PROHODUL

Care se cite[te la Denia Prohodului Domnului din seara de Vinerea Mare

La Dumnezeu este Domnul..., troparul, glasul al 2-lea:
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lund preacurat Trupul T\u, cu giulgiu
curat nf\[urndu-L [i cu miresme, n mormnt nou ngropndu-L, L-a
pus.
Slava...
Cnd Te-ai pogort la moarte, Cel ce e[ti via]a cea f\r\ de moarte, atunci iadul l-ai omort cu str\lucirea Dumnezeirii; [i cnd ai nviat pe cei mor]i
din cele de dedesupt, toate puterile cere[ti au strigat: D\t\torule de via]\,
Hristoase, Dumnezeul nostru, slav\ ]ie.
[i acum...
Mironosi]elor femei, stnd lng\ mormnt, ngerul a gr\it: Miresmele
mor]ilor sunt cuviincioase, iar Hristos puterjunii S-a arat strain.
Dup\ aceasta, preo]ii [i credincio[ii aprind lumn\ri de ceara curata si se
rnduiesc n jurul mesei, pe care se afla a[ezat sfntul Epitaf. Urmeaz\
Catisma a [aptesprezecea - st\rile Prohodului, care se cnta dulce [i cu
mare cuviin]\.

Starea nti
Preotul c\de[te sfntul Epitaf n chipul crucii, altarul [i stranele; dac\
sunt mai multi, c\de[te protosul. Apoi se cnta rar ntiul tropar, glasul
al 5-lea:
1. n mormnt, Via]\,
4. Cel ce-ai pus p\mntul
Cu m\suri, Hristoase,
Pus ai fost, Hristoase,
{i s-au sp\imntat o[tirile ngere[ti, Ast\zi [ezi n mic mormnt, Ziditorule,
Plec\ciunea Ta cea mult\
{i din gropi, pe cei ce-au murit nviezi.
pream\rind. (prosl\vind)
5. Iisuse al meu,
mp\rat a toate,
2. Dar cum mori, Via]\,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase{i cum [ezi n mormnt ?
al meu ?
{i mp\r\]ia mor]ii Tu o zdrobe[ti
Vrei s\ dezrobe[ti neamul omenesc.
{i pe mor]ii cei din iad i nviezi ?
3. Te m\rim pe Tine, Iisuse
Doamne,
{i-ngroparea ]i cinstim [i patimile,
C\ din stric\ciune Tu ne-ai izb\vit.

6. St\pnul a toate
Mort se vede acum
{i de[ert\torul gropilor celor mor]i
Se ncuie-n groap\ nou\ ca un om.

7. n mormnt, Via]\,
Pus ai fost, Hristoase,
{i cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
{i via]\ lumii Tu ai izvort.
8. Cu cei r\i, Hristoase,
Ca un r\uf\c\tor
Socotit ai fost, dar ne-ai ndreptat
pe to]i
{i ne-ai scos din am\girea celui r\u.
9. Mai frumos cu chipul
Dect oamenii to]i,
Ca un om se vede mort [i f\r\ de
chip,
Cel ce toat\ firea a-nfrumuse]at.
10. Iadul cum va r\bda
Intrarea Ta, Doamne,
{i cum nu se va zdrobi ntunecndu-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumin\
{i mntuitoare,
Cum n groap\-ntunecoas\ Tu Teai ascuns ?
O, r\bdare de nespus [i negr\it !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mul]imea f\r' de trup poate
povesti
Taina ngrop\rii Tale, ne[tiind.
13. O, minuni str\ine !
O, ce lucruri nou\ !
Cel ce-mi d\ suflare mie Se poart\
mort,
ngropat de minile lui Iosif.

14. n mormnt ai apus,

Dar de-al Tat\lui sn
Nicicum nu Te-ai desp\r]it,
Hristoase al meu.
Acest lucru e str\in [i nefiresc !
15. ntreaga f\ptur\
Recunoa[te-n Tine:
mp\rat adev\rat, pe p\mnt [i-n cer,
De[i n mormnt Te-ncui, Hristoaseal meu !
16. Tu-n mormnt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
{i-ale mor]ilor morminte s-au deschis.
17. Cela ce n palm\
Tot p\mntul ]ine.
Sub p\mnt acum cu trupul Se afl\
mort,
Slobozind pe mor]ii cei lega]i n iad.
18. Din stricare, Doamne,
Via]a mea o ridici;
C\ci murind acum, la cei mor]i Te-ai
pogort
{i-ale iadului z\voare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfe[nic,
Se ascunde acum
Sub p\mnt, ca sub obroc, Trupul
Domnului
{i din iad gone[te ntunericul.
20. Mul]imea de o[tiri,
Cea duhovniceasc\,
mpreun\ cu Iosif [i Nicodim
Merg s\-ngroape pe Cel ce e ne-nc\put.

21. Murind Tu de voie,

n mormnt ai fost pus;
{i pe mine ce-am fost mort, Iisuseal meu,
De amara mea gre[eal\ m-ai sc\pat.
22. S-a schimbat f\ptura
Prin a Tale patimi,
C\ci cu Tine-au p\timit toate cte
sunt,
}iitor a toate cunoscndu-Te.
23. Lund n pntece
A vie]ii Piatr\,
Cel a toate mnc\tor, iadul, a v\rsat
Pe to]i mor]ii ce din veac i-a nghi]it.

Cea Curat\, ca o maic\, a gl\suit:

"Oare, cum Te voi ngropa, Fiul meu?"
29. Ca gr\untul de gru,
Ce-ncol]e[te-n p\mnt,
Spic aduc\tor de rod nou\ Te-ai
f\cut,
nviind pe to]i urma[ii lui Adam.
30. Sub p\mnt Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
{i-ntr-a mor]ii noapte neagr\ Te-ai
nvelit;
Ci r\sai, Hristoase-al meu, mai
str\lucit !

24. n mormnt nou Te-au pus,

nnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin nvierea Ta,
Dup\ cum se cade unui Dumnezeu.

31. Cum ascunde luna

Fa]a sa de soare,
A[a groapa Te-a ascuns [i pe Tineacum,
Cel ce prin trupeasc\ moarte ai apus.

25. Pe p\mnt ai venit,

Pe Adam s\-l mntui.
{i pe-acesta neg\sind, jos Te-ai pogort;
Pn la iad, St\pnul meu, l-ai c\utat.

32. Iisus, Via]a,

Gustnd moartea acum,
Pe to]i oamenii de moarte i-a izb\vit
{i via]a tuturor le-a d\ruit.

26. P\mntul de fric\

S-a mi[cat, Cuvinte,
{i luceaf\rul lumina sa [i-a ascuns,
Apunnd a Ta lumin\ sub p\mnt.

33. Pe ntiul Adam,

Prin p\cat omort,
La via]\ ridicndu-l cu moartea Ta,
Adam nou n trup Te-ai ar\tat acum.

27. Ca un om, ai murit

De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe mor]i din
groap-ai sculat
{i din ntunericul p\catelor.

34. Cere[tile cete,

Mort ntins, pentru noi,
Te-au v\zut, St\pnul meu, [i s-au
sp\imntat
{i cu aripile s-au acoperit.

28. V\rsnd ru de lacrimi

Peste Tine, Doamne,

35. Pogorndu-Te mort,

De pe lemn, Cuvinte,

Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormnt;

Ci-nviaz\, Doamne, mntuind pe to]i!
36. Bucurie, Doamne,
Fiind ngerilor,
ntristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, v\zndu-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
mpreun\-ai suit
{i pe muritorii vii; iar stnd sub p\mnt,
Ai sculat de-acolo pe cei adormi]i.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai
fost mort,
Lep\dnd [i b\trne]ea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dinti
Pe str\mo[ ai pl\smuit, e[ti n
coast\-mpuns
{i izvor cur\]itor ne izvor\[ti.
40. Se-njunghia-n tain\
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, p\timind f\r\ s\ crte[ti,
E[ti f\]i[ junghiat [i firea cur\]e[ti.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic [i nou ?
Cel ce st\pne[te toate f\pturile
P\time[te azi [i moare pentru noi.
42. Cuprinzndu-i spaima,
Au strigat ngerii:
"Cum Se vede mort St\pnul vie]ii
{i de ce-n mormnt se-ncuie
Dumnezeu?"

43. Din coasta Ta, Doamne,

Cea nsuli]at\,
Izvor\[ti mie via]\, prin via]a Ta,
{i m\ nnoie[ti [i m\ viezi cu ea.
44. R\stignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curat\ coasta Ta mpungndu-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te g\te[te-ngrozit
{i Te-ngroap\, ca pe-un mort, cu
smerenie,
De-ngroparea Ta nfrico[ndu-se.
46. Sub p\mnt, de voie,
Pogornd ca un mort,
Tu ridici de pe p\mnt, Hristoase, la
cer
Pe cei ce de-acolo au c\zut de
demult.
47. De[i Te-ai v\zut mort
Dar e[ti viu Dumnezeu
{i ridici de pe p\mnt, Hristoase la
cer,
Pe cei ce de-acolo au c\zut de
demult.
48. De[i Te-ai v\zut mort,
Dar e[ti viu Dumnezeu
{i pe oamenii cei mor]i, pe to]i,
nviezi,
Omornd de tot pe-al meu omortor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulcea]\ mult\,
A fost ceea ce-a umplut pe to]i cei

din iad,
Str\lucind lumina Ta-n adncul lui.

osndit
{i Judec\toru-i r\stignit pe lemn.

50. ngroparea-]i laud,

Patimilor m\-nchin;
{i puterea ]i m\resc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.

58. ngmfat Israil,

Uciga[e popor !
Pentru ce pe Varava, p\tima[, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce l r\stigne[ti?

51. Asupra Ta, Doamne,

Sabie-au ascu]it
{i-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruie[te-acum.

59. Pl\smuind pe Adam

Din p\mnt, cu mna,
Pentru dnsul Te-ai f\cut om firesc
n trup
{i de bun\voia Ta Te-ai r\stignit.

52. V\znd mielu[eaua

Pe-al s\u Miel njunghiat,
Dobort\ de dureri striga [i-ndemna
Ca [i turma s\ se tnguie cu ea.
53. n mormnt de Te-ngropi,
{i n iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai de[ertat
{i ntregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogornd sub p\mnt,
Pe to]i oamenii din moarte i-ai nviat
{i la slava Tat\lui i-ai n\l]at.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Def\imat\ moarte rabd\, binevoind;
Se cutremur\ [i soare [i p\mnt.
56. Urma[ii lui Iuda,
Din izvor ad\pa]i
{i cu man\ s\tura]i demult, n pustiu,
n mormnt l pun pe Hr\nitorul lor.
57. Ca un vinovat, st\
Cel Preadrept la Pilat
{i la moartea cea nedreapt\ e

60. Ascultnd, Cuvinte,

De al T\u P\rinte,
Pn la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogort,
nviind tot neamul muritorilor.
61. "Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumin\ !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit!"
Cu amar, striga Fecioara [i jelea.
62. Pizm\re] popor,
Uciga[ blestemat !
Ru[ineaz\-te m\car, nviind Hristos,
De mahrama [i de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
Uciga[ ucenic,
{i pricina r\ut\]ii arat\-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos s\-L
vinzi?
64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mp\cat,
vnz\torule,
Tu, ce Mirul ai voit s\-L vinzi pe bani.

65. Cu ce pre] ai vndut

Sfntul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic n
schimb ai luat ?
Nebunie-afla[i, prea blestemat satan!
66. De iube[ti pe s\raci,
{i mhnit e[ti de mir
Ce se vars\, cur\]ind suflet p\c\tos,
Cum pe-argin]i pe-a tuturor Lumin\
vinzi ?
67. "O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
ngroparea-]i de trei zile cum voi
r\bda ?
Mi se rupe inima ca unei maici".

71. De[i ca o piatr\,

Tare [i t\ioas\,
Ai primit a Te t\ia; dar ne-ai izvort
Ru de via]\ vie, ve[nice Izvor.
72. Ca dintr-o fntn\,
Din ndoitul ru,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne
ad\p\m
{i via]a ve[nic\ o mo[tenim.
73. Voind Tu, Cuvinte,
n mormnt Te-ai v\zut;
Dar e[ti viu [i Te ridici din mor]i,
cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mntuitorule.

68. "Cine-mi va da lacrimi

{i izvor nesecat,
Ca s\ plng pe lisus, dulcele meu Fiu?"
A strigat Fecioara, Maica Domnului.

74. Te cnt\m, Cuvinte,

Doamne al tuturor,
mpreun\ [i cu Tat\l [i Duhul Sfnt
{i-ngroparea Ta cea sfnt\
pream\rim.

69. O, mun]i [i vlcele

{i mul]imi de oameni,
Tngui]i-v\ [i plnge]i cu mine to]i
{i jeli]i cu Maica Domnului ceresc !

75. Fericimu-Te to]i,

Maica lui Dumnezeu,
{i-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului t\u [i-al nostru Dumnezeu.

70. "Cnd am s\ Te mai vad,

Ve[nic\ Lumin\,
Bucuria [i dulcea]a sufletului ?",
A strigat Fecioara, tnguindu-se.

76. n mormnt, Via]\,

Pus ai fost, Hristoase,
{i s-au sp\imntat o[tirile ngere[ti
Plec\ciunea Ta cea mult\ pream\rind.

Starea a doua
C\de[te al doilea preot, cnd sunt mai multi preo]i, la fel ca la starea
nti sau nsu[i preotul, dac\ este un singur preot. Apoi, ncepe rar [i
cu glas lin pe glasul al 5-lea:
1. Cuvine-se, dar,
S\ c\dem Ia Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce minile ]i-ai ntins,
{i-ai zdrobit de tot puterea celui r\u.
2. Cuvine-se, dar,
S\-]i d\m slava-a toate Ziditorul,
C\ci din patimi Tu ne-ai scos, prin
patima Ta,
{i din stric\ciune to]i ne-am izb\vit.
3. Soarele-a apus
Iar p\mntul s-a cl\tit, Cuvinte,
Apunnd Tu, ne-nseratul Soare,
Hristos,
{i cu trupul n mormnt punndu-Te.
4. Somn nvietor
n mormnt dormind, Hristoase
Doamne,
Din cel greu somn al p\catului ai sculat
ntreg neamul omenesc cel p\c\tos.
5. "Una-ntre femei
Te-am n\scut Fiu, f\r\ de durere;
Dar acum suf\r dureri, prin patima Ta",
Cea curat\, mult jelindu-se, zicea.
6. Sus v\zndu-Te,
De P\rinte nedesp\r]it, Doamne,
Iar\ jos cu trupul mort, sub p\mnt
fiind,
Serafimii s-au nfrico[at acum.
7. R\stignindu-Te,
S-a rupt tmpla templului prin mijloc

{i [i-ascund lumin\torii lumina lor,

Sub p\mnt Tu, Soare, ascunzndu-Te.
8. Cela ce cu-n semn
A f\cut la nceput p\mntul,
Azi apune sub p\mnt, ca un muritor;
ngroze[te-te de-aceasta, cerule !
9. Sub p\mnt apui
Cela ce-ai f\cut pe om cu mna,
Ca pe oameni s\-i nal]i din c\derea
lor,
Cu puterea Ta atotputernic\.
10. Veni]i s\ cnt\m
Lui Hristos cel mort, Ce-i plns cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: "Bucura]i-v\ !"
11. Cu adev\rat,
Nesecat Mir e[ti, Cuvinte Doamne;
Pentru-aceea [i femeile mir ]i-aduc,
Celui viu, ca unui mort [i ngropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
{i cu moartea Ta pe moarte ai
omort,
{i din stric\ciune lumea mntuie[ti.
13. Ru de via]\ e[ti
Cedin Tat\l curgi, n]elepciune,
Iar n groap\ apunnd, via]\
d\ruie[ti,
Celor din adncurile iadului.

14. "Ca s\ nnoiesc

Firea oamenilor cea zdrobit\,
Eu cu moartea Mi-am r\nit trupul
Meu, voind;
Deci, jelind, nu-]i bate pieptul,
Maica Mea".
15. Sub p\mnt apui,
Cel ce e[ti Luceaf\r al drept\]ii,
[i pe mor]i i-ai ridicat, ca dintr-un
somn greu,
Alungnd din iad tot ntunericul.
16. Bob cu dou\ firi:
D\t\torul de via]\, ast\zi,
n adnc p\mnt, cu lacrimi se
seam\n\;
R\s\rind El iar, lumea va bucura.

21. Maica Ta, v\znd

Ad\parea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce e[ti dulcea]a lumii noastre
ntregi,
Fa]a ei cu-amare lacr\mi a udat.
22. "R\u m-am ntristat
{i r\runchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreapt\ v\znd-o",
Zis-a Preacurata, tnguindu-se.
23. "Cum am s\-]i nchid
Ochii dulci [i-ale Tale buze,
Doamne,
{i cum dar ca pe un mort Te voi
ngropa ?",
losif a strigat, nfiorndu-se.

17. S-a temut Adam,

Dumnezeu umblnd n rai, atuncea,
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
C\ci c\znd atunci, acum s-a ridicat.

24. Jalnice cnt\ri

Iosif [i cu Nicodim cnt\
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, n
mormnt
{i cu dn[ii cnt\ cetele cere[ti.

18. Maica Ta acum

Vars\ ruri de lacrimi, Hristoase,
{i-a strigat, cnd Te-a v\zut cu
trupu-n mormnt:
"nviaz\, Fiule, precum ai spus !"

25. Sub p\mnt apui

Tu, Hristoase, Soare al drept\]ii;
Deci [i buna, Maica Ta, care Te-a
n\scut,
De dureri se stinge, nev\zndu-Te.

19. losif Te-a ascuns,

Cu evlavie, n groap\ nou\;
[i cnt\ri dumnezeie[ti, de-ngroparea Ta,
}i-a cntat, cu lacrimi mpletindu-le.

26. Iadul s-a-ngrozit

D\t\torule de via]\, Doamne,
Cnd pr\dat\ [i-a v\zut bog\]ia lui
{i-nvia]i pe mor]ii cei lega]i din veac.

20. Doamne, Maica Ta,

Pironit v\zndu-Te pe cruce,
De amar\ ntristare, sufletul ei
S-a p\truns de cuie [i de sabie.

27. Soare luminos

Dup\ noapte str\luce[te, Doamne;
Iar Tu, dup\ moartea Ta, str\luce[ti
mai mult,
nviind din groap\ ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule,
Primindu-Te n sn p\mntul
S-a cl\tit de frica Ta, Preaputernice,
{i pe mor]i cutremurul i-a de[teptat.

36. Luna, soarele

Se ntunec\-mpreun\, Doamne,
{i robi binevoitori ]i s-au ar\tat
{i n mantii negre s-au nve[mntat.

29. O, Hristoase-al meu !

Iosif [i Nicodim cu miruri,
ntr-un chip deosebit, acum Te g\tesc
Strignd: "O, p\mnte-nfrico[eaz\-te!"

37. "Chiar de-ai [i murit,

Dar suta[ul Dumnezeu Te [tie;
Iar eu cum Te-oi pip\i, Dumnezeul
meu,
M\ cutremur", a strigat cel cu bun chip.

30. Doamne, ai apus

{i cu Tine-a soarelui lumin\;
Iar f\ptura de cutremur cuprins-a fost,
F\c\tor al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acoper\ piatra t\iat\
{i pe Domnu-L pune-n groap\ un
muritor.
nfioar\-te, de-acum, p\mntule !
32. "Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit [i Maica,
{i cu dulce glas r\spunde-ne, Fiule!",
A strigat Curata, cu amar plngnd.
33. Tu, ca Cel ce e[ti
De via]\ d\t\tor, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind r\stignit;
Ba chiar [i pe mor]ii lor i nviezi.
34. Nici chip ai avut,
Nici frumuse]e, cnd p\timeai,
Doamne;
Dar mai mult ai str\lucit, cnd ai nviat,
{i cu sfinte raze ne-ai mpodobit.
35. Ai apus n trup,
Sub p\mnt, nestinsule Luceaf\r;
{i aceasta neputnd vedea soarele,
n amiaz\-zi el s-a ntunecat.

38. A dormit Adam

{i din coasta lui-'[i scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui
Dumnezeu,
Lumii via]\ izvor\[ti din coasta Ta.
39. Ai dormit pu]in
{i-ai dat via]\ celor mor]i, Hristoase,
{i-nviind ai nviat pe cei adormi]i,
Ce-adormiser\ din veacuri, Bunule.
40. De ai [i murit,
Dar ai dat vinul de mntuire,
Vi]\, care izvor\[ti via]\ tuturor;
Patima [i crucea ]a ]i le sl\vesc.
41. Cum au suferit
Cere[tile cete ndr\zneala
Celor ce Te-au r\stignit, Dumnezeule,
Cnd Te v\d gol, sngerat [i osndit?
42. O, neam jidovesc
nd\r\tnic, ce-ai primit arvuna!
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osndit?
43. n batjocur\
Tu mbraci pe mpodobitorul,
Care cerul a-nt\rit [i-a mpodobit
Tot p\mntul, ntr-un chip preaminunat.

44. Ca un pelican,
Te-ai r\nit n coasta Ta, Cuvinte;
{i-ai dat via]\ l-ai T\i fii, care au murit,
R\spndind asupra lor izvoare vii.

52. S-a cutremurat

{i lumina soarele [i-a stins-o,
Cnd n groap\ Te-a v\zut nensufle]it;
Nev\zuta mea lumin\, Bunule !

45. Oarecnd Navi,

Opri soarele, zdrobind du[manii;
Iar Tu, Soare, ascunzndu-]i lumina Ta,
Ai zdrobit pe-al iadului st\pnitor.

53. Cu amar plngea

Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Cnd pe Tine Te-a v\zut acum n
mormnt;
Ne-nceput [i negr\ite Dumnezeu !

46. Nu Te-ai desp\r]it

De-al P\rintelui sn, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
{i n iad Hristoase-al meu, Te-ai
pogort.
47. Tins fiind pe lemn,
Cel ce spnzuri p\mntul pe ape,
n p\mnt, f\r\ suflare, acum cobori;
Care lucru ner\bdndu-l, tremur\.
48. "Vai, o, Fiul meu!",
Preacurata jele[te [i zice
C\ "pe care-L a[teptam ca pe-un
mp\rat,
Osndit acum pe cruce l privesc !"

54. Maica Precista

Omorrea Ta v\znd, Hristoase,
Cu adnc-am\r\ciune, ]ie-]i gr\ia:
"S\ nu z\bove[ti, Via]\, ntre mor]i!"
55. Iadul celcumplit
Tremura, cnd Te-a v\zut pe Tine,
Ve[nic Soare al m\ririi, Hristoase al
meu,
{i n grab\ a dat din el pe cei lega]i.
56. Ce priveli[te
Mare [i grozav-acum se vede;
C\ci al vie]ii D\t\tor moarte-a suferit,
Voind El s\ dea via]\ tuturor !

49. "Astfel mi-a vestit

Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus c\-mp\r\]ia Fiului meu
Este o mp\r\]ie ve[nic\."

57. Coasta ]i-au mpuns,

Minile ]i-au pironit, St\pne;
{i cu rana Ta din coast\ ai vindecat
Ne-nfrnarea minilor str\mo[ilor.

50. "Vai, s-a mplinit

A lui Simeon proorocie
C\prin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce e[ti cu noi!"

58. Oarecnd jelea

Toat\ casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe al Fecioarei Fiu l jelesc
Maica Lui [i ceata Ucenicilor.

51. O, iudeilor !
Ru[ina]i-v\ m\car de mor]ii
nvia]i de D\t\torul vie]ii lor,
Cel pe Care, plini de pizm\, L-a]i ucis.

59. Palme [i loviri

I s-au dat lui Hristos peste fa]\,
Celui ce cu mna Sa pe om
pl\smui,

{i-a zdrobit cu totul ale fiarei f\lci.

mpotriva du[manilor, caun bun.

60. To]i cei credincio[i

Cu-ngroparea Ta sc\pa]i de moarte,
]i cinstim, Hristoase-al nostru, cu
laude,
R\stignirea [i-ngroparea Ta acum.

62. Ceea ce-ai n\scut,

Preacurat\ Fecioar\, Via]a,
Potole[te dezbinarea-n Biseric\
{i d\ pace, ca o bun\, tuturor.

61. Cel f\r' de-nceput,

Ve[nice P\rinte, Fiu [i Duh Sfnt,
nt\re[te st\pnirea ~mp\ra]ilor

63. Cuvine-se, dar,

S\ c\dem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce minile ]i-ai ntins
{i-ai zdrobit de tot puterea celui r\u.

Starea a treia
C\de[te al treilea preot; sau nsu[i preotul, dac\ e numai unul. Dup\
aceea, ncepe cu glas dulce [i sfnta cuviin]\ a cnta, pe glasul al 3-lea:
1. Neamurile toate
Laud\-ngrop\rii
}i-aduc, Hristoase-al meu.

7. Cei hr\ni]i cu man\

Lovesc cu piciorul
n Binef\c\torul.

2. Arimateanul
Jalnic Te pogoar\
{i n mormnt Te-ngroap\.

8. Cei hr\ni]i cu man\,

O]et [i cu fiere
}i-aduc, Hristoase al meu.

3. De mir purt\toare,
Mir }ie, Hristoase,
}i-aduc cu srguin]\.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoar\
Cei ce-au ucis pe profe]i.

4. Vino-ntreag\ fire,
Psalmi de ngropare
Lui Hristos s\-I aducem,

10. Ca rob f\r' de minte,

A tr\dat Iuda
Pe-Adncu-n]elepciunii.

5. Pe Cel viu cu miruri,

Ca pe-un mort s\-L ungem,
Cu mironosi]ele.

11. Rob ajunge-acuma

Vicleanul de Iuda,
Cel ce-a vndut pe Domnul.

6. Fericite losif !
Trupul ce d\ via]\,
Al lui Hristos, ngroap\.

12. Zis-a n]eleptul:

"Groap-adnc\ este
Gtlejul jidovilor."

13. La viclenii jidovi,

C\ile lor strmbe
Curse [i ciulini sunt.
14. losif [i Nicodim
Pe Domnul ngroap\,
Cu toat\ cuviin]a.
15. Slav\ ]ie, Doamne,
Cel ce dai via]\
[i-n iad, puternic, cobori.
16. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort v\zndu-Te.
17. "Prim\vara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum'se]ea unde ]i-a apus?"
18. Plngere pornit-a
Maica Preacurata,
Cnd ai murit, Cuvinte.
19. Vin cu mir, s\-L ung\,
De mir purt\toare,
Pe Hristos, Mirul ceresc.
20. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfnta Ta putere.
21. Piere-am\gitorul,
Scap\ am\gitul
Cu-n]elepciunea-]i, Doamne.
22. Cade vnz\torul
n fundul gheenei,
n groapa stric\ciunii.
23. Curse de ciulini sunt
C\ile lui Iuda,

Celui nebun [i viclean.

24. Pier r\stignitorii,
mp\rate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.
25. To]i pier, mpreun\,
n groapa pierz\rii,
B\rba]ii sngiurilor.
26. "Fiule din Tat\l,
mp\rat a toate,
Cum ai primit patima?"
27. Maica, mielu[eaua,
Mielul ei pe cruce
V\zndu-L, s-a tnguit.
28. Trupul ce d\ via]\
losif mpreun\
Cu Nicodim ngroap\.
29. Mult nl\crimat\
A strigat Fecioara,
R\runchii p\trunzndu-[i:
30. "O, a mea lumin\,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns n groap\?"
31. "Nu mai plnge Maic\;
Pe Adam [i Eva
Ca s\-i slobod, Eu suf\r".
32. "Fiul meu, sl\vescu-]i
nalta-ndurare
Prin care rabzi acestea".
33. Cu o]et [i fier
Te-au ad\pat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce,

Cel ce alt\dat\
Umbri[i poporul sub nor.
35. De mir purt\toare,
Venind la a Ta groap\,
}i-aduceau, Doamne, miruri.
36. Scoal\-Te, ~ndurate,
{i pe noi ne scoate
Din a gheenei groap\ !

42. Alt\dat\ un losif

}i-a slujit n fug\
{i-acum Te-ngroap\ altul.
43. Plnge, Te jele[te,
Preacurata-]i Maic\,
Fiind Tu mort, Cuvinte.

37. "Doamne, nviaz\",

Zicea, v\rsnd lacrimi,
Maica Ta ce Te-a n\scut.

44. Spaim\ ia pe ngeri

De grozava-]i moarte,
O, F\c\tor a toate !
45. Pn\-n zori, cu miruri
]i-au stropit mormntul
Cele n]elep]ite.

38. nviaz\-n grab\,

Alungnd durerea
Curatei Tale Maice !

46. Pace n Biserici,

Lumii mntuire,
Prin nvierea-]i d\-ne !

39. Prinse-au fost de fric\

Cere[tile cete,
Cnd Te-au v\zut mort, Doamne.

47. O, Treime Sfnt\,

Tat\, Fiu [i Duh Sfnt,
Lumea o mntuie[te.

40. Iart\ de gre[ale

Pe cei ce, cu fric\,
Cinstesc ale Tale patimi.

48. Robilor t\i, Maic\,

D\-le ca s\ vad\
Nvierea Fiului t\u !

41. O, nfrico[at\,
Str\in\ vedere;
Pmntul cum Te-ascunde !

49. Neamurile toate

Laud\-ngrop\rii
}i-aduc, Hristoase al meu.

Informa]ii de Contact:
PAROHIA N|L}AREA DOMNULUI
Biserica cu Hramul Sfntul Antonie cel Mare
Adresa: Aleea Valea Boteni Nr. 7, Drumul Taberei,
Sector 6, Bucure[ti
Tel/Fax: 021 444 29 55
Mobil: 0744 526 920
E-mail: constantin_misu@yahoo.com
sfantonie@yahoo.com
www.parohiainaltareadomnului.ro