Catedra:Teorie si Politici Economice

Lucrul individual
Tema:
PIAA MONETAR. BANII

A efectuat: Chiriliuc Nadejda T-151

A controlat: Cara E. conf.univ. dr.st.econ.

Chisinau 2016

Cuprins:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Istoricul banilor
Funciile banilor
Aplicaie
Ce este piata monetara
Bancile si institutiile financiare
Masa monetara
Cererea si oferta de moneda
Echilibrul pietei monetare

Piaa monetar. Banii

Banii sunt roile care pun n micare roata lumii
(Tudor Musatescu)

Istoricul banilor
Banii au aprut cu mult timp n urm, iar de-a lungul existenei lor s-au modificat mult. Punctul de
plecare pentru apariia banilor a fost schimbul. Iniial, schimbul s-a efectuat sub form de troc.
Pe msura amplificrii actelor de schimb, din necesitatea facilitrii acestora, din mulimea bunurilor
marfare s-au deprins unele avnd rolul de intermediar i, totodat, de etalon pentru msurarea celorlalte.
Acestea au fost primele forme de bani care s-au fixat, dup caz, asupra unor obiecte (precum buci de
metal, piei, blnuri), animale. Treptat, pe msura extinderii schimburilor i evoluiei societi, rolul de bani
s-a restrns la metalele preioase (aur, argint), datorit proprietilor acestora.
Ulterior, din metalele preioase s-a confecionat moneda, buci tipizate de o anumit greutate,
puritate i marcate cu semne distinctive pentru a fi recunoscute. Baterea primelor monede a avut loc n sec.
VII-VI .H. i, practic pn n sec al XVII-lea banii au existat n principal sub form de moned de aur i de
argint. Ele au fost diferite n timp i spaiu ca denumire, dimensiuni, coninut de metale preioase. Pentru
tranzacii mici se foloseau n paralel i monede din metale ordinare.
Baterea de moned era reglementat strict ca privilegiu al suveranului sau al statului.
Din sec. XVI-lea, monedelor aflate n circulaie li s-au adugat i bancnotele (biletul de banc sau
moneda-hrtie). Primele bancnote au fost emise n Olanda, pornindu-se de la obiceiul comercianilor de a-i
pstra piesele de aur i argint la bnci. Pentru a confirma acest fapt, bncile emiteau un nscris, un bilet la
purttor, pe care era nscris valoarea nominal a pieselor depuse. Cu timpul, emisiunea de moned sub
form de piese metalice i bancnote a devenit prerogativa exclusiv a bncii centrale, denumit i banca de
emisiune, iar pn la Primul Rzboi Mondial ele circulau n paralel. Practic, dup 1920, emisiunile
monedelor din metale preioase au devenit excepii i se efectuau n cantiti foarte mici. Odat cu aceasta, sa recurs tot mai rar la convertibilitatea monedelor i bancnotelor din diferite aliaje n metale preioase sau
piese din aceste metale. ntre cele dou rzboaie mondiale, multe ri nu au putut realiza aceast form de
convertibilitate ori au realizat-o numai parial, ajungndu-se ca, dup 1971 convertibilitatea bancnotelor n
metale preioase s fie eliminat. n felul acesta s-a pierdut orice relaie ntre bani i aur.
Evoluia banilor (monedei) a continuat prin apariia i extinderea monedei scripturale (banilor de
cont). Aceasta exist sub forma unor nscrisuri n conturile bancare, a cror mrime crete i sau scade prin
nregistrri contabile n funcie de sensul n care banii circul de la un proprietar la altul sau dintr-o form n
alta.
n prezent, noiunea generic de bani (moned) desemneaz moneda metalic, bancnotele, moneda
scriptural i alte instrumente legale avnd forme i denumiri specifice, diferite de la ar la ar, care sunt
general acceptate ca mijloace pentru schimburi i plai ntr-un spaiu economic dat.

Funciile banilor
Banii au un rol covritor n economia de pia. Rolul economic al banilor este pus n eviden n
special prin intermediul funciilor pe care le ndeplinesc:
- mijloc de schimb (prin intermediul banilor, fiecare bun i serviciu poate fi schimbat pe alt bun i
serviciu, banii au valoare atunci cnd sunt acceptai n actele de vnzare-cumprare a bunurilor i serviciilor)
- depozit de valoare (care pstreaz puterea de cumprare pentru viitor, banii sunt o modalitate de a
stoca averea)
- msur a valorii (banii sunt un etalon folosit pentru a compara valoarea a dou sau mai multe
lucruri; prin raportarea la acest etalon se determin preul unui bun)
Pentru a-i ndeplini funciile, banii trebuie s existe n societate, adic s fie creai i pui ntr-o
anumit cantitate.
Suma de bani aflat n circulaie la un moment dat ntr-o economie i aparinnd diferiilor ageni
economici reprezint masa bneasc (sau monetar). Aceasta este format din:
a) numerar
b) bani scripturali
Numerarul se compune din bancnote si moneda metalic (confecionat cel mai adesea din aliaje de
nichel, cupru, aluminiu). Banii scripturali sunt reprezentai de sumele n conturile bancare pe numele
agenilor economici (persoane, ntreprinderi, instituii).
Numerarul este creat de banca central, iar moneda scriptural, de banca central i de orice instituie
financiar-bancar n funciune.
Cele dou componente ale masei monetare au acelai rol, se pot suplini i se transform una n
cealalt. Majoritatea masei monetare ntre 3/4 i 9/10 se prezint sub forma banilor de cont, prin intermediul
crora se efectueaz cele mai ample operaiuni, n timp mai scurt i cu cheltuieli mai mici.
Mrimea masei monetare este determinat de nevoile de bani pe care le genereaz tranzaciile din
economie i n special de volumul bunurilor marfare, preurile lor i viteza de rotaie a banilor.

Aplicaie
Mrimea masei monetare se determin prin relaia:
M= P*Y
V
M = masa monetar; P = nivelul preturilor; Y= cantitatea bunurilor supuse tranzaciilor; V= viteza de
rotaie a monedei
Rezult c M se afl n relaie de acelai sens cu evoluia preurilor i a volumului mrfurilor i n
relaie de sens opus cu viteza de rotaie a monedei.
Prin viteza de rotaie a banilor se nelege numrul de operaiuni de vnzare-cumprare i de pli pe
care o unitate monetar le mijlocete ntr-o anumit perioad.
De exemplu: agentul X deine o sum de bani folosit pentru a achiziiona de la Y o anumit marf.
Cu suma primit, Y pltete impozite administraiei locale, la rndu-i administraia folosete suma pentru
plata salariailor bugetari. Cu sumele primite, acetia, la rndul lor, achiziioneaz mrfuri de la agentul z,
care folosete moneda obinut pentru a cumpra de la agentul X anumite materii prime. Deci, viteza de
rotaie a monedei a fost :
X Y- Administraia local Salariai bugetari Z- X
adic cinci operaiuni, dintre care trei de vnzare cumprare i dou de plat
Importana banilor:
- banii contribuie la derularea proceselor economice

- existena lor uureaz i face mai eficient transferul bunurilor i serviciilor de la o persoan la alta
- banii reprezint pentru muli oameni o motivaie puternic, pentru ei simbolizeaz averea
Importana banilor n societate:
- element cheie pentru producia i schimbul de produse i servicii
- instrument social, o form particular mobilizatoare a avuiei sociale
- ntruchipare a puterii de cumprare.
Piaa monetar reprezint un mecanism important n sistemul monetar i financiar, aceasta joac un
rol important n redistribuirea resurselor de creditare din economie i reprezint locul n care intervine banca
de emisiune n scopul controlrii volumului de lichiditi al pieei sau al influenrii nivelului ratei dobnzii.
Piaa monetar se identifica pn acum cteva decenii cu piaa interbancar, o pia a specialitilor
restrns doar la nivelul operaiunilor de mprumut realizate ntre banca de emisiune i bncile comerciale.
Lrgirea pieei monetare o dat cu accesul agenilor nebancari i al marilor ntreprinderi a fcut ca
piaa monetar s devin implicit o pia a monedei bancare.
Formarea i micarea masei monetare sunt n strns legtur cu cererea i oferta de moned, ca pri
componente de baz ale pieei monetare. Principalele categorii de ageni care particip pe aceast pia sunt :
- statul, care confer putere liberatorie monedei legale i stabilete coordonatele politicii monetare
- banca central, care emite moneda n contul statului i exercit controlul asupra monedei aflate n
circulaie
- sistemul bancar, care pune n circulaie moneda legal, acord credite i creeaz moneda bancar
- ntreprinderile, care finaneaz activitatea prin intermediul monedei legale i al mprumuturilor
obinute de la bnci
- gospodriile populaiei, care solicit moneda pentru nevoi proprii
Pe piaa monetar se tranzacioneaz instrumente cu venit fix, pe termen scurt, n general cu mai puin
de un an pn la scaden. De asemenea, aceast pia este important pentru c instrumentele sale prezint
un risc foarte mic.
Operaiunile care au loc pe piaa monetar sunt de dou feluri: de finanare, care const n acordarea
de disponibiliti bneti solicitate de alte bnci sau ageni economici si de refinanare, care apar atunci cnd
bncile se adreseaz bncii centrale pentru a obine un credit.

Ce este piata monetara

Piaa monetar const n ansamblul tranzaciilor, cu active monetare, emise pe termene mai mici de un an.
Este o pia, pentru c aici se confrunt liber cererea i oferta de moned n funcie de preul ei (dobnda).
Preul la care se ncheie tranzacii pe piaa monetar difer n funcie de numeroi factori: termenul
scadenei, gradul de risc asumat de ofertantul de moned (creditor), sumele tranzacionate i nu n ultimul
rnd, de raportul ntre cererea i oferta de moned n urmtoarele situaii :
Creterea cererii de bani are ca efect att sporirea cantitii de bani pe pia, ct i creterea
ratei dobnzii;
Scderea cererii de bani are ca efect att scderea cantitii de bani, ct i a ratei dobnzii;
Creterea ofertei de bani conduce la scderea ratei dobnzii i la sporirea cantitii de bani
tranzacionate. Surplusul de moned oferit nu va putea fi absorbit pe pia dect dac va scdea
dobnda, aceast scdere stimulnd cererea de moned;
Scderea ofertei de bani conduce la sporirea ratei dobnzii i la diminuarea cantitii de bani
tranzacionai. Penuria de moned pe pia este datorat unor dobnzi mici, neatractive i conduce la
creterea dobnzilor i, prin urmare la o scdere a cererii de bani.
Mecanismele pieei monetare reuesc, la un anumit nivel al dobnzilor, o convergen pentru cererea i
oferta de moned spre realizarea echilibrului. Trebuie reamintit faptul c este vorba de cerere i oferta pe
termen scurt (mai mic de un an).
Dupa cum am vazut, cantitatea de bani existenta sau oferta monetara este formata din efectivul in mainile
publicului si depozitele acestuia la banci. Aceasta cantitate de bani creste sau se diminueaza prin efectul
creditului bancar si al preferintei publicului pentru lichiditate, ceea ce detrmina valoarea multiplicatorului
monetar.
Oferta monetara, OM, este rezultatul cresterii bazei monetare, BM, prin efectul multiplicatorului, m.
Coeficientul de lichiditate, l, depinde de gusturile publicului, dar
coeficientul de rezerva, r, poate fi determinat de autoritatea
monetara.
Daca banca centrala autorizeaza bancile sa opereze cu mai putine
rezerve, acestea ar putea dispune de mai multi bani pentru credite,
crescand efectul multiplicator. Banca centrala dispune astfel de
trei instrumente de control al ofertei monetare: operatiile pietei libere si creditele bancilor private, care
modifica baza monetara si manipularea
coeficientului legal de rezerve, care modifica
multiplicatorul monetar.
In consecinta, oferta de bani, OM, este
determinata de banca centrala. Sa analizam acum
forma cererii de bani. Am vazut ca banii nu sunt
decat o marfa utila ca mijloc de plata si forma de
conservare a valorii economisite. Pretul acestei
marfi este tipul de dobanda, adica ceea ce trebuie
platit pentru a putea dispune de ea sau costul
pentru a nu-i da un uz. Tipul de dobanda, ca
preturile tuturor marfurilor, este determinat de
cerere si oferta.
Daca dobanda este prea mare, indivizii nu vor
vrea sa-si tina banii la ciorap sau in conturi curente
neproductive, ci vor incerca sa-si puna economiile
in titluri de o mai mare rentabilitate chiar daca asta
presupune o pierdere de lichiditate; obtinerea
banilor pentru achizitionarea de bunuri va avea un
cost mare pentru ca consumatorii isi vor intarzia
Piata monetara: Cererea este descrescatoare si oferta este complet deciziile lor de cumparare cerand astfel mai putini
rigida, fiind fixata de autoritatea monetara. Punctul de intersectie
intre cele doua determina tipul de dobanda de echilibru ie. Daca bani. Daca nivelurile dobanzilor sunt joase, din
banca centrala creste cantitatea de bani oferita, dobanda va scade;
daca diminueaza oferta monetara, nivelul dobanzii va creste.

contra, nu vor exista stimuli pentru ca consumatorii sa renunte la comoditatea de a-si tine economiile in
forma lichida, in efectiv sau in conturi curente; daca pretul banilor este redus, cei care nu au de ajuns pentru
consumul lor imediat vor gasi convenabil sa ceara altora. Astfel functia cererii de bani, DM, este, ca toate
functiile cererii, descrescatoare.
Daca banca centrala doreste sa creasca nivelurile dobanzilor, va putea, de exemplu, sa puna la vanzare o
cantitate de titluri ale datoriei publice din portofoliul sau. Banii primiti vor fi retrasi din circulatie si astfel se
va reduce oferta de moneda. Va putea diminua si cantitatea de bani pe care o imprumuta periodic bancii
private si astfel aceasta se va vedea obligata sa-si reduca imprumuturile catre clientii sai. O alta metoda, in
sfarsit, va fi cresterea coeficientului legal de rezerve, adica sa oblige banca privata sa mentina intr-o
proportie ridicata resursele straine sub forma de rezerve, fortand-o astfel sa-si reduca creditele si se reduce
astfel si multiplicatorul monetar. Oricare din aceste metode va provoca o deplasare la stanga a functiei OM
ce se incruciseaza cu DM la un nivel mai ridicat al dobanzii. In termeni intuitivi: banca privata, pentru a
putea imprumuta mai putini bani, va putea fi mai selectiva cu creditele sale, acordandu-le cu un risc mai mic
si cu o dobanda mai mare; pentru ca publicul sa dispuna de mai putini bani, institutia sau intreprinderea care
vrea sa vanda bilete la ordin sau alte titluri de credit va trebui sa ofere o dobanda mai mare sau nimeni nu va
dori sa le achizitioneze.
Efectul variatiilor dobanzilor asupra economiei unei tari sunt cunoscute din temele anterioare: daca
nivelul dobanzii coboara, intreprinzatorii vor gasi
mai rentabile proiecte, pentru care au cerut bani
sa investeasca; cresterea investitiilor va avea un
puternic efect expansiv asupra produsului
national.
A se observa diferentele dintre argumentatia pe
care de-abia am analizat-o si analiza keynesiana
din tema anterioara. Keynes afirma ca deciziile de
economisire si de investitii sunt total
independente si nu exista nici o forta care sa le
egalizeze. Ideea monetarista este ca nivelul
dobanzii este aceasta forta. Daca tipul dobanzii
este scazut, investitorii vor cere mai multi bani;
daca nivelul dobanzii este ridicat, cei care Capcana lichiditatii: Dupa Keynes, cand nivelul dobanzii este
economisesc se vor simti stimulati. Keynes a foarte mic, variatiile ofertei monetare nu au eficienta.
negat functionarea acestui mecanism, in situatii
de recesiune economica argumentand ca in aceste circumstante societatea ar cadea in capcana
lichiditatii: cand nivelul dobanzii este foarte mic, curba cererii devine foarte elastica, aproape orizontala. In
aceasta zona, deplasari succesive la dreapta ale ofertei monetare nu vor provoca variatii sensibile ale
tipurilor de dobanda. Situatia reala in timpul ultimelor crize economice nu i-a dat dreptate lui Keynes;
cantitatea de bani in circulatie s-a mentinut redusa si bancile centrale au continuat sa mentina un control
absolut asupra nivelurilor dobanzilor, fiind mai preocupati de inflatie decat de stagnarea economica.
Inaintea lui Keynes, cand se considera ca bugetele ar trebui sa fie echilibrate, unicul instrument de care
dispuneau guvernele pentru a influenta sistemul economic era politica monetara, adica manipularea ofertei
de bani. Dar argumentul economistilor de atunci era ceva diferit. Atunci se considera putin importanta
cantitatea de bani destinata depozitului de valoare si se presupunea ca practic, in totalitatea sa, era destinata
platii prin achizitie a bunurilor si serviciilor.

Piata monetara clasificare

1.

Bancile si institutiile financiare

2.

Masa monetara

3.

Cererea si oferta de moneda

4.

Echilibrul pietei monetare

1.Bancile si institutiile financiare contemporane

Intr-o economie de piata, banca are un rol dublu.In primul rand, banca garanteaza depozitele celor
care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care doresc sa
investeasca.In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung.
Bancile au luat fiinta cu multe secole in urma. Initial, activitatile acestora se limitau la pastrarea
valorilor mbiliare ce le erau incredintate si la executarea ordinelor de plata primite de la clientii lor.
Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din
Amsterdam in 1609 si apoi de Banca Angliei in 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfectionare si
diversificare a activitatilor financiar-bancare, bancile s-au impus in ultimul timp ca un agent economic
dinamic si cu impact major asupra intregii societati.Ele nu mai sunt simple intermediare intre participantii la
activitatile economice.
Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.
Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea creditelor
solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea unei persoane
fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu dobanzile aferente.
Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor ce consta in supravegherea
miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si operatiuni
cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.
Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea spre
pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de acest
gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de casa ale
intreprinderilor si institutiilor .
In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de
functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca
bancile, banca de emisiune, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie
nationala. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv
diminuarii masei monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala
si supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede.
Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumiteconditii, si pe baza unor criterii
speciale, aceste institiutii limiteaza riscul neacoperit al unor imprumutatori prea entuziasti, punandu-le
anumite conditii restrictive.
Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse
creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite.De aceea se afirma, pe
buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari
structurale in economiile nationale.
Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale.Aceasta nu
este preocupata, mai ales de maximizarea profitului ei, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga
economie nationala, obiective care ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ.
Functiile principale ale bancii centrale sunt: asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie si a
ratelor dobanzii; prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar in
general.

In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca o
banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca centrala ofera servicii
specifice si guvernului. Guvernul detine un cont la banca centrala isi completeaza cecuri pentru acest cont,
iar in unele tari emite obligatiuni prin intermediul acestei banci.
Fiind banca de emisie, banca centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar aceste
cantitati de bani puse in circulatie corespund ,de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in ansamblul ei
si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetare ale tarii.
Bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul activitarii
economice, care furnizeaza bani capital celorlalti agenti economici persoane fizice sau juridice. O
asemenea activitate principala se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe baza capitalului
propriu.
In cadrul sistemului bancar-financiar un rol important, il ocupa diferitele societati financiare si de
asigurari.

2.Masa monetara si structurile ei

Moneda este sangele care ,,iriga corpul social al oricarei tari. Ea reprezinta premisa primara a
tuturor pietelor si liantul originar al mecanismului concurential general. Moneda este un simbol definitoriu
al comunitatii national statale.
Moneda este in principal, o categorie macroeconomica, la care toti agentii economici dintr-o tara se
raporteaza.Ea indeplineste functiile de masurare a activitatii economice si de mijlocire a schimbului.
Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca aceasta sa existe
intr-un anumit volum si intr-o structura anume.Problemele referitoare la raportul de marime dintre
activitatile economico-sociale si cantitatea de moneda in societate, sunt abordate si analizate, mai intai, cu
conceptelelde masa monetara si viteza de rotatie a monedei.
Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si cea folosita intr-un
orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si
marimi relative.
Rata lichiditatii, de pilda, consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul
tranzactiilor mijlocite de moneda.
Aceasta rata serveste ca indicator de formare a politicii monetare si de apreciere a eficientei
acesteia.De pilda, in Anglia, gradul de monetizare (masa monetara raportata la venitul national) a inregistrat
urmatoarele marimi: 1987 30.5 %, 1989-33.3%, 1991-41%.
Intensitaea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei.Aceasta se exprima
printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula
veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii.
De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare:
-disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash), care se caracterizeaza prin lichiditate perfecta.
-disponibilitati semimonetare acele instrumente care pot fi transformate in bani lichizi sau pot
indeplini functiile acestora.
In ultimele decenii, s-au produs produs modificari substantiale in marimile celor doua componente
si in raporturile dintre ele. Astfel, daca in anul 1970, disponibilitatile propriu-zise reprezentau, in Franta,
aproape 69% din total, in ultimi ani, ponderea acestora s-a redus la mai putin de 40%.In S.U.A., in 1989,
numerarul in stoc la 25 august, insuma 218 miliarde de dolari, ceea ce reprezenta 28% din masa monetara
definita oficial de Sistemul Federal de Rezerva.

3.Oferta de moneda
Instrumentele monetare s-au diversificat foarte mult. In toate tarile cu economie de piata au fost
create si perfectionate sisteme cu economie bancar-financiare complexe.

Oferta de moneda noua este, de regula, legata de o operatiune de creditare, ceea ce inseamna
monetizarea unei creante bancare.Procesul invers, adica rambursarea unui efect de comert sau a unei datorii
oarecare in favoarea unei banci, echivaleaza cu o reducere a masei monetare.
Mecanismele prin care Banca Centrala pune in circulatie moneda sunt urmatoarele.:
-mecanismul asigurarii nevoilor statului, respectiv acoperirea deficitului bugetar prin emiterea si
negocierea bonurilor de tezaur.;
-achizitionarea de devize straine obtinute de firme din exportul de marfuri;
-acordarea de credite de catre bancile comerciale clientilor lor;
-formarea unor depozite bancare sub forma de conturi, din care bancile pot acorda in anumite limite,
credite altor clienti.
Bancile comerciale creaza (ofera) moneda de cont (scripturala) prin acordarea de credite agentilor
economici. Orice pasiv sub forma de credite (obligatii de plata) figureaza la banca ca un activ, sub forma de
creanta. Dimpotriva, la nivelul agentilor economici nonbancari, aceasta apare la pasiv, dub forma de
datorie.Intr-un sistem cu multiple banci comerciale, acestea isi coreleaza operatiunile cu Banca Centrala.
Trezoreria efectueaza cea mai mare parte a platilor sale prin intermediul bancilor comerciale si al
Bancii Nationale. Ea se poate servi insa si de propria sa moneda, avand facultatea de a crea moneda.
Oferta de moneda este asigurata si de Banca Nationala, de banca de emisiune. Biletele Bancii
Centrale sunt folosite in primul rand pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale
statului.Operatiunea are loc in felul urmator: pentru acoperirea cheltuielilor Administratiei de stat (in cazul
bugetului sau deficitar), Trezoreria emite anumite bonuri de tezaur, pe care bancile comerciale le subscriu,
platind pentru ele. Dar, aceste bonuri subscrise pot fi revandute Bancii Centrale, suma platita de aceasta
reprezentand oferta de bani. Operatiunea se produce, mai intai, prin creditarea conturilor bancilor
comerciale, apoi prin scoaterea din aceste conturi, prilej cu care biletele Bancii Centrale sunt puse in
circulstie sub forma de numerar.
In al doilea rand Banca Centrala modifica masa monetara in functie de nevoile de valuta. Ea
sporeste masa monetara de fiecare data cand cumpara devizele straine obtinute prin exporturile de marfuri
efectuate de agentii economici. Dimpotriva, masa se diminueaza prin vanzarea devizelor pentru sustinerea
importurilor agentilor economici.
In al treilea rand, biletele de banca intra in circulatie in situatia in care bancile comerciale au nevoie
de sume suplimentare pentru a face fata retragerilor mai mari decat depunerile efectuate de clientii lor.
Banca de emisie ofera bani celorlalte banci in mai multe situatii: cand detinatorii de depozite doresc sa
pastreze moneda sub forma de bilete ale Bancii Centrale; cand autoritatile monetare obliga bancile
comerciale sa suplimenteze sumele depuse, ca rezerva, in conturile bancii centrale, si cand compensatiile
dintre bancile comerciale nu ajung la zero.
Intr-un sistem monetar ierarhizat, Banca Centrala indeplineste functia de casa centrala, de ultim
rezervor de lichiditate.In acest sens ea creaza moneda prin remonetizarea creantelor primare, adica prin
rescontare ( refinantarea bancilor comerciale).

4.Cererea de moneda
Populatia doreste moneda pentru functiile pe care aceasta le poate indeplini, si nu pentru diferitele
calitati intrinseci ale diferitelor instrumente monetare, fie ele chiar de aur. Marimea cererii de moneda in
economie depinde de utilitatile acesteia, care sunt exprimate de facilitatile pe care le pot asigura
disponibilitatile banesti.
Cererea de masa monetara depinde in primul rand, de volumul total al schimburilor mijlocite
efectiv de moneda si de viteza de rotatie a acesteia. Aceasta inseamna ca masa monetara (M) se afla in raport
direct proportional cu volumul schimburilor de bunuri si servicii (T), cu preturile si tarifele acestora si cu(P).
In acelasi timp aceasta evolueaza invers proportional cu viteza de rotatie a banilor (V), respectiv numarul de
acte de schimb pe care le faciliteaza o unitate monetara in orizontul de timp pentru care se calculeaza masa
monetara.

La acest nivel de analiza, formula masei monetare este:

M=PT/V
In
al doilea rand masa monetara depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre
vanzarile pe datorie si platile facute in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada de referinta.
In al
treilea rand, masa monetara este influientata si de comportamentul agentiilor economici fata de moneda.
Preferinta pentru lichiditate se bazeaza pe mai multe mobiluri concrete: mobilul venitului, adica
tendinta oricarui agent economic de a pastra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe masura incasarii lor; mobilul
afacerilor, pastrarea unor sume de bani in asteptarea unor plasamente mai avantajoase in viitor; mobilul
prudentei, dorinta agentilor economici de a face fata eventualelor situatii neprevazute; mobilul speculatiei,
constand in aceea ca in anumite conditii banii lichizi sunt un activ financiar superior fata de diferite titluri de
valoare.

5.Piata monetara si echilibrul ei.

Ca piata specifica, piata monetara difera atat de piata bunurilor de consum, cat si de cea a factorilor
de productie. Obiectul tranzactiei pe o asemenea piata il formeaza moneda numerar si/sau banii de cont. In
ansamblul pietelor, piata monetara detine un rol tot mai important, aceasta decurgand din insemnatatea tot
mai mare pe care o are moneda in economia contemporana.
Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre
cererea si oferta de moneda, pa baza pretului ei, adica a ratei dobanzii.
Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de
numerosi factori: termenul scadentei, gradul de risc asumat de creditor, sumele tranzactionate etc. In plus
ajustarea ei se face foarte greoi, piata monetara fiind o piata de oligopol, cu un numar scazut de ofertanti si
un numar mare de purtatori ai cererii.
La un anumit nivel al ratei dobanzii celelalte conditii fiind date -, evolutiile cererii si ale ofertei
de moneda converg spre realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de
echilibru, cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (de), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala cu
cea ceruta(Mc, astfel fiind egale cu Mm/e).Asa cum se poate observa in figura alaturata:

Mo

d`e

Mc
Mm/e

Mm

In aceste situatii o crestere a cererii de moneda pe piata are ca efect sporirea atat a cantitatii de
moneda pe piata cat si a ratei dobanzii.
Scaderea cererii are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.

Cresterea ofertei de moneda pe piata monetara va duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea
masei monetare tranzactionate pe piata.Surplusul de moneda putand fi absorbit doar in cazul unei rate a
dobanzii scazute.
Scaderea ofertei de moneda conduce la o sporire a ratei dobanzii si la diminuarea cantitatii de
moneda tranzactionata.
Pentru o caracterizare concreta a pietei monetare mai sunt necesare inca cateva precizari.
Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se intereseaza de puterea de
cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a acestora.
Agentii economici pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si pentru a se
proteja impotriva riscului.
Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din motivele care explica detinerea
de moneda.
Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda este egal cu dobanda pe
care el ar fi putut sa o obtina plasand acesti bani.
Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobanzii, cererea de moneda pentru speculatie este o functie
descrescatoare de rata dobanzii in piata.
Prin acest referat am incercat sa realizez o prezentare a pietei monetare, a institutiilor care
actioneaza pe aceasta piata, a modului in care concurenta dintre ofertanti si purtatorii cererii duce la
echilibrarea acestei piete - in intregul sistemului economic, amprentele pietei monetare sunt prezente in
permanenta, neputand fi ignorate.

BIBLIOGRAF:
Economie politica Nita Dobrota
Economie politica Gilbert Abraham-Frois
http://ro.scribd.com/doc/24722085/Piata-monetara
http://www.ziare.com/bani/bancnote/cateva-curiozitati-despre-bani1139848
http://www.referatele.com/referate/economie/online11/Proiect---piatamonetara-si-trasaturile-ei---totul-despre-piata-monetara-referatelecom.php

Prof. Blan Sorina

Colegiul Economic Transilvania

Ghira Crina
Cls. XI-a A