Sunteți pe pagina 1din 13

FAMILIA MONOPARENTALA - DELIMITARI

CONCEPTUALE
FAMILIA MONOPARENTALA - DELIMITARI CONCEPTUALE
1. Definitii
Familia este unul dintre cele mai raspandite tipuri de grupuri sociale. In incercarile de
definire a familiei putem contura doua categorii de idei cu privire la acestea: una sociologica si
alta juridica.
Din punct de vedere sociologic, familia poate fi definita ca un grup social construit pe
baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membrii grupului impartasind sentimente,
aspiratii si valori comune. [1]Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si mai stabile forme
de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei, evolutia si continuitatea vietii
sociale.
Din punct de vedere juridic, familia este un grup de persoane intre care
s-au stabilit un set de drepturi si obligatii, reglementate prin norme
legale.[2] Aceste norme stabilesc modul de incheiere a casatoriei, stabilirea
paternitatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatii dintre parinti si copii, modul
de transmitere a mostenirii, etc. Din aceasta perspectiva, familia este un
grup formal, reglementat prin legi si acte normative.
Familia este caracterizata din toate timpurile de o puternica legatura interna, mentinuta de
fortele interne si presiunile externe. Aceste forte interne care unesc familia se manifesta prin
sentimente puternice si atasament emotional al sotilor, precum si al parintilor de copii, respectul
reciproc, solidaritate, nazuinta spre intimitate si alte atitudini care rezulta din satisfacerea
reciproca a nevoilor personale emotionale.
Familia este un ansamblu de relatii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme
sociale difuze. Relatiile din cadrul familiei pot fi reduse la cateva categorii principale:
- relatii dintre soti reglementate prin casatorie sau prin consens
- relatii dintre parinti si copii
- relatiile dintre descendenti
- relatii de rudenie intre membrii cuplului familial si alte persoane

In limbajul comun termenul de familie este folosit in mod nediferentiat atat pentru familia
din care provine un individ cat si pentru propria familie constituita prin casatorie. Analiza
sociologica distinge intre familia de origine si familia proprie, conjugala sau de procreare.
Familia monoparentala este un tip de familie format dintr-un parinte si copilul sau copii sai;
grup de persone aflate in relatie de rudenie, rezultate prin filiatie directa sau adoptie. [3]
Termenul de familie monoparentala defineste unitatea familiala prin relatie parentala, si este
probabil mai adecvat comparativ cu termeni precum familie dezmembrata, incompleta,
asimetrica,etc. Utilizati in literatura de specialitate, intrucat nu contine o conotatie negativa.[4]
Asa cum am definit familia din perspectiva sociologica si cea juridica asa putem defini si
familia monoparentala.
Din punct de vedere sociologic, putem spune ca familia monoparentala este definita ca un
grup social constituit pe baza relatiilor de rudenie, intre unul dintre parinti si copilul sau/copii
sai, grup care il putem caracteriza prin stari afective, aspiratii si valori comune. In aceasta
abordare sociologica, familia monoparentala este un grup primar , iar membrii sai intretin relatii
directe, informale.[5]
Din punct de vedere juridic, familia monoparentala apare ca un grup de persoane intre care sau stabilit drepturi si obligatii, reglementate prin norme legale. Fata de acceptiunea juridica a
familiei nucleare, clasice, familia monoparentala tinde sa constituie o abordare, in sensul
producerii efectelor juridice nu in urma incheierii unor contracte, cum ar fi cazul in casatoria
legala, ci preponderent ca urmare a unor relatii de descendenta sau adoptie.[6]
2. Tipuri de familii monoparentale
In Romania familiile traditionale se adapteaza intr-o mai mare masura schimbarilor cu privire
la noile modele de familii. Printre aceste schimbari acceptate de populatie cu privire la familie se
numara si modelul monoparental, deoarece grupul format dintre un parinte si copilul sau, devine
un fenomen destul de des intalnit, obtinand o crestere a frecventei prin relatia strict parentala.
Numarul famililor monoparentale a inceput sa ia amploare incepand cu a doua jumatate a
secolului trecut, slabind structura familiei traditionale si dand frau liber formelor alternative de
familie. Motivul cel mai intalnit care duce la formarea familiei monoparentale ar fi separarea
sotilor, dar si numarul copiilor nascuti in afara casatoriilor. Un studiu indirect realizat prin
culegerea datelor de recensamant din anul 1992, cu privire la aceasta problema, estimeaza un
procent de 9,7% rata a familiilor monoparentale in Romania.
Familia monoparentala materna
Experienta de a fi un parinte singur este un tip de experienta aparte. [7]
Din aceasta cauza deseori la parintii ramasi singuri cu copiii apar anumite probleme. In
prima faza, mamele pot intampina greutati financiare iar copilul sau copiii devin un sprijin pe
planul economic in sensul ca acestia pot primi ajutor social pentru situatia in care se afla. Alt

punct problematic ar fi acela ca mamele singure isi extind sarcinile incercand sa le acopere si pe
cele de tata. Astfel acest rol dublu are un consum de energie mare din partea mamei iar discutiile
si chiar conflictele cu copiii pe aceasta latura, se resfrang puternic asupra ei pe plan psihologic.
In consecinta acest rol nu poate fi indeplinit pana la capat de majoritatea mamelor cu un statut
social mai scazut, desi exista o categorie de mame care au o pregatire superioara avand si
posibilitati financiare, care nu se confrunta cu astfel de probleme. Acest rol de mama singura
schimba putin relatia cu copiii si anume modul in care ei relationeaza. De multe ori, cu cel mai
mare din ei, mama isi imparte unele sarcini necesare familiei, iar acesta devine un sprijin avand
des rolul de parinte pentru ceilalti copii. Din aceasta cauza mama se asteapta de la el la o
anumita maturitate, desi acesta poate se afla intr-o perioada in care nu este pregatit pentru o astfel
de transformare. Astfel copilul ajunge treptat suport emotional, un inlocuitor al parintelui lipsa,
iar nevoile sale afective si emotionale, specifice varstei nu pot fi satisfacute decat cu ajutorul
mamei care practic nu stie ca nu va putea sa le indeplineasca total.
Familia monoparentala paterna
Un alt pol important in problemele intampinate ca parinte singur il constituie familia
monoparentala condusa de tata.
Parintii-tati din cauza unui nivel educativ mai inalt au o mai mare libertate pe plan
financiar decat parintii singuri de sex opus, ceea ce le ofera o siguranta economica sporita. Si aici
acel rol parental dublu care trebuie indeplinit de tata vine cu multe atributii, probleme si
obstacole carora acesta trebuie sa le faca fata, desi el nu este obijnuit cu altfel de sarcini
domestice. O problema destul de importanta este prepararea hranei pentru ca in general aceasta
sarcina ii revenea mamei. Majoritatea responsabilitatilor in casa sunt realizate de catre copii care
mai devreme sau mai tarziu mai preiau din indatoriri.
Desi in familia paterntala fetele ajuta mai mult decat baietii, daca ar fi sa facem o
comparatie cu familia cu doi parinti, gradul de ajutor din partea copiilor in primul caz este mai
scazut. Cauzele pot fi impartite si tatilor dar si copiilor deopotriva. In unele cazuri tatii vor sa
faciliteze schimbarea nou aparuta familiei si nu au sperante de ajutor din partea copiilor. In
altele, copiii nu sunt implicati in aceste atributii, pentru ca tatii vor sa dovedeasca singuri ca sunt
instare sa rezolve problemele. Alteori, copiii sunt pusi in dificultate din cauza schimbarii
succesive a mediului in care locuiesc si anume faptul ca se implica si in caminul tatalui si in cel
al mamei.
Intre familiile paternale si familiile cu ambii parinti apar niste diferente in tiparul
relatiilor cu copiii. Astfel, parintii singuri se asteapta la mai multa independenta din partea
copiilor, acestia din urma adopta atitudini si obiceiuri noi. Tatii sunt mai preocupati de calitatea
ingrijirii copiilor si mai putin de disciplinarea lor decat in familiile cu ambii parinti, unde tatii
sunt mai stricti iar mamele se ocupa de ingrijirea celor mici. De asemenea, ei sunt mult mai
protectori cu copiii lor si ii intereseaza mai mult experientele educationale. Tatii solitari
manifesta un interes aparte pentru ficele lor, in directia dezvoltarii lor ca viitoare mame si sotii.
Ei sunt preocupati de socializarea potrivita a fetelor si de dezvoltarea lor pe plan sexual. Acesti
tati ezita sa poarte discutii cu fetele lor pe teme sexuale si isi declara ingrijorarea pentru viitor si
pentru cum se vor adapta ele la ceea ce aspira societatea. Barbatii tati, din cauza ca se implica

emotional din ce in ce mai mult in relatiile cu copiii, intampina o scadere a experientei lor pe
plan social. Sunt deschisi la cunoasterea de noi persoane indiferent de sex, dar prefera sa nu
mearga la activitati sociale unde pot intalni perechi casatorite sau alti tati in situatia lor. Putinul
timpul liber este acordat copiilor, iar sportul, recreerea si toate activitatile de acest gen sunt din
ce in ce mai putin onorate. Viata personala exista dar nu iese in evidenta. Tatii singuri admit ca
au intrevederi cu persoane de sex feminin cu o conotatie erotica, dar casatoria nu este optiunea
potrivita la acel moment. In ciuda acestor intalniri, ei sunt mai retransi fata de copii si isi dau
seama ca orice tentativa de a apropia o femeie de familie este in defavoarea copiilor care or sa
vada un strain care incearca sa ia locul mamei.
Familia monoparentala adulta
Un tip aparte de familie monoparentala este cea adulta. Acesta apare mai frecvent la femeile in
varsta singure, care locuiesc impreuna cu copiii lor din diferite motive. Caracteristicile acestor
familii rezulta din nevoia de ingrijire a parintelui ramas singur. Se pot intalni si la barbati, dar
aceste cazuri sunt mai rare. In astfel de situatii motivul de intemeiere al familiei monoparentale
poate fi cauzat de deces sau divort, in marea majoritate singuratatea afecteaza mai ales femeile.
Barbatii nu sunt la fel de interesati in pastrarea casatoriei pe cat sunt femeile, iar acest lucru se
observa in rata mare a divorturilor. In cazul lor speranta de viata este mai mare, ei avand sanse
mai multe in refacerea vietii de familie. Femeile sunt mai vulnerabile in cazul separarii lor de
soti din cauza legaturii stranse intre ele ca mame si copiii lor, instanta pastrand aceasta legatura
vie in urma divortului, desi de multe ori acestea nu au suficiente resurse financiare si sociale sa
sustina familia in totalitate. Totusi, in ciuda faptului ca se descurca mai bine decat femeile si pot
asigura o mai buna calitate a vietii din punct de vedere financiar, barbatii au o pondere mult mai
mica in incredintarea copiilor. Majoritatea femeilor care conduc o familie sunt in varsta si au un
risc mare de saracie pentru ca cheltuielile sunt direct proportionale cu nevoile, plus de asta au
unele probleme de sanatate. Cand resursele se epuizeaza, nevoile sunt tot mai mari, iar familia nu
ia masuri si nu este interesata sa ajute, apare neglijarea sociala. Aceasta este o problema care
incepe cateodata in familie si continua in comunitatea in care traiesc.
Familia monoparentala cu parinte adolescent
Tot mai des intalnita in ultimele decenii este familia monoparentala formata din parinti
adolescenti. Societatea si-a schimbat atitudinea fata de sarcina adolescentina si aceasta poate fi
una din cauzele pentru care adolescentii devin parinti. Astfel, in ziua de azi, mamele adolescente
gravide sau cele care deja au un copil nu mai sunt privite negativ si primesc sprijin din partea
societatii prin intermediul unor programe de asistenta sociala. De asemenea, si baietii si-au
schimbat gandirea cu privire la acest aspect si nu mai fug de adolescenta-mama, poate chiar se
gandesc la o posibila casatorie in viitor. Parintii adolescentilor isi sprijina copiii si se implica mai
mult pe plan emotional si financiar, si chiar fizic.
Un alt motiv ar fi acela ca adolescentii activi sexual neglijeaza metodele contraceptive.
Baietii inca au o mentalitate care nu este benefica relatiilor intime cu fetele. Ei sustin ca fetelor le
revine responsabilitatea contraceptiei, iar ei nu au nici un rol in aceasta privinta. Din aceasta
cauza multi dintre ei nu folosesc metode contraceptive iar motivele care reies sunt lipsa unei
pregatiri pentru ocazia aparuta sau indiferenta totala daca partenera ramanea sau nu insarcinata.

Mentalitatea adolescentului este mult influentata de grupul de prieteni din care face parte.
Adolescentele care folosesc metodele contraceptive au o responsabilitate mai mare pentru vietile
si deciziile pe care le iau in urma evenimentelor din viata sexuala. Multe din fete nu folosesc
contraceptia din cauza ca, spun ele, utilizarea lor ar creea o pregatire premeditata pentru relatia
sexuala, care ar trebui sa survina de fapt in conditii spontane si naturale.[8] Iar ideea lor ca
metodele contraceptive nu sunt naturale si chiar daunatoare sanatatii este total gresita. Si parintii
au un rol destul de important asupra conceptiei adolescentului in ceea ce priveste contraceptia.
Acestia le transmit parerile proprii despre cum ar trebui sa procedeze in astfel de situatii si despre
folosirea metodelor de contraceptie. Cu cat parintii sunt mai sustinatori si motivanti in deciziile
adolescentilor pentru folosirea contraceptivelor, cu atat acestia vor alege sa le foloseasca regulat.
Devenirea adolescentilor parinti aduce unele consecinte pentru viata acestora. In primul
rand se reduce posibilitatea ca adolescentul sa nu-si termine studiile avand ca rezultat abandonul
scolar avand impact negativ pe termen lung.
3. Familia, istoric si traditie
In anul 1949, G. Murdock defineste familia ca fiind un grup social caracterizat prin rezistenta
comuna cooperare economica si reproductie. Aceasta include adulti de ambele sexe, dintre care
cel putin doi au relatii sexuale recunoscute social si unu sau mai multi copii, proprii sau adoptati,
pe care ii cresc si ingrijesc. C.Levis-Strauss (apud. Damian, 1972) defineste familia ca fiind un
grup social ce isi are originea in casatorie, constand in sot, sotie si copii sau rude, grup unit prin
drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.
N. Damian (1972, pag.58) se refera la familie ca la un grup de rude prin casatorie, sange sau
adoptare care traiesc impreuna, desfasoara o activitate economica-gospodareasca comuna, sunt
legate prin anumite relatii spirituale, iar in conditiile existentei statului si dreptului, si prin
anumite relatii juridice. [9] In 1983, V. Stanoiu si M. Voinea oferea propria varianta de definitie
a familiei ca fiind un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc
impreuna, au gospodarie casnica comuna, sunt legate prin anumite relatii natural-biologice,
psihologice, morale si juridice si raspund una pentru alta in fata societatii.[10]
Familia este reprezentata in societate de o comunitate alcatuita din mai multi indivizi care pot
fi uniti prin legaturi de casatorie si paterne, putand sa imbine intr-un complex latura biologica si
cea sociala. Din aceasta precizare, apreciem fondul biologic incontestabil al familiei, din care
rezulta fenomenul de reproducere al vietii asigurandu-se astfel relatiile sexuale intre parteneri si
nasterea unei noi generatii.
Formele de organizare a relatiilor dintre parteneri determina functiile si evolutia familiei,
transmit genele biologice si culturale; familia fiind unicul grup reproducator care ii uneste pe soti
de descendentii acestora prin legaturi de dragoste si rudenie. De asemenea cadrul afectiv ocupa
un loc principal in nucleul familiei, avand rolul de a asigura fiecarui membru satisfacerea nevoii
de afectiune, destainuirea reusitelor dar si esecurilor aparute pe diverse planuri si oferind un
sentiment de siguranta pentru acestia.

Specialistii si cercetatorii au studiat evolutia familiei a structurii ei si cauzele aparute de-a


lungul timpului, ajungand la concluzia ca familia este strict dependenta de societatea in care
traieste, ca functiile si structura ei se schimba de la o treapta de dezvoltare la alta si chiar de la o
clasa sociala la alta, suferind transformari profunde. Surse din istorie arata ca exista mai multe
forme si tipuri ale familiei, si prezinta modul cum au evoluat functiile si obiceiurile ei influentate
de societate, economie si cultura.
Familiile monogame au avut cea mai mare importanta de-a lungul timpului reprezentand
cele mai cunoscute forme de familii, cea traditionala (extinsa) si cea moderna (nucleara).
Familia extinsa se bazeaza pe relatii relative si nonrelative intre membrii care locuiesc in
acelasi spatiu si care reprezinta doua trei generatii de rudenie si, uneori, colaterale. Acest tip de
familie(Familia traditionala) este caracterizata de conservatorism, pastrarea traditiilor,
obiceiurilor si stilului familial dominant. Aceasta dispune de reguli si norme de convietuire care
se mentine de la o generatie la alta functionand dupa reguli stricte, menite sa asigure stabilitatea
si spiritul de grup, familia nu este lipsita daramatism interactional, avantajand frecvent
intensificarea conflictelor intre generatii. Familia extinsa pune accent pe sistemul de valori etico
religios si chiar cultural avand un grad de inertie si transmisibilitate mai mare. De aici reiese
faptul ca paternurile educationale sunt mai inflexibile iar asteptarile familiei pentru fiecare
membru al sau sunt mai constante si mai prevazute. Aceasta forma de familie isi propune
pastrarea legaturilor si stabilitatii la nivelul intregului sistem familial dezavantajand evolutia si
calitatea relatiilor intime, pastrand traditia prin urmasi, si mai putin din perspectiva practici
partinitoare de evolutie a personalitatii sotilor in rolurile masculine si feminine.
Burgess defineste familia extinsa drept o structura de tip autoritar sau autocritic, condusa
de sef-patern, incluzand mai multe generatii ce convietuiesc laolalta, intr-o precisa diviziune si
stratificare a rolurilor, in care alegerea partenerului este facuta de parinti, pe baza statutului
economic si social, iar subordonarea obligatiilor si urmarea traditiei sunt asteptari majore[11].
Familia traditionala are ca scop reproducerea grupului social si pentru aceasta actioneaza ca o
institutie care se bazeaza pe ajutor reciproc si solidaritate intre membrii ei. Cuplurile de parinti
transmit copiilor direct sau indirect sanse dar si riscuri pentru viata ce ii asteapta. Acestia isi
asuma impreuna trecutul pentru a le oferi celor mici o garantie in viitor.
Familia nucleara este specifica societatii moderne si este reprezentata de un numar redus de
membrii, sotii si copiii lor necasatoriti, bazata pe o structura democratica, mizata pe intelegere,
egalitate a rolurilor sot-sotie dar si pe participarea copiilor in crestere. In acest tip de familie
alegerea partenerului se poate justifica de afectiunea reciproca si de libertatea alegerii, avand ca
scop fericirea celor doi soti si a copiilor lor. Acest gen de cuplu este foarte afectat de libertatea
alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cand sentimentul iubirii dispare, cuplul
isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai mule ori, se separa.[12] De aici putem trage concluzii
de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii, astfel divortul emotional este mult mai frecvent
decat cel legal, dar amandoua se produc cu o intensitate mereu in crestere in lumea
contemporana.
In marile orase aglomerate, situatia vietii moderne cu privire la familia nucleara, isi ridica un
nou stil de viata ce il putem caracteriza prin acumularea afectiva, comunicativa si actionala,

despartirea treptata sau chiar rapida de intreg grupul de rudenie, ceea ce poate acorda o libertate
proprie si cu o profunda posibilitate de a se conduce si dezvolta singura.
Dezbinarea familiei conjugale de familia extinsa presupune o forma noua de relatii a acesteia
cu exteriorul, mai exact cu familia de origine (de orientare si consanguinitate).
Familia de orientare, in care relatiile primare sunt de la parinti la copii (R.Bell), se afla intrun raport de succesiune repetitiva cu familia de procreare, in care rolurile sunt de sot si sotie,
relatiile primare fiind de la soti la copii (M. Aronsberg apud I. Mitrofan,1989). Esentiala pentru
ambele forme de familie este transmiterea la nesfarsit a experientei culturale si sociale, a
modelelor comportamentale de rol-sex, a atitudinilor si expectantelor mutuale ale sexelor, pe de
o parte, si ale parintilor fata de copii, precum si ale copiilor fata de parinti pe de alta parte.[13]
Familia nucleara este un sistem preferat de majoritatea oamenilor de pe pamant deoarece
aceasta este cea mai potrivita sa asigure functiile esentiale pentru o buna relationare si anume:
buna colaborare economica dintre soti, relatiile sexuale, reproducerea si socializarea copiilor[14]
(G.Murdock,1949).
Psihologii considera ca familia nucleara poate sa isi asume sprijinul emotional, de satisfacere
a nevoilor de securizare, protectie si apartenenta fiecarui membru, dar si necesitatea de
comunicare si dezvoltare din punct de vedere al personalitatii. Relatiile dintre membrii familiei
cresc in intimitate astfel devenind mai complicate si presupun nivel de competenta relationala,
bazata pe flexibilitate si creativitate, care sa le permita sotilor sa se interadapteze optim, iar
copiilor sa evolueze sanatos din punct de vedere psihic si social.
Creativitatea interpersonala in cuplul marital(i.Mitrofan,1989) devine astfel o conditie
indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata stresurilor externe si interne, de a
rezolva cu succes problemele firesti ale vietii cotidiene, aici si acum. Incapacitatea nucleului
familial de a se autoregla aici si acum pericliteaza treptat si chiar stopeaza cursa maritala si,
implicit, pe cea a autodezvoltarii personaliatii, ne mai facand posibil un deziderabil acolo si
atunci. Astfel, in viata cuplului modern si a copiilor sai, fiecare clipa prezenta este sansa si
pretul trairii impreuna a clipelor viitoare, ceea ce implica un nivel considerabil de
responsabilitate. Si nu toti cei care se angajeaza de buna voie in casatorie sunt si pregatiti sau
apti sa si-l asume.[15]
Forma monogama a familiei in esenta aceeasi, a inregistrat pe diferite trepte ale evolutiei
istoriei societatii nuante specifice. De la descoperirile lui Morgan si pana in prezent, tarile
antropologice si sociologice despre familiei au confirmat istoricitatea formelor de familie,
dependenta lor de ansamblul societatii. In ciuda acestor evidente, unii cercetatori absoluteaza
latura biologica, naturala a comportamentului uman, negand sau eludand elemente sociale
incontestabile. In viziunea entomologului E.O.Wilson, casatoria si familia monogama apare ca
facand parte din natura umana, drept comportamente retinute prin selectie naturala datorita
genelor cu caracteristici avantajoase. O astfel de orientare denaturata este combatuta pertinent
intr-un studiu romanesc consacrat sociobiologiei.

Istoria omenirii atesta existenta diverselor forme si tipuri ale familiei, evolutia functiilor
ei sub influenta factorilor sociali, economici, culturali, ca si a moralitatii, obiceiurilor si normelor
juridice.
In societatea contemporana, familia trebuia sa se adapteze fenomenelor sociale specifice,
influentelor progresului economic, efectelor industrializarii si urbanizarii, precum si tuturor
proceselor de schimbare. Familia are resurse specifice de adaptare la nou, de pastrare a
caracteristicilor ei fundamentale, a sarcinilor ei de baza, gasind in acelasi timp modalitati de a
tine pasul cu modernizarea.
Avand o istorie veche care-i atesta necesitatea si perenitatea, orientata spre sociatate si
schimbare, dar conservatoare in trasaturile ei fundamentale, familia este si va fi in continuare
cum plastic o numea H. Cooley leaganul naturii umane[16].
4. Legislatie, definitie, servicii si prestatii
Familia reprezinta o forma de relatii sociale, dintre oamenii legati intre ei prin casatorie sau
rudenie.
Structura, functiile si caracteristicile familiei contribuie in importanta masura la
fundamentarea conceptului sub aspectul intinderii, astfel ca putem vorbi de familia restransa si
cea largita. In mod obisnuit din familie fac parte sotii, parintii si copiii, iar uneori alte persoane
intre care s-au stabilit relatii de rudenie. Chiar si sotii singuri, uniti prin casatorie, formeaza o
familie.[17]
Familia, dintr-o perspectiva juridica are urmatoarele functii: reproducerea populatiei si
mentinerea speciei umane; economica si mai exact ajuta la realizarea unor venituri suficiente
pentru toti membrii sai si educativa.
Conform codului familiei aceasta este intemeiata prin casatoria liber consimtita iar relatiile
de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si
acorde unul altuia sprijin moral.
Din punct de vedere legal familia se poate intemeia prin casatorie care insemna un act juridic
pe care il incheie cei doi oameni in fata starii civile prin exprimarea propriiei vointe in forma
solemna si autentica, personal in acord cu cerintele impuse de normele legale. Efectele casatoriei
influenteaza relatiile personale si cele patrimoniale, dar si pe cele referitoare la capacitatea de
exercitiu dintre soti.
Din punct de vedere juridic casatoria dintre doua persoane poate inceta prin decesul unuia
dintre soti sau prin declaratie judecatoreasca a morti unuia dintre ei, ori prin divort care se
pronunta pe baza acordului ambilor soti. Prin desfacerea unei casatorii in urma careia a ramas si
un copil familia se numeste monoparentala.
Se numeste familie monoparentala acel grup format din copil si parinte ca fiind o
altenativa la familia clasica. Faptul ca tot mai multe familii ajung monoparentale devine normal,

ajungand un fenomen in crestere, iar comportamentul membrilor este cat se poate de normal.
Notiunea de familie monoparentala are rolul de a defini familia cu ajutorul relatiei parintilor,
ocupand un loc secundar in definitiile familiei si care deseori este inlocuita de familie
dezorganizata, familie dezmembrata, familie incompleta, familie disimetrica, termeni
care indica ideea de modificare a constelatiei familiale.
Datorita multiplelor situatii de dificultate cu care se confrunta persoanele din mediul
social, statul a infiintat diferite servicii pentru ai putea ajuta sa depaseasca situatiile respective,
resimtite ca situatie limita. Aceste servicii tin de ramura asistentei sociale si indeplinesc
urmatoarele functii:
- Ajuta la dezvoltarea propriei capacitati de a descoperii solutii in rezolvarea de probleme
cu care se confrunta;
- Primeste suport profesional care se acorda prin consiliere, terapie individuala sau de
grup in functie de situatie;
- Facilitarea absorbtiei suportului social sunt informatii despre prestatiile sociale de
care pot beneficia pentru depasirea situatiei deficitare;
- Focalizarea si eficientizarea suportului social;
- Apararea intereselor si drepturilor persoanelor aflate in nevoie/dificultate.[18] Pe langa
aceste servicii enumerate mai putem adauga o subcategorie referitoare la servici in
domeniu protectiei copilului:
- Sunt implementate politici si strategii referitoare la protectia copilului aflat in
dificultate;
- Situatia copiilor este supravegheata
- Pe baza acestor informatii sunt identificatii copiii in impas;
- Preintampina abandonul copilului;
- Clarificarea situatiei copilului din punct de vedere juridic;
- Legea ii da dreptul copilului de a fi reprezentat si administrat cu privire la bunurile lui
si ii asigura protectie in regim de urgenta;
- Organizeaza si dezvolta servicii alternative de tip familial;
- Evalueaza situatia copiilor pentru care au fost stabilite masuri speciale de protectie;

- Identifica si sprijina material/financiar familiile cu copii in intretinere[19] Familiile


sunt informate si beneficiaza de consiliere in legatura cu drepturile si obligatiile pe care
le au, dar si cu institutiile si serviciile disponibile de teritoriu;
- Urmareste organele competente cum aplica masurile de educatie si corectare pentru
copilul, care a savarsit o infractiune, dar care nu raspunde penal.
- Se previne si se incearca combaterea folosirii drogurilor si a consumului de alcool, dar
si a comportamentului delincvent prin programe si activitati special create.
- Colaboreaza cu diverse servicii specializate precum si cu celelalte servicii publice
descentralizate;
- Realizeaza parteneriate cu reprezentanti ai societatii civile ce dezvolta programe in
domeniul protectiei copilului.[20]
Asistenta sociala vine in sprijinul adultilor cu umatoarele servicii:
- Identifica resursele si nevoile persoanei evaluand situatia socioeconomica a acesteia;
- Identifica situatiile de risc si stabileste masurile de preventie si de reinsertie a
persoanelor in mediul familial si comunitate;
- Situatiile de risc social unde apare marginalizarea sau excluderea sociala sunt
identificate si apoi se stabilesc masurile de prevenire sau combatere;
- Raspunde de plasarea persoanei intr-o institutie de asistenta sociala si faciliteaza
accesul acesteia in alte unitati de specialitate;
- Realizeaza evidenta beneficiarilor de masuri de asistenta sociala;[21] Asigura
gratuitate in consultanta de specialitate in domeniul asistentei sociale;
- Consiliaza si aduce informatii in privinta problemelor sociale;
- Sustine financiar si tehnic activitatile de asistenta sociala dar si serviciile sociale oferite
la domiciliu sau in institutii;
- Creeaza grupuri de asistenti personali sau ingrijitori la domiciliu pentru persoane cu
handicap sau varstnice;
- Sprijina activitatea institutiilor pentru persoanele cu handicap.
- Dezvolta parteneriate cu ONG-uri ce au activitati de asistenta sociala destinate
persoanelor cu handicap si varstnicilor;

- Colaboreaza cu serviciile publice descentralizate ale ministerelor in vederea dezvoltarii de


programe de asistenta sociala de interes local.[22] Trebuie sa tinem cont si de masurile de
protectie a copilului existente inainte de 1989, si cum acestea au fost modificate pana in
prezent. Dupa cum bine stim in Romania sistemul de asistenta sociala, a avut de suferit pe
termen lung in perioada comunista. Cei aproape 50 de ani de regim comunist au constituit o
perioada nefasta a protectiei copilului si familiei in Romania, cu efecte dezastruoase pe termen
lung. Romania a adoptat inca din anul 1953 Codul Familiei, care desi a suferit numeroase
modificari este in vigoare si in prezent. Aceste modificari au vizat in special adoptia, prin
Ordonanta de Urgenta numarul 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, ocrotirea
minorului prin Legea numarul 3/1970 privind protectia unor categorii de minori si mai tarziu
de Ordonanta de Urgenta numarul 26/1997 privind protectia copilului in dificultate. Au fost
aduse numeroase completari prin Constitutia Romaniei si de alte acte normative adoptate dupa
1990.[23] Dupa cum putem observa au fost aduse numeroase modificari la intreg sistemul de
protectie sociala in special dupa anul 1990. Au fost revizuite articole de legi, legi in sine, dar
au fost si adaugate legi ce protejeaza copilul aflat in dificultate. Alaturi de Constitutie si
Codul Familiei au fost elaborate o serie de alte acte normative care au contribuit la realizarea
reformei privind protectia copilului si familiei.[24] Dupa anul 2000, serviciile si prestatiile
privind protectia familiei si copilului au fost imbunatatite, iar din punctul de vedere al
familiilor monoparentale exista alocatia de sustinere pentru familia monoparentala a carei
beneficiar este familia formata din persoana singura si copiii in varsta de pana la 18 ani aflati
in intretinere si care locuiesc impreuna cu aceasta. Alocatia de sustinere se acorda lunar
familiilor monoparentale daca realizeaza venituri nete lunare pe membru de familie de pana la
1,5milioane lei. Cuantumul alocatiei de sustinere este de 45 lei pentru familia cu un copil, 52,5
lei pentru familia cu doi copii, 60 lei pentru familia cu 3 copii si de 67,5 lei pentru familia cu 4
sau mai multi copii. Alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere sunt forme de
sprijin cu destinatie speciala acordate din bugetul de stat. Totusi aceste prestatii sociale nu sunt
eficiente atat timp cat acestea nu sunt insotite de o forma de protectie sociala, care sa ajute
familia sa poata deveni independenta. Ajutorul financiar pe care statul il acorda, in primul rand
nu este suficient, iar in al doilea rand creeaza familiei o dependenta continua de sistemul de
protectie sociala. In perioada anilor 2004-2008, cuantumul acestei alocatii a fost modificat
astfel: Alocatia de sustinere pentru familia monoparentala se acorda lunar familiilor
monoparentale care realizeaza venituri nete/membru de familie sub 184 lei. Cuantumul
alocatiei este diferentiat in functie de numarul copiilor pe care familia ii are in ingrijire:
1. 54 lei pentru familia monoparentala cu un copil
2. 65 lei pentru familia monoparentala cu doi copii
3. 73 lei pentru familia monoparentala cu trei copii
4. 83 lei pentru familia monoparentala cu patru sau mai multi copii
Dupa cum putem observa sistemul de protectie sociala a fost imbunatatit dupa perioada
comunista, dar prestatiile sociale raman primordiale ca forma de ajutor social pentru familiile
monoparentale. Aceste forme de prestatii ar trebui completate cu un suport psihologic, oferit

acestor familii aflate in dificultate pentru a le ajuta sa ajunga la independenta in rezolvarea


problemelor.

[1] Ioan, Mihailescu,2006,pag.77,suport de curs


[2] Codul

Familiei, art.97

[3] Cristina, Stefan , 2001, pag.6


[4] Suport de curs Maria,Voinea, 2006, pag.62
[5] Mihailescu, I., 2006, Sociologie generala. Concepte fundamentale (Suport de curs), Editura
Universitatii din Bucuresti, Bucuresti

[6] Abraham, P., Craciun, A., 2000, Legislatie in asistenta sociala, Editura National, Bucuresti
[7] Cristina,Stefan, 2001, pag.12
[8] Iolanda, Mitrofan, Cristian, Ciuperca, 1998, pag. 66
[9] Voinea, M., 1993, Psihosociologia familiei, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti
[10] Petru, Ilut, 2005, pag.65-66
[11] Apud. I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1991
[12] I.Mitrofan, C.Ciuperca, 1998, pag.25-26
[13] I.Mitrofan, C.Ciuperca, 1998, pag.26
[14] G.Murdock,1949
[15] I.Mitrofan, C.Ciuperca, 1998, pag.27
[16] M.Voinea, 1993, pag.17-18
[17] Pavel, Abraham,Valeriu, Fartala, 2002, pag.158-159
[18] Doru, Buzducea, 2005, pag. 62-63
[19] Idem 18
[20] Idem 18
[21] Idem 18

[22] Idem 18
[23] Monica Luminita Alexandru, 2008, pag. 9
[24] Monica Luminita Alexandru, 2008, pag. 149