poate fi intalnit intre porci si intr-o forma usoara care trece nedetectata, astfel aceste animale
devin imune la agentul patogen in mod natural. Intr-o ferma unde se intampla acest lucru s-ar putea
crede ca nu exista rujet, dar aceasta situatie se schimba in eventualitatea izbugnirii unei epidemii.
Simptomele rujetului sunt clasificate ca fiind acute subacute si cronice.
Rujetul acut se caracterizeaza printr-o izbugnire rapida care afecteaza simultan mai multe animale din
turma. Desi doar cativa porci pot prezenta simptome de boala, multi dintre ei pot avea febra,
temperaturi mai mari de 40 grade Celsius. Porcii bolnavi tind sa ramana acolo unde au culcusul, dar in
acelasi timp par alerti. In cazul in care acestia sunt deranjati sau manati de acolo fiind fortati sa se
miste vor protesta guitand deoarece le este dureros sa-si aseze greutatea pe picioare. In alte situatii
animalele par sa aiba un mers intepenit sau pot sta asezati pe picioarele din spate, cu capul atarnand
astfel incat au spatele arcuit. Daca sunt lasati in pace, porcii isi vor cauta imediat o pozitie mai
confortabila. Cele mai multe animale par putin interesate de mancare sau pot renunta la mancare in
totalitate. Alte simptome des intalnite sunt greata si varsaturile. Unii porci par sa respire greu si au
tuse neproductiva. In cazul in care se schimba fecalele porcilor acestea vor avea un aspect uscat si vor
fi reduse cantitativ. Incazul in care nu li se acorda tratament majoritatea porcilor vor muri dintr-o data,
altii vor fi bolnavi intr-un mod vizibil, cum am descris anterior, iar altii vor muri in 7-10 zile.
In timpul fazei acute multor porci le vor aparea pe piele urticarii. In aceasta faza se pot remarca zone
pe piele de culoare roz deschis pana la violet inchis. Aceste pete par sa fie elevate si mai ferme la

atingere, iar in cele mai multe cazuri au margini bine definite. Forma petelor este destul de
caracteristica si usor de recunoscut, deoarece aceste pete au de obicei forme patrate, dreptunghiulare
sau de romb. Astfel de pete pot acoperi o suprafata destul de mare din pielea animalului. Astfel de
pete pot fi observate cu usurinta pe porcii cu pielea deschisa la culoare, dar pot fi trecute usor cu
vederea la porcii de culoare mai inchisa, mai ales daca acestea sunt putine la numar.
Petele de pe piele pot disparea in cateva zile, sau pot sa devina zone de piele uscata, intarita si mai
inchisa la culoare. Aceste zone de piele moarta pana la urma se vor coji, dar vor lasa in urma cicatrici.
In acest caz se pot observa si pierderi din varful urechilor si a cozii. De obicei in acest caz are loc o
infectie secundara lucru care incetineste procesul de vindecare. Desi rata mortalitatii porcilor cu rujet
nu este ridicata, animalele infectate vor ramane probabil cu artrita devenind apoi neprofitabili.
Tratamentul fazei acute se face cu antibiotice din clasa penicilinelor, iar dupa 2 saptamani bacteria
este eliminata din organism. Profilaxia se face cu vaccin anti-rujetic, administrat annual, care face
parte din schema obligatorie de vaccinre la porcine.

Salmoneloza - infectia cu bacteria Salmonella Salmoneloza este infectia cu bacterii din specia Salmonella.
Exista peste 2500 serotipuri de Salmonella. In cele ce urmeaza ne vom referi in special la infectia cu Salmonella
Enteritidis, infectiile cu Salmonella Typhi si Paratyphi (febra tifoida) fiind in tara noastra exceptionale si in general de
import.
Bacteria Salmonella traieste in tractul intestinal al animalelor infectate si la om si poate contamina o varietate de
alimente, cum ar fi carne, oua, lapte, fructe de mare, legume, fructe.
Simptomele infectiei cu Salmonella - salmoneloza - sunt, de obicei, gastro-intestinale : diaree (uneori cu sange),
febra, greata, voma, crampe abdominale. Aceste simptome pot fi severe, in special la copiii mici, persoanele in varsta
si persoanele cu sistemul imunitar slabit (cum ar fi cele cu HIV / SIDA, cancer, diabet, boli de rinichi). Simptomele pot
sa apara dupa 6 - 72 ore de la infectarea cu bacteria Salmonella (perioada de incubatie) si dureaza in general pana
la o saptamana. In cazurile severe, diareea poate fi atat de grava iar deshidratarea atat de accentuata incat bolnavul
trebuie spitalizat pentru a i se administra lichide si electroliti intravenos.
Procesul infectios incepe numai dupa ce bacteriile Salmonella, nu doar toxinele lor, ajung la nivelul tractului gastrointestinal. Ele intra in intestinul subtire si se multiplica in peretele acestuia (forma localizata). Raspunsul local la
endotoxinele eliberate este enterita si tulburarile gastro-intestinale. In forma generalizata a bolii, bacteriile Salmonella
trec din intestin in sange si sunt transportate la diverse organe (ficat, splina, rinichi), unde formeaza focare secundare
- abcese (forma septica). Endotoxinele actioneaza in primul rand asupra sistemului vascular, lucru manifestat prin
cresterea permeabilitatii si scaderea tonusului vaselor; ca rezultat al infectiei apar si dezechilibrul reglarii termice
(frisoane, febra), voma si diaree. In formele severe ale bolii este destabilizat metabolismul organismului prin
pierderea unei cantitati apreciabile de lichide si electroliti, se reduce volumul de sange circulant si tensiunea arteriala,
existand pericolul aparitiei unui soc hipovolemic (insuficienta circulatorie acuta consecutiva unei diminuari rapide a
volumului sangvin circulant). Socul septic (insuficienta circulatorie acuta consecutiva unei septicemii) este, de
asemenea, o posibilitate evolutiva. Mai mult de 95 % din infectiile cu bacteria Salmonella sunt transmise pe cale
alimentara.
Tipul de Salmonella, de obicei asociat cu infectiile la om, poate fi contractat din surse precum :Carne de pasare de
curte, carne de porc, carne de vita in cazul in care sunt crude, nu sunt preparate corect sau sunt
infectate cu bacteria Salmonella dupa preparare Oua infectate, produse din oua, lapte, produse din
lapte, atunci cand nu sunt pregatite, manipulate sau pastrate in mod corespunzator Rar - animale de
companie (broaste testoase, serpi, soparle, salamandre, pasari si soareci)
Daca sunt prezente in alimente, bacteriile din speciile Salmonella nu afecteaza de obicei gustul, mirosul sau aspectul
alimentelor. De aceea, trebuie tinut seama de o serie de reguli pentru a evita infectia cu bacteria Salmonella : Gatiti
bine carnea in general, cea a pasarilor de curte in special (rata, gaina, curcan, etc.) Nu mancati si nu
beti alimente preparate cu oua crude sau lapte nepasteurizat Nu mancati si nu beti alimente din surse
nesigure
Tineti seama de practicile de manipulare a alimentelor :Spalati ouale inainte de a le folosi, cu sapun Spalati
legumele si fructele inainte de a le consuma Spalati toate zonele de lucru din bucatarie si ustensilele de
bucatarie cu apa si sapun imediat dupa ce au fost folosite pentru gatit Tineti seama de posibilitatea
transmiterii bacteriei Salmonella prin contaminare incrucisata, de exemplu, atunci cand sucurile din
carnea cruda vin in contact cu alimente gata pregatite pentru consum, cum ar fi salate sau

contaminarea cu mainile nespalate dupa manipularea unor oua nespalate si contaminate Spalati-va
mainile ori de cate ori treceti de la prepararea unui produs la alta preparare Spalati-va mainile cu apa si
sapun dupa ce atingeti animale, carne cruda in general, fecale (de om, de animale)
De asemenea :Pastrati reptile (cum ar fi broastele testoase, soparle, serpi), departe de copii, persoane in
varsta sau persoane cu un sistem imunitar slabit Spalati-va intotdeauna pe maini cu apa si sapun
inainte de a atinge un copil (de exemplu, sa-l hraniti sau sa-i schimbati scutecul) Spalati-va mainile dupa
ce mergeti la baieNu exista vaccin contra infectiei cu bacteria Salmonella, de aceea este foarte important sa
respectati regulile de protectie de mai sus.
Tratamentul salmonelozei - infectia cu bacteria Salmonella - este reprezentat de tratamentul efectelor, in principal prin
rehidratare corespunzatoare si regim alimentar special. De asemenea se pot folosi anti-diareice si, numai la
recomandarea medicului specialist, antibiotice.

Febra aftoas este o boal infecioas de natur viral foarte contagioas a rumegtoarelor paricopitate, suinelor,
apare i la elefani, obolani i arici. Cabalinele sau omul pot fi purttori sntoi de virus .Cai de transmitere n
comparaie cu ali ageni infecioi, unii cerecettori sunt de prere c este suficient un singur virus (teoretic) pentru a
declana infecia, ceea ce ar explica gradul mare de contagiozitate a bolii.Febra aftoas se transmite, n general, prin
contact cu secreii i excreii ale animalelor bolnave sau celor purttoare de virus (cabaline infectate), vehiculate prin
haine, alimente, furaje contaminate.Pentru mpiedicarea extinderii bolii se iau msuri de carantin (izolarea tutor
exemplarelor suspectate de infecie), dezinfecii riguroase, sistarea importului produselor de origine animal din rile
unde a fost declarat boala (declararea bolii fiind obligatorie).Omul este ferit de pericolul mbolnvirii prin consum de
carne infectat, deoarece virusul este inactivat de sucul gastric, ns pagubele produse de boal n domeniul creterii
animalelor sunt imense, n Europa de vest folosindu-se metoda de eradicare culling (omorrea efectivului de
animale infectate).n alte ri se aplic, ca msur preventiv, vaccinarea cu un virus inactivat, folosindu-se ca
adjuvant hidroxidul de aluminiu. Dezavantajul acestei metode const n faptul c animalele purttoare de virus nu se
mai pot deosebi prin metode serologice (determinri de anticorpi) de animalele vaccinate.
Simptome La bovine Perioada de incubaie al bolii este de 2 - 7 zile. Boala debuteaz cu stare febril (cu valori
ale temperaturii de 42 C, care dureaz cca. 3 zile, stare general alterat, lipsa apetitului, sistarea produciei de
lapte, salivaie abundent, nroirea i inflamarea mucoasei bucale, botul uscat, ncetarea rumegatului.Faza
urmtoare a bolii este semnalat de apariia aftelor (vezicule) pline, la nceput, cu un lichid clar. Acestea pot aprea
pe mucoasa bucal, n regiunea interdigital din regiunea copitei, pe uger. Starea general se nrutete, durerea
suferit de animal se manifest prin meninerea nchis a gurii, mestecare n gol, paraplegii.Pe locul aftelor sparte
apar ulceraii (eroziuni), care ncep ulterior s se nchid. Procesul de vindecare a leziunilor bucale dureaz cca. 14
zile, iar a celor de la nivelul copitei dureaz o lun. Convalescena poate fi prelungit prin apariia unor suprainfecii
secundare, bacteriene.ntre timp se pot observa cazuri noi de mbolnvire a animalelor sntoase din efectiv.Pe
lng formele mai uoare de boal, care au fost descrise, cu un procent de letalitate (mortalitate) de 2 %, exist i
forme cu evoluie mai grav, n care mortalitatea atinge 80 %. Aceste forme grave sunt cauzate de un agent infecios
mai virulent, miotrop, care cauzeaz miocardite (inflamaia muchiului inimii), mai ales la viei, la care se constat o
mortalitate ridicat, boala avnd o evoluie supraacut, cu exitus n 24 de ore.Imunitatea fa de tipul de virus care a
generat infecia dureaz 12 luni la animelele vindecate. Pericolul mare const n complicaiile aprute prin
suprainfecii bacteriene secundare, ca: mastite cronice (inflamaii ale ugerului), pododermatite cronice (inflamaii ale
copitei) sau miocardite cronice, care pot lsa sechele definitive.
Diagnosticul diferenial se face cu bolile cu simptome asemntoare, ca:

Stomatita veziculoas

Pesta bovin

Rinotraheita infecioas a bovinelor

Variola

Alte boli care prezint afte n tabloul clinic.

Echinococoza Din grupul cestodelor se numr i echinococoza - o helmintiaz

(parazitoz) peroral, care se ntlnete n Republica Moldova. Este provocat mai frecvent
de Echinococus granulosus, care se transmite mai des de la cini la om, caracterizndu-se
clinic prin simptome de afectare a ficatului, pulmonilor i a altor organe interne. Pe cale
oral aceste ouoare nimeresc n tractul digestiv al gazdelor, care pot atinge pn la cifra de 70 feluri
de animale mamifere, erbivore i carnivore. Persoana uman poate deveni gazd facultativ
intermediar. n intestinul gazdei din oncosfer iese embrionul, care cu crligele strpunge pereii
intestinului, a vaselor sangvine i nimerete n ficat ori n pulmoni. Gazda definitiv se infesteaz la
consumul n hran a organelor afectate de echinococ din gazd intermediar. n intestinul cinelui
paraziteaz de la 5-6 luni pn la un an, iar eliminarea segmentelor maturizate se prelungete 63-113
zile. Ele se elimin cu masele fecale sau de sine stttor. Medicul parazitolog al Centrului Municipal
de medicin preventiv din Chiinu, Aurelia Leurda, ne-a spus c,sursa principal pentru molipsirea
omului este cinele. Pentru persoana uman factorii de transmitere servesc minile murdare, infestate
cu oncosferele de echinococ, care se gsesc n abunden pe prul cnilor. Mai frecvent aceast
modalitate de infestare are loc cnd cinii se menin n cas. Aceste animale elimin oncosfere n
mediul ambiant, unde se pstreaz pe suprafaa solului, pe iarb, fn, paie. n timpul odihnei
animalelor de cas (ovine, bovine) pe aceste locuri, oncosferele foarte uor se pot pomeni pe lna
animalelor. Omul se molipsete n rezultatul contactului cu lna, n timpul tunsului, mulsului, n
rezultatul consumului laptelui infestat i neprelucrat termic suficient. Mai este posibil molipsirea cu
oncosfere prin intermediul contactului cu legumele, fructele sau apei infestate, ns aa modalitate se
ntlnete mai rar. Mai frecvent se afecteaz adulii de ambele sexe n vrst de 20-50 ani. n calitate
de grupul de risc pot fi ciobanii, vcarii, cresctorii de cini, vntorii, zootehnicienii, veterinarii,
lucrtorii de la abatoare, membrii familiilor lor, care menin n cas cini.
Cinii sunt principala surs de infecie n profilaxia echinococozei are importan complexul de
msuri veterinaro-medicale, care au scop depistarea precoce a sursei de invazie i stpnirea ei. n
localitile endemice e necesar de micorat numrul de cini i de efectuat dehelmentizarea lor, a
adugat Aurelia Leurda. Cinii vagabonzi trebuie prini i legai. Este necesar de ntreprins msuri
pentru a prentmpina infestarea cnilor cu echinococoz. La combinatele de carne, abatoare de stat
sau private organele de la animalele bolnave de echinococoz trebuie nimicite, dar nu aruncate la
cini. Se interzice de hrnit cnii de cas, serviciu i paz cu carne necontrolat de veterinar.
Activitatea de iluminare sanitar n mijlocul populaiei trebuie s micoreze posibilitatea de infestare a
ei. n aceast privin o mare importan are respectarea strict a regulilor de igien personal,
inclusiv i dup contactul cu cini. n scop de depistare precoce a persoanelor infestate este necesar
controlul medical periodic a grupelor de risc, utiliznd nu numai metode clinice, dar i instrumentale, i
imunologice. Persoanele suspecte n infestarea cu echinococ trebuie controlate mai minuios i
dispensarizate pe un timp ndelungat pentru a preciza diagnosticul definitiv.

Encefalopatia spongiform bovin (ESB), cunoscut ca boala vacii nebune este o boal
mortal, cu aciune neurodegenerativ la bovine, care provoac o degenerare spongioas n interiorul
creierului i mduvei spinrii i provocnd ochi roii. BVB are o lung perioad de incubaie, cam 4 ani,
afectnd de obicei bovinele adulte cu vrsta ntre patru-cinci ani, toate rasele fiind la fel de sensibile.
n Regatul Unit, ara cea mai grav afectat, mai mult de 179000 de bovine au fost infectate i 4,4
milioane de sacrificate n timpul programului de eradicare.Este de crezut, dar nu dovedit, c boala
poate fi transmis de oameni care consum creier sau mduva spinrii a carcaselor infectate. La om
boala este cunoscut ca noua variant a bolii Creutzfeldt-Jakob (vCJD sau nvCJD), i n aprilie 2008, ea
a ucis 163 de oameni n Marea Britanie, ateptndu-se ca numrul acestora s creasc din cauza
perioadei de incubaie a bolii. ntre 460000 i 482000 de animale infectate cu ESB au intrat n lanul
alimentar uman nainte de introducerea n 1989 a controalelor cu grad ridicat de risc al organelor.O
anchet britanic a ESB a ajuns la concluzia c epidemia a fost cauzat de bovine, care sunt n mod
normal erbivore, fiind alimentate cu resturile altor vite, sub form de carne i oase (CSO), care a
provocat rspndirea agentului infectios. Originea bolii n sine rmne necunoscut. Agentul infecios

se distinge prin viabilitatea sa la temperaturi ridicate; aceasta a contribuit la rspndirea bolii n Marea
Britanie, care a redus temperatura utilizat n timpul procesului su de redare. Un alt factor de
contribuie a fost hrnirea vieilor aflai la o vrst foarte fraged cu suplimente proteice infectate.
Agentul infecios al ESB este considerat a fi un tip de protein numit prion. Acestea poart boala
printre indivizi, cauznd deteriorri ale creierului. ESB este un tip al encefalopatiei spongiforme
transmisibile(EST).

Boli la om:
Tuberculoza (TB) este o boala infecto-contagioasa larg raspandita in intreaga lume, cauzata
de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Reprezinta o cauza majora de deces la nivel mondial si
constituie o importanta problema de sanatate publica.
Sediu: cel mai adesea afecteaza plamanii, dar poate interesa orice parte a organismului (pleura,
ganglioni, oase, meninge, aparat uro-genital etc).
Incidenta: scazuta in tarile dezvoltate (America, vestul Europei) si crescuta in Africa, Asia de Sud Est
si estul Europei. Romania in anul 2008 ocupa primul loc in Uniunea Europeana si locul patru in Europa
dupa Kazakstan, Republica Moldova si Kyrgystan.
Raspuns la terapie: tuberculoza chimio-sensibila cu schema standardizata de tratament cu durata
de 6 luni si tuberculoza chimio-rezistenta care necesita un plan terapeutic mai complex si durata mai
lunga.Cauze: bacteria Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) care se transmite
interuman, dar si de la animale la om.
Mycobacterium hominis - la om
Mycobacterium bovis - la animale
Mycobacterium africanum - in AfricaFactori de risc: Persoane paupere, fara adapost Infectatii HIV
Utilizatorii de droguri si alcool in exces
Scaderea imunitatii: transplant de organe, boli autoimune, tratament imunosupresor
Afectiuni cronice: diabet zaharat necontrolat, ciroza, rezectii gastrice, hemodializa etc
Persoane din colectivitati gen institutii corectionale, penitenciare, camine- spital, azile
Muncitorii expusi la noxe profesionale cu pulberi silicogene care dezvolta pneumoconioze
Factori de mediu: cataclisme, razboaie, migratii
Varste extreme: copii mici (<5 ani) si varstnicii
Boli maligne: cancere, limfoame, leucemii
Contactii persoanelor cu tuberculoza: familia, prietenii
Cai de transmitere: principala cale de transmitere: calea aeriana cai mult mai rare: transplacentara
(de la mama la fat), cutanata, digestiva- prin consumul de lapte de la animale cu mastita
tuberculoasa.Persoanele bolnave de tuberculoza elimina prin tuse sau stranut picaturi mici
de secretii care contin bacterii. Pe calea aerului, aceste picaturi sunt inhalate de persoanele din
anturajul apropiat al bolnavului care devin contacti TB. Cele mai expuse persoane sunt membrii
familiei, prietenii apropiati, colegii de serviciu si necesita un contact apropiat si de lunga durata in
spatii inchise pentru a se infecta.Persoanele care se infecteaza au doua posibilitati: sa ramana
infectate- tuberculoza latenta sau sa treaca de la stadiul de infectie la cel de boala- tuberculoza activa.
Pana la o treime din populatia lumii este infectata cu tuberculoza asimptomatica si nu transmite

infectia celor din jur. Chimioprofilaxia este recomandata in aceasta situatie pentru a preveni
imbolnavirea.Daca sistemul imunitar este slabit, in lipsa tratamentului, persoana infectata
dezvolta tuberculoza activa si este capabila sa infecteze alti oameni. Boala apare la 5-10% din
persoanele cu tuberculoza latenta si se poate produce oricand de-a lungul vietii, dar cel mai mare risc
este n primii doi ani de la infectia initiala. Netratata, boala este fatala.
Simptome de tuberculozaO persoana cu infectie TB nu are nici un simptom. O persoana cu
tuberculoza activa poate avea simptome de tipul:
tuse persistenta intial seaca, ulterior productiva
oboseala acentuata
scadere n greutate
pierderea poftei de mncare
febra prelungita
tuse cu snge
transpiratii nocturne
Aceste simptome nu sunt specifice pentru tuberculoza, ele putand sa apara si in alte
afectiuni. Pentru a stabili diagnosticul corect este nevoie de investigatii suplimentare.
Tuberculoza latenta
- Test cutanat = IDR la tuberculina: se injecteaza in piele la nivelul antebratului o cantitate mica de
fluid care contine tuberculina si se citeste rezultatul la 72 ore. Rezultatul pozitiv presupune aparitia
unei umfaturii rosii cu diametru > 10 mm la locul injectarii.
- Test de sange =TB test quantiferon: apreciaza raspunsul sistemului imunitar la bacteriile TB.
In ambele situatii rezultatul poate fi negativ - lipsa infectiei sau pozitiv - tuberculoza latenta.
Tuberculoza activa
- Radiografia sau tomografia computerizata toracica pentru tuberculoza pulmonara evidentiaza
diverse leziuni de tip adenopatii hilare sau mediastinale, condensari de tip pneumonic sau
bronhopneumonic, miliara TB, pleurezie sau atelectazii (in tuberculoza primara la copii) si leziuni
infiltrative, cavitare, fibrotice (in tuberculoza secundara a adultului).
- Examenul bacteriologic al sputei (secretie de mucus din bronhii eliminata prin tuse) este analiza
care pune in evidenta bacteriile. Rezultatul microscopic este gata in 48-72 ore, iar cultura la cca 2 luni,
cand se face si antibiograma pentru a testa sensibilatea bacteriilor la medicamentele antituberculoase.
Examenul sputei este esential pentru diagnostic dar si pentru urmarirea evolutiei sub tratament si
aprecierea vindecarii.
- Bronhoscopia: in cazul persoanelor care nu pot expectora, se efectueaza aspirat bronsic sau/si lavaj
bronhioloalveolar care se analizeaza bacteriologic

Tuberculoza primara Este tuberculoza specifica copilului Contactul copilului cu un bolnav de

tuberculoza IDR la tuberculina pozitiv Context clinic sugestiv: tuse persistenta peste 3 saptamani,
febra mica, scadere ponderala Aspect radiologic: adenopatii hilare, condensari, reactii pleurale, miliara
tuberculoasa Ex bronhoscopic: infamatia bronhiilor, secretii, ulceratii, stenoze si compresiuni bronsice
Ex bacteriologic pozitiv: din aspirat bronsic sau aspirat gastric matinal
Tuberculoza secundara Este tuberculoza specifica adultului Diagnostic clinic: tusea persistenta de
cel putin 3 saptamani este simptomul dominant, alte simptome: tuse cu sange, lipsa de aer, scadere in
greutate, febraDiagnostic radiologic: leziuni infiltrative, cavitare etc Diagnostic bacteriologic: din sputa
sau alte produse (aspirat bronsic) confirma diagnosticulDiagnosticul tuberculozei extrapulmonare:
este dificil si se face in special prin examen histopatologic din organul afectat.Este n responsabilitatea
medicului specialist de organ. Cele mai frecvente localizari sunt: pleurezia TB, limfadenita TB, TB
osteo-articular, TB uro-genitala, pericardita TB, TB peritoneala si ascita TB, TB gastro-intestinala,
laringita TB, TB oculara, TB otica, TB endocrina, TB cutanata, meningita TB.
Tratamentul pentru tuberculoza
Scopul tratamentului este vindecarea bolii.
Tratamentul este gratuit si se incepe in spital in sectii special amenajate pentru izolarea
bolnavilor pana la negativarea sputei pentru a nu mai raspandi infectia, apoi se continua de acasa
prin dispensarul teritorial.Exista scheme standardizate national care presupun o asociere de mai multe
medicamente pentru o durata lunga: 6 luni pentru tuberculoza chimiosensibila la tratament de linia I si
12-18 luni sau chiar mai mult pentru tuberculoza chimiorezistenta unde se utilizeaza medicamente de
linia II cu efecte secundare mult mai agresive.
Tratamentul se face sub urmarirea personalului medical - DOT (directly observed treatment)
pentru a urmari efectele secundare si complianta pacientului.Tratamentul se initieaza imediat ce
rezultatul microscopic al sputei identifica prezenta bacteriilor (dupa 48-72 ore). Intrucat
bacteriile au un ritm lent de diviziune, necesita un timp indelungat pentru a creste in cultura, asadar
rezultatul culturii este gata in cca 2 luni timp in care pacientul primeste deja tratament. Din cultura se
efectueaza si antibiograma care releva prezenta raspunsului bacterian la tratament. In caz de raspuns
favorabil- tuberculoza chimiosensibila, se continua tratamentul cu regimul specific; in caz de rezistanta
la tratamentul uzual- tuberculoza chimiorezistenta, se utilizeaza scheme individualizate cu mai multe
medicamente, obligatoriu unul injectabil si cu durata foarte lunga.Regimul I de tratament se aplica
cazurilor noi diagnosticate si dureaza 6 luni: in primele 2 luni se iau 4 medicamente zilnic, iar 4 luni se
iau doar 2 medicamente, 3 zile/saptamana.Regimul II de tratament pentru persoanele care au mai
fost tratate anterior de tuberculoza si sunt diagnosticate cu recidiva tuberculoasa, esec sau abandon
terapeutic. Acest regim dureaza 8 luni.Regim individualizat: la cei cu reactii secundare severe si la
cei cu tuberculoza rezistenta la medicamentele de linia I (adica cele folosite in regimul I sau II). In
aceste situatii, se folosesc medicamente de linia II si uneori e nevoie chiar de rezectia chirurgicala a
zonei pulmonare afectate.
Monitorizarea evolutie bolii se face periodic pe parcursul tratamentului cu radiografii pulmonare,
examene de sputa si analize de sange in special pentru ficat deoarece tratamentul este hepatotoxic.

Profilaxi Vaccinarea BCG: metoda de protectie antituberculoasa care nu impiedica infectarea, dar
previne aparitia formelor grave de tuberculoza la copilul mic- meningita si miliara TB. In Romania,
vaccinarea este obligatorie la toti noi-nascuti inainte de externarea din maternitate, o singura doza,
fara revaccinare ulterioara. Chimioprofilaxia: impiedica dezvoltarea unei tuberculoze active la
persoanele care au venit n contact cu o sursa de infectie. Se adreseaza n special copiilor si
adolescentilor cu IDR >10 mm, dar si persoanelor imunosupresate cu IDR >5 mm. Controlul
transmiterii infectiei TB - masuri generale:izolarea si tratamentul prompt al bolnavilor diagnosticati.
igiena tusei- previne raspandirea bacililor in atmosfera. scaderea densitatii bacililor n aerul din spatiile
inchise: ventilatie eficienta, lumina naturala (radiatia solara), lampi cu radiatii ultraviolete

SIDA (sindromul imunodeficienei umane dobndite) este o afeciune provocat de virusul

imunodeficienei umane, HIV, care atac i distruge progresivsistemul imunitar al organismului.
[1]

Boala se manifest prin infecii grave care determin pierderea accentuat n greutate, afeciuni

ale creierului i alesistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie s ptrund ntro celul a sistemului imunitar. Virusul ptrunde n organism prin contact sexual, prin contaminare
cu snge infectat sau de la mam infectat la ft, n timpul sarcinii, al naterii i al alptrii. HIV poate
fi prezent n lichidele biologice, ca snge, sperm, secreii vaginale i laptele matern.[2] O persoan
seropozitiv la HIV (al crei snge conine anticorpi specifici ndreptai mpotriva virusului HIV, ceea ce
dovedete infectarea sa cu acest virus) nu prezint n mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totui
purttoare de virus i deci susceptibil s l transmit.
SIDA a fost declarat ca boal de sine stttoare cu aspect de pandemie la 1
decembrie 1981. Organizaia Mondial a Sntii (OMS) consider numrul deceselor datorate
urmrilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane n anul 2006, numrul celor infectai pe plan mondial de
39,5 milioane, anual infectndu-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numrul
persoanelor infectate cu HIV se apreciaz ca fiind de 1% n grupa de vrst 1545 de ani. n unele ri
din Africa se consider numrul celor infectai cu acest virus n aceast grup de vrst ca fiind de
pn la 20% (i chiar mai mare n unele regiuni) din populaie.
Dei tratamentele pentru SIDA i HIV pot ncetini cursul bolii, nu exist nc un vaccin sau vindecare.
Tratamentul antiviral reduce mortalitatea i morbiditatea infeciei cu HIV, dar aceti ageni sunt
scumpi, iar accesul de rutin la antiretrovirali nu este disponibil n toate rile. Datorit dificultii
tratrii bolii, prevenirea infeciei este important n controlul rspndirii SIDA pandemic, prin
organizaii de sntate care promoveaz sexul protejat i unica folosin a acelor desering n
ncercarea de a ncetini rspndirea virusului.
SIDA s-a transformat ntr-o boal cronic ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o evoluie
cronic de durat lung n rile dezvoltate unde cazuri letale sunt nregistrate doar atunci cnd
terapia HAART i pierde efectul terapeutic. Rmne ns pentru rile n curs de dervoltare o boal
care a dus la scderea mediei de via cu pn la 10 ani punnd astfel n pericol existena multor
popoare din Africa unde dispare, n unele cazuri, populaia de vrst medie
Transmiterea virusului SIDA se face n trei modaliti principale: pe cale sexual (la nivelul
mucoaselor genitale, fie c este vorba de sperm, de lichid prostatic sau de secreii vaginale), pe cale

sangvin (transfuzia sngelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate),
pe cale transplacentar (de la mam seropozitiv la copil, n timpul sarcinii) i n cursul alptrii
materne.[25][26] Virusul fiind, de asemenea, prezent n lacrimi i n saliv, este deci posibil o
contaminare prin muctur, precum i o contaminare n cazul unui srut profund, n caz de leziuni ale
mucoaselor bucale. Totui, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.
HIV nu se transmite prin: aer (respiraie, tuse, strnut), atingere, pupturi (srut "uscat"),
mbriare, alimente, ap, bi sau WC-uri publice, tranduri, nepturi de nari sau alte insecte,
folosirea n comun a rechizitelor, jucriilor, tacmurilor i veselei. Este dovedit faptul
c pisicile, cinii sau psrile de apartament nu pot fi infectate cu HIV, deci nu pot transmite acest
virus. Cu toate acestea, este bine documentat n literatura de specialitate boala supranumit "SIDA
pisicii", un virus asemntor (FIV felineimmunodeficiency virus) care, la feline, are consecine
asemntoare infeciei HIV la oameni, dar care nu poate traversa "bariera speciilor", adic omul nu
poate fi infectat de acest virus.
Riscul de contaminare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar prin statistici retroactive
sau n baza unor studii de laborator. Se tie c riscul este direct dependent de urmtorii factori:

concentraia de virui din produsul contaminat;

contagiozitatea (virulena) virusului;

transferul de celule infectate;

starea general a sistemului imun a celui expus.

Valoarea statistic depinde i de calea de transmitere, riscul prin contact sexual repetat cu o persoan
infectat fiind mai mic dect cel care i urmeaz unei nepturi. Mai mare chiar este riscul de
transmitere de la mama netratat la ft (cu cca. 40%), iar cel de contaminare prin transfuzii este chiar
de 95%. De asemenea, sunt cazuri n care o singur expunere a dus la infectare i sunt cazuri n care
aceast infectare nu a avut loc chiar la expuneri repetate.
O alt afeciune veneric mrete riscul de contaminare de 510 ori, o concentraie mare de virui de
1030 de ori. Cei nou infectai au o concentraie mai mare de virusuri n snge pentru c corpul nu are
n aceast perioad anticorpi specifici care reduc concentraia virusului din snge. Contactul sexual n
timpul menstrei femeii este mai riscant pentru partener, brbaii circumcii au un risc mai sczut.
Statistica de mai jos se bazeaz pe studii clinice efectuate n fazele subclinice, de laten a
persoanelor infectate, la circa trei luni dup infectare i naintea izbucnirii bolii.

Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv comport un risc de 0,050,15 % la

femei i 0,035,6% la brbai.

Infectarea prin practici sexuale orale: la brbat (felaie) riscul este mai mic dar nu poate fi
exclus; la femei (cunnilingus) i prin anilingus este considerat ca fiind extrem de redus.

n timpul contactului sexual anal se produc deseori mici ragade (zgrieturi) pe mucoasa anal.
Pentru aceast practic riscul este de 0,82% la partenerul pasiv i 0,3% la partenerul activ (studiu
efectuat la parteneri homosexuali).

Alte practici sexuale, fr contact direct cu secreii sau snge infectat au un risc extrem de
sczut de infectare.

Infecia prin nepturile de ac depinde de situaie. Riscul general este de 0,3% i crete n
leziuni adnci (de 16 ori), urme vizibile de snge pe ac sau acul a fost anterior ntr-o arter sau
ven (de 5 ori), concentraia crescut de virui n snge (de 6 ori). Riscul n cazul canulelor este
mai ridicat dect la ace compacte (ac de sering canul, ac de cusut compact).

Riscul de contaminare prin folosirea n comun a acelor de sering (practic ntlnit la

toxicomani dependeni de heroin) scade odat cu trecerea timpului dintre utilizrile aceleiai
seringi, ac de sering, dar virusurile din interiorul canulei pot rmne mult timp viruleni, uneori
chiar zile ntregi. Fierberea acelor poate distruge virusurile dac se respect timpul de sterilizare
ns nu se poate efectua la acele uzuale din cauza amboului care este din plastic. O dezinfecie
prin alcool sau substane dezinfectante nu este suficient, pentru c nu se poate pleca de la
presupunerea c substana dezinfectant a ajuns i n lumenul (canula) acului.

Semne si siptome: Dup infectare, n sngele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV.
Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat dup contactul dintre virus i
sistemul imunitar. n cazul HIV, pentru un sistem imunitar sntos, apariia anticorpilor necesit ntre 4
i 12 sptmni din momentul infectrii. Dac sistemul imunitar este slbit de alte boli sau afeciuni
(de exemplu diabet, cancer etc.), perioada n care el va produce anticorpii va fi mai ndelungat, de
aproximativ 36 luni. Durata de 412 sptmni necesar apariiei anticorpilor specifici se numete
fereastr imunologic. Anticorpii anti-HIV dovedesc reacia organismului fa de infecia cu virus, dar
sunt incapabili s distrug virusul; n fapt, HIV i modific structura pentru a scpa de anticorpi.
n sptmnile care urmeaz infeciei, un anume numr de pacieni sufer de tulburri trectoare
grupate sub denumirea de primo-infecie; la alii, infecia trece total neobservat. Dup o perioad de
laten, de o durat variabil n medie ntre 7 i 11 ani dup seroconversie n timpul creia virusul
continu s se multiplice, manifestrile clinice de SIDA apar la majoritatea pacienilor, sub o form fie
minor, fie major. Procentajul de pacieni care dezvolt boala nu este cunoscut nc dect cu
aproximaie. La anumite persoane, perioada de laten este foarte scurt (de la 1 la 3 ani). Exist, de
asemenea, subieci seropozitivi, zii supravieuitori de lung durat (long term survivors sau LTS) la
care SIDA nu se declar dect dup vreo 15 ani. La copil, evoluia este, n general, mai rapid i mai
grav dect la adult. Dou evoluii sunt posibile:
1. o form sever, cu prognostic sumbru, care se declar naintea vrstei de 6 luni i se traduce
prin semne neurologice grave i deficit imunitar foarte mare;
2. o alt form mai puin grav, cu evoluie cronic.

Faza acut a primo-infeciei[modificare | modificare surs]

Aceasta survine la 20 pn la 50% dintre persoanele infectate, indiferent de modul de contaminare, n
urmtoarele 15 zile sau 3 luni dup contaminare. Aceast primo-infecie ia aspectul unei
mononucleoze infecioase: febr care poate dura i o lun, tumefacie a ganglionilor limfatici,
curbaturi, dureri articulare, erupie cutanat care evoc o rujeol sau uneori urticarie disfagie
(greutate la nghiit) dureroas. n cursul acestei faze au mai fost descrise i candidoze acute, care
afecteaz mucoasele, ca i ulceraii bucale. Mult mai rar survin manifestri
neurologice: meningit acut limfocitar, paralizie facial, mielopatie, neuropatie periferic, encefalit.
Aceast primo-infecie dispare spontan n aproximativ o lun.
Faza de infecie cronic asimptomatic
Aceasta dureaz de la 1 la 7 ani (sau mai mult) i corespunde unei faze de multiplcare a virusului.
Aceast perioad poate s nu se traduc prin niciun simptom. n 20 pn la 50% din cazuri, ea se
manifest prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate i persistente. Acestea sunt, n
general, simetrice i afecteaz mai frecvent regiunile cervical, maxilar, submaxilar i occipital.
Forme minore ale infeciei
Acestea semnaleaz o atingere nc moderat a sistemului imunitar. Infeciile minore cutanate sau
mucoase, virale sau micotice, nu sunt specifice infeciei cu HIV, dar iau la subiecii afectai o form
cronic sau recidivant: candidoze bucale (mrgritrel) sau anogenitale, dermatit seboreic a feei,
foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. Bolile autoimune sunt relativ puin frecvente. Se poate observa
o parotidit (inflamaie a glandei parotide), un sindrom al lui Raynaud (vasoconstricie care afecteaz
minile n cursul expunerii lor la frig i antreneaz o oprire a circulaiei arteriale, apoi o cianoz local),
un sindrom uscat (uscciune excesiv a gurii i a ochilor, iar la femei i a vaginului), manifestri
articulare inflamatorii i dureroase, miozite (inflamaii dureroase ale esuturilor musculare). Semnele
generale constau ntr-o alterare a strii generale, ntr-o febr prelungit, transpiraii, o slbire, o diaree
persistent. Denumirea acestuia de sindrom nrudit cu SIDA (ARC) a fost abandonat.
SIDA declarat Formele majore ale infeciei, ori SIDA declarat, sunt, de asemenea, foarte
variabile.
Atunci cand imunodepresia este major, riscul de infecii oportuniste este important; se numete
infecie oportunist o infecie legat de un microorganism (bacilul lui Koch responsabil de tuberculoz,
de exemplu) care "profit" de starea precar a aprrii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infecii
sunt foarte des legate ntre ele, n cadrul aceluiai organ, ceea ce complic diagnosticarea i tratarea
lor. Pe de alt parte, aceste infecii tind s recidiveze, innd cont att de persistena lor n mediu sau
n organism, ct i de neameliorarea, chiar degradarea treptat a imunitii pacientului.
Infeciile bacteriene sunt mai frecvente n cursul infeciei cu HIV. Tuberculoza afecteaz ndeosebi
pacienii care triesc n condiii defavorabile (toxicomani, ri in curs de dezvoltare). Infeciile fungice
sunt socotite printre cele mai frecvente dintre cele oportuniste n cursul SIDA.
Infeciile parazitare care afecteaz bolnavii de SIDA sunt n numr de patru:

1. criptosporidioza care antreneaz la imunodeprimai o diaree masiv responsabil de o alterare

a strii generale, de o puternic deshidratare, i este nsoit de febr i de dureri abdominale;
2. microsporidioza ar putea fi responsabil de 20 pn la 30% din diareile inexplicabile;
3. pneumocistoza constituie infecia inaugural pentru SIDA n 15 pn la 50% dintre cazuri dac
nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifest printr-o tuse uscat i crescnd, i
poate conduce la insuficien respiratorie;
4. toxoplasmoza duce, n cursul SIDA, la reactivarea unei infecii vechi, care trece neobservat.
Ea antreneaz tulburri neurologice majore n caz de localizare cerebral.
Infeciile virale observate n cursul SIDA privesc n special infeciile cu virusuri latente, integrate n
genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza deficitului imunitar. Ele afecteaz 20 pn la
50% dintre pacieni.
n afara infeciilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este dezvoltarea anumitor
tumori canceroase: tumorile care afecteaz bolnavii de SIDA sunt sarcomul lui Kaposi i limfoamele
maligne. Sarcomul lui Kaposi are o prevalen mai ridicat la pacienii seropozitivi homosexuali
comparabil cu ali pacieni, ceea ce sugereaz responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale
sexual. Forma cutanat, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai
frecvent. Sunt posibile localizrile viscerale, mai ales n caz de imunodepresie major. Limfoamele
maligne sunt cauzate de o proliferare canceroas a precursorilor limfocitelor, limfocitele T i B.
Tratament Acesta cuprinde dou capitole: tratamentele de inhibiie a virusului i tratamentele
preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare numr de reguli de via
sunt recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frna evoluia spre SIDA declarat i
transmisia bolii.
Tratamentul mpotriva virusului se bazeaz pe mecanismele care inhib replicarea viral, ca
zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea, antiproteazele, proteazele fiind enzimele
care permit virusului s fabrice proteine necesare supravieuirii sale. Uneori, este util s fie asociate
unele cu altele pn la trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i creste eficacitatea
global. Aceste diferite metode de tratament antreneaz o ameliorare provizorie a strii bolnavului. n
plus, dup studii recente, luarea de AZT de ctre o femeie gravid contaminat ar diminua cu 50%
riscul contaminrii ftului. Totui, nicio terapeutic nu permite actualmente s se aib n vedere o
eradicare a virusului din organism, deoarece el este integrat n genomul limfocitelor pe care le
infecteaz.
Tratamentele preventive sau curative, a consecinelor deficitului imunitar (infecii oportuniste, tumori),
se bazeaz pe administrarea de antibiotice, de antifungice i de antimitotice (ehimioterapie,
interferon), precum i pe radioterapie i chirurgie.

Sfaturile pentru igiena vieii cuprind precauiile care trebuie s fie luate de o persoan seropozitiv
pentru a nu se recontamina. n fapt, contaminrile multiple, prin aporturile repetate de virus pe care le
antreneaz, precipit evoluia bolii, deci trecerea la faza de SIDA declarat. Seropozitivului i se mai
recomand s-i asigure o urmrire medical regulat: medicamente administrate preventiv sau
precoce i asociate cu o bun igien a vieii (alimentaie corect, curenie corporal, odihn,
abinerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima suplimentar imunitatea, abinerea de
la activiti care risc provocarea unor rniri), ntrzie deosebit de eficace evoluia bolii.
Masuri generale
Deoarece gripa se transmite de la om la om la om att pe cale aeriana (vorbit, stranut, tuse) ct si prin
contactul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, contaminate cu secretiile
sale nazofaringiene, pentru a se evita mbolnavirea va recomandam respectarea urmatoarelor masuri:

Nasul si gura vor fi acoperite cu batista personala n timpul stranutului sau al tusitului.
Batistele personale nu se mprumuta;

Mna nu va fi dusa la ochi sau la gura dect dupa ce a fost spalata cu apa si sapun;

Se vor evita pe ct posibil aglomeratiile;

Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezinta semne clinice evidente de afectiuni
acute respiratorii (febra, tuse, stranut, ochii congestionati etc.);

Persoanele care prezinta simptome asemanatoare gripei se vor izola de restul familiei si se vor
prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice.

Ce este gripa porcina?

Gripa porcina este o afectiune respiratorie acuta a porcilor, cu contagiozitate ridicata, cauzata de unul
din numeroasele virusuri gripale de tip A. Morbiditatea tinde sa fie ridicata, iar mortalitatea scazuta (14%). Virusul se transmite in randul porcilor prin aerosoli, prin contact direct sau indirect si de la
purtatori asimptomatici. Epizootii in randul porcilor pot surveni pe tot parcursul anului, cu incidenta
crescuta in perioada de toamna si iarna in zonele temperate. Multe tari vaccineaza de rutina
populatiile porcine pentru a preveni boala.
Virusurile gripei porcine apartin de obicei subtipului H1N1, dar exista si alte subtipuri circulante la porci
(de ex. H1N2, H3N1, H3N2). Porcii se pot infecta, de asemenea, cu virusurile gripei aviare si cu
virusurile gripei sezoniere umane. Initial s e credea ca virusul gripei porcine H3N2 a fost introdus in
populatia porcina de catre om.
Uneori porcii se pot infecta cu mai mult de un virus la un moment dat, ceea ce permite genelor acestor
virusuri sa se combine. Astfel poate rezulta un virus care contine gene de la mai multe surse, numit
virus reasortant.
Desi virusurile gripe porcine afecteaza de obicei porcii, pot depasi uneori bariera speciei si cauza boala
la oameni.
Care este diferenta intre gripa sezoniera, gripa aviara, gripa porcina si gripa pandemica?
Virusurile gripale circula in mod obisnuit in mediul uman si animal. Tulpini diferite pot cauza boala la
oameni, pasari si porci.
Gripa sezoniera este cauzata de virusuri gripale care sunt adaptate sa se raspandeasca in populatia
umana (gripa umana). Oamenii prezinta imunitate naturala la tulpinile care se afla in circulatie, si
aceasta imunitate poate fi crescuta in urma vaccinarii cu vaccin gripal sezonier.
Gripa aviara este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la pasari. In mod similar gripa
porcina este cauzata de virusuri gripale adaptate pentru infectia la porci. Toate aceste imbolnaviri
prezinta aceleasi simptome la gazdele lor. Uneori, oamenii si animalele pot schimba intre ele tulpini de
virus gripal, cum ar fi persoane infectate cu virus gripal aviar sau porcin, in mod uzual dupa contact
direct cu animalele bolnave.
Amestecarea virusurilor gripale umane si animale poate duce la dezvoltarea unui virus gripal schimbat

care are abilitatea de a infecta si a se transmite in populatia umana. In acest caz, populatia umana
poate sa nu aiba deloc imunitate fata de acest virus nou.
Gripa pandemica este definita ca fiind aparitia unui nou virus gripal care se raspandeste cu usurinta in
populatia umana. Cand apare acest nou virus, oamenii nu au imunitate naturala pentru a fi protejati
impotriva lui. Ca urmare, exista riscul ca aceste virusuri gripale noi sa determine aparitia unei
pandemii de gripa daca virusul se transmite cu usurinta de la om la om.
Care sunt implicatiile pentru sanatatea umana?
Izbucniri epidemice si cazuri sporadice umane de gripa porcina au fost raportate ocazional.
In general, simptomele clinice sunt similare cu cele ale gripei sezoniere umane, tabloul clinic putand
varia de la infectie asimptomatica la pneumonie severa, soldata cu deces.
Din aceasta cauza, marea majoritate a cazurilor au fost depistate intamplator, in cadrul supravegherii
epidemiologice a gripei sezoniere. Adevarata extindere a bolii in randul oamenilor este necunoscuta,
deoarece cazurile usoare sau asimptomatice puteau ramane nedepistate.
Unde au aparut cazuri la om?
De la implementarea Regulamentului Sanitar International 2005 (IHR) in 2007, la Organizatia Mondiala
a Sanatatii au fost notificate cazuri de gripa porcina provenind din USA si Spania. La ora actala sunt
confirmate cazuri in Mexic, Statele Unite ale Americii, Canada, Spania si Marea Britanie.
Cum se infecteaza oamenii?
La oameni virusul se transmite de obicei de la porci. Totusi, pentru unele cazuri lipseste istoricul de
contact cu porci sau deplasarea in arii in care au fost localizati porci.
Transmiterea de la om la om a survenit in cateva situatii, dar a fost limitata la contacti apropiati sau
grupuri restranse de oameni.
Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?
Da. Nu exista evidente ale transmiterii gripei porcine la om prin consum de carne de porc sau alte
produse pe baza de carne de porc, corect prelucrate termic. Virusul gripei porcine este distrus prin
preparare la temperatura de 70 0 C.
Este acest virus contagios?
A fost dovedit ca acest virus este contagios si se transmite de la om la om. Totusi, in acest moment, nu
este cunoscut cat de usor se raspandeste in populatiile umane.
Care sunt simptomele gripei porcine?
Simptomele infectiei cu gripa porcina la oameni sunt similare cu simptomele gripei sezoniere si includ
febra, oboseala, inapetenta, tuse, durere in gat. Unele persoane infectate cu gripa porcina au
prezentat stari de voma si diaree.
Care este riscul pandemic?
Majoritatea persoanelor, in special cele care nu au contact cu porci in mod obisnuit, nu au imunitate
impotriva virusului gripei porcine, care ar putea preveni infectia. Daca virusul gripei porcine s-ar
transmite de la om la om, ar declansa pandemia. Este dificil de prevazut impactul unei pandemii
cauzate de acest tip de virus: aceasta depinde de virulenta virusului, existenta imunitatii populatiei,
protectia data de anticorpii dezvoltati in urma gripei sezoniere si alti factori ce tin de gazda.
Exista vaccin care sa protejeze impotriva gripei porcine la om?
Da, exista vaccinuri impotriva virusului gripei porcine la om. In unele tari vaccinarea impotriva gripei
porcine a inceput. La noi in tara vaccinarea urmeaza sa inceapa spre sfarsitul lunii noiembrie.
Ce medicamente sunt disponibile pentru tratament?

Majoritatea virusurilor gripei porcine sunt sensibile la medicatia antiviral a ca de exemplu inhibitorii de
neuraminidaza.
Ce masuri de igiena sunt recomandate pentru prevenirea imbolnavirii?
Urmatoarele actiuni pot preveni raspandirea virusului:

Acoperiti gura si nasul cu o batista atunci cand tusiti sau stranutati si aruncati batista la gunoi
dupa utilizare;

Spalati frecvent mainile cu apa si sapun, in special dupa ce stranutati sau tusiti; solutiile be
baza de alcool pentru spalarea mainilor pot fi utile;

Evitati atingerea ochilor, nasului si gurii deoarece virusul se poate raspandi pe aceasta cale;

Incercati sa evitati contactul strans cu persoane bolnave;

Daca va imbolnaviti de gripa, stati acasa si nu mergeti la servici sau scoala, limitand astfel
contactul cu alte persoane bolnave

Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?
Oricine care a calatorit recent (in ultimele 7 zile) in zonele afectate si prezinta simptome de gripa
trebuie sa se adreseze de urgenta serviciului medical cel mai apropiat.
Recomandarile Ministerului Sanatatiii pentru prevenirea mbolnavirii:
1.
intensificarea regulilor de igiena personala n special spalatul pe mini
2.
n lipsa batistei, n caz de tuse sau stranut, se recomanda folosirea mansetei (nu se recomanda
stranutul n palma)
3.
evitarea automedicatiei
4.
evitarea calatoriilor n tarile care s-au anuntat posibile cazuri de mbolnavire. n cazul n care
acestea sunt inevitabile, se recomanda respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala
Gripa aviara (in engleza Asian Flu") este o afectiune virala foarte raspandita care afecteaza pasarile,
in special pe cele de curte. Boala a fost descoperita acum mai bine de 100 de ani in Italia si s-a
raspandit in intreaga lume. De la primele contaminari prin contact direct pasare-om din Hong Kong
in 1997, s-a raportat un numar semnificativ de infectii si decese in Asia de Sud-Est. Daca o persoana
ajunge in contact strans cu o pasare bolnava de gripa aviara, exista posibilitatea transmiterii la om
a infectiei cu virusul H5N1 (in special lucratorii din fermele avicole). Pasarile domestice, inclusive
gainile si ratele, sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa fatala. In absenta masurilor prompte
de control sustinute de o buna supraveghere, epidemiile pot dura ani de zile. Caile de transmitere a
gripei aviare

Incepand cu sfarsitul anului 2003 s-a raspandit in Asia o epidemie de gripa aviara provocata de
virusul H5N1, care a patruns si in Europa. In urma modificarilor genetice ale virusului, infectia se poate
transmite la porci si chiar la om, insa nu exista dovezi ca virusul gripei aviare se poate transmite de la
om la om.
Riscul de transmitere al gripei aviare este ridicat in randul crescatorilor de pasari si de porci.
Virusul se gaseste cu precadere in excrementele pasarilor bolnave. Oamenii se infecteaza prin
inspirarea aerului care contine virusul sau prin contactul fizic direct cu excremente contaminate,

datorita unei igiene deficitare a mainilor. Pericolul imbolnavirii creste in cazul in care persoanele
respective sunt deja atinse de virusul gripei umane.
Consumul de carne de pasare, porc sau oua nu are niciun risc atat timp cat mancarea este preparata
corespunzator (virusurile gripale sunt distruse de temperaturi mai mari de 70 de grade Celsius).
Ingerarea de carne cruda sau insuficient

Simptomele gripei aviare

Virusul gripei aviare se manifesta la om intr-un mod mult mai grav decat cel algripei umane.
Tabloul clinic este caracterizat de febra, care se asociaza cu tuse,dispnee (respiratie dificila), greata,
varsaturi, diaree. Uneori pot sa apara si dureri de gat, cefalee si dureri musculare. Principalul simptom
in cazurile grave este aparitia insuficientei respiratorii acute urmata de pneumonie.
Daca simtim ca nu putem respira, ca ne doare in piept, ca nu mai avem aer, trebuie sa ne prezentam
imediat la medic. Simptomele in gripa aviara sunt determinate de instalarea unei pneumonii
virale (plamanul se incarca cu lichid, care nu mai permite transferul de gaze).
Diagnosticul de gripa aviara
Tabloul clinic al acestei afectiuni este similar unei gripe severe la oameni. Daca o persoana
manifesta simptome specifice gripei aviare in urma contactului direct cu pasari infectate, este
posibil sa fi contractat boala.
Exista si o serie de investigatii specifice care evidentiaza prezenta virusului Influenza A in secretiile
bronsice, faringiene si din cavitatea nazala - imunoflorescenta, ELISA sau PCR (Polymerase Chain
Reaction, reactia de polimerizare in lant).
Metodele de preventie si tratamentul gripei aviare
In afectiunile virale se folosesc medicamente pentru ameliorarea simptomatologiei si virostatice
(preparate care opresc inmultirea virusurilor). Intratamentul gripei aviare sunt utile medicamentele
folosite in tratarea gripei umane - antipiretice (preparate care scad febra), analgezice (pentru
ameliorarea durerii).
Prima masura care trebuie luata pentru protejarea persoanelor cu risc crescut de a face boala
(crescatorii de pasari si de porci), este vaccinarea impotriva virusului gripei umane. Antiviralul
oseltamivir (Tamiflu) este activ impotriva tuturor virusurilor gripale relevante din punct de vedere
clinic, inclusiv a virusurilor aviare. Alte categorii la care este indicata profilaxia sunt: angajatii din
sistemul sanitar, personalul serviciilor de urgenta, al politiei, al armatei.

Este contraindicata consumarea carnii de pasare sau porc insuficient preparata termic sau al oualor
crude. Temperatura pentru prelucrarea mancarii trebuie sa fie mai mare de 70 de grade Celsius.
Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei, patru ori
intr-un secol- expertii considerand ca o alta epidemie de gripa este inevitabila si posibil iminenta.
Virusurile sunt entitati infectioase,situate la limita dintre materia vie si cea nevie.Ele nu au un
metabolism propriu(sunt lipsite de enzime),de aceea nu cresc.Sunt multiplicate numai in celula gazda
pe care o paraziteaza.
Clasificarea virusurilor se face dupa mai multe criterii:
1.dupa tipul de acid nucleic:adenovirusuri(contin acid dezoxiribonucleic- ADN) si ribovirusuri(contin
acid ribonucleic-ARN);
2.dupa substrat(exemplu,virusul rabic care ataca celulele nervoase);
3.dupa organismul parazitat:virusuri vegetale,animale,umane.
Virusurile sunt alcatuite din proteine si acizi nucleici(ADN sau ARN).Proteinele constituie un invelis
proteic numit capsida format din capsomere,iar acizii nucleici formeaza genomul viral.
Virusul se prezinta sub trei stari:
-virusul infectios matur(virion),care reprezinta untitatea morfo-functionala a virusurilor;
-virusul vegetativ,care este virionul fara capsida,multiplicat in celula gazda;
-provirusul,care este virusul decapsidat integrat in cromozomul celulei gazda .
Virusurile se pot multiplica numai in interiorul celulelor gazda.Virionul patrunde in celula,devine virus
vegetativ si se integreaza in cromozomul acesteia,transformandu-se in provirus.Acidul nucleic viral
modifica biosinteza celulei gazda dupa un anumit tipar si o obliga sa sintetizeze
proteinele virale.Caurmare,rezulta noi virioni care afecteaza celula gazda pana la distrugere.Virionii
devin liberi si infecteaza noi celule.Bolile produse de virusuri se numesc viroze.
Exemple de viroze:
La om: gripa(guturaiul), turbarea,variola,varicela,poliomielita, oreionul,hepatita virala;
La plante: mozaicul tutunului,mozaicul castravetilor,rasucirea frunzelor de cartof,viroza
cepei,mozaicum porumbului,viroza lalelelor,basicarea frunzelor de piersic;
La animale: pesta porcina,pesta ovina,pesta aviara,febra aftoasa,turbarea,encefalita virala a
bovinelor(boala vacii nebune)

Salmonelozele
Generalitati
Salmonelozele reprezinta un tip de toxiinfectii alimentare cauzate de bacteria Salmonella. Exista mai
multe tipuri ale acestei bacterii: Salmonella typhimurium si Salmonella enteritidis, acestea sunt cele
mai frecvente tipuri intalnite in SUA.

In fiecare an, aproximativ 40000 de cazuri de salmoneloza sunt raportate in SUA. Deoarece cazurile
usoare nu sunt diagnosticate sau raportate, numarul real al infectiilor poate fi de 30 de ori mai mare.
Salmonelozele sunt mai frecvente vara decat iarna.
Copiii sunt cei mai susceptibili sa faca salmoneloza; copiii mici, varstnicii si persoanele cu deficiente
ale sistemului imun fac formele cele mai grave ale infectiei.
Cauze Se poate contacta salmoneloza prin consumarea de alimente contaminate cu Salmonella.
Aceasta se poate intampla in urmatoarele situatii:

-alimentul poate fi contaminat in timpul procesului de pregatire a mancarii

-alimentul poate fi contaminat prin manipularea lui cu maini nespalate sau infectate; o sursa frecventa
de infectie este reprezentata de o persoana infectata, care nu se spala pe maini cu sapun dupa
folosirea toaletei
-Salmonella poate fi, de asemenea, gasita in fecalele animalelor de companie, in special a celor care
prezinta diaree; o persoana se poate infecta daca nu se spala pe maini dupa contactul cu materiile

fecale
-reptilele sunt in mod particular purtatoare de Salmonella, de aceea se recomanda intotdeauna
spalarea imediata a mainilor, dupa un contact cu o reptila chiar daca aceasta este sanatoasa; adultii
trebuie sa fie atenti la copii, ca acestia sa se spale pe maini dupa ce s-au jucat cu o reptila.

Carnea de vita, pasare, laptele si ouale sunt cel mai frecvent infectate cu Salmonella. Mancarea
infestata de obicei arata si miroase normal.

Simptome
Sus
Simptomele salmonelozelor includ diareea, febra si crampele abdominale. Acestea se dezvolta la 12-72
ore dupa infectie si boala persista in mod normal timp de 4-7 zile. Majoritatea oamenilor isi revin fara
nici un tratament. Totusi, diareea si deshidratarea pot fi grave si este uneori necesara internarea in
spital. Varstnicii, copiii mici si cei cu sistem imun deficitar, prezinta cel mai mare risc. In cazul aparitiei
diareei, in mod normal recuperarea este completa, chiar daca pot trece cateva luni pana ce habitusul
intestinal se normalizeaza complet. Un numar mic dintre persoanele infectate cu Salmonella
dezvolta sindromul Reiter, o boala care persista luni sau ani si duce la aparitia artriteicronice.

Diagnostic
Sus
Diagnosticul salmonelozelor se bazeaza pe anamneza si pe examenul obiectiv. Medicul intervieveaza
pacientul in legatura cu simptomele, alimentele consumate recent si cu factorii de mediu de la locul de
munca si de la domiciliu. O cultura din scaun si cateva analize sanguine, trebuie efectuate pentru a
confirma diagnosticul.

Tratament Salmoneloza se trateaza prin controlul oricaror complicatii pana la disparitia

lor. Deshidratareacauzata de diareee este cea mai obisnuita complicatie. Antibioticele nu sunt
necesare in mod curent, ci doar in cazul in care infectia s-a raspandit. Pentru a preveni deshidratarea,
sa se bea frecvent solutii de rehidratare (ca si Lytren, Rehydralyte sau Pedialyte). Sa se incerce sa se
bea un pahar de apa sau solutie de rehidratare, pentru fiecare eliminare de scaun cantitativ mai mare.
Bauturile energizante, sucul carbogazos si sucul de fructe, contin prea mult zahar si o cantitate
insuficienta din cei mai importanti electroliti care sunt pierduti in timpul diareei, astfel trebuie luate
alternativ cu o bautura de rehidratare.

Cand pacientul se simte suficient de bine, poate incepe sa consume mancaruri usoare, fara grasimi, ca
de exemplu banana, orez, sos de mere si paine prajita sau biscuiti. Aceasta este denumita dieta BRAT
(bananas, rice, applesauce, toast sau biscuiti). Sa se evite mancarea condimentata, alte tipuri de
fructe, consumul de alcool si cafea pentru doua zile si produsele consumate zilnic, pentru 3 zile dupa
ce toate simptomele au disparut.

Profilaxie
Pentru a preveni salmonelozele:

-sa nu se consume oua crude sau insuficient gatite; ouale crude pot fi folosite in anumite mancaruri ca
si sosul olandez preparat acasa, sosurile pentru salate, tiramisu, inghetata, maioneza preparata acasa,
coca pentru prajituri

-sa se gateasca alimentele cat mai bine: sa se foloseasca un termometru pentru carne, pentru a fi
siguri ca este preparata la o temperatura adecvata; sa nu se foloseasca culoarea carnii (ca de exemplu
atunci cand nu mai este "roz") pentru a considera ca este gatita
-evitarea consumului de lapte crud sau nepasteurizat sau al altor produse consumate zilnic
-sa se spele sau sa se curete produsul inainte de consumare
-sa se evite contaminarea incrucisata a alimentelor; sa se pastreze separat carnea nepreparata de alte
produse, de mancarea gatita si de semipreparate; sa se spele minutios pe maini, tabla pentru taiat,
tejgheaua, cutitele si alte ustensile dupa manipularea alimentelor negatite
-sa se spele pe maini inainte de a lucra cu orice aliment si intre utilizarea diferitelor tipuri de produse
alimentare
-sa nu se prepare mancarea sau sa nu se toarne apa pentru altii, de catre persoana cu salmoneloza
-sa se spele pe maini dupa contactul cu fecale de animale; deoarece reptilele in mod particular sunt
purtatoare de Salmonella, sa se spele pe maini imediat dupa contactul cu ele; de luat in considerare a
nu se tine reptilele (inclusiv broastele testoase) ca si animale de companie, mai ales in prezenta
copiilor mici
Febra tifoid sau tifosul abdominal este o boal infecioas acut, din grupul infeciilor intestinale,
provocat de salmonela tific.
Febra tifoid - Epidemiologie
Febrele paratifice (A i B) au acelai mecanism de infectare, tablou clinic i patogenie.
Febra tifoid este o boal infecioas specific omului, agentul etiologic fiind bacteria Salmonella
typhi sau Salmonella enterica din grupul D. Aceste bacterii ori numite salmonele, supravieuiesc
pn la 2 sptmni; n ap, pe legume i fructe - timp de 5-10 zile; n unt, brnz de vaci, carne pn la 3 luni; n ghea-pn la 6 luni.
Febra tifoid se poate contacta prin ingerarea bacteriei prezent n apa sau alimente. Exist
persoane care au fost infectate i nu mai prezint simptomele bolii, dar rmn purttoare de virus.
Dupa ce este ingerat, bacteria ajunge n intestinul subire, trecnd apoi n snge fiind absorbit de
fagocite - celule ale sistemului imun care nglobeaz i distrug microorganismele nocive.
Salmonella typhi supravieuiete n interiorul fagocitelor, unde se nmulete.
Dup 10-14 zile de la infectare, bacteriile se multiplic foarte mult i se scurg din fagocite n snge,
cauznd simptomele bolii.
Febra tifoid - Simptome
Febra tifoid se caracterizeaz clinic prin semne de intoxicaie, bacteriemie, febr variat i
ndelungat, erupii cutanate, afectarea tractului digestiv i a altor sisteme ale organismului uman.
Simptomele predominate al febrei tifoide sunt febra crescut (39-40 grade), costipaie, diaree,
scderea apetitului, oboseal, cefalee, dureri n tot corpul, letargie, erupii pe abdomen, bradicardie
relativ (scderea ratei pulsului).
Temperatura ridicat este unul din simptomele principale la bolnavii cu febra tifoid, de unde provine
i denumirea bolii. Fr tratament specific febra dureaz la bolnavi 3-4 sptmni, uneori ajungnd la
6.
Salmonella typhi ajunge n ficat, colecist, splin, mduva osoas, esutul limfoid al intestinului,
determinnd inflamarea acestora. La nivelul intestinului, afeciunea poate cauza sngerri intestinale
sau chiar perforarea intestinului.
Prin orificiul format n peretele intestinului se scurge coninutul intestinal, n cavitatea abdominal,
scurgeri ce provoac iritaia i inflamarea peritoneului, determinand peritonita, afeciune ce poate fi
fatal.
Febra tifoid - Diagnostic
Diagnosticarea febrei tifoide se bazeaz pe cutarea bacilului prin hemocultur sau coprocultur.
Febra tifoid - Tratament

Tratamentul febrei tifoide se bazeaz prin administrare de antibiotice administrate ntre 10 i 15

zile.
Exist vaccin mpotriva febrei tifoide ns este recomandat doar persoanelor care cltoresc n rile
unde pot fi expuse bolii.
Netratat, boala poate fi mortal.
O variant de mbolnvire, cu simptome moderate, este paratifosul, n care agentul nu este
Salmonella typhi, ci Salmonella paratyphi.
Graviltatea bolii depinde de riscul eliberrii n snge a endotoxinelor bacteriene responsabile de
grave tulburri cardiace (miocardit, colaps cardiovascular), digestive (perforaie i hemoragie
intestinal) i neurologice (encefalita).

Holera boala infectioasa intestinala, contagioasa, cauzata de o bacterie, vivrionul holeric (Vihrio
cholerae, varietatea el Tor). Diseminarea sa este favorizata de absenta igienei. Pot fi observate atat
pandemii cat si atingeri sub forma unor focare izolate. Zonele geografice afectate, in principal sunt
Asia, Orientul Mijlociu, Europa si, in ultimii ani, Africa siAmerica de Sud.
Cauza - Holera se transmite, in principal, fie prin ingestia de apa poluata de dejectiile umane
infectate, fie prin ingestia de alimente sau bauturi contaminate, sau chiar prin crustacee infectate
ingerate. Vibrionul holeric, introdus in organismul uman, produce o enterotoxina care altereaza
peretele intestinului suhpre fara sa-l distruga.
Simptome si evolutie - Dupa una pana la cinci zile de la eontaminare, se declara brusc o diaree, cu
varsaturi abundente si crampe musculare. Subiectul nu are febra. Diareea devine curand lichidiana,
gravitatea bolii rezidand in amploarea deshidratarii. La copil si la subiectul varstnic riscul e inca si mai
mare, deoarece deficitul in apa este deosebit de rapid, marcat printr-o pierdere in greutate si printr-o
infundare a ochilor in orbite, insotite de un soc hipovolemic (insuficientacirculatorie)
cu hipotensiune (caderea tensiunii arteriale) si oligurie (scaderea cantitatii de urina excretata).
Tratament - Tratamentul se bazeaza pe inlocuirea pierderilor de lichid prin administrarea, timp de
cateva zile fie prin perfuzie intravenoasa, fie pe cale orala daca nu mai au loc varsaturi, a unei
preparatii standard prescrisa de organizatia mondiala a sanatatii. Un tratament antibiotic poate fi
prescris pentru evitarea propagarii in intregul organism.
Prevenire - Aceasta se bazeaza pe masuri sanitare privind circuitul apelor folosite si latrinele si pe
reguli de igiena simple: curatenia perfecta a alimentelor si mainilor, apa de baut la sticle capsulate sau
fiarta. Putin eficace, vaccinul clasic nu mai este recomandat: sunt in curs de evaluare noi vaccinuri.

Dizenteria - Generaliti
Germenul, care atac mucoasa intestinului gros, se rspndete prin mncare, ap i scaune infestate,
iar mutele contribuie la rspndirea ei.
Toxinele din intestinul gros trec prin pereii intestinului n fluxul sanguin cauznd grave tulburri
circulatorii, inflamarea miocardului, meningelui, encefalului i ale articulaiilor. Dizenteria se
manifest dup o perioad incubaie a germenului de la 3 la 7 zile, debutnd cu manifestri digestive.
Dizenteria - Cauza
Dizenteria este cauzat de diverse specii de Shigella: cel mai periculos germen este Shigella
dysenteriae productor de exotoxin care care poate cauza paralizie i tulburri ale sistemului nervos
central.
n ara noastr infeciile sunt de regul cauzate de germenii Shigella sonnei i Shigella flexneri mai
puini periculoi i care provoc diaree uoar.
Dizenteria - Ci de transmitere
Transmiterea dizenteriei se face prin mecanism fecal-oral, pe cale habitual, hidric i alimentar,
receptivitatea fiind general, dar maxim la copii (cu vrste de la 6 luni pn la 5 ani) i btrnii.
Dizenteria - Simptome

Simptomele dizenteriei sunt febr, ameeal, grea, colaps circulator, dureri abdominale
predominant n timpul scaunelor, din cauza ulceraiilor existente pe intestinul gros, scaune dese,
diareice, bogate n mucus, striate cu snge.
n ciuda unui tratament atent dizenteria poate deveni cronic. Diareea i balonarea alterneaz cu
constipaie. Bolnavul cronic este un purttor periculos de bacterii.
Dizenteria are de obicei o evoluie benign, autolimitat, dar cu risc de portaj de germeni, uneori
boala putnd evolua n forme severe sau toxice (la aduli) sau chiar letale, n cazul dizenteriei cu
Shigella dizenteriae.
Dizenteria - Diagnostic
Diagnosticul pentru dizenterie se stabilete n baza acuzelor caracteristice, anamnezei
epidemiologice, semnelor clinice obiective, a scaunelor relevante i a rezultatelor examinrilor
bacteriologice.
Dizenteria - Tratamentul
Tratamentul dizenteriei se recomand numai de medicul specialist i numai cu reet medical se
poate ridica tratamentul antibiotic.
Tratamentul dizenteriei se bazeaz la nceput pe sulfonamid, dar germenii au devenit, n timp,
rezisteni la sulfonamide, de aceea n prezent se prescriu alte antibiotice, cu spectru larg.
Acest tratament medicamentos trebuie nsoit de un regimul alimentar corespunztor: bolnavul 1-2 zile
nu trebuie s mnnce nimic, ns trebuie s consume multe lichide i repaus la pat.
n zonele supuse riscului de a fi infestate, tacmurile se vor opri, apa trebuie consumat doar dup
fierbere, mncarea trebuie fiart i pasteurizat.
Se recomand izolarea pacientului pe toat perioada tratamentului, din cauz
c dizenteria este o boal ce trebuie declarat autoritilor de sntate public.

Ce este hepatita?
Hepatita reprezint o inflamaie a ficatului. Hepatita este cea mai frecvent dintre toate bolile
contagioase grave. Cel mai des ntlnite sunt hepatitele de tip A, B, C i mai rar D i E.
Alte tipuri de hepatit sunt determinate de abuzul de alcool, utilizarea de droguri sau de
medicamente, precum i de ingestia de toxine din mediul nconjurtor.
Hepatita este grav, deoarece afecteaz numeroasele funcii ale ficatului, cum ar fi producerea bilei
(care contribuie la digestie), reglarea compoziiei chimice a sngelui sau eliminarea substanelor
potenial nocive din fluxul sangvin.
Cele cinci virusuri care provoac hepatita se pot transmite n diferite moduri.
n general, faza acut a bolii dureaz ntre dou i trei sptmni; vindecarea complet necesit circa
nou sptmni. Dei majoritatea pacienilor se vindec cu imunitate pentru ntreaga via, un numr
mic de victime ale hepatitei (sub 1%) mor n faza acut. Alii pot
face hepatit cronic, boal n care ficatul rmne inflamat timp de ase luni sau mai mult. Aceast
afeciune poate determina cirozai chiar moartea.
Hepatita - Cauze
n cazul hepatitei virale, severitatea i durata bolii sunt determinate n mare parte de virusul
care a provocat-o.
Hepatita A, contractat cel mai frecvent oral, prin contaminarea cu fecale a alimentelor sau apei,
este considerat cea mai puin periculoas form a bolii, deoarece nu duce la inflamaie cronic a
ficatului. Virusul hepatitei A se transmite, de obicei, prin manipularea improprie a
alimentelor, prin contact cu persoane din cas, prin jucriile comune la grdiniele de zi i prin
consumul de crustacee crude provenind din ape poluate.
Hepatita B apare ca urmarea a infectrii cu cel mai rspndit virus hepatitic.
Virusul poate fi transmis de la mam la copil, la natere sau ntre aduli i copii, putnd infecta familii
ntregi. Hepatita B se poate transmite i prin contact sexual, transfuzii de snge i folosirea n comun
a acelor de ctre utilizatorii de droguri intravenoase. Majoritatea pacienilor cu hepatit B se vindec

complet, dar un mic procent dintre ei pot dezvolta hepatit cronic, ciroz hepatic sau cancer
hepatic.
Hepatita C se transmite, de obicei, prin contact cu snge sau ace contaminate. Hepatita C poate
evolua fr nici un fel de simptome. 20-30% din purttorii cronici fac ciroz n urmtorii 10 ani.
Hepatita C se poate transmite prin transfuzii de snge.
Hepatita D apare doar la persoanele cu hepatit B, avnd tendina s mreasc gravitatea acesteia.
Ea se poate transmite de la mam la copil i prin contact sexual. Cel mai rar dintre cele cinci virusuri
hepatitice, virusul hepatitei D este i cel mai periculos, deoarece implic dou forme ale bolii
evolund concomitent.
Hepatita E apare mai ales n Asia, Mexic i Africa.
Hepatita alcoolic, toxic i medicamentoas poate produce simptome i inflamaie a ficatului
similare celor rezultnd din hepatitele virale.
Hepatita - Simptome
Multe cazuri de hepatit rmn nediagnosticate, deoarece hepatita seamn la debut cu gripa i
evolueaz fr o simptomatologie specific. Totui, semnele care indica c putei suferi
de hepatit sunt: pierderea poftei de mncare, oboseala, durerile musculare sau articulare, grea i
vrsturi, durerile abdominale.
Dintre simptomele mai rare fac parte apariia urinei nchise la culoare, scaunele de culoare
deschis, icterul, starea mental alterat, stupoare sau com.
Hepatita - Diagnostic
Cnd simptomele pacientului sugereaz o hepatit, diagnosticul se face pe baza analizelor de snge.
Medicul poate, de asemenea, s solicite o biopsie de ficat (o prob de esut), pentru a determina
extensia deteriorrilor la nivelul ficatului. Biopsia se face, de obicei, prin introducerea unui ac n ficat
i extragerea unui fragment de esut, care este trimis pentru analiz unui laborator.
Interferonul ajut la eliminarea virusului hepatitic
Abordare convenional n tratamentul hepatitelor virale constau n repaus i regim alimentar prescris
de medic. n toate tipurile dehepatit, o alimentaie corect este o parte important a tratamentului.
n mai multe cazuri, alimentaia adecvat nseamn un regim simplu, cu mese hrnitoare, bine
echilibrate, care asigur caloriile necesare. n cazul hepatitelor non-virale, un pas important n
vindecare este ndeprtarea total a consumului de alcool sau a toximedicamentului.
n hepatita virale sau non-virale care se afl n stadiul acut, trebuie evitat consumul de buturi
alcoolice, ntruct eforturile organismului de a metaboliza alcoolul constituie o sarcin suplimentar
pentru ficatului deja lezat.
Persoanele cu hepatite virale trebuie s fie contiente c pot transmite boala partenerului partenerul
su, prin contact sexual, mai ales n cazul hepatitei B.
Un medic de familie poate, n general, s asigure, ngrijirile pacienilor cu orice tip de hepatit.
De asemenea, ngrijirile pot fi acordate de un hepatolog sau un gastroenterolog. Internarea n spital
nu este, de obicei necesar, exceptnd cazul n care pacientul nu poate s mnnce sau s bea, ori
dac vomit.
Medicamentul Interferon este utilizat, de obicei, pentru tratamentul cazurilor cronice de hepatit B
i hepatit C. S-a demonstrat cInterferonul ajut organismul s elimine virusul, reducnd astfel
riscul de ciroz. n anumite cazuri de hepatit medicii prescriucorticosteroizi pentru suprimarea
inflamaiei.
Utilizarea acestor medicamente pentru controlul hepatitei este ns controversat, deoarece ele pot
avea efecte secundare care afecteaz sistemul imunitar.
O persoan poate s rmn purttoare de hepatit B sau hepatit C ct timp virusul este prezent
n snge, chiar dac toate simptomele au disprut.
Hepatita - Femeile nsrcinate
Hepatita la femeile gravide nu mrete, de obicei, riscul de defecte congenitale sau alte probleme ale
sarcinii, iar infecia copilului n uter este rar.
Totui, dac mama are hepatit B, copilul poate contracta boala la natere. Vaccinarea
contra hepatitei de tip B, administrat copilului imediat dup natere, va reduce semnificativ acest
risc.
Utilizate adecvat, terapiile neconvenionale pot contribui la reducerea inflamaiei din ficat i la
ameliorarea simptomelor hepatitei. Inadecvat utilizate ns, unele dintre aceste tratamente pot

determina distrugeri suplimentare ale ficatului sau pot duce la alte complicaii. n general, hepatita nu
se preteaz la automedicaie.
Alimentaia n hepatitele acute sau cornice const n consumul mrit de fibre, inclusiv de cereale
,semine integrale, fructe i legume, de fasole uscata i mazre. Aceste stimuleaz eliminarea acizilor
biliari, toxinelor care se acumuleaz n ficat.
Plantele care pot fi utilizate n hepatite
Homeopaii prescriu uneori Phosphorus pentru reducerea inflamaiei i calmarea simptomelor
hepatitei. Alte remedii natural sunt Taraxacum officinale, Lycopodium i Chelidonium majus, n funcie
de simptomele individuale.
Hepatita - Prevenie
Pentru evitarea hepatitei un rol esenial l joac o bun igien personal. O msur de prevenie este
vaccinarea, n cazul hepatitei de tip B. Obiceiurile personale igienice vor contribui la reducerea
rspndirii hepatitei A i hepatitei E. n zonele n care exist riscul de mbolnvire, se recomand
fierberea apei, pregtirea (coacere) corect a alimentelor i curarea de coaj a fructelor.
Persoanele care lucreaz n serviciile de sntate implicate n tratamentul pacienilor cu hepatit B, C
sau E trebuie s i spele minile, aternuturile i hainele cu spun i ap fierbinte, mai ales n primele
dou sptmni ale bolii, cnd pacientul este mai contagios.
Persoanelor care plnuiesc s cltoreasc n ri n care hepatita este frecvent li se recomand
vaccinarea sau injeciile cu imunoglobuline. nainte de plecare.

1. ALARMA AERIAN 1.1. Pentru cei ce se gsesc la locul de munc: - s execute

msurile prevzute la acest semnal, nsuite cu ocazia instruirii de protecie
civil; - se ntrerupe lucrul sau alte activiti; - acionai cu calm i nu
producei panic; - se ntrerupe iluminatul exterior i interior (pe timp de
noapte), cu excepia iluminatului camuflat; - se ridic masca contra gazelor i
se trece n poziia "de mar"; - se ocup, ct se poate de repede locul n
adpost; - conductorii mijloacelor de transport sunt obligai s se opreasc
imediat, s deschid uile, s deconecteze mijlocul de transport de la reeaua
electric de contact i n urma pasagerilor s se grbeasc spre cel mai
apropiat adpost; - s asculte i s execute msurile stabilite de organele de
protecie civil. 1.2. Pentru cei ce se gsesc n localurile publice: - s asculte
cu atenie comunicatele despre locurile cele mai apropiate de adpostire i s
se ndrepte ctre acestea; - s-i pun mijloacele de protecie individuale n
stare de pregtire. 1.3. Pentru cei ce se gsesc acas: - se oprete gazul, se
deconecteaz aparatele electrice i sursele de iluminat, se stinge focul n
sobe; - se imbrac copiii i se iau mijloacele individuale de protecie (m.c.g.
se trece n poziia "de mar"); - se anun vecinii, dac nu au auzit semnalul;
- se ia trusa sanitar, documentele de identitate, rezerva de ap i alimente
i se intr ct mai repede n locurile de protecie, sau dac nu sunt, n
adposturi naturale. 1.4. Pentru cei pe care semnalul i-a prins n strad: - se
prsete mijlocul de transport imediat ce acesta s-a oprit; - se trec n stare
de pregtire mijloacele de protecie individual i se ocup repede cel mai
apropiat adpost; - dac nu reuii s ocupai un adpost, ndreptai-v spre
cea mai apropiat ncpere subteran, trecere subteran, tunele sau culoare,
n lipsa acestora folosii orice an, rp, groap, tranee, sau alte adposturi
naturale. La sate n afara de msurile menionate mai sus, vitele se mn n
locuri adpostite (rpe, vlcele, cariere). 2. ALARM LA DEZASTRE - deschidei
aparatele de radio i televizoarele i ascultai regulile i msurile transmise
de organele de protecie civil; - pregtii rezerva de alimente, medicamente

i mbrcminte, adecvat situaiei ordonate; - semnalai organelor de

protecie civil urmri ale calamitii sau catastrofei (dac le observai); - nu
producei panic, nu rspndii zvonuri. 2.1 n cazul contaminrii chimice fiecare locuitor este obligat: - s mbrace imediat m.c.g. sau mijloacele
improvizate (banderol vat-tifon) i dispozitivele de protecie a pielii
(nclminte, mnui); - s ia rezerve de ap, alimente, medicamente,
obiecte de prima necesitate, documentele de identitate; - dac v adpostii
n locuina sau n camera de lucru, terminai rapid aciunea de ermetizare
(etaneizare) a uilor i ferestrelor ncperii cu esturi, band adeziv,
leucoplast, scotch; n ncperi cu sobe se nchid courile, se astup orificiile i
fisurile; - animalele se mut n amenajrile pregtite din timp i se va executa
controlul etaneizrii magaziilor, depozitelor, fntnilor, recipientilor cu ap,
cpielor; - dup ce pericolul de contaminare a trecut, regulile de comportare
ulterioar v vor fi comunicate de organele de protecie civil. FR
APROBAREA ORGANELOR DE PROTECIE CIVIL NU DEZBRCAI MIJLOACELE
INDIVIDUALE DE PROTECIE I NU PRSII ADPOSTUL SAU NCPERILE
ETANE ! 3. NCETAREA ALARMEI Dup comunicarea acestui semnal populaia
ationeaz n concordan cu situaia fiecruia: - muncitorii, funcionarii, elevii
i studenii se ntorc la locurile de munc sau ntrerup lucrul pentru
nlturarea urmrilor atacului; - populaia nencadrat n munc i copiii se
ntorc acas i acioneaz n funcie de comunicrile primite; - se reiau
activitile sociale n localitile rurale. TOAT POPULAIA TREBUIE S FIE
PREGTIT PENTRU EVENTUALITATEA REPETRII ALARMEI I S URMREASC
CU ATENIE COMUNICRILE I SEMNALELE ORGANELOR DE PROTECIE CIVIL
!

Vulcan
Vulcanul este formaiunea geologic de form conic format din acumularea materialelor rezultate
din erupia magmei dintr-un focar situat la adncime n manta sau scoara unui corp ceresc (precum
planeta Terra), printr-o deschiztura a scoarei denumit ventr vulcanic. Magma este un amestec
lichid compus din diferite minerale care se afl n stare topit, gaze i buci solide de diferite roci.
Genez
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecrui strat geologic este determinat de
greutatea specific a rocilor componente. Astfel n centru (miezul Terrei) se gsesc cele mai grele
elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade
Celsius), fapt ce determin topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzeaz presiuni
deosebit de mari, gazele cautnd sa strpung straturile de la suprafaa Pmntului. Rocile
vecine magmei sufer procese de transformare, fiind numiteroci metamorfice.
Un vulcan se formeaz prin ridicarea scoarei, alctuind conul vulcanului, sub presiunea gazelor i
magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafa printr-un crater (deschidere cu forme si
diametre diferite). Un crater puin adnc se numete pater.[necesit citare]
Cu toate c vulcanii sunt n general asociai cu fenomenul de distrugere, ei au i unele efecte pozitive:
minerale din adncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani s fie foarte fertil; ei creeaz noi forme
de teren pe fundul mrilor, iar studiul vulcanilor contribuie n mod semnificativ la nelegerea noastr
cu privire la interiorul Terrei.

Erupie
Fenomenul ieirii magmei la suprafa este denumit erupie i are loc acolo unde scoara
terestr opune cea mai mic rezisten. Acest punct de rezisten redus este reprezentat de
crpturile din scoar sau de limitele dintre plcile tectonicecontinentale (ex. vulcani din Indonezia,
din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.
Erupia vulcanului este nsoit de cutremure de pmnt, erupie de gaze, cenu, bombe vulcanice
(fragmente rupte din crater) i lav (vscozitatea ei difer dup reacia acid sau bazic a lavei) care
se solidifica prin rcire.
Erupiile vulcanice sunt de dou feluri:

erupia efuziv este o erupie vulcanic silenioas, care scoate la suprafa lav bazaltic
cu vitez mic (erupiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).

erupie exploziv este o erupie puternic a unui vulcan care arunc n aer materia pe
distane uriae; lava e srac n silicat; poate fi foarte periculoas pentru locuitorii aflai n
apropiere de locul erupiei.

Erupia ncepe printr-un jet fierbinte de gaze i vapori de ap, nsoit de materiale solide de diferite
dimensiuni (cenu, bombe vulcanice, blocuri compacte), dup care lava incandescent ncepe s
curg sub forma unor toreni sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.
Dupa ieirea lavei, erupia se linistete, dar continu s ias gaze. La mult timp dupa ncetarea
erupiei, activitatea vulcanic poate continua cu emanaii de gaze reci (este cazul mofetelor
din Romnia) sau cu formarea de ghizere. Vulcanii, ca stare, pot fi stini sau activi. Cei din
prima categorie se ntlnesc i n Romnia (Oa, Guti). Vulcanii activi pot avea erupii
frecvente (Stromboli-Italia, Maua Loa-Hawaii) sau dimpotriv pot erupe doar dup mari
perioade de pauz, chiar secole, precum vulcanul Vezuviu din Italia.
Clasificare
Dup perioada de formare:

2.

3.

vulcani tineri

vulcani btrni

Dup activitate:

vulcani activi, care continu s erup (ca. 600[1])

vulcani inactivi (stini), a cror activitate a ncetat cu milenii n urm i care nu mai au
camer magmatic.

vulcani adormii, care nu au avut activitate o perioad mai lung de timp, de ordinul a
sute sau chiar mii de ani, dar care au potenialul de a erupe n viitor. De regul
acetia sunt cei mai periculoi i pot produce erupii de tip exploziv.

Dup tipul de manifestare a erupiei:

de tip islandic, cu erupii liniare de lave fluide, fr explozii

de tip hawaian, cu erupii centrale linitite de lave fluide

de tip strombolian, cu erupii de lave fluide i explozii ritmice de gaze

de tip vulcanian, cu erupii de lave vscoase care, dup consolidarea n coul vulcanic,
vor fi expulzate sub form de cenu i bombe vulcanice prin explozii puternice ale
gazelor

de tip peleean, cu erupii de lav vscoas care se ridic n forma unui stlp

de tip Bandai-San, la care exploziile foarte puternice arunc n aer vechiul aparat
vulcanic

1)
grindina este o precipitatie solida, ce cade in zilele calduroase de vara din norii Cumulonimbus.
4.

Boabele de grindina au aspect sferoidal, conic sau neregulat si sunt alcatuite dintr-un nucleu in jurul caruia
apar mai multe straturi de gheata. Dimensiunile fragmentelor variaza, putand ajunge si pana la 90 mm.

5.

[preload=http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/06/formele-grindinei-262300.jpg]

6.

Cum se formeaza grindina

7.

Aparitia grindinei este legata de prezenta norilor Cumulonimbus, nori cu dezvoltare mare pe verticala, in
interiorul carora apar curenti descendenti si ascendenti. Forma primara a grindinei este reprezentata de un
bob de mazariche moale format in partea de sus a norului. Incepand din acest moment curentii descendenti
si ascendenti vor transporta acest fragment atat spre baza norului (curentii descendenti), cat si spre partea
superioara a norului (curentii ascendenti). Astfel in calatoria lui, fragmentul va fi acoperit de straturi de
gheata transparenta ( atunci cand este adus de curentii descendenti spre zona mediana) si de gheata
opaca ( in zona superioara a norului unde temperatura este mai scazuta). In clipa in care va capata o
greutate capabila sa invinga forta curentilor ascendenti , fragmentul respectiv va porni spre suprafata
terestra. O cauza importanta in formarea grindinii o reprezinta temperatura partii superioare a norilor ce
trebuie sa se situeze intre -30 si 60 grade Celsius. Grindina cade intotdeauna in semestrul cald ( nu se
produce niciodata atunci cand temperatura la sol este < 0 grade) fiind intotdeauna insotita de averse
puternice, vijelii si descarcari electrice.

Vulnerabilitatea unei zone este redata prin frecventa zilelor cu grindina din arealul respectiv. In Romania zonele
cele mai vulnerabile sunt localizate in partea central sudica a tarii (Campia Romana, Subcarpatii Curburii,
Subcarpatii Getici si Podisul Getic), zone caracterizate prin dezvoltarea mare a norilor convectivi. Aici numarul
zilelor cu grindina se situeaza intre 5-10, in cursul unui an. Zonele cu vulnerabilitate mica (sub 5 zile cu grindina),
apar in zonele de influenta estica si continentala (Moldova), pontica (Delta Dunarii si Marea Neagra), in zonele
de influenta vestica (Campia de Vest) si in zonele cu foehn.
8.

Efectele grindinei

9.

Prin actiunea de izbire grindina poate cauza prejudicii majore asupra culturilor agricole, poate deteriora
acoperisurile imobilelor sau caroseriile masinilor. Sunt cunoscute cazuri in care din cauza dimensiunilor mari
ale fragmentelor au murit 300 de persoane in Bangladesh. Pe teritoriul Romaniei in data de 20 iunie 1997 in
2 localitati din judetul Dolj au murit 4 persoane. Martorii spun ca dimensiunile unui fragment depaseau
marimea unui ou de strut, stratul de grindina atingand atunci cca 50 cm. De asemenea la 3 saptamani dupa
vijelie pe camp inca mai erau iepuri morti, iar in crang nu se mai auzea ciripit de pasari. Fragmente cu
dimensiuni mari (cca 80 mm) au fost inregistrate si in Comuna Rucar la data de 13 august 1999. Alte zone
in care s-au inregistrat furtuni cu grindina mare sunt in:Braila (7 iunie 1880); Iasi (4 august 1950); Bucuresti
Baneasa (18 iunie 1979); Oradea (31 iulie 1991).

10. Combaterea fenomenului de grindina

11. Utilizarea rachetelor , tunurilor si a avioanelor pentru insamntarea norilor, constituie o preocupare continua
in zonele afectate de grindina. Pentru livezile de pomi fructiferi si pentru podgoriile de vita de vie se
utilizeaza plasele antigrindina. Acestea pot suporta greutati destul de mari si au pozitie inclinata pentru o
mai buna descarcare a grindinei.

SECETA este un hazard climatic cu o perioada lunga de instalare si este caracterizata prin
scaderea precipitatiilor sub nivelul mediu cu efecte directe asupra mediului si in primul rand
asupra culturilor agricole.
Cauzele ce au dus la apacauze antropice, un exemplu foarte bun fiind
DEFRISARILE.ritia secetei sunt legate de interventiile umane, de modificari in
circulatia generala a atmosferei, cat si de anumite consecinte Seceta poate afecta:
-sanatatea populatiei;
-confortul uman acasa,la munca si in spatiul urban;
-degradarea starii mediului inconjurator;
-integritatea cladirilor;
-suprasolicitarea infrastructurii de apa potabila si canalizare.
Cateva dintre masurile de prevenire pentru ca agricultura sa nu fie dezastruoasa din
cauza secetei sunt:
-stabilirea unei structuri de cultura specifice zonei pedoclimatice;
-alegerea unor soiuri rezistente la conditiile nefavorabile;
-realizarea conditiilor optime de crestere si dezvoltare a plantelor prin
fertilizare,irigare;
-combaterea buruienilor ai agentilor patogeni.

RISCUL SECETELOR N REPUBLICA MOLDOVA

Aspecte generale. Secetele pot fi considerate cele mai complexe fenomene
climatice, deoarece la declanarea lor particip mai muli factori i anume:
precipitaiile atmosferice, rezerva de ap din sol accesibil plantei, umezeala i
temperatura aerului, evapotranspiraia, viteza vntului etc., acetia fiind principalii
parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos
La acetia se mai adaug i ali factori care definesc caracteristicile
suprafeei active (trsturile reliefului, solului, adncimea pnzei freatice, gradul de
acoperire cu vegetaie etc.), factori care definesc particularitile fiziologice ale plantei
(cum sunt soiul i faza de vegetaie, gradul de rezisten la uscciune), ca i factori
care evideniaz influena antropic asupra mediului (starea terenului i agrotehnica
folosit care pot facilita epuizarea apei din sol).
Ca fenomen meteorologic complex seceta se caracterizeaz, n general, prin
absena precipitaiilor, ca i prin creterea evapotranspiraiei poteniale.
Pe de alt parte, vnturile calde i uscate (suhoveiurile), cu viteze mari, contribuie
i ele la creterea evapotranspiraiei i la reducerea umezelii, att din sol ct i din aer.
n timpul desfurrii perioadei de vegetaie, diferitele culturi i asociaii vegetale
prezint cerine variate fa de necesarul de ap, astfel c o perioad de secet nu
afecteaz simultan ntregul covor vegetal cultivat sau natural.
Dup intensitate se deosebesc mai multe tipuri de secete (foarte puternice,
puternice, moderate, slabe).
Secete foarte puternice se semnaleaz n anii, cnd n perioada de vegetaie cad
precipitaii mai puin de 50% din norm, iar temperatura medie a aerului ntrece
media climatic cu 3 4C. Secetele puternice au loc atunci, cnd cantitatea de
precipitaii constituie 60 70% din norm, iar temperatura medie a aerului n
aceast perioad ntrece norma cu 2C. Secetele moderate se semnaleaz n acei ani
cnd cad 70 80% din norma de precipitaii iar anomalia pozitiv a temperaturii
alctuiete 1,0 1,5C.
La creterea gradului de intensitate a secetei, fiecare component din complexul
de factori naturali sau antropici particip cu o pondere difereniat, n raport de
anotimp, de faza de vegetaie, de lucrrile agrotehnice etc.
Seceta n Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii,
reprezentnd trstura specific a climei regionale, condiionate de distribuia
neuniform n timp i spaiu a precipitailor atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale
temperaturii aerului.
Evalurile arat c deficitul de precipitaii atmosferice este specific practic pentru
tot teritoriul republicii. Astfel evaluarea teritoriului Republicii Moldova dup gradul de
ariditate n conformitate cu indicii utilizai n practica internaional (conform
raportului dintre suma de precipitaii R i evapotranspiraia potenial E0), arat c
cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide i
semiaride cu probabilitate mare de apariie a secetelor i dezvoltare a proceselor de
deertificare.
Deficitul de precipitaii i repartiia foarte neuniform a lor condiioneaz secete
frecvente i intensive. Probabilitatea apariiei secetelor foarte puternice ( 50% din
norma climatic a precipitaiilor) cu consecine catastrofale n unele luni ale perioadei
de vegetaie pe teritoriul republicii constituie 11 - 41%.

n ultimele dou decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, i ele devin tot mai
intensive. Aa, n perioada anilor 1990 2011 pe teritoriul republicii s-au
nregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu
secete de diferit intensitate, care au dus la scderea recoltei culturilor agricole.
n anii 1990, 1992, 2003, secetele s-au prelungit pe parcursul ntregii perioade de
vegetaie (lunile IV - IX), n restul anilor secetele s-au semnalat vara i toamna.
Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei detaliate dup
ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a stabilit c valoarea CHT 1,0 caracterizeaz
o umiditate suficient, CHT 0,7 indic o clim secetoas, CHT = 0,6 o secet
uoar, CHT 0,5 osecet puternic i foarte puternic.
Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezint un proces treptat cu
consecine negative de lung durat. Dei, ele nu conduc nemijlocit la pierderi de viei
umane, de foame pot suferi zeci i sute de mii de oameni. De aceea, dup pierderile
materiale (22%), secetele n lume cedeaz doar cicloanelor tropicale (30%), iar dup
efectul social acest fenomen nu are asemnare.
n Republica Moldova secetelor le revine 12,5% din numrul total de hazarduri.
Seceta conduce la mari pierderi de producie agricol. Deosebit de grele au fost
consecinele ei n trecut, mai ales atunci cnd doi-trei ani la rnd erau secetoi.
Cele mai intensive pe teritoriul Moldovei pot fi considerate secetele din anii 1896,
1899, 1928, 1946, 2003, 2007, 2011. Astfel de secete, n trecutul nu prea ndeprtat,
sorteau lumea la foame care, n cutarea surselor de existen, prsea locurile
natale. Urmrile secetei din anul 1946 a creat o situaie deosebit de grav pentru
populaia Moldovei, conducnd la foamete pe parcursul anilor 1946-1947. Aceast
foamete a fost determinat nu numai de urmrile grave ale secetei, dar i de ali
factori colaterali.
n tab.1 este indicat cantitatea de precipitaii n anii secetoi i recolta la hectar
a principalelor culturi cerealiere n Moldova.
Consecinele secetei snt determinate att de gradul intensitii, duratei, ct i de
suprafaa afectat. Secetele ce cuprind o suprafa de pn la 10% din teritoriul
Moldovei au fost evaluate drept locale; 11-20% se consider vaste; 21-30% foarte
vaste; 31-50% extreme, iar mai sus de 50% se apreciaz ca secete catastrofale,
deoarece cauzeaz pierderi mari economiei naionale. Calculele au fost efectuate
pentru fiecare anotimp i an n parte.
Pentru teritoriul Moldovei n anotimpul de primvar predomin secetele vaste i
catastrofale, vara mai frecvent se manifest secetele extreme, iar toamna o frecven
mare o au secetele catastrofale
Msurile de atenuare i combatere a secetelor. Dup cum se cunoate,
pentru atenuarea riscurilor declanate de fenomenele secet n agricultur se folosesc
mai multe metode: irigaiile, cultivarea speciilor de plante rezistente la uscciune i
secet, aplicarea unor sisteme agrotehnice avansate, utilizarea fertilizanilor.
Cele mai eficiente msuri snt irigaiile. Acestea influeneaz regimul hidrologic al
solului i al stratului de aer inferior avnd rol dublu: pe de o parte, asigur umezeala
productiv necesar plantelor, iar pe de alta, reduc efectul termic i diminueaz
procesele de evapotranspiraie.
n funcie de nivelul tehnologic al societii respective se pot utiliza diferite tipuri
de irigaie: pe baza aspersoarelor, pe baza canalelor de irigaii taluzate sau
netaluzate, sau prin picurare care reduce pierderea de ap i energia folosit pentru
aduciune.
Irigaiile trebuie s fie folosite, avnd la baz o supraveghere sinoptic corect. n
caz contrar aplicarea irigaiilor nu numai c nu este rentabil, dar pot declana alte
riscuri i agrava evoluia peisajului agricol n sens nedorit. Pentru asigurarea eficienei
acestor lucrri care s asigure o evoluie normal a peisajului agricol snt necesare
msuri de monitoring.
Pentru creterea rezistenei culturilor agricole la condiiile de regim termic nalt i
deficit mare de umezeal productiv n sol, se efectueaz lucrri de selecie i
ameliorare a plantelor de cultur, care s duc la obinerea unor hibrizi cu sistem
radicular mai profund, ce vor putea utiliza rezerva de ap din orizonturile adnci.

Pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenelor menionate se mai

folosesc aa msuri ca: amplasarea ecologic a culturilor agricole, sdirea fiilor de
protecie, utilizarea ogoarelor negre, reinerea zpezilor, termenii i norma optim de
semnat, prelucrarea difereniat a solului.