Fenomene optice

Reflexia luminii;
Refractia luminii;
Interferenta luminii;
Dispersia luminii;
Difractia luminii;
Polarizarea luminii

Interferenta este fenomenul de

suprapunere a doua sau mai multe unde
coerente intr-o anumita zona din spatiu
ducand la obtinerea unui tablou stationar de
maxime si minime de interferenta (franje de
interferenta).
Pentru a obtine un fenomen de interferenta
stationara, undele trebuie sa aiba aceeasi
frecventa si sa fie coerente, adica sa aiba o
diferenta de faza constanta.

Metode de obtinere a undelor coerente existente

Obtinerea
undelor
coerente
pentru
realizarea
interferentei se face separand din fluxul luminos emis de
o sursa monocromatica in doua fascicule de lumina care
ulterior se suprapun din nou in zona de interferenta.
Metode:
- metoda divizarii frontului de unda ( exemplu:
dispozitivul lui Young);
- metoda divizarii amplitudinii (exemplu: lama cu fete
plan paralele)

Interferenta nelocalizata - franjele nu se observa numai

intr-un anumit loc, ci sunt raspandite in tot spatiul,
nelocalizate.
Dispozitivul lui Young
Dispozitivul cu doua deschideri al lui Young este cel mai
vechi dispozitiv experimental pentru observarea interferentei
luminii.

Lama cu fete plan-paralele interferenta localizata

Franjele de interferenta apar sub forma unor cercuri concentrice

intunecate si luminate ce alterneaza intre ele, in planul focal al
lentilei, numite inel. Daca observatia se face in lumina alba,
in locul inelelor intunecate si luminate ce alterneaza intre
ele, se obtin inele ce contin culorile spectrului. Daca lama
este groasa nu se obtin franje de interferenta.

Dispersia luminii
Definitie:
fenomenul determinat de dependena indicelui de
refracie de lungimea de und a radiaiei, n=f()
Fenomenul de dispersie observat de ctre Newton
la trecerea unui fascicul de lumin natural printr-o
prism se manifest prin descompunerea acestuia
n radiaiile componente;
Procesul de dispersie este cu att mai accentuat cu
ct lungimea de und este mai mic, adic cu ct
frecvena radiaiei este mai mare.

Dispersia luminii

Difracia luminii
Prin difracia luminii se nelege orice modificare a
repartiiei spaiale a intensitii undei luminoase suferit ca
urmare a ntlnirii unor neomogeniti ale mediului;
difracia const n ptrunderea luminii n umbra geometric
a obstacolelor de dimensiuni mici, comparabile cu lungimea
de und a undei respective;
obstacolul poate fi un paravan prevzut cu o fant mic sau
un obiect de o form oarecare. Pentru a explica fenomenul
de difracie, Fresnel a aplicat principiul lui Huygens;
Conform acestui principiu, orice punct de pe o suprafa de
und constituie el nsui un izvor de unde

Difuzia luminii

Cnd o und luminoas strbate un mediu, cmpul electromagnetic al undei

interacioneaz cu particulele mediului, energia undelor fiind absorbit de
acestea i apoi reemis, lumina fiind astfel mprtiat( difuzat) n toate
direciile.
Termenul de difuzie (scattering) este uzual pentru situaia n care centrii de
difuzie nu se afl la distane mici fa de lungimea de und a luminii;

Un astfel de exemplu este cel oferit de razele de soare care ptrund ntr-o
camer ntunecat, n care particulele de praf din atmosfer pot fi observate ca
puncte strlucitoare datorit luminii difuzate;

Procesele de difuzie determin scderea intensitii luminii incidente, dup o

lege asemntoare legii absorbiei:

I I 0 e x

este un coeficientul de atenuare, x este distana parcurs de lumin prin mediu.

Difuzia luminii
Tipuri de difuzie.
Dac particulele difuzante au diametrul mai mic dect /10 ( lungimea de und) este vorba de difuzie de tip Rayleigh, pentru
care intensitatea luminii difuzate ntr-o anumit direcie este invers
proporional cu puterea a patra a lungimii de und : I ~ 1/4

Pentru particule cu dimensiune mai mare ca lungimea de und ,

difuzia se numete de tip Mie, iar intensitatea luminii difuzate este
invers proporional cu puterea a doua a lungimii de und : I ~ 1/2

Un alt tip de difuzie observat experimental este difuzia

molecular , care se produce n medii optic pure, dar care prezint
fluctuaii ale densitii. Intensitatea luminii difuzate n acest caz este,
de asemenea, invers proporional cu puterea a patra a lungimii de
und. Un astfel de exemplu este difuzia produs de aglomerrile
moleculelor din aer (datorate fluctuaiilor densitii aerului)
care difuzeaz mai mult radiaiile cu lungime de und mic,
rezultnd astfel culoarea albastr a cerului.

Polarizarea luminii
In lumina natural direciile de vibraie ale vectorului electric sunt distribuite
simetric n jurul direciei de propagare;
Dac direciile de vibraie ale vectorului electric se gsesc n orice moment i n
orice punct al direciei de propagare n acelai plan, spunem c lumina este
polarizat liniar;
Dac la o raz de lumin oscilaiile vectorului electric se fac de preferin ntr-un
plan, fiind posibile i oscilaiile n alt plan, spunem c lumina este parial polarizat

Compoziia spectral a radiaiei

solare

Domeniul radiaiilor ultraviolete; invizibile, cu lungimi de und mici,

-[290360] nm, au un pronunat efect chimic i se mai numesc radiaii
chimice;

Domeniul radiaiilor vizibile - [360760]nm. Cuprinde cele 7 culori principale

ROGVAIV care n amestec dau lumina alb.

Domeniul radiaiilor infraroii, cu lungimi de und mari - [760300.000]nm.

Radiaiile cu < 290 nm intr n categoria radiaiilor X (Rontgen) iar cele cu >
300.000 nm aparin domeniului undelor hertziene sau radio;

Lumina alb i radiaia gama i microundele reprezint aceeai radiaie, radiaia

electromagnetic; ele difer doar prin lungimile de und.

Spectrul radiatiei electromagnetice

Domeniul radiatiei vizibile lungimi

de unda (A0)ROGVAIV

Fenomene optice in atmosfera

Culoarea albastra a cerului

Prin difuzia Rayleigh razele de lumin cu lungimea de und mai mare sunt
mprtiate mai puin (razele de lumin de culoare albastr, care au o lungime de
und mai mic dect cele roii, vor fi mprtiate mai mult).
razele albastre se cumuleaz n atmosfer n timp ce cele roii ajung pe
pmnt unde sunt absorbite.

Spectrul cerului
Obs. Cosmonauii aflai la nlimi mari, unde aerul are densitatea mic i nu
mprtie lumina, vd cerul de culoare neagr

Crepusculul
Crepusculul este fenomenul succesiunii culorilor pe
fundalul cerului la trecerea treptat de la ntunericul
nopii spre lumina zilei i invers de la lumina zilei la
ntunericul nopii;
Dac Pmntului i-ar lipsi atmosfera, Soarele ar
rsri i ar apune imediat, am avea o trecere brusc
de la ntuneric la lumin i invers. Profitm de o
trecere treptat de la lumina;

Crepusculul
Moleculele i aerosolii atmosferici mprtie puternic
lumina solar, ea ajungnd i la Pmnt unde se
produce fenomenul de crepuscul;

Difuzia

este

mai

puternic

straturile

inferioare ale atmosferei i scade cu nlimea

concomitent cu scderea densitii aerului i a
concentraiei de impuriti.

Crepusculul

Odat cu deplasarea Soarelui dup orizont se schimb

unghiul de inciden a razelor Soarelui pe straturile
atmosferice fapt ce determin variaia culorii cerului n
direcia unde se afl Soarele, spre rsrit sau spre apus.

Crepusculul
Crepusculul de diminea (aurora) ncepe n
momentul n care Soarele se afl la 2-3 sub orizont,
cu 15-20 minute nainte de a rsri, cnd dispar cele
mai
slabe
stele
i
sfrete
odat cu rsritul Soarelui.
Crepusculul de sear (amurgul) ncepe n momentul
n care Soarele se afl la 18 sub orizont i apar cele
mai slabe stele i sfrete la 15-20 minute dup
apusul Soarelui.

Crepusculul

Curcubeul
dou refracii, o reflexie total i dispersia luminii

Formarea curcubeului

Mirajul optic
este un fenomen optic produs prin refracia treptat a razelor
de lumin in straturile de aer cu densiti diferite (de exemplu,
in straturile de aer din vecinatatea solului, atunci cand
temperatura acestuia este diferita de aceea a atmosferei);

datorita mirajului, obiectele departate, aflate in apropierea

orizontului, apar insotite de imaginea lor rasturnata.

Mirajul optic
indata ce privirea este indreptata asupra unui punct de pe
suprafata Pamantului dincolo de o anumita limita, raza
vizuala patrunde in straturile incalzite ale aerului (in care
indicele de refractie se micsoreaza) sub un unghi suficient
de inclinat pentru a suferi intr-un punct o reflexie totala.
Efectul este identic cu asezarea unei oglinzi in acest punct:
obiectul pare ca se imparte in doua: o parte superioara si
una inferioara, rasturnata si identica cu prima;

Mirajul optic
stratul de aer foarte cald din preajma pmntului refract
lumina provenit de la cer, traiectoria razelor solare
cptnd o form de U (dup calcule aceast curb este de
fapt o parabol);
mirajul este cauzat de faptul c mintea noastr
interpreteaz razele solare ca venind de la sol;
practic, noi vedem pri ale cerului pe pmnt, i
interpretm imaginea ca fiind o balt de ap. (Bineneles,
cu ct vedem mai des aceste miraje, mintea noastr
recunoate mai uor imaginea ca fiind exact ceea ce este
lumin solar refractat i iluzia dispare).

Mirajul optic
dac la 1 m temperatura este cu mai puin de 1.7 C
mai mic, nu se formeaz nici un miraj.
dac diferena este n jurul a d 2.8C se formeaz un
miraj moderat.
dac diferena de temperatur este mai mare de
4.4C atunci se formeaz un miraj intens.

Haloul
Haloul ia natere cnd n faa Soarelui sau a Lunii se
gsesc fii de nori subiri formai din cristale fine de
ghea. Dup felul n care sunt aezate aceste
cristale, haloul poate avea diferite forme;

Rolul cristalelor de ghea n formarea haloului este

important, lumina se refract pe feele cristalelor i
apoi se reflect dup diferite direcii;

 Refractndu-se prin prisma de ghea lumina alb a

Soarelui se descompune n raze colorate de aceea
cercul haloului este colorat ca al curcubeului dar
ordinea culorilor este invers: n partea exterioar este
culoarea albastr iar n partea interioar este culoarea
roie.

Nimbul
este un fenomen care are la baz difracia i
interferena razelor de lumin. El poate fi
observat cu destul uurin din aeronave,
deasupra norilor, avnd soarele poziionat n
spate;

Nimbul se poate observa ca o aureola

luminoasa in jurul umbrei capului:
Fiecare pictur luat separat funcioneaz
ca o lentil optic;
Fiecare din ele, adunnd razele solare, va
genera cte o imagine a Soarelui n focarul
picturii, situat pe firul de iarb care ine
pictura;
Soarele din imagine i trimite razele sale
n direcia din care au venit, practic pe aceeai
cale i noi vedem picturile de rou ca nite
mici surse de lumin.

Aurorele boreala si australa

Cnd particulele ionizate ale aa-numitului
vnt solar ajung n apropierea Pmntului,
curentul de ioni interactioneaza cu
nveliul
magnetic al planetei - magnetosfera

Aurorele boreala si australa

Particulele vantului solar sunt obligate s
ocoleasc centurile magnetice i s ajung pe
Pmnt prin cei doi poli magnetici (nord i sud),
ajungand in ionosfer, unde se ciocnesc cu
moleculele de oxigen i azot
ionizate din
atmosfer.

Aurorele boreala si australa

Gama de culori variaz ntre rou, verde,
albastru i violet, n funcie de energia particulelor
incidente, dar i de concentraia moleculeleor din
atmosfer. Cel mai des ntlnite sunt cele de
culoare verde-deschis, care rezult din coliziunea
electronilor captai de cmpul magnetic terestru
cu atomii de oxigen din atmosfer, la altitudiuni
mai mici de 400 km.