NICULA RAZVAN

DUMITRU
PEDOLOGIE
GRUPA 5200

Proprietatile morfologice ale solului

Solul este stratul superficial de la suprafata scoartei terestre si principala lui insusire este
fertilitatea. Proprietatile morfologice ale solului sunt culoarea, structura si neoformatiunile si
incluziunile.
Structura solului
Structura solului reprezint proprietatea solului de a avea particulele componente
(minerale i organice) asociate n agregate cu diferite forme i mrimi. Constatarea existenei i
gradului de dezvoltare al structurii se face prin aplicarea unei fore moderate asupra solului.
Structura solului este un element important al fertilitii, de ea depinznd regimul aerohidric, activitatea biologic, dar i lucrarea lesnicioas a solului.
Ea este apreciat prin: forma agregatelor, prin mrimea lor i prin gradul de structurare a
masei orizontului de sol.
Formarea structurii
Procesul de formare a structurii este ndelungat i complex i se petrece sub aciunea
diverilor factori.
n primele faze, se realizeaz o coagulare a particulelor dispersate n soluia solului.
Particulele coloidale de argil particip la formarea agregatelor structurale prin stabilirea de legturi
ntre particulele de praf i nisip.
Humusul are un rol substanial n procesul de structurare, compuii organici formnd
pelicule pe grunii minerali pe care i coaguleaz n agregate mrunte, dar cu stabilitate hidric
ridicat. Dac humusul este saturat n ioni de calciu, stabilitatea hidric a agregatelor structurale
este i mai mare. Hidroxizii de aluminiu i fier contribuie la formarea structurii prin cimentarea
particulelor cu care vin n contact n urma deshidratrii gelurilor precipitate din soluia solului.
Rdcinile plantelor exercit o presiune mecanic asupra particulelor de sol, contribuind la
aderarea lor mai puternic sau secret o serie de substane care contribuie la aglutinarea particulelor
elementare.
Activitatea microorganismelor conduce la coagularea particulelor de sol prin secretarea unor
substane sau prin produii intermediari de descompunere a materiei organice. Ciupercile provoac
legarea mecanic a particulelor elementare cu ajutorul miceliilor. Fauna solului, prin activitatea ei
structureaz solul (ex: activitatea rmelor din sol contribuie la formarea structurii glomerulare, iar
n solul unde exist o foarte intens via biologic se formeaz un orizont bioacumulativ puternic
amestecat, ce a primit numele de orizont vermic). De asemenea, la realizarea structurii contribuie i
produsele lor de excreie, ca i materia organic rezultat din moartea acestora.
Tipuri de structuri
Dup forma agregatelor structurale se disting urmtoarele tipuri de structur:
- glomerular este format din agregate de form sferoidal, poroase, cu fee rotunjite i
dimensiuni sub 5 mm. Agregatele sunt uor friabile i prezint o aezare afnat. Structura
nregistreaz o permeabilitate bun pentru ap i aer i o rezisten sporit la aciunea mecanic
de lucrare a solului. Ea se ntlnete mai ales n orizontul A molic al solurilor din step i
silvostep, formate pe loessuri i depozite loessoide, cu o intens activitate biologic.

granular (grunoas) prezint agregate de form sferoidal cu diametre de pn la 10 mm,

neporoase, cu muchii i coluri relativ rotunjite, aezare afnat. Caracterizeaz orizontul A
bogat n humus al solurilor. Stabilitatea hidric i calitatea este inferioar structurii anterioare.

poliedric angular are agregatele dezvoltate aproximativ egal n direcia celor trei axe
rectangulare; dimensiuni cuprinse ntre 6 i 50 mm. Elementele structurale prezint fee plane
care se intersecteaz n muchii ascuite. Agregatele structurale se mbin unele cu altele, feele
lor alipindu-se unele de altele (aezare ndesat). Caracterizeaz solurile afectate de
pseudogleizare, determinnd o aerisire i o permeabilitate relativ slabe.
poliedric subangular prezint agregate asemntoare cu cea poliedric angular, doar c
muchiile, feele i colurile sunt rotunjite. De asemenea, feele agregatelor se alipesc unele de
altele. Caracterizeaz orizontul B cambic (Bv) i tranziia AB.

prismatic are agregatele structurale dezvoltate pe vertical, axele verticale ale agregatelor fiind
mai mari dect cele orizontale. Feele elementelor structurale sunt netede, se intersecteaz de
regul n muchi i coluri ascuite, iar capetele agregatelor sunt plate. Aezarea este ndesat.
Caracterizeaz orizonturile de tip B argiloiluvial (Bt), bogate n argil.
columnar prezint elemente structurale asemntoare celei prismatice, dar agregatele au
capetele superioare rotunjite (sub form de coloan). Aceast structur este ntlnit mai ales n
orizontul B natric al soloneurilor. Din cauz c agentul coagulator este o sare uor solubil
(sodiu), agregatele structurale au o stabilitate hidric foarte redus, solul mocirllindu-se dup
ploaie.
sfenoidal prezint elemente structurale cu muchii ascuite i fee netede, asemntoare
structurii prismatice, doar c agregatele prezint axul mai lung nclinat la un unghi cuprins ntre
10 i 60 fa de orizontal. Aceast structur este caracteristic orizonturilor vertice, ele
definind vertisolurile, precum i subtipurile vertice ale altor soluri.

lamelar (istoas, foioas) are caracteristic dezvoltarea elementelor structurale n plan

orizontal, sub form de lamele sau plci cu grosimea cuprins ntre 1 i 10 mm. Agregatele
structurale se alipesc unele de altele. Formarea acestei structuri este determinat de existena
unor roci istoase, de acumularea silicei sau a oxizilor n straturi succesive, de alternan a
proceselor de nghe-dezghe sau de tasarea solurilor cultivate. Caracterizeaz orizonturile E
albic, tranziia BC, orizonturile tasate.
Dup mrimea agregatelor structurale se deosebesc:
Dimensiuni (mm)
foarte
Forma agregatului
mic
medie
mic
glomerular/ grunoas
<1
12
35
poliedric
angular/ < 5
5 10
11 20
subangular
prismatic/ columnar
< 10
10 20
21 50
lamelar
<1
12
35

6 10
21 50

foarte
mare
> 10
> 50

51 100
6 10

> 100
> 10

mare

Procesul ndelungat de formare a structurii, ca i degradarea acesteia fac ca masa unui

orizont de sol s fie mai mult sau mai puin structurat. Aprecierea strii de dezvoltare a structurii
unui orizont de sol se face utiliznd o scal de valori, ce a primit denumirea de gradul de
dezvoltare a structurii (gradul de structurare). Conform acesteia se pot diferenia urmtoarele
situaii:
Denumire
Criterii
Nestructurat
Nu se observ agregate n peretele mprosptat al profilului de sol.
Materialul de sol este:
- masiv, dac particulele de sol sunt cimentate ntre ele ntr-un strat
continuu, care nu prezint fisuri.
- monogranular, dac ntre particulele de sol nu exist coeziune. Se
poate ntmpla cnd solurile sunt foarte nisipoase. Se formeaz pe
depozite nisipoase sau prin splarea (eluvierea) intens a
elemnetelor care pot juca rol de liant.
Slab structurat
La sfrmare, mai puin de 25 % din masa solului este organizat n
agregate structurale ntregi; elementele structurale sunt greu
observate n sit.
Moderat structurat
25 75 % din masa solului este organizat n agregate structurale
uor observabile n solul deranjat, greu observabile n solul aflat n
aezare natural, moderat stabile.
Bine structurat
75 % din masa solului este organizat n agregate structurale stabile
vizibile n solul nederanjat i aderente unele la altele i care se
separ uor n solul deranjat. Solurile au o coeziune moderat, sunt
lesne strbtute de rdcini i sunt lucrate uor cu consumuri reduse
de energie.
Structur
distrus Agregatele structurale sunt distruse n cea mai mare parte prin
sau deranjat prin lucrrile agricole anuale
cultivare
Determinarea structurii

Structura se determin direct n teren, apreciindu-se pentru fiecare orizont de sol n parte,
forma (tipul), mrimea i gradul de dezvoltare al agregatelor structurale.
Pentru determinare: se apas uor n palm proba de sol pn se desface n agregate sau se
las s cad liber de la o nlime de 1-1,5 m un bulgre de pmnt sau se apreciaz modul n care
se desfac fragmentele de sol atunci cnd sunt aruncate n timpul sprii profilului.
Se recomand ca determinarea s se realizeze n stare uscat sau la o umiditate redus.
Degradarea structurii solului
Procesul de degradare a structurii solului afecteaz, n principal, orizontul superior, cel
utilizat pentru cultivarea plantelor agricole. Degradarea se poate produce pe cale mecanic, fizicochimic sau biologic.
Msurile ce trebuie luate privesc contracararea efectelor negative ale diverselor practici
agricole. Cele mai uzuale msuri pentru mbuntirea structurii sunt: executarea lucrrilor agricole
la umiditatea optim din sol, corectarea reaciei solului prea acide sau prea alcaline sau adugarea
de ngrminte organice pe solurile srace n humus.
Culoarea solului
Culoarea reprezinta acea parte din radiatia vizibila care este reflectata de catre un obiect. Ea
depinde de insusirile fizice, chimice si morfologice ale acelui obiect. Culoarea este una dintre
proprietatile morfologice specifice solului ce apare cand privim suprafata terenului sau orizonturile
de sol. Culoarea variaza pe profilul de sol in functie de natura si de cantitatea diferitelor substante
chimice care alcatuiesc orizonturile de sol. Din acest motiv, culoarea solului reprezinta unul din
criteriile esentiale in determinarea orizonturilor genetice de sol si in incadrarea solurilor in diferite
unitati taxonomice.
In urma proceselor de alterare a componentilor minerali din sol rezulta o serie de substante
care ii confera acestuia o anumita culoare.
In climatele calde si umede alterarea intensa a rocilor determina acumularea hidroxidului de
aluminiu, o substanta de culoare alba, fapt care se traduce si intr-o culoare albicioasa a solului. Tot
in climatele calde si umede se pot acumula in sol cantitati mari de oxizi de fier, fapt ce determina
culori ale solului care variaza de la rosu-violaceu pana la galben-ruginiu(aceste soluri se numesc
laterite).
In climatele aride(desertice) alterarea mineralelor din roci duce la formarea pe suprafata
acestora a unei cruste de oxizi de fier si mangan, de culoare bruna-negricioasa.
In climatele temperate-umede se poate ajunge la acumulare reziduala de cuart ce da materialului o
culoare albicioasa.
Prezenta in sol a proceselor de oxidare este pusa in evidenta de culori brune, galbui, ruginii, roscate
sau negricioase date de exozii si hidroxizii de fier si mangan. Atunci cand in sol sunt prezente
procese de reducere, se formeaza oxizi ferosi sau manganosi, sulfuri sau carbonati de fier sau
mangan, substante care dau solului culori verzui, albastrui, vinetii sau albicioase.
Pentru eliminarea subiectivismului si stabilirea cu precizie a culorii solului si pentru exprimarea in
termeni universal valabili se foloseste Atlasul Munsell de culori.
Sistemul Munsell stabileste culorile in functie de 3 variabile(atribute): nuanta, valoarea,
croma.
1. Nuanta exprima culoarea spectrala dominanta. Punctul de plecare in stabilirea nuantei este
roza culorilor. In centrul acesteia se situeaza cenusiul neutral(N), considerata culoare neutra

de referinta. Radial sunt situate 5 culori de baza ale spectrului vizibil si 5 intermediare,
notatia culorilor se face cu initialele lor din limba engleza: R(rosu), Y(galben), G(verde),
B(albastru), P(violet), YR(galben-rosu), GY(verde-galben), BG(albastru-verde), PB(violetalbastru), RP(rosu-violet). Fiecare nuanta este gradata de la 0 la 10 din 2.5 in 2.5. cifrele
sunt asezate inaintea initialelor culorii. Gradatiile exprima intensitatea culorii. Aceste
simboluri sunt inscrise in soltul din dreapta-sus. In cazul determinarii culorii solurilor din
regiunea temperata se folosesc 7 planse: 10R, 2.5YR, 5YR, 7.5YR, 10YR, 2.5Y, 5Y.
Acestora li se pot adauga 2 planse utile in regiunile subtropicale si tropicale(7.5R si 5R) si 2
planse combinate care cuprind culorile cenusii, cenusii-verzui, cenusii-albastrui, verzui
pentru solurile mlastinoase.
2. Valoarea compartimenteaza plansele atlasului de jos in sus, in 10 trepte notate cu cifre de la
1 la 10. Ea indica gradul de stralucire al culorii de baza a plansei respective. Numerele mici
arata culorile inchise ale unei nuante(1=negru pur) iar numerele mari indica culorile
deschise ale unei nuante(10=alb pur).
3. Croma compartimenteaza plansele atlasului de la stanga la dreapta cu cifre de la 0 la 8, ce
indica intensitatea culorii in cazul fiecarei valori. Valorile si cromele se noteaza sub forma
de fractie(2/1) unde numaratorul reprezinta valorea iar numitorul reprezinta croma.
Pentru determinarea culorii se ia o proba de sol apoi se cauta in atlas plansa avand culorile
cele mai apropiate. Apoi proba se deplaseaza in cadrul plansei respective pana cand culoarea
colului corespunde cu cea etalon. Notarea rezultatului se face astfel: se noteaza mai intai nuanta,
apoi sub forma de fractie cifrele care indica valoarea si croma(10YR2/1).