3.

Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 28

3.4. GENERAREA ŞI TRANSMITEREA FORŢEI

LA INTERFEŢE SOLIDE

3.4.1. Introducere

ORIGINEA FRECĂRII
PRIMII EXPERIMENTATORI

Leonardo DA VINCI (1452-1519) (Codex Atlanticus & Codex Arundel)

Măsurarea forţei de frecare cu ajutorul Studiul întinderii suprafeţei de contact asupra forţei
unui scripete si a unei greutăţi de frecare

Prima formulare a «legilor frecării»

1. Proporţionalitate între forţa de frecare şi încărcarea aplicată.

«Frecarea de dată de greutate este egală cu sfertul acelei
greutăţi»
2.Independenţa faţă de suprafaţa aparentă de contact.
«Frecarea provocată de aceeaşi greutate va fi aceeaşi,
indiferent dacă contactul are lungimi sau lăţimi diferite»

Guillaume AMONTOS (1663-1705)

«Despre rezistenţa provocată în maşini atât de către frecarea elementelor componente cât şi de către
rigiditatea corzilor utilizate, şi despre metodele de a calcula şi una şi cealaltă »
Memoriile Academiei Regale de Ştiinţe din Paris (1699)
Studiul frecării plane
a lemnului, fierului, cuprului şi
plumbului unse cu ulei vechi

Redescoperirea «legii frecării»

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 29

1. «Rezistenţa cauzată de frecare nu creşte şi nici nu se diminuează decât

proporţional cu presiunile mai mari sau mai mici după cum parţile în
contact sunt mai mult sau mai puţin apăsate».
2. « Rezistenţa cauzată de frecare este aproape egală cu o treime din
presiune atât la Fe, Cu, Pb şi lemn, într-un mod care variază dupăcum
aceste materiale sunt lubrifiate»
Confirmarea rezultatelor de către Phillippe de la HIRE (1699)

Chales Augustin COULOMB (1736-1806)

«Teoria maşinilor simple ţinând seama de frecarea componentelor lor şi de rigiditatea coardelor»
Memoriile Academiei Regale de Ştiinţe din Paris (1699)
Studiul frecării plane
a metalelor (fier, cupru)
şi a lemnului (stejar, brad, ulm)
uscată şi lubrifiată (seu, ulei de măsline)
Studiul numeroşilor parametrii
1. Mărimea suprafeţei de frecare.
2. Încărcarea şi viteza de deplasare
3. Durata contactului înaintea alunecării
4. Rodajul suprafeţelor.

Studiul rigiditaţii corzilor

1. Diametrul corzii.
2. Diametru de înrolare
Electrizarea şi încălzirea suprafeţelor

» Experimentarea pe chihlimbar (în

greacă elektron) şi pe alte substanţe
izolante capabile să atragă corpuri uşoare
după frecare (Gilbert 1600)

Producerea de scântei de către un silex Descărcări electrice produse de un dispozitiv de

(Decartes 1664) frecare (Abbe Nollet 1754)
» Determinarea experimentală a legilor atracţiei electrice cu ajutorul bucăţilor de măduvă de soc
încărcate identic prin frecare (Coulomb 1785)
Lucrări experimentale

» Jean Teophile DESAGULIERS - Un curs de Filozofie Experimentală (1734)

» Samuel VINCE – Asupra mişcării corpurilor afectate de frecare (1784)
» George RENNIE – Experimente asupra Frecării şi Abraziunii suprafeţilor Solide (1829)
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 30

Studiul frecării metalelor (fier, oţel, fontă, alamă,

cositor) şi a materialelor fibroase (lemn, piele, lână)
(Rennie 1829, în Dowson 1979)
Aplicaţii la frânarea feroviară

Studiul contactului roată-sabor şi roată-şină (Galton&Westinghouse 1878)

Încercări la scară reală: comandă pneumatică, dinamometru hidraulic

(Dowson, 1979)
PRIMELE APROXIMĂRI ALE FRECĂRII

Prima SUPRAPUNEREA PARŢIALĂ A ASPERITĂŢILOR

ipoteză (Amontos 1699, Coulomb 1781)
Forţa de frecare = Efortul necesar pentru a ridica asperităţile unei suprafeţe deasupra celor de pe
suprafaţa antagonistă
Noţiunea de unghi de frecare (Euler 1748)
µ = tgϕ

Evaluare experimentală 0,1 < µ < 0,3 implică 6 < ϕ < 17

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 31

1 Coulomb (1781): FT = µFN + A

Vinci (sec. XV): FT = FN » µ = 0,25
4 µ este dar de suprapunerea asperităţilor
1 A dă coeziunea suprafeţelor
Amontos (1699): FT = FN » µ = 0,33
3

Evaluare teoretică

Reprezentarea suprafeţelor prin emisfere în contact (Belidor 1735)

Corpuri rigide – Concepte geometrice Asperităţi piramidale (Euler 1748)

2
FT = FN » µ ≈ 0,35
2 2
Rezultat independent de numărul de asperităţi

Obiecţie teoretică Obiecţie experimentală

Neutralizarea contribuţiei asperităţilor Frecarea corpurilor netede nu este niciodată
nulă
» Frecarea sticlei acoperită de un monostrat de acid
gras (Hardy 1923)
Grosimea stratului << înălţimea rugozităţilor (factor
> 10)

Suprafeţe curate: µ = 0,6

Supafeţe grase: µ = 0,06

Efortul depus pentru a urca panta
asperităţilor compensat de efortul depus Rezultate inexplicabile prin teoria suprapunerii
pentru a le coborî asperităţilor

A doua DEFORMAREA SUPRAFEŢELOR

ipoteză (corpuri deformabile – concepte mecanice)
Deformarea pistei prin penetrare datorită frecarii rigide
Lainton
Bilă - plan Con - plan
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 32

2
2θ − sin 2θ µ= tan θ
µ= π
π sin 2 θ

4θ θ = 10 dă µ = 0,074 θ = 10 dă µ = 0,11
µ=
π θ = 30 dă µ = 0,23 θ = 30 dă µ = 0,37
A treia ADERENŢA suprafeţelor
ipoteză (Materiale reactive)
Sudare (coeziunea) prin efectul Aderenţa suprafeţelor
strivirii a două sfere de plumb curate (Morin 1930)
presate puternic (Desagulier 1725)
Noţiunea de joncţiune adezivă (Holm 1938)

joncţiuni adezive
Evaluarea forţei de atracţie
Devoltarea de legături moleculare pe suprafaţa de
de mărimea a 14 MN/m2
contact prin apropierea atomilor sub efectul strivirii

TRIBOLOGIA A DOUĂ CORPURI

Mărimea redusă a ariei reale (efectivă) de contact

Contact oţel – oţel

(cubul de 100 mm latura, masa 7,8 kg)
Aria relaă de contact = ∑ Ariilor discrete

Microcontactele suportă toată sarcina

Ac = 10000 mm 2 şi Ar = 0,03 mm 2
Ar
≈ 0,03%
Ac
Aria reală Ar << Aria aparentă Ac Deformaţie elastică Deformaţie plastică
F F
Presiunea reală N >> Presiunea aparentă N
Ar ≈ 0,01 la 1%Ac (Kragelski 1981) Ar Ac
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 33

Comportarea tribologică a materialelor necesită cunoaşterea următoarelor aspecte

fundamentale:
a) Efectul mediului asupra caracteristicilor suprafeţei în timpul interacţiunilor fizico–chimice;
b) Generarea şi transmiterea forţei între suprafeţele în contact;
c) Comportarea materialului în apropierea suprafeţei, ca răspuns al forţelor exterioare ce
acţionează în punctele de contact ale suprafeţei.
Generarea forţei de frecare are loc la nivelul contactului interfacial ca urmare a deformaţiilor
elatoplastice, aşa cum se va vedea detaliat în paragraful următor. Transmiterea forţelor de frecare se
face din zona suprafeţei către volumul de material, având loc transformări ale materialului.
Răspunsul materialelor la o sarcină exterioară aplicată ciclic depinde de microstructura sa şi poate fi
un răspuns elastic, elastoplastic sau vîscoelastic. În acest sens, răspunsul unui material se
caracterizează prin starea de deformaţii (mărime, viteză, câmp termic) atunci când se cunoaşte
starea de tensiuni, incluzând starea acestora asupra ruperii.
Conform primului principiu al termodinamicii, lucrul mecanic generat de forţa de frecare
externă trebuie să fie egal cu suma dintre creşterea energiei interne şi energia disipată pe şi lângă
interfaţa celor două corpuri. Enegia internă poate schimba crearea noilor suprafeţe şi distribuţia
tensiunilor reziduale elastice. Dintre mecanismele de consum ale energiei se pot enumera
deformaţiile plastice şi viscoase, pierderile prin histerezis (mecanic, electric şi magnetic), crearea de
dislocaţii etc. În stadiul actual al cercetărilor, forţa de frecare este considerată ca fiind consumatorul
principal al acestei energii, schimbările din energia internă se neglijează.

3.4.2. Generarea forţei de frecare

Frecarea exterioară este definită ca rezistenţa opusă mişcării relative a unui corp solid faţă de
altul. Forţa de rezistenţă are sensul opus mişcării.
Frecarea exterioară este efectul unui proces de disipare a energiei ce apare în transferul foţei
de la un solid la altul, în prezenţa mişcării relative, prin intermediul ariei reale de contact. În funcţie
de modul de transfer, frecarea poate fi de alunecare, pivotare şi rostogolire.

Evaluarea cantitativă a frecării se face prin forţa de frecare (Ff) şi momentul de frecare (Mf)
pentru frecarea de alunecare şi respectiv pivotare şi rostogolire.

În practica inginerească, pentru evaluarea frecării, se folosesc patru mărimi adimensionale

[A15, A19, A30]:
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 34

Ff
1) Coeficientul de frecare la alunecare: µ = , Fn – forţa nominală. Referitor la prelucrarea
Fn
metalelor prin presare, coeficientul de frecare este raportul dintre rezistenţa tangenţială din zona de
contact şi limita de curgere a materialului prelucrat. În acest caz, în concordanţă cu teoria
plasticităţii, coeficientul de frecare nu poate depăşi valoarea 0,5.
∆ ( m vt )
2) Coeficientul de frecare la şoc µ = , ∆ ( m vt ) – variaţia cantităţii de mişcare
∆ ( m vn )
(impuls) după direcţia tangenţială în timpul şocului; ∆ ( m v n ) – variaţia cantităţii de mişcare după

direcţia normală.
Wf
3) Coeficientul de pierderi prin frecare µ = , W f – lucrul mecanic (energia) consumată
W
prin frecare, W – lucrul mecanic total.
kl
4) Coeficientul rezistenţei la rostogolire µ = , kl – dimensiunea specifică de rostogolire,
R
R – raza de rostogolire.

3.4.3. Legile frecării de alunecare

Prin observaţii experimentale s–au dedus două „legi” de bază ale frecării. Legile sunt entităţi
empirice şi nu sunt încălcate principiile fizice.

Cele două „legi” de bază au fost enunţate, iniţial, de Amonton în 1699:

1) Frecarea este independentă de aria aparentă de contact a celor două corpuri (o cărămidă sub
greutatea proprie necesită aceeaşi forţă de frecare, indiferent pe care dintre feţe este trasă).
2) Forţa de frecare este proporţională cu sarcina normală dintre corpuri.
Coulomb în 1785 a propus cea de–a „treia” lege:

3) Frecarea cinetică este independentă de viteza de lunecare – are un domeniu mai puţin de
aplicabilitate decât celelalte două.

Coeficientul de proporţionalitate din legea a doua, F = µ Fn , este coeficientul de frecare.

După cum frecarea poate fi statică sau cinetică, rezută coeficient de frecare static µ s sau cinetic

µk .
Explicarea legilor lui Amonton [A1, A15, A19, A22, A27, A30, A31]
Se fac următoarele două presupuneri (ipoteze):
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 35

1. În timpul alunecării, forţa rezistivă pe unitatea de arie de contact este constantă:

F f = Ar s
unde: Ff este forţa de frecare, Ar – aria reală de contact, s – forţa specifică de frecare (forţa pe

unitatea de arie).
2. Aria reală de contact, Ar , este proporţională cu forţa normală Fn ,

Ar = q Fn
unde q este o constantă de proporţionalitate.
Eliminând Ar , rezultă F f = q s Fn .

Prima ipoteză este uşor de justificat, nu se implică nici o presupunere privind natura forţei
specifice de frecare.
A doua ipoteză nu poate fi justificată în toate cazurile, dar pentru anumite condiţii de contact
valabilitatea este asigurată:
a) pentru contactul plastic total, aria reală nu depinde de topografia suprafeţei;
b) ori de câte ori suprafeţele de contact au distribuţie exponenţială sau normală Gauss a
înălţimii rugozităţii, aria reală nu depinde de modul de deformaţie.

3.4.4. Originile frecării

3.4.4.1. Introducere
Se ştie că forţa de frecare este datorată interacţiunilor dintre asperităţile opuse ale celor două
suprafeţe cu alunecare. Fiecare interacţiune a asperităţii va contribui la forţa de frecare, astfel că
forţa de frecare totală va fi suma acestor forţe ale contactelor individuale.
Pe deasupra, la mişcarea relativă a suprafeţelor, energia consumată este continuu disipată la
suprafeţe sau în apropierea acestora, energia disipată în unitatea de timp va fi suma energiilor
disipate în procese individuale în acelaşi timp.
Cercetările experimentale privind evoluţia coeficientului de frecare în timp şi implicit cu
distanţa de alunecare sau de rulare permit observarea şi analizarea următoarelor 6 stadii, prezentate
în fig. 3.4.1.1 [A27].
Stadiul I. În acest timp, forţa de frecare este influenţată semnificativ de deformarea şi
brăzdarea suprafeţei de către rugozităţi. Adeziunea nu are un rol important deoarece suprafaţa este
„contaminată” cu oxizi, grăsimi etc.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 36

Fig. 3.4.4.1.1. Evoluţia

coeficientului
de frecare cu distanţa de alunecare.

Stadiul II. Forţa de frecare creşte lent ca urmare a adeziunii. Când suprafaţa este lubrifiată,
stadiul I persistă mai mult timp şi stadiul II nu poate fi prezent. Panta de creştere a coeficientului de
frecare poate fi mai mare, dacă sunt generate particule de uzură prin deformarea şi ruperea
rugozităţilor şi odată antrenate în interstiţiu contribuie la brăzdare.
Stadiul III. În acest stadiu, coeficientul de frecare creşte rapid ca urmare a creşterii numărului
de particule de uzură antrenate în interstiţiu ca o consecinţă a vitezei mari de uzare. Panta de
creştere este esenţial influenţată de către adeziunea suprafeţelor nou create prin uzare. Forţa
necesară deformării asperităţilor continuă să aibă un rol important în totalul forţei de frecare.
Particulele de uzură sunt generate când deformaţiile din substratul de material sunt considerabile,
nucleaţia fisurilor este prezentă şi are loc propagarea lor la suprafaţă. O parte dintre aceste particole
pătrund în interstiţiu şi produc brăzdarea suprafeţei. Brăzdarea are o pondere mare, atunci când
particulele provin din suprafeţe metalice cu durităţi apropiate deoarece pătrund în ambele suprafeţe
şi este evitată alunecarea particulelor pe una dintre suprafeţe.
Stadiul IV. Coeficientul de frecare se menţine relativ constant dar ridicat, ca urmare a
numărului constant de particule de uzură. Adeziunea contribuie la menţinerea constantă a forţei de
frecare. Generarea particulelor noi coexistă cu îndepărtarea din interstiţiu a particulelor vechi.
Deformarea asperităţilor continuă să aibă loc, deoarece se formează noi suprafeţe rugoase prin
delaminare. Când cele două materiale cu mişcare relativă sunt metale asemănătoare sau când
mecanismul specific stadiului V nu are rol important, coeficientul de frecare rămâne la valoare
ridicată şi caracterizează frecarea între cele două metale.
Stadiul V. În anumite cazuri, ca de exemplu atunci când un element al cuplei este mult mai
dur decât celălalt element şi este elementul fix, frecarea se reduce destul de repede. Asperităţile
dure formează o suprafaţă foarte fină pe elementul mai puţin dur, fără să apară deformaţii
importante pe aceste asperităţi. În aceste condiţii, forţa de frecare se reduce ca urmare a reducerii
brăzdării.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 37

Stadiul VI. În cazul existenţei mişcării suprafeţei dure, suprafaţa moale va tinde să devină
„lucie” cu mici cratere, ca urmare a microaşchierii anterioare, astfel că forţa de frecare va rămâne
constantă. În aceste cratere se vor „ancora” particule de uzură. Atunci când suprafaţa dură este fixă
şi suprafaţa moale este mobilă, suprafaţa dură rămâne rugoasă, deoarece numărul particulelor de
uzură prinse în interstiţiu este mare ca urmare a vitezei de uzare ridicate a suprafeţei moi. In acest
caz, stadiile V şi VI nu sunt prezente.
Evoluţia coeficientului de frecare pe cele şase stadii este dependentă de specificul materialelor
testate, condiţiile de mediu şi de particularităţile cinematice ale standului de încercare. În unele
cazuri, succesiunea stadiilor este alta decât aceea din fig. 3.4.1.1. De exemplu, alunecarea unui
material cu ductilitatea redusă conduce la o frecare cu salturi mari ca urmare a apariţiei rapide a
particulelor de uzură prin ruperea asperităţilor.
Observaţia că forţa de frecare este aproximativ constantă, la aceeaşi forţă normală, viteză,
material etc., se datorează faptului că numărul interacţiunilor care au loc la un moment dat este mai
mare şi că legea de distribuţia statistică a proceselor de contact este aproximativ constantă.
Este clar că frecarea are la bază două procese fundamentale – interacţiunea asperităţilor
(adeziune, deformare şi rupere) şi disiparea energiei.
Se apreciază, din punct de vedere fenomenologic că expresia coeficientului de frecare
cuprinde trei componente: de deformare, de adeziune şi de brăzdare
Aceste procese fundamentale nu sunt aditive, ci interactive.
3.4.4.2. Componenta de deformare a coeficientului de frecare
1) Cazul unei asperităţi sau particule de uzură
Dacă adeziunea nu are loc, altă alternativă de interacţiune este aceea că rezistenţa la mişcare
este una în care materialul este deformat şi deplasat în timpul mişcării relative (fig. 3.4.2.1).

a) b)
Fig. 3.4.4.2.1. Deformarea asperităţilor în procesul de alunecare:
a) Numai interacţiune a asperităţii; b) Interacţiune cu brăzdare macroscopică
Materialul mai dur pătrunde în materialul mai moale şi se produce sau nu o brăzdare, funcţie
de tensiunile maxime de pe interfaţă. Pentru analiza componentei de deformaţie a coeficientului de
frecare se aplică teoria liniilor câmpului de deformare Hencky [A27].
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 38

Se consideră două asperităţi în contact, dintr–un material cu comportament rigid– perfect

plastic (material Prandtl) şi care se găsesc în starea plană de deformaţii. Deformaţia va trebui să
coincidă cu direcţia de alunecare şi rezultanta tensiunilor să fie egală cu sarcina normală aplicată
( Fz ). Un câmp posibil al liniilor de alunecare care să respecte condiţia cinematică este cel prezentat
în fig. 3.4.4.2.2.

Fig. 3.4.4.2.2. Modelul

liniilor de câmp pentru
contactul asperităţii.

Soluţia impune ca tensiunea de forfecare în direcţia OA să fie corespunzătoare satisfacerii

condiţiei ca unghiurile θ şi α să fie egale (deformaţia rezultantă să coincidă cu direcţia de
alunecare cunoscută). Această condiţie este posibilă numai când lubrifierea pe suprafaţa AO este
asigurată şi există rugozităţi pe AO suficiente pentru a avea loc interacţiuni mecanice.

Interfaţa OA dintre asperităţi şi suprafaţa liberă OD sunt considerate în plan drepte cu

unghiurile θ şi θ' , măsurate de la direcţia de alunecare. De notat că linia de alunecare ABCD este o
linie β , conform teoriei cîmpului liniilor de alunecare. Utilizând relaţiile Hencky, se pot scrie
tensiunile în lungul liniiolr de alunecare:
În D,
π
φ = θ' + şi p = k (3.4.4.2.1)
4
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 39

În lungul dreptei AB
π  π 
φ = α−θ+ şi p AB = k 1 + + 2 α − 2 θ − 2 θ'  (3.4.4.2.2)
2  2 
Prin izolarea joncţiunii ABO, prezentată în fig. 3.4.4.2.3, se pot scrie ecuaţiile de echilibru
Fz = ( AB ) p cos ( θ − α ) − ( AB ) k sin ( θ − α ) + ( OB ) k cos ( θ − α ) − ( OB ) p sin ( θ − α ) (3.4.4.2.
3)
Fx = ( AB ) p sin ( θ − α ) + ( AB ) k cos ( θ − α ) + ( OB ) k sin ( θ − α ) − ( OB ) p cos ( θ − α ) (3.4.4.2.
4)

Fig. 3.4.4.2.3. Izolarea

joncţiunii şi
tensiunile de contact.

Prin definiţie, coeficientul de frecare este

µd =
Fx
=
( )
1 + π 2 + 2 α − 2 θ − 2 θ' sin θ + cos ( 2 α − θ )

( )
(3.4.2.5)
Fz 1 + π 2 + 2 α − 2 θ − 2 θ' cos θ + sin ( 2 α − θ )

În fig. 3.4.5.2.4 se prezintă dependenţa componentei de deformare a coeficientului de frecare

de unghiul de înclinare al asperităţii, considerată prismă.

Atunci când unghiurile α , θ , θ' sunt mici (tind către zero), componenta de deformare a
coeficientului de frecare este:
1
µd = = 0,39 (3.4.4.2.6)
1+ π 2
Dacă joncţiunea nu este fixată în lungul interfeţei OA, rezistenţa la forfecare va fi mai mică
decât rezistenţa la forfecare k. În acest caz, tensiunea de forfecare interfacială este deviată de la
unghiul α şi este τ = k cos 2α .
Atunci când nu există tensiuni de forfecare în lungul feţei OA ( α = π 4 ), joncţiunea alunecă
în timp ce se deformează numai sub sarcina normală. În timpul acestei alunecări, componenta de
deformaţie a coeficientului de frecare se obţine din (3.4.2.5) prin înlocuirea α = π 4 şi este

constant cu variaţia unghiului θ' . Pentru cazul frecvent α = θ , rezultă

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 40

µ d = tgθ (3.4.4.2.7)

Fig. 3.4.4.2.4. Dependenţa

componentei de deformare de
unghiul asperităţii.

2) Contactul mai multor rugozităţi (contactul multiplu)

Prezenţa mai multor rugozităţi pe suprafaţa de frecare impune luarea în consideraţie a
aspectelor aleatoare ale geomtriei rugozităţii (înălţime, pas, rază de curbură).
Se apreciază că regimul termic în procesul de lunecare este stabilizat, astfel că proprietăţile
fizico–mecanice ale rugozităţilor se menţin constante. Forţa tangenţială necesară deformării
mecanice a asperităţilor pe direcţia de lunecare ( Ft m ) se obţine prin însumarea forţelor elementare

ce apar pe cele n asperităţi ce se găsesc în contact ca urmare a sarcinii normale Fn .

n
Ft m = ∫ Ft i dn (3.4.4.2.8)
0

în care Ft i este forţa tangenţială necesară deformării asperităţii i şi depinde de starea de deformaţie

şi secţiunea asperităţii i la nivelul corespunzător deformării sub sarcina normală.

Cazul 1. Unghiul de atac al rugozităţii sau al particulei abrazive ( α ) ca variabilă
aleatoare.
În cazul în care unghiul de atac al rugozităţii sau al particulei abrazive ( α ) este variabilă
aleatoare, se poate face medierea statistică a coeficientului de frecare. În acest sens se analizează

( ) a acestui unghi şi caracteristicile sale statistice. Se consideră funcţia de

funcţia de frecvenţă p f

frecvenţă ca funcţie continuă şi variabila aleatoare α cuprinsă între α min şi α max . Evaluarea
caracteristicilor statistice ale unghiului α permite stabilirea funcţiei de frecvenţă teoretice cea mai
apropiată de rezultatele măsurătorilor. Cele mai utilizate funcţii de frecvenţă ale geometriei
rugozităţilor sunt:
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 41

i) funcţia de frecvenţă constantă, p f c , care, din condiţii de normare (eveniment sigur în

intervalul α min , α max , aria situată sub curba de frecvenţă să aibă valoare unitară), are
expresia
1
pf c = (3.4.4.2.9 i)
α max − α min
ii) funcţia de frecvenţă liniară, p f l . Se consideră cunoscute valorile extreme ale variabilei

aleatoare α min , α max şi frecvenţa maximă p f max . În aceste condiţii, funcţia de frecvenţă are

expresia

pf l = aα +b (
unde a = p f max − p f min ) ( α max − α min ) ,

(
b = p f max α max + p f min α max ) ( αmax − α min ) şi (3.4.4.2.9 ii)

p f min = 2 ( α max − α min ) − p f max

iii) funcţia de frecvenţă exponenţială, p f e . Se consideră cunoscute valorile extreme ale

variabilei aleatoare α min , α max şi frecvenţa maximă p f max . Similar, rezultă funcţia de

frecvenţă
p f e = ae exp ( −be α ) cu ae şi be determinabile din condiţia de normare. (3.4.4.2.9 iii)

iv) funcţia de frecvenţă normală (Gauss), p f n . Se consideră cunoscute valorile extreme ale

variabilei aleatoare α min , α max şi media α m . Astfel, funcţia de frecvenţă are expresia

1  ( α − α )2 
m 
pf n = exp  − (3.4.4.2.9 iv)
σα n 2 π  2 σα n 
2

valorile abaterii medii pătratice a unghiului de atac al rugozităţilor ( σα n ) determinîndu–se

numeric din condiţii de normare.

Dacă se cunoaşte funcţia de frecvenţă ( p f ) a unghiului α , atunci se poate calcula valoarea

medie a componentei de deformare a coeficientului de frecare (µdm)

αmax
µ dm = ∫ µd ( α ) p f ( ε ) d α (3.4.4.2.10)
αmin
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 42

Cazul 2. Rugozităţi de formă sferică cu raza constantă şi înălţimea variabilă aleatoare

Se explicitează expresia componentei de deformaţie a coeficientului de frecare pentru cazul
rugozităţilor sferice cu raza constantă şi înălţimea ca variabilă aleatoare.
În cazul contactului unei suprafeţe rugoase cu toate rugozităţile sferice de aceeaşi rază R şi
înălţimi diferite cu o suprafaţă plană ideală, se găsesc n asperităţi. Dacă legea de dispunere a
n
înălţimii rugozităţii este f (z ) = ( n0 – numărul total de rugozităţi de pe suprafaţa de referinţă) se
n0
poate scrie
dn = n0 f ’(z )d z (3.4.4.2.11)

Fig. 3.4.4.2.5. Schema

contactului multiplu cu
sfere de aceeaşi rază.

• Pentru distribuţia polinomială a înălţimii rugozităţii şi contactul plastic

f (z ) = t z s , f '(z ) = t s z s −1 cu t şi s constante ce se vor determina din condiţiile de normare.

Forţa tangenţială necesară deformării plastice a rugozităţilor este [A15, A30].

Ft i = 0,55 π R1/ 2δi3/ 2c σc = 0,55 π R1/ 2 Ry (ε − z )3/ 2 c σc (3.4.4.2.12)

în care Ry este înălţimea maximă a rugozităţii, ε – înălţimea relativă a uneia dintre rugozităţi

 h 
ε =  , c – constantă ce depinde de forma rugozităţii (pentru sfere c = 3), σc – rezistenţa la
 Ry 

curgere a materialului deformat.
b ν An
s = ν − 1, n0t =
2 π R Ry

unde t, s – constante determinate pe baza parametrilor b, ν ai curbei de portanţă Abbott–Firestone,

An fiind aria nominală de contact.

A b ν ( ν − 1) ν −2
Deci, dn = n z dz
2 π R Ry

Înlocuind în integrală rezultă

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 43

2ν +1
n 0,55 c σc b ( ν − 1) ν An Ry 1/ 2
ε 2 1
⋅∫ (1 − y ) y ν−2 dy
3/ 2 (3.4.4.2.13)
Ft m = ∫ Ft 1 dn = −1/ 2
0 2R 0

z
în care y = .
ε
Dacă se ţine seama de relaţia dintre Fn şi ε [A30]
2ν+1
5  4 b ν An ( ν − 1) R 12 32
ε 2 Β  ; ν − 1
4 Ry 5
Fn = E *n0 t s R1/ 2 Ry3/ 2 ε s +3 2 Β  ; s  = E*   (3.4.4.2.14)
3 2  3 2 π R Ry 2 

Γ   Γ ( ν − 1)
5
5  2
cu B  ; ν − 1 = , funcţia betta [ Γ ( x ) – funcţia gamma], se deduce coeficientul de
2  Γ  + ν 
3
2 
frecare pentru contactul multiplu de tip sfere cu rază constantă, deformaţii plastice şi distribuţie
polinomială
1 2ν
1, 65 π Γ ( ν + 1)  pn 
a a
Ft m Ry  p   p 
µd p = =   = kr p  n  = k1r p ∆ r  n 
Γ  ν +   c σcb   c σc   c σc 
Fn 4 3 R (3.4.4.2.15)
 2
F
în care pn = n este presiunea nominală de contact; kr p – constantă a microgeometriei
An

 
 1, 65 π Γ ( ν + 1) Ry 1  1
  ; a= = constantă.
 4  3  R b1 2ν  2ν
 Γ  ν +  
  2 
• Pentru distribuţia polinomială a înălţimii rugozităţii şi contact elastic, se deduce:

Γ  ν + 
3
ν 1 ν
1,1 α h
a
 2  1 2ν 2ν +1  pn  2ν +1 ν  pn  e (3.4.4.2.16)
µd e = k ∆r  *  = k re α h ∆ r
2 +1
 
π Γ (ν + 2) E   E* 
2ν
  ν +1
Γ  ν +  
3 2
 3π
în care kν =   2
 ;
 4 ν ( ν − 1) Γ   Γ ( ν − 1) 
5
   
2
α h – coeficientul pierderii prin histerezis al materialului;
Ry
∆r = – parametrul complex al microgeometriei;
R b1 ν
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 44

Γ  ν + 
3
kre – constantă a microgeometriei pentru deformaţii elastice k re =
1,1  2  1 2ν
kν ;
π Γ ( ν + 2)
1
ae = .
2 ν +1
3.4.4.3. Componenta de adeziune a coeficientului de frecare
1) Adeziunea ca măsură a energiei interfaciale
Când două suprafaţe sunt încărcate împreună ele pot adera pe o parte din aria reală, formând
joncţiuni şi care se desfac dacă alunecarea are loc. Desfacerea va avea loc în partea cea mai slabă a
joncţiunii, care poate fi interfaţă originală sau pe o suprafaţă a unuia dintre cele două materiale.
Dacă desfacerea este chiar interfaţa originală, atunci interacţiunea produce un stres (o tensiune),
care, prin acumulare, va genera particulă de uzură prin mecanismul de oboseală.
Dacă desfacerea are loc în materialul mai moale dintre cele două materiale, atunci acest
fragment de material se va transfera pe contrapiesa mai dură.
Pentru explicarea contribuţiei adeziunii la frecare, este necesară descrierea adeziuii a două
solide în contact static.
– Energia superficială liberă a unui solid este definită, din punct de vedere termodinamic, ca
energia reversibilă necesară formării unei unităţi de arie a unei noi suprafeţe.
– Similar, dacă două suprafeţe sunt aduse în contact, energia liberă interfacială este definită,
din punct de vedere termodinamic, ca energia reversibilă necesară formării unei unităţi de arie a
interfeţei. Astfel, dacă se notează cu γ1 şi γ 2 energiile superficiale, se formează o interfaţă cu

energia interfacială γ12 , atunci energia eliberată este

∆γ = γ1 + γ 2 − γ12 (3.4.4.3.
1)
Această cantitate este cunoscută ca lucrul mecanic al adeziunii, în principiu, măsură a energiei
(lucrului mecanic) necesar separării corpurilor.
De exemplu: γ Al = 900 erg/cm2 = 900⋅10–7 J/cm2, γ Wo = 2300⋅10–7 J/cm2, γ Fe = 1500⋅10–7;

γ Au =⋅ 1120⋅10–7; γ Cu =⋅ 1100⋅10–7; γ P b =⋅ 450⋅10–7; γ Zn =⋅ 790⋅10–7,[A9, A15, A24].

Deşi ecuaţia (3.4.4.3.1) ese cunoscută ca fiind valabilă pentru lichide, Tabor (1985) [A24] a
arătat că nu poate fi aplicată întocmai pentru solide ideal elastice/casante. Pentru solide de alte
tipuri, energia calculată cu (3.4.4.3.1) este numai o parte mică a energiei necesară separării
suprafeţelor.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 45

Totuşi, deşi lucrul termodinamic al adeziunii ete de mică relevanţă în multe contacte, lucrul
mecanic şi forţa de separare a suprafeţelor sunt relevante, astfel că Tabor (1985) [A24] a propus
denumirea de lucrul mecanic de „scoatere liberă” şi forţă de „scoatere liberă”.
Una dintre sursele de disipare a energiei de frecare este formarea şi distrugerea legăturilor
moleculare din punctele de contact ale suprafeţei ce alunecă. Aceste prinderi se numesc
microprinderi. Un parametru de bază ce evaluează componenta moleculară a frecării este
τ
( τ – rezistenţa de forfecare a legăturii moleculare; σc – rezistenţa la curgere a materialului de
σc
bază).
Cauza acestor microprinderi este existenţa forţelor Van der Waals (energia de ordinul
0,15⋅10–19J).
În zona de contact există un transfer continuu de energie, formându–se şi distrugându–se
straturile, astfel că se poate defini un „al treilea corp” în continuă transformare. Puterea superficială
transmisă prin acest corp este de ordinul de mărimea 103 W/mm2, astfel că substanţa din zonă se
găseşte în stare de disociere [A9, A15].
Rezistenţa la alunecare a unei legături din corpul terţ se evaluează prin energia de activare U,
necesară distrugerii acestei legături.
Potrivit teoriei lui Frankel, un atom al unui metal în stare topită trece dintr–o stare de echilibru
la alta, prin două faze – evaporare şi condensare. În acest caz, timpul de staţionare în starea de
echilibru, t, este:
U 
t = t0 exp   (3.4.4.3.2)
 kθ
unde t0 este timpul corespunzător unei energii foare mici U → 0 , k – constanta Boltzmann, θ –
temperatura.
Se consideră că rezistenţa la alunecare ( τ ) a corpului terţ este proporţională cu timpul de
staţionare
U  U 0 + γ pr  U γ pr 
τ = a0 t = a0 t0 exp   = a exp ≈ a 1 + +  = τ0 + β pr (3.4.4.3.3)
kθ kθ  kθ kθ 
unde pr este presiunea reală de contact, γ – coeficient ce ia în consideraţie dimensiunile

U0
„prinderii” suprafeţelor; τ0 = a + a – tensiune specifică la forfecare; β – coeficient al
kθ
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 46

γ
componentei moleculare a frecării, β = a0 t0 – piezocoeficient caracteristic „corpului terţ”,
kT
format în zona de frecare.
Pentru multe materiale (metale şi polimeri) în regim uscat β = 0,02–0,15. Pentru cupla de
frecare metal–metal fără lubrifiant τ0 = 2...3 MPa, iar cu lubrifiant τ0 = 1...1,5 MPa. Pentru cupla

polimer τ0 = 0,2...0,5 MPa.

Considerând că „legăturile” au loc numai pe aria reală de contact ( Ar ), se deduce coeficientul

de adeziune moleculară (f),
Ft τ Ar τ0
f = = = +β (3.4.4.3.4)
Fn pr Ar pr

unde Ft este forţa tangenţială generată de adeziunea moleculară şi Fn este forţa normală.

Mărimile τ0 şi β se pot determina experimental pe standuri specializate [A15] şi au valorile

precizate în tabelul 3.4.3.1 pentru unele materiale.
Tabelul 3.4.4.3.1

Material τ0 , N/mm2 β

Vanadiu 18,0 0,250

Crom 50,0 0,240
Beriliu 4,5 0,250
Platină 95,0 0,100
Cupru 110 0,110
Argint 65,0 0,090
Aluminiu 30,0 0,043
Zinc 80,0 0,020
Cositor 12,5 0,012
Cositor 12,5 0,012

Componenta de adeziune moleculară (f) poate fi evidenţiată şi pentru regimul de frecare

limită.
Mărimile τ0 şi β depind de natura stratului din zona de frecare şi de materialul suprafeţei.
De exemplu, pentru contactul unei epruvete din sticlă pe parafină, s–a constatat că forţa de frecare
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 47

( F f ) depinde de numărul straturilor de săpun de calciu depus pe sticlă, F f 0 fiind forţa moleculară

( τ0 Ar ) dependentă seminficativ de numărul straturilor de pe suprafaţă (fig. 3.4.3.1).

Fig. 3.4.3.1. Evoluţia forţei de adeziune cu numărul de straturi de contaminanţi.

τ  τ
F f = f Fn =  0 + β  Fn = 0 Fn + β Fn = (3.4.4.3.
 pr  pr
5)
= τ0 Ar + β Fn = F f 0 + β Fn

Un oţel de scule cu patru lichide diferite are τ0 = 1…16,5 MPa (N/mm2) şi β = 0,04…0,11;

un bronz cu aceleaşi patru lichide are τ0 = 0,5…7 MPa şi β = 0,03…0,6.

Cunoaşterea mărimilor moleculare τ0 şi β , pentru anumite condiţii de lucru şi de calitate a

surpafeţei de frecare pentru care se poate determina presiunea reală ( pr ), permite calculul analitic
al coeficientului de adeziune moleculară (f).
Pentru multe metale β = 0,02…0,15; pentru cupla metal–metal fără ungere τ0 = 2,5–30 MPa

şi cu ungere τ0 = 0.01...0.1 MPa; pentru cupla metal–polimer τ0 = 0,2–0,5 MPa.

2) Adeziunea ca măsură a deplasării relative
Se consideră doua suprafeţe plane care vin în contact, aşa cum se observă în fig. 3.4.3.2.
Forţa necesară pentru mişcarea suprafeţelor depinde de natura aderenţei în lungul suprafeţei
ED. Când nu nu există adeziune, atunci forţa este zero şi când adeziunea este totală, forţa este
maximă. Soluţia acestei probleme se poate obţine utilizând teoria câmpului liniilor de alunecare
Hencky. Forma geometrică a acestui câmp este dependentă de condiţiile limită de pe frontiera ED.
Se adoptă soluţia dată de Suh. Geometria asperităţii rigide este o prismă triunghiulară, caracterizată
prin unghiul α şi lungimea L, şi este în contact cu o suprafaţă deformabilă plastic, caracterizată
prin rezistenţa la forfecare τc = k . Se pune problema evaluării coeficientului de frecare la
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 48

alunecarea asperităţii rigide, atunci când pe suprafaţa de contact există frecare caracterizată prin
coeficientul de adeziune f .

Fig. 3.4.4.3.2. Modelul liniilor de deformaţie pentru evaluarea adeziunii.

Liniile ce pornesc din punctele A şi D sunt drepte şi paralele cu suprafaţa liberă. Tensiunea
de forfecare ce acţionează la interfaţă pe suprafaţa moale are sensul opus mişcării (sensul DE). Pe
suprafaţa liberă AE nu există tensiuni, astfel că linia de alunecare este înclinată cu unghiul π 4 faţă
de AE.
Din condiţii geometrice rezultă

AE sin θ' = ED sin α (3.4.4.3.6)

şi
AE sin ( π 4 ) = ED sin β (3.4.4.3.7)

unde θ' este panta dreptei AE şi β este unghiul EDC.

Tensiunea de forfecare pe faţa DE se obţine ca
τDE = f k = k cos β (3.4.3.8)
în care k este rezistenţa la forfecare a materialului şi f coeficientul de adeziune
sau f = cos 2 β (3.4.4.3.9)
Dezvoltând funcţia cos 2 β în funcţie de sin β , din (3.4.4.3.7…3.4.4.3.9), se deduce unghiul

θ'
sin α
θ' = arcsin (3.4.4.3.10)
1− f
Din echilibrul forţelor generate de tensiunile normale şi tangenţiale de pe faţa ED, rezultă
componenta de adeziune a coeficientului de frecare:
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 49

F A sin α + cos ( arccos f − α )

µa = x = (3.4.4.3.11)
Fz A cos α + sin ( arccos f − α )

π  sin α 
în care A = 1 + + arccos f − 2 α − 2 arcsin 
2  1 − f 
 
În cazul în care asperitatea rigidă este degenerată într–o suprafaţă plană, α → 0 ,
componenta de adeziune a coeficientului de frecare este
f
µa0 = (3.4.4.3.12)
A 0 + sin ( arccos f )

π
cu A0 = 1 + + arccos f
2
În fig. 3.4.3.3 se prezintă evoluţia componentei de adeziune a coeficientului de frecare cu
mărimea unghiului de atac α al asperităţii rigide, pentru diverse stări de contaminare a suprafeţei
de contact (f).

Fig. 3.4.4.3.3. Variaţia

componentei
de adeziune cu unghiul asperităţii.

3.4.4.4. Componenta de brăzdare (plowing) a coeficientului de frecare

Brăzdarea poate apare datorită penetrării asperităţilor dure sau penetrării particulelor de
uzură. În fig. 3.4.4.1 se shematizează modelul de brăzdare al particulelor de uzură.
Când cele două suprafeţe au durităţi egale, particula poate penetra ambele suprafeţe. În
prezenţa mişcării relative, dislocarea (brazdele) apare pe una sau pe ambele suprafeţe. Atunci când
una dintre suprafeţe este dură şi netedă, particula de uzură alunecă pe suprafaţa dură fără să
brăzdeze. Dacă una dintre suprafaţe este dură şi rugoasă, particula de uzură se fixează pe această
suprafaţă şi dislocă cealaltă suprafaţă moale.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 50

a) b) c)
Fig. 3.4.4.4.1. Model de interacţiune al particulelor dure cu suprafeţele de frecare, ambele cu
durităţi reduse (a); o suprafaţă dură şi una moale (b); mărimea penetrării (c).

Se analizează expresia componentei de brăzdare a coeficientului de frecare pentru două

forme simple de particule de uzură sau de rugozităţi: particulă conică şi particulă sferică [A27], (fig.
3.4.4.4.2).

Fig. 3.4.4.4.2. Model pentru

brăzdarea suprafeţei:
a) con; b) sferă.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 51

Pentru o rugozitate conică (fig. 3.4.4.4.2a), forţele normale dFz şi cele tangenţiale pe direcţia

de mişcare dFx , care acţionează asupra unui element de arie dA, sunt

dFz = p cos θ dA (3.4.4.4.1)

dFx = p sin θ cos γ dA + s sin γ dA (3.4.4.4.2)
unde dA = r sec θ dr d γ , p şi s sunt presiunea normală şi tensiunea de forfecare care acţionează pe
aria elementară a conului.
Prin integrarea ec. (3.4.4.4.1) şi (3.4.4.4.2) în raport cu raza r (valoarea maximă w) şi a
unghiului γ (valoarea maximă π ), se obţin

π w2
Fz = p (3.4.4.4.3)
8

w2  s 
Fx = p  tgθ + sec θ  (3.4.4.4.4)
4  p 
în care w este diametrul de identare. Componenta de brăzdare a coeficientului de frecare este
F 2 s 
µ p = x =  tgθ + sec θ  (3.4.4.5)
Fz π  p 
Pentru o asperitate sferică (fig. 3.4.4.2b), forţele normale dFz şi tangenţiale dFx ce apar pe
aria elementară dA pot fi scrise astfel
dFz = p cos β dA (3.4.4.4.6)
dFx = p sin β cos γ dA + s sin λ dA (3.4.4.4.7)

unde dA = r 2 sin β d β d γ , r fiind raza sferei.

Prin integrarea acestor ecuaţii, se obţin forţele

π w2
Fz = p (3.4.4.4.8)
8
 2 1 2   2 1 2
 w w   w     w  
Fx = p r arcsin
2
− 1 −     + 2 s r 1 − 1 −    
2
(3.4.4.4.9)

        2 r   
 2 r 2 r 2r
  
Componenta de brăzdare a coeficientului de frecare a unei asperităţi sferice cu diametrul de
identare w este

2 2 1 2  2 1 2
Fx 2  2 r   w w   w   s   w  
µp = =   arcsin − 1 −     + 2 1 − 1 −     (3.4.4.4.10)
Fz π  w   2r 2r   2r    p    2r   
       
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 52

Pentru materialele metalice, rezistenţa la curgere p poate fi aproximată cu duritatea H, care

este H = 6 τc , cu τc rezistenţa la forfecare a materialului.
Cu aceste aproximări, rezultă expresiile componentelor de brăzdare ale coeficienţilor de
frecare pentru asperitatea conică, reprezentată în fig. 3.4.4.4.3 şi sferică, reprezentată în fig.
3.4.4.4.4, pentru diferite valori ale raportului dintre rezistenţa la forfecare a stratului contaminat de
pe interfaţă (s) şi rezistenţa la forfecare a materialului ( τc ):

2 1 s 
µ p =  tgθ + sec θ  pentru rugozitatea conică (3.4.4.4.11)
π 6 τc 

Fig. 3.4.4.4.3. Variaţia

componentei de brăzdare a
coeficientului de frecare cu
unghiul de atac al asperităţii
conice.

2 2 1 2   2 1 2
2  2r   w w   w   s    w   
µ p =   arcsin − 1 −     + 1 − 1 −   
π w  2 r 2 r   2 r    3τc    2 r    (3.4.4.4.12)
     
pentru rugozitatea sferică.
În afara celor trei componente de bază ale frecării (adeziune, deformare, brăzdare) unei
asperităţi, pot apare şi altele, ca de exemplu cazul materialelor vîscoelastice cu histerezis mare
(amortizare interioară ridicată).
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 53

Fig. 3.4.4.4.4. Variaţia

componentei de
brăzdare a
coeficientului de frecare
cu penetrarea relativă a
asperităţii sferice.

3.4.4.5. Componenta de histerezis a frecării

Se consideră că materialul se deformează elastic şi că o parte din energia necesară deformării
pe direcţia de lunecare se pierde prin histerezis. Această energie are ca efect o forţă de frecare [A18,
A30].

Pentru cazul în care un corp se consideră perfect rigid, de formă idealizată (sferă, cilindru,
con) şi celălalt un semispaţiu elastic, forţa de frecare Fai se defineşte ca energia necesară

deformării pe direcţia de alunecare ( Lmi ) corespunzătoare unei lungimi de frecare egală cu

dimensiunea corpului pe acea direcţie ( λ ):

L
Faih = mi (3.4.4.5.1)
λ
Energia necesară deformării, Lmi , se apreciază prin energia elastică înmagazinată în corp şi
nerestituită (pierdere prin histereis),
Lmi = Ee i α h (3.4.4.5.2)

unde Ee i este energia elastică.

1 2 V
Ee i = pm * ( pm – presiunea medie de contact, E * – modulul de elasticitate redus al
2 E
E
materialului semispaţiului elastic E * = , V – volumul de material deformat);
1 − ν2
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 54

α h – coeficientul pierderilor prin histerezis ( α h = 0,01 pentru metale, α h ≈ 0,6…0,8 pentru

elastomeri). De remarcat că acest coeficient depinde de temperatură şi de frecvenţa solicitărilor, în
special pentru materialele vîscoelastice.
Considerăm că pe o suprafaţă de arie A se găsesc n0 corpuri rigide (rugozităţi de formă

idealizată cu dimensiunea λ în direcţia de alunecare)

A
n0 ≈
λ
2
(3.4.4.5.3)
2
 
Din acest număr maxim de rugozităţi ( n0 ), numai o parte se găsesc în contact

( n = γ n0 , γ ≤ 1 , γ – coeficient de „densitate” a rugozităţii), astfel că:

4γ A
n= (3.4.4.5.4)
λ2
Forţa totală de frecare prin histerezis, Fah, este:

4γ A 4 γ A pm
2
V
Fah = n Fain = Eei α h = αh (3.4.4.5.5)
λ3 λ3 2 E *
F
Prin definirea coeficientului de frecare, µh = ah , rezultă:
Fn

Fah  p  V 
µh = = 2 γ α h  m*   3  (3.4.4.5.6)
pm A  E  λ 
Se analizează concret expresia coeficientului de frecare prin histerezis, pentru trei forme
idealizate de rugozităţi: sferă, cilindru, con.

1. Rugozităţi sferice
Pentru evaluarea mărimii suprafeţei de contact (cerc de rază a), a tensiunilor (presiunea medie
pm şi presiunea maximă p0 ) şi a penetraţiei ( δ ) se aplică teoria lui Hertz pentru cazul contactului
punctual al unei sfere rigide de diametru D, cu un plan din material elastic, caracterizat prin
modulul de elasticitate (E) şi coeficientul lui Poison ( ν ). Se consideră forţa normală Fz . Schema
contactului este prezentată în fig. 3.4.5.1.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 55

Fig. 3.4.5.1. Schema contactului unei

sfere rigide cu un plan vîscoelastic.

13
13  
 D  
 3 Fz 2  a2 Fz 2  6 Fz E *2  E
a= * 
; δ = ; pm = = p0 = ; E* = (3.4.4.5.7)
 4E 
D π a2 3   D 2  1 − ν2
  2  π3   
  2  
– Volumul calotei sferice – volumul materialului deformat:
4
π  π 2
2  3D a 4 2 π  π pm  π5  pm 4 3
V= δ  − δ ≈ δ D = 2π =  D =   D (3.4.4.5.8)
3  2  2 D D  4 3 2 E*  128 3 2  E 

Astfel, rezultă componenta de histerezis a coeficientului de frecare a unei asperităţi sferice

π5  pm 5
µh = 3   αh (3.4.4.5.9)
64 2  E 

2. Rugozităţi cilindrice
Pentru evaluarea mărimii suprafeţei de contact (dreptunghi de laturi 2a şi L), a tensiunilor
(presiunea medie pm şi presiunea maximă p0 ) şi a penetraţiei ( δ ) se aplică teoria lui Hertz pentru
cazul contactului liniar al unui cilindru rigid de diametru D, cu un plan din material elastic,
caracterizat prin modulul de elasticitate (E) şi coeficientul lui Poison ( ν ). Se consideră forţa
normală Fz . Schema contactului este prezentată în fig. 3.4.5.2.

Fig. 3.4.4.5.2. Schema contactului unei cilindru rigid cu un plan vîscoelastic.

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 56

12 12
 2F D π  2 F E*  π p
a= z *  ; pm =  z  ⇒a= D m*
 πL E  4  π L D  4 E
 
Fz   2D   a
2 (3.4.4.5.10)
δ= a2 = R2 − ( R − δ) ≈ 2 R δ
2
 2 ln   − 1 ≈ ;
π E* L   a   D
– Volumul segmentului de cilindru:

 1 2πR
3
 a 3 L L  8 pm 
2 β R − 2 a ( R − R cos β )  ≈ a δ L =
1
V = L =  R  =
 2 360 2  D Dπ E 
3 3
(3.4.4.5.11)
3
L 43 D3  pm   4  p 
=   =   L D2  m 
D π  E  π
3
 E 
Componenta de histerezis a coeficientului de frecare al unor rugozuităţi cilindrice rigide de
densitate γ , cu un plan vîscoelastic caracterizat prin coeficientul de histerezis α h , este
3 4
µ h = 2   γ α h  m* 
4 L p
(3.4.4.5.12)
 π D E 
3. Rugozităţi conice
Pentru rugozităţile conice (fig. 3.4.5.3), distribuţia de presiuni pentru contactul elastic este de
forma:[A16].

Fig. 3.4.4.5.3. Schema

contactului unei con rigid cu
un plan vîscoelastic.

2
r
1+ 1−  
1 * a 1 a
p (r) = E ctg α ⋅ cos h −1 = E *ctg α ⋅ ln
2 r 2 2
r
1− 1−   (3.4.4.5.13)
a
Fz 1 h
pm = = E *ctg α = E *
πa 2
2 D

– Volumul conului de material deformat

1 1
V = π a 2 δ = π a 3ctg α (3.4.4.5.14)
3 3
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 57

Înlocuind în definiţia componentei de histerezis a coeficientului de frecare, (3.4.5.12), rezultă

pm  π a3ctg α 2π
2 32
µh = 2 γ α h  γ α h  m*   a 
p p
* 
= (3.4.4.5.15)
 E  3D 3 3π E   E 
2 Fz
unde pa = , Fz fiind forţa exterioară normală preluată.
hD
3.4.4.6. Coeficientul de frecare global
În procesul de frecare, forţa necesară pe direcţia de mişcare se compune dintr–o forţă pentru
învingerea adeziunilor, una pentru realizarea deformaţiilor cu sau fără histerezis şi una pentru
brăzdare. Astfel, expresia analitică a coeficientului de frecare are forma generală
µ = µd + µ a + µ p + µ h (3.4.4.6.1)

în care µ d este componenta de deformaţie, µ a – componenta de adeziune, µ p – componenta de

brăzdare (plowing) şi µ h – componenta de histerezis.

Ponderea acestor componente în valoarea totală a coeficientului de frecare depinde atât de
geometria asperităţilor, cât şi de proprietăţile materialelor.
Componenta de deformaţie: Pentru asperităţi normale ale suprafeţelor cuplelor de frecare,
unghiul de atac este cuprins între 4 şi 20o, astfel că valoarea componentei de deformaţie a
coeficientului de frecare este cuprinsă între 0,43 şi 0,75 pentru suprafeţe perfect curate din oţel şi
fontă şi când întreaga forţă este preluată de asperităţi prin deformare plastică. Această componentă
este esenţială pentru frecarea statică şi pentru asperităţile noi formate în procesul de uzare.
Componenta de adeziune variază între 0 şi 0,4 pentru metale, depinzând de natura adeziunii.
Valori reduse se obţin pentru suprafeţe lubrifiate, iar valori ridicate pentru metale identice
necontaminate sau fără straturi de oxizi.
Componenta de brăzdare variază teoretic între 0 şi 1 pentru metale, depinzând de
adâncimea de penetrare. Valorile uzuale sunt situate între 0 şi 0,4. Limita superioară se obţine
atunci când materiale cuplei sunt metale identice, sau când în interstiţiu se găsesc particule uzură.
Limita inferioară a componentei de brăzdare a coeficientului de frecare apare atunci când nu există
nici o particulă de uzură şi una dintre suprafeţe are duritatea mai redusă decât cealaltă.
Componenta de histerezis variază între 0 şi 0,01 pentru metale şi depinde semnificativ de
proprietăţile viscoelatice ale materialului. Efect important îl are în frecarea de rostogolire.
În vederea evidenţierii faptului că evoluţia coeficientului global de frecare depinde
semnificativ de geometria rugozităţilor sau a particulelor de uzură, se prezintă cazul adeziunii şi
deformaţiilor unor rugozităţi, modelate ca sfere cu raza de curbură constantă (R) şi cu înălţimea
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 58

variabilă aleatoare. Microgeometria rugozităţilor se analizează cu ajutorul curbei de portanţă

Abbott–Firestone, pe baza căreia se determină parametrii specifici, Ry , b şi ν [A15, A28, A30].

Potrivit acestui model, coeficientul de frecare global, pentru o penetraţie maximă δ0 , un

cuplu de material caracterizat prin parametrul β , coeficientul pierderilor prin histerezis α h şi cu

rezistenţa tangenţială τ0 , poate fi scris sub forma

τ0 δ0
µ= +β+ kp – pentru contactul plastic, constanta k p = 0,55; (3.4.4.6.2a)
pr R

τ0 δ0 (3.4.4.6.2b)
µ= + β + ke – pentru contactul elastic, constanta ke = 4,1 α h
pr R

δ0
Dacă se ţine seama de expresiile presiunilor reale pr şi ale raportului , se deduce:
R
– pentru contactul plastic:
12 a
τ 0,31  Fn  τ  p 
µ = 0 +β+   = 0 + β + krp  n  (3.4.4.6.3a)
c σc R  c σc  c σc  c σc 
în care c = 3 pentru rugozităţi sferice; σc este rezistenţa la curgere prin tracţiune a materialului cu

duritatea cea mai mică; Fn – forţa normală; pn – presiunea nominală de contact.

– pentru contactul elastic:
τ0 −1 1 ν
* ν ( 2ν + 1)  pn  2ν+1 2ν+1
µ = k1 E
1
∆r + β + k2 α h  *  ∆r (3.4.4.6.3b)
E 
 pn  2ν+1
 *
E 
2ν 2ν
Γ  ν + 
3
 π  2ν +1 Γ ( ν + 1) 2 π  2ν+1  2
în care k1 =  1 2ν  , kν = , k2 = 10, 9   ,
2
 kν  Γ  ν + 
3  kν  Γ ( ν + 2)
 2

Γ (x ) fiind funcţia Gamma de argument x .

Din analiza detaliată a coeficientului de frecare se pot face următoarele aprecieri:
1. Pentru contactul plastic:
– coeficientul de frecare creşte cu încărcarea, evaluată prin presiunea nominală pn ;

– scade cu tensiunea de curgere σc ( c σc ≈ H – duritatea materialului);

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 59

Ry
– creşte cu parametrul global al rugozităţii, ∆ r = .
R b1 ν
2. Pentru contactul elastic:
– pentru o microgeometrie dată şi care se menţine constantă în timpul funcţionării – ipoteză
valabilă numai pentru un timp foarte scurt de funcţionare – coeficientul de frecare are un minim cu
1 2ν +1
 p  2ν+1 c  pn  c  2
încărcarea, evaluată prin raportul  n*  = x , µ = 1 + β + c2x ,  * = 1  şi
E  x  E optim  c2 

µ = 2 c1 c2 + β cu următoarele expresii ale constantelor c1 , c2 :

τ0 ν
*
c1 = Eν şi c2 = k2 α h r ∆ 2ν+1
∆ 2ν+1
r

– în ipoteza autoadaptării sistemelor tribologice, ipoteză verificată pentru toate cuplele

biologice cercetate şi pentru unele cuple mecanice, funcţionarea decurge către o minimizare a
coeficientului de frecare pentru condiţii relativ constante ale încărcării. În această ipoteză,
coeficientul de frecare devine minim prin modificarea microgeometriei, rezultând un parametru
 ν 
complex ∆ r optim,  ∆ r2ν +1 = y  , aşa cum se observă calitativ în fig. 3.4.4.6.1.
 
 
2ν +1
c1'  c'  2ν
µ= + β + c2' y , ( )
∆ r optim =  1'  şi µ m = 2 c1' c2' + β , cu următoarele expresii ale
y  c2 
τ0 1
*  p  2ν+1
constantelor c1' = k1 E
1
; c2' = k2 α h  n*  .
E 
 pn  2ν+1
 *
E 

Fig. 3.4.4.6.1. Evoluţia

coeficientului de frecare cu
microgeometria suprafeţei.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 60

3.4.5. Frecarea de rostogolire

3.4.5.1. Micro–alunecări şi patinare
Se defineşte rostogolirea ca viteza unghiulară a mişcării dintre două corpuri în contact, în
jurul unei axe din planul tangent comun [A5, A14, A23]

În sistemul de referinţă un punct are vitezele v1 şi v2 , (fig. 3.4.5.1.1).

Fig. 3.4.5.1.1. Schema

contactului cu rostogolire.

Corpurile pot avea vitezele unghiulare ωz 1 , ωz 2 în jurul normalei comune de contact.

Dacă v1 şi v2 nu sunt egale, rostogolirea este însoţită de alunecare şi dacă ωz 1 , ωz 2 nu sunt

egale, rostogolirea este acompaniată de spin.

Când rostogolirea nu este însoţită de alunecare sau spin, mişcarea se consideră de „rostogolire
pură”.
Dacă prin contact se transmite numai o forţă normală, forţa tangenţială (Q = 0), se consideră
mişcarea de „rostogolire liberă”, iar dacă Q ≠ 0 , mişcare de „rostogolire cu tracţiune”.
a) Micro–alunecări
Se consideră iniţial numai influenţa deformaţiei elastice asupra contactului cu rostogolire. Forţa
normală produce o arie finită determinată cu teoria lui Hertz.
În zona de contact, ilustrată în fig. 3.4.5.1.2, în funcţie de forţa normală P , tangenţială Q (de
tracţiune) şi forţa de frecare ( µ P ), pot apărea micro–alunecări (microslip) şi microprinderi
(microstick).
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 61

Fig. 3.4.5.1.2. Distribuţia de

tensiuni.

– Tracţiunea tangenţială pe fiecare suprafaţă:

q1 ( x , y ) = −q2 ( x , y ) (3.4.5.1.1)

– Deplasările normale, determinate de această tracţiune, sunt proporţionale cu (1 − 2ν ) G :

G1 G2
uz 1 ( x , y ) = − uz 2 ( x , y ) (3.4.5.1.2)
1 − 2 ν1 1 − 2 ν2
– Pentru frecarea de alunecare, se acceptă legea Amonton :
q (x , y ) Q
= = µ = coeficient de frecare (static sau cinetic).
p (x , y ) P

În punctele în care q ( x , y ) ≤ µ p ( x , y ) – nu există alunecare (regim cu stick).

În punctele în care q ( x , y ) > µ p ( x , y ) – apare alunecarea.

Două puncte A1, A2 de pe faţa de contact (fig. 3.4.1.3), înainte de alicarea forţei tangenţiale Q,
coincideau.
Două puncte din interiorul corpurilor T1 şi T2 sub forţa tangenţială Q s–au deplasat rigid cu
deplasările δx 1 , δy1 şi δx 2 , δy 2 .

Punctele de pe suprafaţă A1 şi A2 se deplasează relativ faţă de T1 şi T2 cu ux 1 , uy1 şi

ux 2 , uy 2 .

Dacă se notează deplasările absolute ale punctelor A1 şi A2 faţă de O cu sx 1, sy1 şi

sx 2 , sy 2 , atunci componentele alunecării între A1 şi A2 sunt:

sx = sx 1 − sx 2 = ( ux 1 − δx 1 ) − ( ux 2 − δx 2 ) = ( ux 1 − ux 2 ) − ( δx 1 − δx 2 ) (3.4.5.1.3)

În zona cu „prinderi” (stick), sx = 0 , sy = 0 ( ux 1 − ux 2 = δx 1 − δx 2 ≡ δx ) .

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 62

Fig. 3.4.5.1.3. Deformaţii

pe zona de contact.

Cazuri particulare
a1) Contactul bidimensional al cilindrilor
a11) Fără alunecare
Se consideră doi cilindri în contact cu axele paralele în direcţia y, comprimaţi cu forţa P pe

unitatea de lungime şi forţa tangenţială Q pe unitatea de lungime Q < µ P şi care este aplicată
succesiv.
Se consideră că forţa Q nu modifică mărimea suprafeţei de contact.
În orice punct din zona de contact,
ux 1 − ux 2 = δx = ct. , −a ≤ x ≤ a (3.4.5.1.4)

Presiunea normală p ( x ) este determinată de ecuaţia lui Hertz (fig. 3.4.1.4). Distribuţia

tensiunilor datorată forţei tangenţiale trebuie să fie astfel încât deformaţiile δx = ct.

Fig. 3.4.5.1.4. Distribuţia

tensiunilor datorate
forţelor normală şi tangenţială.

Un semispaţiu elastic se deformează constant dacă

Q
q (x ) =
( ) (3.4.5.1.5)
12
π a2 − x 2
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 63

În punctele x = ± a , q ( x ) → ∞ . Deci, pentru a fi satisfăcută condiţia de „prindere” (stick)

q ( x ) ≤ µ p ( x ) , ar trebui ca µ → ∞ . Ca atare, este posibil ca pe muchia de contact să fie alunecare.

a12) Cilindri cu alunecare parţială (metoda Cattaneo şi Mindlin).

Dacă forţa tangenţială este mai mare decât valoarea limită µ P , corpurile alunecă relativ şi
tracţiunea tangenţială este

(
q ' ( x ) = µ p0 1 − x 2 a 2 ) cu p0 = 2 P π a , (3.4.5.1.6)

în care P este forţa normală pe unitatea de lungime.

Deplasările tangenţiale în interiorul suprafeţei de contact pot fi determinate prin analogie cu
distribuţia normală tangenţială. Dacă nu apare alunecare în jurul originii ( x = 0 ), se poate scrie:

( )
u 'x 1 = δ 'x 1 − 1 − ν12 µ p0 x 2 a E1 (3.4.5.1.7a)

( )
u 'x 2 = −δ 'x 2 + 1 − ν 22 µ p0 x 2 a E2 (3.4.5.1.7b)

Condiţia (3.4.5.1.4), ( ux 1 − ux 2 = ct.) , este satisfăcută de (3.4.5.1.7a) şi (3.4.5.1.7b) numai în

origine ( x = 0 ). În orice alt punct condiţia (3.4.5.1.4) nu este satisfăctă şi suprafeţele trebuie să
alunece.
Se cosideră o distribuţie de tracţiune adiţională (fig. 3.4.1.5)

Fig. 3.4.5.1.5. Schema

deformaţiilor pe zona
de contact.

( )
c 12
q '' ( x ) = − µ p0 1 − x 2 c 2 (3.4.5.1.8)
a
ce acţionează în zona −c ≤ x ≤ c ( c < a ).
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 64

Deplasarea tangenţială produsă de această tracţiune în zona −c ≤ x ≤ c este

(
u ''x 1 = −δ ''x 1 + 1 − ν12 ) ac µ p0 x 2 cE1
(3.4.5.1.
9)
Suprapunând cele două tracţiuni q' şi q'' , deplasarea totală în zona centrală ( −c ≤ x ≤ c ) este
constantă:
ux 1 = u 'x 1 + u ''x 1 = δ 'x 1 + δ ''x 1 = δx 1 = ct.
Analog, pentru cea de–a doua suprafaţă
ux 2 = −δx 2
Se observă că distribuţia totală

(

) − ( c2 − x 2 )
12 1 2
q ( x ) = q ' ( x ) + q '' ( x ) = µ p0  a 2 − x 2  a≤µ p
 
satisface condiţia de evitare a alunecării numai în zona
– c ≤ x ≤ c.
În cele două zone periferice c ≤ x ≤ a există alunecare.

Mărimea zonei de „prindere” (stick):

a a c
c2 (3.4.5.1.1
Q= ∫ q (x ) d x = ∫ q ' (x ) d x + ∫ q '' ( x ) d x = µ P − 2
µP
−a −a −c a 0)
1/ 2
c  Q  (3.4.5.1.1
⇒ = 1 − 
a  µP 1)

a2) Contactul sferic

a21) Fără alunecare
Sub sarcina normală, aria circulară de contact este determinată cu relaţiile lui Hertz.
Dacă se aplică o forţă tangenţială Q paralelă cu axa x , deplasările tangenţiale sunt paralele cu
axa x .
Distribuţia tangenţială care produce o deplasare tangenţială uniformă a semispaţiului elastic
este de forma

( )
−1/ 2
qx ( r ) = q0 1 − r 2 / a 2 , unde q0 = Qx 2 π a 2 (3.4.5.1.12)

π(2 − ν) (3.4.5.1.13)
Deplasarea este ux = q0 a
4G

Q  2 − ν1 2 − ν 2 
astfel că δx = ux 1 − ux 2 = x  +  ,
8 a  G1 G2 
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 65

G1 şi G2 = modulele de elasticitate transversală.

În punctele r = a , qx → ∞ , deci microslipul este inevitabil pe muchia de contact.
a22) Cu alunecare
Dacă alunecarea are loc

( )
12
q ' ( x , y ) = µ P ( x , y ) = µ p0 1 − r 2 a 2 (3.4.5.1.14)

Deplasările tangenţiale în interiorul cercului de contact ( r ≤ a ) sunt date de ecuaţia

π µ p0 
u 'x = 4 ( 2 − ν ) a 2 + ( 4 − ν ) x 2 + ( 4 − 3 ν ) (3.4.5.1.15a)
32 G a  

π µ p0
şi u 'y = 2 νx y (3.4.5.1.15b)
32 G a
Se consideră o nouă distribuţie de tracţiune, fig. 3.4.1.6

( )
c 12
q '' ( x , y ) = − p0 1 − r 2 c 2 (3.4.1.16)
a
ce acţionează în interiorul cercului r ≤ c ; deplasările tangenţiale, prin analogie cu (3.4.5.1.15), sunt
c π µ p0  c π µ p0
u ''x = − 4 ( 2 − ν ) c2 + ( 4 − ν ) x 2 + ( 4 − 3 ν )y 2  u ''y = − ; (3.4.5.1.17)
a 32 G c   a 32 G c

Fig. 3.4.5.1.6. Distribuţia de

tensiuni tangenţiale pe
contactul circular.

Deplasarea totală în interiorul cercului, r ≤ c , este

π µ p0
u 'x = ( 2 − ν ) ( a 2 − c2 ) = ct. ; u 'y = 0 ; şi
8G a

3 µ P  2 − ν1 2 − ν 2  a 2 − c 2
δx =  +  = ct. pentru r ≤ c (3.4.5.1.18)
16  G1 G2  a3

Mărimea zonei de „stick” se obţine din condiţia de echilibru mecanic:

a c 13
Qx = ∫ 2 π q '' r dr − ∫ 2 π q '' r dr = π P 1 − c a ( 3 3
) şi
c 
= 1 −
a  µ P
Q 
 (3.4.5.1.19)
0 0

b) Patinare
O diferenţă între deformaţiile tangenţiale ale corpurilor din zona de prindere („stick”) conduce
la alunecări mici aparente şi care se numesc patinare.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 66

Modul în care patinarea apare se poate aprecia prin exemplul unei roţi deformabile ce se
rostogoleşte pe un plan rigid. Din cauza deformaţiei, deformaţiile tangenţiale din roată sunt de
întindere, suprafaţa roţii fiind întinsă, în timp ce se găseşte în contact cu planul rigid. Roata se
comportă la o rotaţie completă, ca şi când ar avea o lungime mai mare decât atunci când ar fi
nedeformabilă.
Raportul dintre lungimea nedeformată şi cea deformată este numit raţie (raport) de patinare.
Acest fenomen de patinare a fost descris de Reynolds (1875) printr–un exemplu ilustrativ:
Un cilindru din cauciuc, deformat, se rostogoleşte pe o suprafaţă plană metalică la o rotaţie
completă, mai mult decât dacă cilindrul este din metal şi se deplasează pe un covor de cauciuc.
Explicaţia se dă prin existenţa, în zona de contact, a microalunecărilor şi microprinderilor.
Condiţiile de limită pe care trebuie să le satisfacă zona de contact.
Se consideră că rostogolirea se produce în jurul axei y (fig. 3.4.1.7); în lipsa deformării şi a

alunecării, particulele materiale ale fiecărei suprafeţe se deplasează în direcţia x cu viteza comună

V, numită viteza de rostogolire.

Fig. 3.4.5.1.7. Schema

geometrică a contactului cu
rostogolire.

În plus, corpurile pot avea vitezele unghiulare ωz 1 şi ωz 2 şi, deci, poate rezulta şi mişcarea
de spin (pivotare).
Aplicarea tracţiunilor tangenţiale şi deformaţia introduc vitezele de fluaj δV1 şi δV2 ;

fiecare are componente în ambele direcţii x şi y, care sunt mici în comparaţie cu viteza de

rostogolire V. Viteza unui element de material este, de asemenea, influenţată de starea de

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 67

deformaţii. Dacă componentele deplasării tangenţiale elastice într–un punct de pe suptafaţă ( x , y )

sunt ux ( x , y , t ) şi uy ( x , y , t ) , atunci viteza „zonei nedeformate” se modifică prin componentele

dux ∂u ∂u (3.4.5.1.20a
=V x + x şi
dt ∂x ∂t )
duy ∂uy ∂uy (3.4.5.1.20b
=V +
dt ∂x ∂t )
Deci, viteza rezultantă într–un punct de pe suprafaţa de contact este
∂ux ∂ux (3.4.5.1.21a
Vx ( x , y ) = V + δ Vx − ωz y + V + şi
∂x ∂t )
∂uy ∂uy (3.4.5.1.21b
Vy ( x , y ) = δ Vy + ωz x + V +
∂x ∂t )
Vitezele „micro–slipului” între punctele de contact, pentru rostogolirea deplină (deformaţiile
nu variază în timp)
 ∂u ∂u  (3.4.5.1.22
sɺx ( x , y ) ≡ vx 1 − vx 2 = ( δVx 1 − δVx 2 ) − ( ωz 1 − ωz 2 ) y + V  x 1 − x 2 
 ∂x ∂x  a)
analog sɺy ( x , y ) ≡ vy1 − vy 2 (3.4.5.1.22
b)
Pentru contactul eliptic cu semiaxele a şi b , se poate scrie
 ∂u ∂u  (3.4.5.1.23
sɺx V = ξx − ψ y c +  x 1 − x 2 
 ∂x ∂x  a)
 ∂uy1 ∂uy 2  (3.4.5.1.23
sɺy V = ξy − ψ x c +  − 
 ∂x ∂x  b)

unde ξx ≡ ( δVx 1 − δVx 2 ) V şi ξy ≡ ( δVy1 − δVy 2 ) V sunt rapoartele de patinare;

ψ = ( ωz 1 − ωz 2 ) c V este parametrul de spin (pivotare), c = ab .

În regiunea de „prindere” (stick)
sɺx = sɺy = 0 (3.4.5.1.24
)

şi  q ( x , y )  ≤ µ P ( x , y )

În regiunea de alunecare

q (x , y ) = µ p (x , y )
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 68

q (x , y ) sɺ ( x , y ) (3.4.5.1.25
şi =
q (x , y ) sɺ ( x , y ) )
Pierderea de putere are loc în zona de alunecare prin disiparea prin frecare.
3.4.2. Rostogolirea liberă a corpurilor cu proprietăţi elastice diferite
a) Cilindri cu axe paralele
Cilindrii sunt apăsaţi cu forţa P pe unitatea de lungime.
Presiunea şi aria de contact se determină cu relaţiile lui Hertz.
Din teoria elasticităţii

∂ux (1 − 2ν )(1 + ν )
p (x ) −
2 1 − ν2 ( ) a a ( s )ds
∂x
=−
E πE ∫ x −s
−b

Considerând că frecarea este suficient de mare pentru a împiedica alunecarea ⇒

a
q (s) 1
π β p (x ) + ∫ x − s ds = 2 π E ξx = ct. ;
∗
−a ≤ x ≤ a (3.4.5.2.1)
−a

1  {(1 − 2 ν1 ) G1} − {(1 − 2 ν 2 ) G2 } 

cu β≡  
2  {(1 − ν1 ) G1} + {(1 − ν 2 ) G2 } 

Tracţiunea care satisface condiţia (3.4.1.9) este

β
( ) a +x
12
q (x ) = p0 1 − x 2 a 2 ln (3.4.5.2.2)
x a −x

şi ξx = 4 β p0 π E ∗ = 2 β a π R (3.4.5.2.3)

Se analizează posibilitatea de alunecare.

q (x )
Raportul → ∞ pentru x = ± a , deci alunecarea este inevitabilă.
p (x )

Pentru cazul extrem, când coeficientul de frecare este mic, efectul tracţiunii tangenţiale este
∂ux (1 − 2 ν )(1 + ν ) p x cu p x
mic asupra deformaţiei elastice. În această situaţie, ≈− ( ) ( )
∂x E
distribuţia hertziană. Cu această precizare, rezultă viteza de alunecare

( )
sɺx 12
= ξx = ( β a 4 R ) 1 − x 2 a 2 (3.4.5.2.4)
V
Dacă raţia (raportul) de patinare ξx are o valoare pozitivă, atunci viteza de alunecare este
pozitivă pe muchia de contact şi negativă în centru.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 69

Tracţiunea de frecare ± µ p ( x ) , deşi mică, poate schimba sensul de alunecare în două puncte

simetrice faţă de origine.

Poziţia acestor puncte şi, implicit valoarea lui ξx , este determinată din condiţia că în
rostogolirea liberă forţa tangenţială este zero. Această cerinţă este îndeplinită pentru x = ± 0, 404 a ,
astfel că
ξx = 0,914 β a R (3.4.2.5)

În funcţie de raportul ( β µ ), între alunecarea completă şi fără alunecare există două regiuni
de stick (prindere) ce separă trei regiuni în care alunecarea are sensuri alternante (fig. 3.4.2.1).
Disiparea energiei din zonele de alunecare (slip) contribuie la momentul rezistent la rotaţie
(rostogolire) a cilindrilor.
Reynolds a prezis că rezistenţa la rostogolire este mică atunci când µ este mare, deoarece
microalunecările sunt esenţiale şi este, din nou, mică atunci când µ este mic, deaoarece forţele de
frecare sunt foarte mici.
Rezistenţa la rostogolire este maximă când µ ≈ β 5 .

Fig. 3.4.5.2.1. Separarea

regiunilor de alunecare pe
zona de contact.

b) Rostogolirea liberă a sferelor

Se consideră iniţial că nu există alunecare şi se neglijează influenţa tracţiunii tangenţiale
asupra distribuţiei presiunii normale.
În aceste condiţii

∂ux 1 ∂ux 2 ∂uy1 ∂uy 2

− = −ξx = ct. ; − = −ξx = ct. = − ξy
∂x ∂x ∂x ∂x
Tensiunea tangenţială q ( x , y ) , care satisface aceste condiţii, are expresia
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 70

 
β p0  a 2 2 a
( ) t2 t+r  
12 1
q (r ) = − a − r + ∫ ln   dt  (3.4.5.2.
π  r
( ) t −r  
r r t2 − r2 12
  6)
şi ξx = β a π R (3.4.5.2.
7)

3.4.5.3. Rostogolirea cu tracţiune a cilindrilor elastici

Este cazul roţilor motoare ale vehiculelor. Se consideră cilindrii cu aceleaşi proprietăţi elastice
şi că forţa transmisă este mai mică decât limita de frecare.
Se doreşte detreminarea zonelor cu alunecare şi cu prindere (aderenţă, stick).
q (x , y ) sɺ ( x , y )
Condiţiile  q ( x , y )  = µ p ( x , y ) – condiţia de alunecare – şi =− – direcţia
q (x , y ) sɺ ( x , y )

tensiunilor tangenţiale este opusă ca sens vitezei de alunecare – sunt satisfăcute dacă

( ) ( )
12 c 12
q ' ( x ) = µ p0 1 − x 2 a 2 , q '' = µ p0 1 − x 2 c 2
a (3.4.5.3.
1)

şi ⇒
∂ux'
=−
(
2 1 − ν2
µ p0 x ,
)
∂ux'' c 2 1 − ν
=
2
µ p0 (x + d ) .
( ) (3.4.5.3.
∂x aE ∂x a cE 2)

Deci, în interiorul zonei −a ≤ x ≤ c − d

∂ux 2 1 − ν
=
2
(
µ p0 d = ct.
) (3.4.5.3.
∂x aE 3)

În această zonă coeficientul de patinare (pseudoalunecare) este

(
ξx = −4 1 − ν 2 µ p0 d a E ) (3.4.5.3.
4)
Lăţimea zonei de stick (adeziune, prindere) este determinată de mărimea forţei tangenţiale
(fig. 3.4.5.3.1):
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 71

Fig. 3.4.5.3.1. Distribuţia

tensiunilor tangenţiale.

d c
= 1 − = 1 − (1 − Q µ P )
12
(3.4.5.3.5)
a a

şi ξx = −
µa
R
{1 − (1 − Qx µ P )1 2 } (3.4.5.3.6)

reprezentat în fig. 3.4.5.3.2.

Fig. 3.4.5.3.2. Variaţia

parametrului
de tracţiune cu pseudoalunecarea.

Efectul forţei de tracţiune, deşi mică, determină microalunecări pe muchia de tracţiune a

suprafeţei.
Regiunea de alunecare se întinde în faţa cilindrilor, astfel că, la o anumită forţă tangenţială
Q = µ P , alunecarea este totală.
În cazul unei frecări mari, Q µ P este foarte mic, regiunea de alunecare pe muchia de
tracţiune se reduce foarte mult şi distribuţia tracţiunii tangenţiale este
p0 a+x Q
q (x ) = ⋅ x
( ) (3.4.5.3.7)
2 a2 − x 2 12 P

Coeficientul limtă al patinării este

ξx = a Qx ( 2 R P ) (3.4.5.3.8)
Rata energiei disipate (viteza de disipare), ca urmare a forţei de tracţiune, este
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 72

Wɺ = Qx ξx V = a Qx2 V (2 R P) (3.4.5.3.9)

Când forţa tangenţială acţionează în direcţia y (axa cilindrilor), analog se deduce

 1 1 
ξy = −  +  µ p0 1 − (1 − Qy µ P )  
12 (3.4.5.3.10
 G1 G2    )

3.4.5.4. Rostogolirea cu tracţiune şi spin a corpurilor tridimensionale

Corpurile tridimensionale, în contactul cu rostogolire, transmit forţe tangenţiale Qx în

direcţie longitudinală şi Qy în direcţie transversală, în timp ce viteza unghiulară în jurul axei

normale comune de contact ∆ωz ≡ ωz 1 − ωz 2 ≠ 0 .

Mişcarea de spin tinde să răsucească interfaţa de contact şi conduce la creşterea tracţiunii şi
microalunecării.
Contactul se consideră eliptic. Se acceptă apriori că în zonele cu alunecare şi prindere (stick,
aderenţă) sunt îndeplinite condiţiile (3.4.1.24, 3.4.25):
sɺx = sɺy = 0 şi q (x , y ) ≤ µ p (x , y ) – zona de „stick”

q (x , y ) sɺ ( x , y )
=− şi q (x , y ) = µ p (x , y ) – zona de „slip”
q (x , y ) sɺ ( x , y )

Se analizează următoarele situaţii, funcţie de mărimea coeficientului de frecare la alunecare

( µ ).
a) Neglijarea alunecării ( µ → ∞ ) : teoria patinării liniare
Pentru simplificare, se consideră că pe un contact circular se transmite o forţă tangenţială Qx şi
tracţiunea are expresia
Qx a +x
qx ( x , y ) = ⋅
2πa
( ) (3.4.5.4.1)
2 12
a2 − r 2

Deplasările tangenţiale în interiorul cercului de contact ( r ≤ a ), produse de această tracţiune,

sunt:

∂ux Q ( 4 − 3 ν ) ∂uy
∂x
=
32 G a 2
;
∂y
=0 ( nu există deformaţie pe direcţia y , Qy = 0) (3.4.5.4.2)

şi care respectă condiţiile de a nu apărea alunecarea.

Coeficientul de patinare este
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 73

4 − 3ν
ξx = − Qx ; ξy = 0 (3.4.5.4.3)
16 G a 2

Analog, pentru o forţă tangenţială în direcţia y, Qy

Qy a +x
qy ( x , y ) = ⋅
2πa
( )
2 12 (3.4.5.4.4)
a2 − r 2

( 4 − ν ) Qy
rezultă ξy = − ; ξx = 0 (3.4.5.4.5)
16 G a 2

Ca urmare a asimetriei tracţiunii, qy ( x , y ) , se exercită un moment de pivotare în jurul

punctului O.

1 16 G a3
M z = − Qy a = ξy (3.4.5.4.6)
3 3(4 − ν)

În cazul pivotării pure, distribuţiile tracţiunii, care satisfac condiţiile de a nu apărea

alunecarea, sunt

qx =
8 G (3 − ν )
ψ
( a + x )y a
şi qy =
8 G (1 − ν )
ψ
( a2 − 2 x 2 − a x − y 2 ) a
(3.4.5.4.7)
3 π (3 − 2 ν ) 3 π(3 − 2 ν )
( a2 − r 2 ) ( a2 − r 2 )
12 12

cu ψ = ( ωz 1 − ωz 2 ) c V şi c = a b – parametrul de „spin” sau pivotare (a, b – semiaxele elipsei

de contact).
Aceste tracţiuni corespund unei forţe rezultante nule, Qx = Qy = 0 , dar determină un

moment rezultant ce se opune mişcării de spin

32 ( 2 − ν )
Mz = G a 3ψ (3.4.5.4.8)
q ( 3 − 2ν )

Când gradientul deplasărilor determinate de tracţiunile (3.4.5.4.7) respectă condiţiile „fără

alunecare”, rezultă coeficienţii de pseudoalunecare
2(2 − ν)
ξx = 0 ; ξy = ψ (3.4.5.4.9)
3(3 − 2 ν )

Pentru contactul eliptic , Kalker (1964) a utilizat următoarea distribuţie a tracţiunii

q ( x , y ) = Am n ( x a )
m
(y b )n { 1 − (x a ) 2
− (y b ) }
2 12 (3.4.5.4.1
0)
S–au dedus următoarele trei ecuaţii liniare de fluaj (patinare):
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 74

Qx Qy Mz (3.4.5.4.1
= C11 ξx ; C22 ξy + C23 ψ ; = C32 ξy + C33 ψ
G (a b)
G ab Gab 32
1)
în care C11 , C22 , C23 , C32 , C33 sunt coeficienţi adimensionali, deduşi teoretic:

Elipticitatea –C11 –C22 C23 = –C32 –C33

0,2 3,56 2,65 0,62 4,68
∗) 0,4 3,72 2,91 0,83 2,42
a
0,6 3,90 3,17 1,04 1,74
b
0,8 4,08 3,46 1,27 1,32
1,0 4,29 3,73 1,50 1,18
0,8 4,58 4,11 1,82 1,01
b 0,6 4,99 4,65 2,29 0,86
a 0,4 5,80 5,59 3,27 0,70
0,2 7,93 8,45 6,76 0,57
*) a – este semiaxa elipsei în direcţia de rostogolire.
b) Alunecare completă
În cazul extrem, când pseudoalunecarea şi pivotarea sunt mari, iar coeficientul de frecare este
mic, deformaţiile elastice determinate de tracţiunea tangenţială sunt mici. În expresiile (3.4.5.4.11),
termenii deplasărilor elastice se neglijează, astfel că numai într–un punct P ( x P , y P ) (polul pivotării,

„spinului”, (fig. 3.4.5.4.1)

1
x P a = −ξy y şi y P a = ξx ψ (3.4.5.4.12)
2

Fig. 3.4.5.4.1. Polul

pivotării.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 75

Deoarece deformaţia elastică în planul x - y este neglijată, mişcarea relativă a suprafeţei

comprimate este aceea a unui rigid în rotaţie cu viteza unghiulară ( ωz 1 − ωz 2 ) în jurul polului
pivotării P .
Într–un punct oarecare A ( x , y ) , tracţiunea tangenţială rezultantă q ( x , y ) are mărimea

µ p ( x , y ) în direcţie perpendiculară pe linia PA.

Forţele Qx , Qy şi momentul M z corespund unei combinaţii de pseudoalunecare şi alunecare

ce pot fi determinate prin integrare numerică. Interacţiunea între pivotare şi tracţiune joacă un rol
important în contactul cu rostogolire al variatoarelor de turaţie şi în contactul şină–roată.
c) Alunecare parţială: teoria patinării neliniare
Pentru contactul circular, atunci când se transmite numai Qx , pseudoalunecarea este dată de

3 µ P ( 4 − 3 ν )   Qx  
13
(3.4.5.4.12a
ξx = − 1 − 1 −  
16 G a 2   µ P   )

şi când se transmite Qy

3 µ P ( 4 − ν )   Qy  
13
(3.4.5.4.12b
ξy = − 1 − 1 −  
16 G a 2   µ P   )
 
Pentru contactul eliptic:
  1
( )
Qx 3  1 2 (3.4.5.4.13
= ηx arccos ( ηx ) + 1 − 1 + ηx2  1 − ηx2 
µP 2   2   )
unde ηx = ξx G µ p0 .
Pentru alunecare foarte mică, µ → ∞

π2 G a b
Qx = ξx (3.4.5.4.14)
4 1− ν
Forţele de pseualunecare au rol important în ghidarea şi stabilitatea rulării roţilor vehiculelor
pe şine (fig. 3.4.5.4.2).
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 76

Fig. 3.4.5.4.2. Schema contactului şină – roată.

Punctul de contact este astfel situat încât viteza relativă dintre şină şi roată (viteza vehiculului)
V1 să aibă sensul de mişcare („înainte”). Profilul roţii este conic, astfel că patinarea longitudinală
ξx poate creşte când cele două roţi ale vehiculului se deplasează pe raze diferite. Patinarea
longitudinală este, de asemenea, o consecinţă a roţii motoare sau de frânare.
Patinarea laterală ξy creşte dacă în timpul înaintării setului de roţi, planul roţii face un

unghi mic φ cu axa şinei.

Deoarece normala comună în punctul de contact este înclinată cu unghiul λ faţă de axa de
rotaţie, roata are o viteză unghiulară de pivotare (spin) ωz = ω sin α faţă de şină.

( )
Pentru valori reduse ale patinărilor ξx , ξy , se pot determina forţele de patinare Qx , Qy

(ec. 3.4.5.4.11).

3.4.5.5. Rostogolirea unei bile într–un canal

O bilă într–un şanţ (canal) cu secţiunea transversală de rază ρ reprezintă cazul frecvent al
rulmenţilor.
Sub acţiunea forţei normale, aria de contact este o elipsă alungită în direcţia transversală (fig.
3.4.5.5.1). Punctele de contact din zona încărcată au viteze periferice diferite care conduc la
microalunecări.
Viteza periferică a bilei:

(
V1 = ω ( R − δz ) ≈ ω R − y 2 2 R ) (3.4.5.5.1)

Raportul de patinare
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 77

V1 − V2 ω R − ωy 2 2 R V2  V2  y 2
ξ (y ) = = − = 1 − − = ξ0 − y 2 2 R (3.4.5.5.2)
ωR ωR ωR  ωR  2 R 2

Fig. 3.4.5.5.1. Schema

contactului unei bile pe un
canal.

În condiţiile rostogolirii libere (fără forţe tangenţiale) se disting pe aria de contact trei zone
(Heathcote):
– o zonă centrală ( y mic), unde alunecarea este pozitivă;
– două zone laterale ( y mare), unde alunecarea este negativă.
Heathcote (1921) a dezvoltat teoria alunecării complete, prin neglijarea complianţei elastice
a bilei şi a canalului. El a dedus că rotirea bilei se face cu un moment de frecare M ,

M b2
= 0, 08 µ 2 (3.4.5.5.3)
RP R
unde b este semiaxa elipsei de contact în direcţie transversală.
Dimensiunile suprafeţei eliptice de contact (a, b) şi presiunea maximă ( p0 ) se determină cu
relaţiile lui Hertz.
Rezultă:
– o regiune de „stick” (aderenţă) pe muchia conducătoare, care are centrul localizat la
x = −d ;
– o regiune de „slip” (alunecare), pe muchia condusă.

Dacă se înlocuieşte coeficientul de patinare, ( )

ξx = −4 1 − ν 2 µ p0 d a E , în (3.4.5.5.2),
rezultă poziţia d :
d
a
(
= Γ γ 2 − y 2 b2 ) (3.4.5.5.4)
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 78

b2 E∗ b 2ρ E ( e )
unde Γ= = şi γ 2 = 2 R 2 ξ0 b 2 ( Γ – factor de conformitate).
4 µ p0 R 2 µ a R ( 2 ρ − R )

E(e) – integrală eliptică de ordinul II

π2
∫ (1 − x sin e )
12
e = 1− b a , b < a ;
2 2
E (x ) = 2 2
de
0

Zona „fără micro–alunecări” se găseşte în intervalul y = ± γ b şi d ax < 1 , cu d determinabil

din (3.4.5.4).
Pentru d ax = 1 are loc cea mai mare alunecare în direcţia y . Determinarea mărimii γ se

face ţinând seama de condiţia că forţa tangenţială rezultantă este nulă.

Ţinând seama că regiunea de „aderenţă” (fără micro–alunecări) este dată de
d c
= 1 − = 1 − (1 − Qx µ P ) , rezultă forţa tangenţială pe unitatea de lăţime, exercitată la
12
a a
„desprindere”.

π d  d  π d  ax d  (3.4.5.5.
Q∗ = µ p0∗ ax 2−  = µ p0 a  2 − 
2 ax  ax  2 a a a 5)
b
∗ (3.4.5.5.
Pentru rostogolirea liberă, forţa totală de tracţiune este Q = ∫ Q dy = 0 6)
−b

Această condiţie determină valoarea lui γ (poziţia benzilor cu alunecarea zero) şi, deci,

coeficientul de patinare ξ0 .
Momentul rezistent la rostogolire este definit prin
b b

∫ ( ) ( )
(3.4.5.5.
M= Q∗ R − y 2 R d y = − ∫ Q∗ y 2 R d y
−b −b 7)

şi este dependent de factorul de conformitate.

Rezolvarea numerică a integralei (3.4.5.5.7) se ilustrează în figura 3.4.5.5.2.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 79

Fig. 3.4.5.5.2. Variaţia momentului adimensional de rostogolire cu conformitatea.

Când conformitatea este închisă ( ρ → R ) sau când coeficientul de frecare este mic, Γ este
mare, momentul rezistent la rostogolire se apropie de cel obţinut la alunecare completă, dat de
(3.4.5.5.3).
3.4.5.6. Modelul stratului elastic al contactului cu rostogolire (modelul Winkler)
Două corpuri elastice în rostogolire pot fi considerate ca un tor rigid, cu aceeaşi curbură
principală relativă şi pe care se rulează un strat elastic de grosime h . Acest tor rigid, „îmbrăcat” în
stratul elastic se rostogoleşte pe un strat plan rigid.
Elasticităţile celor două materiale sunt reprezentate prin modelul stratului K p pentru

compresiunea normală şi K q pentru forfecarea tangenţială.

Curbura şi mărimea elipsei de contact şi presiunea de contact sunt determinate cu teoria lui Hertz.
Deplasările tangenţiale de suprafaţă ux şi uy sunt definite de componentele tracţiunii tangenţiale

prin

( )
qx = K q h ux ; ( )
qy = K q h uy ; (3.4.5.6.1)

Astfel, stratul este în acelaşi timp o „perie de sârmă” şi fiecare „ţeapă–sârmă” se poate
deforma corespunzător relaţiei (3.4.5.6.1), independent de „vecinii” săi.
Condiţiile pentru alunecare şi aderenţă (stick şi slip) – relaţiile (3.4.5.1.21–3.4.5.1.25)
corespund şi, împreună cu condiţia că tracţiunea este zero pe muchia conducătoare, sunt utilizate
pentru definirea distribuţiei tracţiunii tangenţiale pe aria de contact.
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 80

Deoarece tracţiunea (ec.3.4.6.1) în orice punct depinde numai deplasarea din acel punct,
[ecuaţiile de alunecare (ec. 3.4.1.23)]:

 ∂u ∂u   ∂uy1 ∂uy 2 
sɺx V = ξx − ψ y c +  x 1 − x 2  ; sɺy V = ξy − ψ x c +  − 
 ∂x ∂x   ∂x ∂x 

pot fi integrate direct pentru definirea tracţiunii.

Condiţiile de tranziţie ale variaţiei deplasărilor cu timpul trebuie urmate pas cu pas de la condiţiile
iniţiale la cele finale.
Se analizează prin modelul Winkler, contactul de tracţiune cu rostogolire a doi cilindri.
Deplasările elastice ale ambelor suprafeţe sunt combinate în deplasarea ux a stratului, astfel că în

zona de aderenţă (stick) ecuaţiile (3.4.1.23) şi sɺx = sɺy = 0 se reduc la:

∂ux
ξx + = sɺx V = 0 (3.4.5.6.2)
∂x
ξx ≡ ( δVx 1 − δVr ) V – coeficient de pseudoalunecare.

( )
Dacă se substituie ux din (3.4.5.6.1), ux = qx h K q , rezultă o ecuaţie diferenţială simplă

pentru qx care, integrată în condiţiile qx = 0 la x = −a , rezultă

( )
qx = − K q ξx h ( a + x ) (3.4.5.6.3)

În contrast cu soluţie exactă , tracţiunea este finită pe muchia condusă a contactului. Forţa
tangenţială totală se obţine prin integrarea a ecuaţiei (3.4.5.6.3).
a
Qx = ∫ qx dx = − Kq ξx a
2
h (3.4.5.6.4)
−a

Alunecarea va apărea pe muchia codusă, acolo unde presiunea tinde către zero, dar tracţiunea
qx nu este nulă. Se consideră distribuţia parabolică a presiunii – fig. 3.4.5.6.1:

( )
p ( x ) = ( K 2 R h ) a 2 − x 2 şi distribuţia în modelul Winkler p ( x , y ) =
K
h
uz ( x , y ) unde K –

modulul elastic al stratului.

3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 81

Fig. 3.4.5.6.1. Distribuţia de presiuni

în
modelul Winkler.

δ − z ( x , y ) pentru δ > z

Dar uz ( x , y ) = 
 0 pentru δ ≤ z

x2 y2
şi z (x , y ) = + .
2 R ' 2 R ''

Deoarece uz = 0 în afara zonei de contact, la limită rezultă semiaxele a = 2 δ R ' ,

b = 2 δ R '' .

Kδ
Deci, p ( x , y ) =
h
( )
1 − x 2 a 2 − y 2b 2 – distribuţie parabolică (în ecuaţiile hertziene –

distribuţia era parabolică de ordinul 2, 1− x 2 ) .

Prin integrare, rezultă sarcina totală P = K π a b δ 2 h

π  K a  a3
În cazul axial simetric a = b = 2 δ R şi P =   .
4 h  R
În cazul bidimensional al cilindrilor lungi

(
uz = δ − x 2 2 R = a 2 − x 2 ) 2R

2
2 K a a
şi P=  ⋅ .
3 h  R
O regiune de aderenţă de lăţime 2c (fig. 3.4.5.6.2) se extinde până la muchia conducătoare.
Într–un punct unde începe alunecarea ( x = 2c − a ) ,

Kq 4µ K p
qx = ξx 2 c = µ p = (a − c) c (3.4.5.6.5)
h 2Rh
Se notează
λ ≡ 2 (1 − c a ) = K q ξx R K p µ a (3.4.5.6.6)
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 82

Fig. 3.4.5.6.2. Condiţiile

formării zonelor de
alunecare.

Forţa de tracţiune, formată din suma tracţiunilor în cele două zone, este dată prin
2c − a
 Kp K q ξx  a
( ) ( )
K
Qx = µ
∫  2Rh a 2
− x 2
− ( a + x ) d x + ∫ µ p a2 − x 2 dx =
−a 
h  2c − a
2Rh
(3.4.5.6.7)
3  1 1 
= −µ P λ 1 − λ + λ 2 
2  2 12 

2 Ka a 2
cu P = ⋅ ⋅ .
3 h R
În fig. 3.4.6.3 se prezintă efectul coeficientului de pseudoalunecare asupra tracţiunii
adimensionale.

Fig. 3.4.5.6.3. Forţa de

tracţiune în modelul
Winkler.

Coeficientul de patinare ξx în modelul Winkler, şi anume când are o variaţie liniară, coincide

2
cu soluţia semispaţiului elastic, modulul tangenţial al învelişului (fundaţie, strat) K q ≅ K p . Cu
3

aceasta, se poate face aproximaţia K q a h ≈ 1,1 E* ( E* – modulul de elasticitate redus al celor două

materiale).
3. Generarea şi transmiterea forţei la interfeţe solide 83

b) Contactul tridimensional
Se consideră numai patinarea longitudinală, fiecare element de patinare („dezlipire”) este
paralel cu axa x şi se poartă analog cazului bidimensional analizat anterior. Tracţiunea creşte liniar

de la zero pe muchia conducătoare până la valoarea ( µ p ), când încep alunecările. Dacă alunecarea
este prevenită, integrând tracţiunea pe întreaga elipsă de contact (semiaxele a, b), rezultă

8 a b  Kq a  (3.4.5.6.
Qx =   ξx
3  h  8)
Comparând cu rezultatul exact (ec. 3.4.5.4.11), Qx = C11 G a b ξx ), modulul tangenţial al

Kq a 3 3
stratului K q este = G C11 = (1 − ν ) E*C11 , cu valorile lui C11 date în tabelul alăturat
h 8 8
relaţiei (3.4.5.4.11). Analog pentru patinarea laterală (se înlocuieşte C11 cu C22). Pentru spin
Kq a 12
4b
(pivotare) ⇒ =   (1 − ν ) E*C23 .
h π a 