CE ESTE FRUMOSUL?

Estetica, an II, sem. I

Arte Decorative

In cartea sa intitulata D'Aquino despre frumusete, Christopher Scott Sevier afirma ca una
dintre cele mai succinte definitii ale frumosului ii apartine lui Toma d' Aquino, care considera ca
numim frumos acel lucru ce ne provoaca placere atunci cand il privim 1
Definitia contine atat aspectele obiective, cat si cele subiective ale notiunii de frumos, cele
obiective facand referire la natura intrinseca a frumusetii si contribuind nemijlocit la trairea subiectiva.
Teoria lui Toma d'Aquino tine cont atat de aspectele obiective cat si de cele subiective ale frumosului,
pentru ca atat obiectele frumoase (lucruri, oameni, actiuni, etc) dar si cei ce percep aceste obiecte
(receptorii) sunt necesare pentru ca experienta umana a receptarii frumosului sa se petreaca. Frumosul
se gaseste in lucruri, adica este o calitate a lor, dar experienta sau judecata estetica necesita receptori,
iar d'Aquino descrie experienta trairii frumosului prin prisma efectelor pe care acesta le are asupra
receptorilor umani.2
In scrierile sale, d'Aquino imparte trasaturile obiective, care impreuna constituie natura
frumusetii insasi, in trei categorii ce tin de:

proportie (armonie)

integritate (perfectiune)

splendoare (culoare)
Analiza trasaturilor obiective nu face referire directa la frumos, ci mai degraba la lucrurile

frumoase. Pentru ca frumusetea acestor lucruri se bazeaza pe trasaturi obiective, putem trage concluzia
ca frumusetea este obiectiva.
Dar, pentru ca experienta receptarii frumosului sa aiba loc, este nevoie si de conditii subiective.
Trasaturile obiective pot fi prezente, insa fara un receptor capabil sa perceapta si sa(-si) traduca
inteligibil aceste trasaturi nu exista nici experienta estetica, nici placere estetica.
Toma d'Aquino ne ofera astfel o viziune asupra frumusetii, atat din punct de vedere al
trasaturilor obiective cat si al trairilor subiective cu 500 de ani inainte ca Immanuel Kant sa
popularizeze o teorie usor similara.

1Sevier, Christopher Scott, Aquinas on beauty, London: Lexington Books, 2015, pag. 4
2Sevier, Christopher Scott, Aquinas on beauty, London: Lexington Books, 2015, pag. 4

In Eseuri despre frumusete (publicata prima oara in 1790), Lord Jeffrey Francis descria
frumusetea ca acea proprietate a obiectelor prin care sunt ''recomandate'' gustului/ (sau) ca reversul
urateniei/ (sau) ca subiectul principal al dragostei sau adoratiei.3
Aceasta descriere nu reprezinta insa, practic, mai mult decat semnificatia cuvintelor care o
compun si nu defineste notiunea in sine. Daca perceptia frumosului ar fi, ca si perceptia culorii, o
simpla senzatie si daca gustul ar fi un simt distinct si original, ca auzul sau vazul, aceasta ar fi singura
definitie care s-ar putea da, a simtului sau a obiectului si singurul lucru pe care l-am putea face in
investigarea celui din urma, ar fi sa 'digeram' si sa enumeram circumstantele in care acesta s-ar
prezenta organului (de simt) in cauza.4
Culoarea este o particularitate a obiectelor pe care, la nivel uman, o cunoastem cu ajutorului
ochilor, prin vaz. Cand mentionam culoarea anumitor obiecte nu explicam culoarea ci definim obiectele
carora le apartine, printr-o trasatura. Totusi cineva care n-a vazut niciodata culori, n-ar putea sa
inteleaga acest tip de definitie. Notiunile complexe pot fi, intr-o oarecare masura, explicate prin
enumerarea partilor lor componente sau prin descompunerea in elementele ce le compun obtinandu-se
astfel cunostinte substantiale cu privire la natura lor. Ca o continuare a demersului logic, ne putem
intreba daca 'simtul' frumosului este o simpla senzatie ca cele descrise pana acum sau o senzatie
compusa sau derivata din elementele ce o compun?
In primul caz, ar fi suficient sa supunem obiectul de descris simtului respectiv si sa determinam
prin observatii repetate in ce imprejurari se petrece. Altfel, ar fi nevoie de un proces conjugat de
observatie si reflectie pentru descoperirea senzatiilor primare la care se refera si prin ce modificari
deosebite are loc.5
Realitati asa zis banale, ca prezenta luminii sau a altor proprietati fizice evidente, cum ar fi
marimea sau culoarea obiectelor este putin probabil sa genereze dispute intre partenerii de discutie,
frumusetea insa ne pune in fata unei situatii diferite. Unui om ii este evidenta, altuia ii este invizibila,
fapt care nu se datoreaza insensibilitatii vreunuia dintre receptorii frumosului. Un amant chinez sau
african n-ar vedea probabil nimic atractiv la o frumusete londoneza, dupa cum probabil niciun
parizian sau londonez n-ar vedea decat deformari la Venus a Hotentotilor.
Timpul, chiar daca de scurta durata, produce aceleasi efecte ca si distanta. Gradinile, mobila,
3Francis, Lord Jeffrey, Essay on Beauty, London: Alexander Murray, 30 Queen Square, W.C., 1871 , pag. 9
4Francis, Lord Jeffrey, Essay on Beauty, London: Alexander Murray, 30 Queen Square, W.C., 1871 , pag. 10
5Francis, Lord Jeffrey, Essay on Beauty, London: Alexander Murray, 30 Queen Square, W.C., 1871 , pag. 10

rochiile care pareau frumoase in ochii bunicilor nostri, noua ni se par oadioase si ridicole astazi.
Diferenta de rang social, educatie sau loc de munca produce aceeasi diversitate a senzatiilor.6
Este inutil deci, spune Lord Jeffrey Francis, sa credem ca perceptia frumosului este rezultatul
unui simt anume, cand persoane diferite percep in mod diferit frumusetea unui obiect dat.
Mult mai devreme decat Lord Jeffrey Francis si Christopher Scott Sevier, Platon descria
frumosul ca fiind ceva ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, ce nu creste si scade; ce nu-i
intr-o privinta frumos, ntr-alta urat; cateodata da, alteori nu; pentru unii da, pentru alii nu. Frumos
ce nu se-nfatiseaza cu fata cu brate sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cutare gand, cutare
stiinta; ce nu salasluieste in alta fiinta decat sine; nu rezida intr-un vietuitor, in pamant, in cer, sau
oriunde aiurea; frumos ce ramane el insusi intru sine, pururea identic siesi ca fiind de un singur chip;
frumos din care se mpartaseste tot ce-i pe lume frumos, fara ca prin aparitia si disparitia obiectelor
frumoase, el sa sporeasca, sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire".
Anticii nu defineau frumosul facand referire la trairea subiectiva generata de acesta. Frumosul
antic era guvernat de reguli clare, obiective din care nu lipseau ordinea, masura si proportia.
Abia mult mai tarziu, in secolul al XVIII lea, Alexander Baumgarten, filosoful considerat
parintele esteticii, 'reabiliteaza' sensibilitatea umana, incercand s-o reconcilieze cu ratiunea. El
considera ca sensibilitatea este o functie autentica a spiritului uman iar cunoasterea senzoriala poate sa
produca concepte si cunostinte calitativ diferite de conceptele si cunostintele dobandite pe cale logica.
Frumosul, din punctul de vedere al lui Baumgarten, este perfectiunea cunoasterii sensibile.

Bibliografie:
Francis, Lord Jeffrey, Essay on Beauty, London: Alexander Murray, 30 Queen Square, W.C., 1871
Sevier, Christopher Scott, Aquinas on beauty, London: Lexington Books, 2015
Vianu, Tudor, Estetica, Bucuresti: Editura pentru Literatura, 1968
Giorgio, Vasari, Lives of the most eminent painters, sculptors and architects, London: Macmillan and
Co Ld and the Medici Society, LD 1912-14

6Francis, Lord Jeffrey, Essay on Beauty, London: Alexander Murray, 30 Queen Square, W.C., 1871 , pag. 11