GRUPUL COLAR

NR._______DIN______

SAVA BRANCOVICI INEU

JUDEUL ARAD

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENELOR PROFESIONALE
NIVEL II
CALIFICAREA ZIDAR PIETRAR TENCUITOR
TEMA PROIECTULUI

TEHNOLOGIA DE EXECUIE
PLACAJELOR DIN PIATRA NATURALA

COORDONATOR;

CANDIDAT;

Prof. ing. Stanca Dan

Elev Mihaicuta Marius

- 2011 -

CUPRINS

Notiuni introductive

pag. 3

Roci utilizate in constructii

pag. 4

Tipuri de placaje

pag. 4

Placaje din piatra naturala

pag. 5

Masuri pregatitoare in vederea placarii

pag. 6

Tehnologia de montare a placajelor din piatra naturala

pag. 7

Executarea plintei

pag. 9

Montarea placajelor verticale

pag. 10

Conditii de calitate la lucrarile de placaj

pag. 11

Defecte de executie la lucrarile de placaje si remedierea acestora

pag. 12

Masuri de protectia muncii la lucrarile de placaje

pag. 14

Bibliografie

pag. 15

NOTIUNI INTRODUCTIVE
Acoperirea peretilor sau a unor elemente de constructie cu placi avand
grosimea intre 5 si 120 mm, din materiale naturale sau sintetice, care au anumite
caracteristici constructive, estetice, de protectie si igienice, se numeste placare.
Placile respective impreuna cu stratul suport pe care se monteaza formeaza
placajul.
Placajele indeplinesc acelasi rol ca tencuielile, insa in conditii superioare,
datorita materialelor folosite.
Dupa pozitia in constructie, placajele pot fi: interioare si exterioare (de
fatada).
Dupa scopul urmarit, placajele pot fi: decorative, izolante (hidrofuge,
termice sau fonice); protectoare contra socurilor mecanice, a umezelii vaporilor
si in general a agentilor mediului exterior.
Inaltimea pe care se placheaza peretii in mod obisnuit este de 1,20 1,80
m. Aceasta este inaltimea care in mod normal este afectata de murdarii, frecari
etc. Sunt cazuri cand se imbraca intreg peretele, pana la tavane (de ex. In Sali de
dusuri, holuri, sali de operatii etc.).
Cand placajul nu ajunge pana la tavan este denumit si lambriu. Lambriul
poate fi impartit in 3 registre orizontale, si anume: soclul sau plinta, campul sau
fatada si cornisa. Aceasta divizare nu este obligatorie, lambriul poate sa fie si
unitar.
La exterior placajele se aplica pe fatadele cladirilor mai importante.
Placajele trebuie sa indeplineasca o serie de conditii si anume:
- sa fie aderente pe suprafata suport;
- sa fie rezistente la gelivitate;
- sa reziste la actiunea socurilor termice umede provocate de curgerea
apei fierbinti sau reci;
- sa reziste la actiunea vaporilor de apa;
- sa corespunda cerintelor arhitecturale impuse constructiilor respective;
3

- sa reziste la actiunea mecanica a vantului;

- sa reziste coroziunii chimice si mecanice
ROCI UTILIZATE IN CONSTRUCTII
Principalele roci utilizate in constructii sunt:
a. Roci magmatice:
- Granitul
- Bazaltul
- Andezitul
- Perlitul
- Tufurile vulcanice
b. Roci sedimentare:
- Pietrisul
- Nisipul
- Calcarul
- Diatomitul
- Gresia
c. Roci metamorfice:
- Gnaisul
- Ardezia
- Marmura
- Cuartitele
TIPURI DE PLACAJE
Dupa natura materialelor folosite, placajele pot fi:
- Placaje din placi de faianta
- Placaje din placi ceramice smaltuite (CESAROM)
- Placaje din placute de sticla colorata
4

- Placaje din placi de sticla (opaxit)

- Placaje din caramida aparenta
- Placaje tip marmoroc
- Placaje din placi imitatie de piatra naturala sau din beton mozaicat
- Placaje din piatra naturala
- Placaje din placi de PVC
- Placaje din produse pe baza de lemn
PLACAJE DIN PIATRA NATURALA
Pietrele naturale, prin proprietatile lor decorative, dar si datorita
rezistentei si durabilitatii, reprezinta un material foarte bun pentru protejarea
altor materiale mai ieftine ale structurii. Din piatra naturala se executa placaje
atat la exterior, cat si la interior. La exterior se recomanda pietrele care rezista
bine la agentii atmosferici si nu sunt gelive. La interior se folosesc pietre cu
aspect delicat, matasos si colorit divers.
Pentru placaje, piatra este taiata in grosimi mici, iar suprafata se
prelucreaza ca si cea a pietrelor lucrate (moloane sau de talie). Taierea la
dimensiune se face numai dupa un desen precis al apareiajului paramentului
(fetei vazute) studiat astfel incat rosturile sa se teasa corect.
Grosimea de taiere a placilor de placaj variaza in functie de natura rocii,
de modul de taiere si de prelucrare a fetei vazute, dar si in functie de rolul
elementului placat in cadrul cladirii. Astfel cu cat roca este mai dura, placile se
pot taia mai subtiri. Placile care se slefuiesc, din marmura sau calcar dur, se pot
taia in grosime de 2...2,5 cm. Cele din calcar moale nu pot fi taiate mai subtiri de
5 cm. Placile obtinute prin despicarea blocurilor, nu prin taiere, au o suprafata
mai mare si o grosime care nu poate fi mai mica de 15 cm. Placajul exterior nu
poate fi mai subtire de 5 cm., pe cand cel interior poate ajunge la 2 cm.

MASURI PREGATITOARE IN VEDEREA PLACARII

Placile de piatra naturala pentru placaje se aduc la santier taiate la
dimensiunile necesare si cu fata prelucrata. Aceasta se realizeaza cu dalti si
ciocane, muchiile indreptandu-se cu piatra de slefuit.
Pe desenele de executie si in natura, placile se numeroteaza pe spate, ceea
ce usureaza montajul.
Peretele se pregateste pentru placare,facandu-i toate modificarile si
rectificarile necesare, dupa care se fixeaza planul fetei placajului si se executa
trasarile si punctarea suprafetei.
Placajul se aplica dupa ce mortarul din rosturi s-a intarit si cladirea a
suferit tasarile respective.
Dupa modelul de finisare, placajele din piatra naturala se impart in doua
categorii:
- placaje lipite pe suport;
- placaje cu spatii libere intre placi si perete.
Cand placile de piatra naturala se monteaza prin lipire cu mortar pe
perete, trebuie prevazuta posibilitatea producerii eflorescentei si a degradarii
placilor prin umezire dinspre interior. Prin eflorescenta se intelege un puf alb sau
roz-alb care apare, uneori, la suprafata placajelor. Daca eflorescenta nu este
curatatala timp pateazasuprafetele respective.
Pentru preintampinarea producerii eflorescentei, spatele si canturile
placilor de piatra se impermeabilizeaza prin aplicarea cu pensula sau prin
stropire cu doua straturi de lac pe baza de selac sau de rasini sintetice, fara a lasa
portiuni neacoperite. Dupa aplicarea lacului, placile sunt lasate 24 de ore sa se
usuce si sa se formeze pelicula protectoare. Fara aceasta protectie, se inchide
culoarea placilor de piatra de culori deschise sau albe, din cauza absorbtiei
laptelui de ciment.
Formele de livrare a placilor nu sunt standardizate; ele se debiteaza dupa
comanda.
6

Placile din piatra naturala se monteaza ca orice placaj cu rosturile in

continuare in ambele sensuri sau cu rosturile intercalate. Efecte interesante se
pot obtine si prin asezarea in planuri mai iesite a anumitor placi care astfel dau
suprafete mai vii.
Latimile si coloritul rosturilor pot influenta aspectul placajului.
Pietrele folosite pentru placaje sunt: calcarele de diferite tipuri,
marmurile, travertinul, unele gresii, granitul, porfirul etc.
Placile aprovizionate se verifica si se sorteaza din nou la santier, de catre
muncitorul care le va monta. Cu aceasta ocazie se da o deosebita atentie
venaturilor (structurii) si coloritului fiecarei placi, asezandu-se perechi cele care
astfel dau efecte mai placute.
TEHNOLOGIA DE MONTARE A PLACAJELOR DIN PIATRA
NATURALA
Pentru montarea placajelor lipite pe suprafata-suport se foloseste mortar
de ciment marca 100 plastificat cu pasta de var si un lac impermeabil. Pentru
mai multa siguranta se adauga dornuri si agrafe din otel-beton in forma de S,
protejate contra coroziunii.
Piesele metalice cele mai des folosite la fixarea placajelor sunt: ancore de
diferite tipuri, scoabe, agrafe in forma de S si dornuri (stifturi).
Ancorele sunt de mai multe feluri, si anume: de rezistenta, de sustinere si
de solidarizare a placilor intre ele. Ancorele de rezistenta sunt acelea pe care
reazema placile. Independent de pozitia rostului din placa in care se fixeaza, ele
se introduc in perete pe muchie. De aceea cele pentru rosturi orizontale au
capatul rasucit la 90 , iar cele pentru rosturi verticale sunt drepte.
Ancorele de sustinere au rolul de a impiedica placile sa se roteasca in
jurul punctelor de fixare prin ancorele de rezistenta. Ele se confectioneaza din
sarma ( 3-6 mm).

Ancorele de solidarizare solidarizeaza placile adiacente pe orizontala, pe

vericala sau la colturi. Ele pot fi scoabe, agrafe in forma de S si dornuri sau
stifturi.
Piesele de lemn folosite pentru montarea placajelor sunt:
- distantiere in forma de pana, pentru potrivit distanta dintre placa si
perete;
- pene pentru stabilirea grosimii rosturilor si verticalitatii placii la
fixarea provizorie a acesteia;
- dibluri in forma de trunchi de piramida. Diblurile si spatiul in care se
monteaza sunt bine udate. Diblurile se fixeaza cu pasta de ipsos sau cu
ciment expansiv.
Planul fetei placajului se materializeaza prin montarea unui dreptar in tot
lungul peretelui, deasupra placajului, care sa aibe fata dinspre inauntrul camerei
in planul placajului. Dreptarul se fixeaza cu pasta de ipsos sau cu crampoane
metalice si pene de lemn. Pozitia lui trebuie sa fie riguros exacta.
In cazul placajelor din placi de aceesi dimensiune, pe dreptar se inseamna
pozitia tuturor rosturilor verticale. Astfel muncitorul, in orice moment, poate sa
controleze cu firul cu plumb pozitia oricarui rost din oricare rand sau pozitia
placii pe care o aseaza.
Lucrul se incape de la un colt al incaperii spre dreapta si de jos in sus.
Trasarea fetei dinspre camera a placajului se repeta pe pardoseala sau, in lipsa
acesteia, pe placa de beton.
Daca inaltimea placajului este mai mare, se puncteaza intreaga suprafata.
Pe verticala indicata de firul cu plumb lasat de pe dreptarul de la partea
superioara pana la linia trasata pe pardoseala, se aplica turta de ipsos si eventual
sparturi de placi care se verifica sa fie riguros in planul vertical respectiv. Se
verifica apoi si pe orizontala cu dreptarul sau cu o sarma intinsa intre reperele
marginale.
Operatiile premergatoare punerii in lucru a placilor de piatra naturala sunt:
- asamblarea la culoare si la venatura a intregului placaj;
8

- impermeabilizarea spatelui cand este cazul;

- marcarea locului gaurilor de ancoraj conform planurilor;
- gaurirea placilor. Operatia aceasta se executa cu burghie electrice sau
manuale, realizand gaura cu cativa milimetrii mai mare decat stiftul
ancorei, iar adancimea ei sa depaseasca cu 5-7 mm lungimea stiftului.
Burghiul trebuie sa aibe pozitie perfect verticala, iar locasul gaurii sa
fie insemnat ceva mai adanc, cu spitul, pentru a evita craparea sau
spargerea placii.
Primul rand de placi de la pardoseala (normal sau plinta) se prelucreaza si
se aseaza ca placile de faianta. Plintele sunt intotdeaune mai groase decat
placajul deci mai iesite in afara si pot fi terminate cu profiluri. Pentru obtinerea
colturilor iesinde, de obicei se evita taieturi care dau muchii ascutite, deoarece se
realizeaza si se mentin greu.
EXECUTAREA PLINTEI
Plintele se fixeaza cu mortar si cu ancore, operatia montarii placilor
comportand doua faze:asezarea provizorie pe uscat si fixarea definitiva cu
mortar si cu piese metalice.
Pe linia primului rand de placi trasata pe pardoseala se aseaza, in coltul
din stanga frontului de lucru, prima placa a carei verticalitate este stabilita cu
ajutorul bolobocului. Placa se fixeaza pe pardoseala cu caramizi sau numai cu
pasta de ipsos. In acelasi mod se fixeaza provizoriu si placa din coltul opus. La
muchia lor superioara se intinde sfoara sau sarma care se verifica ci dreptarul si
bolobocul, pentru a fi perfect orizontala. In acelasi mod, ghidat de sfoara si de
linia trasata pe pardoseala, se aseaza toate placile randului lucrand de la colturi
spre mijloc si verificand rosturile dupa notarile de pe dreptarul de ghidaj.
Cand randul este complet, se trece la montarea definitiva. Se acopera
rosturile verticale cu chit de ciment alb, praf din piatra respectiva, eventual
colorat, si apa necesara pentru a forma o pasta consistenta.
9

Peretele si spatele placii se uda iar intre placi si perete se toarna mortar de
ciment fluid marca 100 (de consistenta 6).
La inceput se toarna un strat de 3-4 cm inaltime si se lasa sa se intareasca
4-8 ore, dupa care se toarna si restul mortarului. Dupa 48 de ore pot fi scoase si
tampoanele de fixare. Mortarul de legatura nu se toarna la inaltimea randului de
placi, ci ramane cu cativa centimetrii mai jos.
Daca fixarea placilor este asigurata si prin legaturi metalice, atunci la
probarea pe uscat se noteaza pe pardoseala si pe placi locul precis al ancorelor
de sustinere (pentru a se da gaurile respective), doua pe cantul inferior, la 1/4 de
la margine, si cate una pe canturile laterale, la 1/3 de sus in jos. In pardoseala
gaurile pot fi executate in partea dinspre perete, deoarece aceasta parte se
acopera cu plinta. Este de preferat ca pardoseala sa fie turnata si finisata inainte
de executarea plintei.
Dornurile se fixeaza in gauri, cu mortar, si se intepenesc cu mici pene
metalice (de sarma), patrunzand cu 2 cm in placa. Locasurile din pardoseala se
umplu cu mortar in care intra dornurile cand placa este pusa la loc. Cand pozitia
este corecta se indoaie in jurul ancorelor mustatile lasate in zidarie.
MONTAREA PLACAJELOR VERTICALE
Montarea placajelor verticale se incepe cu montarea placilor din colturi la
care se fixeaza stifturile de pe cantul interior, care patrund in locasurile taiate in
pardoseala. Pentru asezarea placii in pozitie corecta se folosesc: linia trasata pe
pardoseala, firul cu plumb, bolobocul, dreptarul, pene de lemn, scoabe si colturi
de caramida sau sparturi de piatra. Dupa fixarea celor doua placi din colturile
peretelui la care se lucreaza, se intinde sfoara sau sarma la nivelul cantului
superior, care trebuie sa corespunda cu reperele fixate iar placile trebuie sa fie
tangente la ea.
Deoarece ancorele au cozile mai groase decat rosturile, se taie in canturile
placilor spatiul necesar ingroparii lor. Dupa ce toate placile randului au fost
10

montate, in cazul fixarii lor cu mortar, se chituiesc rosturile si se fixeaza

tampoane de ipsos, daca prinderea in scoabe nu pare sigura. Se astupa cu hartie
capetele libere ale spatiului intre pereti si placi si se incepe apoi turnarea
mortarului in straturi de circa 5 cm grosime, cu interval de cel putin 4 ore intre
doua turnari succesive, pana se ajunge la 2-3 cm sub nivelul cantului superior.
Dupa circa 10 ore, timp in care mortarul s-a intarit, se trece la montarea
randului al doilea. Cand stabilitatea poate fi asigurata prin tampoane de ipsos
sau prin ancorare rigida, pentru montarea randului urmator nu se mai asteapta
intarirea mortarului. Fiecare placa este pusa la locul ei pentru a avedea de ce
rectificari are nevoie si se inseamna locurile tuturor legaturilor, pentru a fi
imediat gaurite, cioplite, rectificate sau pilite. In continuare se procedeaza in
acelasi mod ca pentru primul rand.
CONDITII DE CALITATE LA LUCRARILE DE PLACAJ
La lucarile de placaje interioare si exterioare se controleaza aspectul
general al placajului, in ceea ce priveste uniformitatea culorii si corespondenta
acesteia cu proiectul, planeitatea, verticaliatea sau orizontalitatea suprafetelor
placate, executia ingrijita a rosturilor, fixarea placilor pe pereti.
Orizontalitatea si verticalitatea rosturilor sau a asuprafetelor se verifica cu
ajutorul firului cu plumb, al nivelei cu bula de aer si al dreptarului.
Placajul trebuie sa prezinte o uniformitate a culorii pe intraga suprafata;
nu se admit diferentieri de tonuri intre diversele panouri montate si nici
diferentieri suparatoare in cadrul aceluiasi panou; nu se admit pete de murdarie,
locuri vizibile cu smaltul sarit etc.
Randurile de placi trebuie sa fie cu rosturi rectilinii si in continuare de
latime uniforma. Rosturile trebuie sa fie bine umplute cu lapte de ciment alb sau
colorat cu pigmenti.
Placile trebuie sa fie bine fixate pe suprafata-suport; la ciocanirea usoara a
placii cu un corp cu suprafata mica de lovire, trebuie sa rezulte un sunet plin.
11

Cand se constata, dupa sunet, ca unele placi nu sunt bine fixate (suna gol) se
scot si se fixeaza din nou. In asemenea cazuri se verifica prin incercari de
smulgere si aderenta placilor adiacente.
In jurul strapungerilor prin suprafata placata (tevi de instalatii, doze
electrice etc.), gaurile din placaj trebuie sa fie marcate cu rozete, respectiv cu
capacele intrerupatoarelor, prizelor etc.
DEFECTE DE EXECUTIE LA LUCRARILE DE PLACAJE SI
REMEDIEREA ACESTORA
Principalele defecte de executie la lucrarile de placaje sunt: aspectul
neunuform, racordarile imperfecte cu tencuielile, placile nelipite pe toata
suprafata.
a.

Neuniformitatea

aspectului,

poate

avea

ca

si

cauza

neuniformitatea nuantei rezultate dintr-o sortare si folosire

neglijenta a placilor si care nu se poate remedia decat prin
refacere.
b.

Racordarile imperfecte cu tencuielile, portiunile defecte de

tencuiala trebuie razuite, udate si apoi se aplica un mortar de
compozitie asemanatoare celui al tencuielii executat insa cu
nisip cernut si adaos de ipsos, pentru ai grabi priza. Spatiile
goale la traversarile conductelor trebuie umplute pana la fata
placajului si netezite, folosind acelasi mortar ca pentru
reparatia stirbiturilor. Se recomanda ca traversarile sa fie
acoperite cu saibe decorative metalice sau din material
plastic.

c.

Placi nelipite pe toata suprafata constituie unul din defectele

curente si care nu se poate remedia decat prin refacere. Acest
defect se descopera prin ciocanire din aproape in aproape,
sunetul gol indicand locul defectului. El mai poate aparea
12

dupa un timp de exploatare, prin inchiderea nuantei placii in

acel loc. Cauza este neglijenta si aplicarea necorecta a
mortarului pe spatele placii la montarea ei. Mai pot aparea
placi cu adeziune slaba, care la ciocanire dau un sunet
deosebit, dogit. Acest defect provine din mai multe cauze, si
anume: placa respectiva nu a fost bine udata, peretele nu a
fost udat, mortarul a fost prea vartos si dozajul de ciment
prea mic ori s-a folosit mortar vechi la care a inceput priza,
sau placa a avut praf pe spate. In aceasta situatie se scot
placile, mortarul ramas pe perete se indeparteaza cu grija,
fara a stirbi muchiile alaturate, re uda bine spatiul ramas gol,
apoi se pun la loc placile.
d.

Pe langa defecte3le enumerate, la placajele din piatra

naturala mai pot aparea fisuri, gauri, crapaturi si incluziuni de
alte materiale, cu rezistente mai mici decat piatra respectiva.
La marmurile colorate, aceste defecte sunt tolerabile, dar
trebuie remediate. Nu se admit fisuri sau crapaturi
perpendiculare pe directia venaturilor piesei. Defectele
admisibile se chituiesc la culoare si se lipesc, facandu-le cat
mai putin vizibile. La executie pot aparea defecte din cauza
asezarii alaturate a unor placi de colorit sau venaturi
nepotrivite, care sa strice aspectul placajului. Remediul este
desfacerea si refacerea placajului, de aceea la executie
trebuie data toata atentia, aranjand in prealabil placile pe
uscat, pentru a aprecia efectul.

13

MASURI DE PROTECTIA MUNCII LA EXECUTIA PLACAJELOR

In afara de masurile de protectie a muncii cu caracter general, la lucrarile
de placaje trebuie luate o serie de masuri speciale si anume:
- placarea suprafetelor la o inaltime care depaseste 1,20 m trebuie sa fie
executata de pe platforme sau schele solide; este interzis sa se lucreze
de pe scanduri sau panouri izolate, nefixate de platforma schelei;
- in cazul executarii lucrarilor deasupra utilajelor sau a locurilor de
trecere a oamenilor, trebuie sa se execute podini cu balustrada si cu
scanduri laterale fixate de balustrada
- la locurile de spargere si de prelucrare a placilor ceramice, muncitorii
sunt obligati sa poarte ochelari de protectie, iar cand concentratia de
praf depaseste limitele admise, se vor purta masti contra prafului, cu
filtru pentru praful fin.
- sculele folosite se vor verifica inainte te de inceperea lucrului sa nu
prezinte defecte; se interzice folosirea sculelor improvizare;
- saculele electrice vor fi verificate de electrician inaintea fiecarui
schimb ir prizele vor avea impamantare;

14

15

16

17

18

BIBLIOGRAFIE
I. Davidescu, A. Ionescu, C Rosoga Utilajul si tehnologia lucrarilor de finisaj
in

constructii,

Editura

Didactica

si

Pedagogica Bucuresti 1978

C. Pestisanu -

Constructii,

Editura

Didactica

si

Pedagogica Bucuresti 1979

Delia Ariana Prundeanu -

Tehnologia lucrarilor decorative, Editura

Didactica

si

Pedagogica,

R.A.

Bucuresti, 1995
A. Tonea, G.B. Tonea, B. Vancu, M. Stancioiu Studiul materialelor, Editura
Didactica

si

Bucuresti, 1997

19

Pedagogica,

R.A.