Cauciuc

Reactia de polimerizare

Popa Raluca-Elena
Clasa a XII-a A
Colegiul Naional Nicolae Blcescu Brila
Prof. ndrumtor: Prof. Dr. Petrescu Silvia

Cuprins
1. Cauciuc natural
Proprieti
ntrebuinri
2. Cauciuc sintetic. Exemple
3. Polimerizarea
Proprietile polimerizarii
Metode de polimerizare

Cauciucul natural
Cauciucul natural se extrage din sucul lptos al unor arbori tropicali de genul Hevea
brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul unor plante care cresc n zona temperat, cum sunt:
tau-saczul, coc-saczul, si crm-saczul, n care latexul este depus n rdcini.
Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbur macromolecular,
cu formula brut (C5H8)n, unde n variaz ntre 1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt
formate din catene lungi ce au ca si component structural de baz izoprenul:
Izoprenul, produs n celulele arborelui de cauciuc n urma unor procese biochimice
asemntoare celor prin care se formeaz rsina n conifere, are formula brut: C5H8 sau 2metil-butadien:
Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat n baloturi si expediat fabricilor pentru
prelucrare.
Proprietti. Cauciucul brut are o culoare slab glbuie, este insolubil n ap, alcool,
aceton, dar solubil n benzen, benzin, sulfur de carbon etc. Cea mai important proprietate
a cauciucului este elasticitatea, care este optim ntre 0 si 300.
Cauciucul brut prezint o serie de inconveniente: elasticitatea sa variaz cu
temperatura, si anume peste 300 el se nmoaie (curge), iar sub 00 devine casant. Sub actiunea
oxigenului cauciucul "mbtrneste", adic devine sfrmicios si inutilizabil.
Prin vulcanizare, la dublele legturi ale catenei se aditioneaz sulf, ceea ce duce la o
cuplare ntre molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transform cauciucul dintr-un material
plastic ntr-un material elastic modificndu-si comportarea la actiunea dizolvantilor.
Practic, vulcanizarea se face tratnd cauciucul cu sulf sau cu protoclorur de sulf,
S2Cl2 n proportie de 0,3-3% n greutate fat de cauciuc si n conditii speciale de temperatur
si de presiune.
Un procedeu modern l constituie vulcanizarea radioactiv, care const n expunerea
cauciucului influentei radiatiilor emise de izotopul radioactiv al cobaltului, obtinndu-se un
cauciuc vulcanizat de calitate superioar. Prin vulcanizare, cauciucul si mbuntteste
propriettile: i se mreste elasticitatea pe care si-o mentine ntre limite mult mai mari de
temperatur, devine mai rezistent la agenti mecanici, la frecare, la agenti chimici si la ap, nu
las gazele s treac prin el si dobndeste calitti de bun izolator electric.
Prin nclzire, sub presiune redus, cauciucul se descompune cu formare de izopren.
Datorit dublelor legturi existente n lantul macromoleculelor, cauciucul are
proprietatea de a da reactii de aditie, caracteristice hidrocarburilor nesaturate. Cauciucul
aditioneaz brom si acid bromhidric; de asemenea, prin hidrogenare catalitic rezult
hidrocauciucul [C5H10]n, care nu mai contine duble legturi si prezint caracter saturat.
ntrebuintri. Cantitti importante de cauciuc se consum pentru fabricarea
anvelopelor, n industria constructoare de masini. Se fabric tuburi, garnituri, curele de
transmisie, articole sanitare, prti din aparate si din instalatii necesare industriei chimice,
cleiuri de lipit, ncltminte de cauciuc, izolatoare electrice, obiecte de uz casnic etc.

Cauciucul sintetic
Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietti asemntoare celor
ale cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea
butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea
cauciucului sintetic se face analog cu a cauciucului natural. Fabricarea cauciucului sintetic
comport dou operatii:
Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena, stirenul metilstirenul, acrilonitrilul, cloroprenul etc.;
Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumerati.
Ca procedee de polimerizare se utilizeaz astzi:
Polimerizarea termic n prezenta de sodiu metalic;
Polimerizarea n bloc (mas) si n emulsie.
Vom descrie cteva din cele mai importante tipuri de cauciucuri sintetice.
Cauciucul polibutadienic (Buna). n anul 1923, S.V. Lebedev a fabricat n U.R.S.S.
acest tip de cauciuc sintetic prin polimerizarea, sub actiunea sodiului metalic, a butadienei,
obtinute pe atunci din alcool etilic. Astzi, butadiena se polimerizeaz n emulsie, folosind ca
initiatori hidroperoxidul de izopropil-benzen.
n procesul de polimerizare, moleculele de butadien se pot lega n pozitiile 1, 4
rezultnd polimeri liniari nesaturati.
n realitate, procesul de polimerizare nu poate fi condus n ntregime n acest sens,
astfel c o parte din moleculele de butadien se leag n pozitiile 1, 2 rezultnd polimeri cu
catene laterale nesaturate.
Cauciucul butadienic se cunoaste sub denumirea de cauciuc Buna (butadien-natrium),
nume ce deriv de la procedeul lui Lebedev (polimerizarea butadienei cu sodiu metalic).
Cauciucul butadienic se foloseste n amestec cu altele, la fabricarea anvelopelor, a
testurilor cauciucate etc.
Cauciucul poliizoprenic. Se obtine prin polimerizarea izoprenului n emulsie, sub actiunea
unor catalizatori organo-metalici, rezultnd un produs macromolecular identic cauciucului
natural.
Cauciucul butadien-stiren (butadien-stirenic). Catenele laterale nesaturate de la cauciucul
polibutadienic pot deveni la rndul lor punctul de plecare al unor noi ploimerizri, tot cu
molecule de butadien, ceea ce ar duce la obtinerea unui polimer cu catena ramificat. Acest
neajuns a putut fi n parte evitat prin copolimerizarea butadienei cu circa 20% stiren
(CH2=CH-C6H5 sau vinil-benzen).
Prin acest procedeu s-a fabricat, dup anul 1936, cauciucul sintetic cunoscut sub
numele de Buna S, cauciuc S-K (sovietic-Kauciuc), G.R.S. (fabricatie S.U.A.) etc.
Productia mondial de cauciuc butadien-stiren este de 2000000 tone/an. n tara
noastr, la combinatul de cauciuc sintetic din orasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, se fabric
cauciuc butadien-metil-stirenic, prin coplimerizarea
CH3
|
butadienei cu metil-stirenul (CH2=C-C6H5), raportul copolimerilor fiind de 70% butadien si
30% metil-stiren.
Datorit propriettilor superioare pe care le prezint, acest sortiment de cauciuc se
foloseste n special la fabricarea anvelopelor.

Cauciucul butadien-acrilonitrilic. Acest cauciuc sintetic se obtine prin

copolimerizarea n emulsie a butadienei CH2=CH-CH=CH2 cu acrilonitril CH2=CH-CN: si
poart denumirea de SKN, Buna N sau Perbunan. Se foloseste la confectionarea garniturilor si
a furtunurilor pentru transportul produselor petroliere, deoarece este insolubil n alcani.
Realizarea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitat de a se mri
capacittile de producere si a dus la obtinerea unor sortimente de caucicuri superioare celor
naturale, cu utilizri speciale n anumite domenii.
n tara noastr, fabricarea cauciucului sintetic n cantitti necesare industriei n plin
dezvoltare constituie o preocupare important a statului nostru.
La noi n tar, cauciuc sintetic se fabric la Combinatul Petrochimic din orasul
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Productia acestui mare combinat, 50000 tone/an, asigur nevoile
consumului intern de cauciuc.
Prelucrarea cauciucului (ncorporarea n cauciuc a unor materiale ca, acceleratori de
vulcanizare, negru de fum etc., nainte de vulcanizare) se face la uzinele prelucrtoare, cum
sunt: combinatul de la Jilava, "Cauciucul Quadrat" din Bucuresti, uzinele "Victoria" FlorestiPrahova si Uzina de Anvelope "Danubiana", Popesti-Leordeni-Bucuresti.
Polimerizarea
Polimerizarea este procesul prin care mai multe molecule identice nesaturate se unesc
formand o macromolecula.
In reactiile de polimerizare n molecule de substanta M se unesc formand
macromoleculele care au aceeasi compozitie cantitativa cu a substantei care polimerizeaza,
insa produsul rezultat are proprietati complet diferite. Reactia de polimerizare poate fi scrisa
foarte simplu:
nM Mn
Molecula de materi prima nesaturata M se numeste monomer, iar unitatea de structura
care formeaza lantul macromoleculei se numeste mer.
Cand in procesul de polimerizare intervin doi sau mai multi monomeri diferiti ce se
leaga formand macromolecule , procesul se numeste copolomerizare, materiile prime
respective comonomeri, iar produsul final copolimer. Exemple de comonomeri: butadiene
si stirenul. Rezultatul copolimerizarii: copolimerul butadiene-stiren.
Reactiile de polimerizare sunt exoterme, valoarea caldurii de reactie variind intre --17,2
si -24.38 kcal/mol, si sunt favorizate de temperature scazute si de presiuni ridicate.
Proprietatiile polimerilor.
Proprietatea cea mai insemnata a compusilor macromoleculari, aceea pe care se bazeaza
principalele lor utilizari practice, estemarea lor rezistenta mecanica la tractiune, rupere,
indoire, abraziune, forfecare etc.
Natura monomerului, structura polimerului, gradul de polimerizare, agentii de
polimerizare utilizati, tipul de polimerizare sunt factorii principali care determina proprietatile
fizico-mecanice ale polimerizare sintetici. Diversitatea conditiilor in care se obtin polimerii
fac ca proprietatile fizico-mecanice, cum ar fi: rezistenta la intindere, la incovoiere, la soc,
plasticitatea, elasticitatea, proprietatea de a forma pelicule si fire, rezistenta electrica,
rezistenta la elctroliti, imbatranirea etc. sa fie diferite.
Dupa proprietatile tehnice, ploimerii se impart in: elastomeri si plastomeri.
Elastomerii se caracterizeaza prin capacitatea de a se deforma reversibil cu multe sute
de procente sub actiunea unor forte mici. Ei au proprietati asemanatoare cu cauciucul natural.
Plastomerii se caracterizeaza prin deformari reversibile mici, de pina la 25%.
Marea majoritate a polimerilor sunt termoplaste, adica se prelucreaza sub actiunea
caldurii, prin procese reversibile de inmuiere si prin racire de intarire.

Metode de polimerizare
1. Polimerizarea n bloc se realizeaz cnd nsi monomerul constituie i mediul de
polimerizare. Dup cum s-a aratat, mediul de polimerizare poate fi gazos sau lichid. Are
avantajul de a fi cea mai simpl dintre metode;
2. Polimerizarea in soluie se realizeaz ntr-un mediu de polimerizare n care este solubil i
monomerul i polimerul. Din aceast metod de polimerizare rezult o soluie omogen de
polimer n solvent care poate fi utilizat ca atare sau din care polimerul poate fi precipitat,
separat, uscat i utilizat;
3. Polimerizarea n dispersie se realizeaz atunci cnd monomerul si mediul de polimerizare
formeaz faze distincte ns ntr-un grad avansat de amestecare. Dimensiunea particulelor
dispersate subdivide acest procedeu n polimerizarea n suspensie, cnd dimensiunile
particulelor de monomer sunt de ordinul milimetrilor, i polimerizarea n emulsie, cnd
dimensiunile particulelor sunt de ordinul micronilor i formeaz cu mediul de polimerizare i
cu ajutorul emulgatorilor o emulsie;
4. Polimerizarea stereospecific a fost realizat pentru prima dat n anul 1955. Ea se aplic
alchenelor alfa substituite i dialchenelor. Prin polimerizarea stereospecific, moleculele
stereoizomere se leag n macromolecul n structuri spatial ordonate, bine definite, cu o
cristalinitate nalta. Lund spre exemplu propilena, care are o molecula asimetric, ea poate fi
reprezentat geometric.

Bibliografie
http://www.referatele.com/referate/chimie/online6/Polimerizare-referatele-com.ph
http://www.scrigroup.com/educatie/chimie/Procese-de-polimerizare-Polime54367.php
http://referat.clopotel.ro/Cauciucul-8469.html
https://mecanisme-chimice.wikispaces.com/Reactia+de+aditie
http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Cauciucul-Natural33591823.php