Sunteți pe pagina 1din 1

Iona

de Marin Sorescu
Forme noi in dramaturgia moderna
-

Nu se mai poate vorbi de actiune in sensul clasic, accentul mutandu-se


asupra trairilor si manifestarilor interioare ale personajului (protagonist)
Conflictele dramatice exterioare sunt inlocuite de puternice conflicte
interioare
In ceea ce priveste modul de expunere, sunt preferate dialogul absurd (in
care persoanele nu comunica, nu transmit informatii) si monologul
dramatic, apare folosit intr-o formula atipica, neobisnuita, de monolog
dialogat (personajul discuta cu sine ca si cum ar fi doi indivizi diferiti)
Decorul este redus la esential, ramanand doar o conversatie a genului.
Elementele sale insa au valoare simbolica si ajuta la descifrarea mesajului
La nivel tematic sunt abordate aspecte profunde, dilematice, de natura
filosofica, precum conditia umana, singuratatea, alienarea, libertatea
Limbajul poate fi, pe de o parte, profund, incarcat metaforic, cumm se
intampla la Sorescu, fie golit de sens, automat, sugerandu-se astfel lipsa
de comunicare din societatea contemporana
Finalul ramane adesea deschis, conflictele nu se incheie, sau, chiar daca
dinalul e inchis, cum se intampla in Iona, sezatia de ambiguuitate
persista, iar lectorul/spectatorul nu primeste cheia pentru a descifra piesa.
Astfel, i se confera acestuia o mai mare libertate de interpretare a
mesajului operei