Arhitectura institutionala a Uniunii Europene

1. Natura juridica a uniunii europene

Uniunea europeana nu dispune, deocamdata, de personalitate juridica. Ea este mai
degraba un concept politic dect unul juridic, deoarece nu sustituie comunitatiile
europene, ci le nglobeaza ntr-un ansamblu mai larg. Statele membre ale Uniunii
Europene si pot transfera competentele, la aderare, doar unei persoane juridice aflate la
un nivel superior, deci doar Comuitatii Europene sau unui organ comunitar, cum este
Banca Centrala Europeana, nu si Uniunii Europene.
2. Obiectivele Uniunii Europene
Obiectivele U.E. sunt prevazute prin tratatul de la Mastricht privind Uniunea
Europeana. Acestea se pot enumera astfel:
1.
Promovarea progresului economic si social;
2.
Afirmarea identitatii Uniunii n plan international, prin politica de securitate
comuna;
3.
Apararea drepturilor si intereselor cetatenilor europeni, prin instituirea
cetateniei europene;
4.
Dezvoltarea Uniunii ca spatiu de libertate, securitate si justitie, prin
cooperarea n domeniul justitiei si afacerilor interne;
5.
Dezvoltarea aquisului comunitar.
3. Mijloacele de realizare a obiectivelor Uniunii Europene
Obiectivele U.E. sunt realizate n principal cu ajutorul urmatorilor 3 piloni:
Pilonul comunitar- comunitatiile europene;
Pilonul interguvernamental de politica externa si de securitate;
Pilonul interguvernamental de cooperare n justitie si securitate.
Sistemul institutional este unic pentru cei trei piloni nsa competentele institutionale
sunt diferite n functie de pilonul pe teritoriul caruia se actioneaza.
Motorul comun al celor trei piloni este Consiliul European, organism ce reuneste sefii
de state si de guverne din tarile membre, si care da Uniunii impulsul necesar dezvoltarii
sale, definind orientarile si politicile generale.
Deasemenea trebuie precizat ca tratatul de la Mastricht impune ndeplinirea
obiectivelor Uniunii Europene cu respectarea principiului subsidiaritatii. Astfel, n
domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva, Uniunea Europeana nu intervine
dect daca, si n masura n care obiectivele activitatii proiectate nu pot fi realizate de
statele membre ntr-o maniera satisfacatoare, dar pot fi realizate mai bine la nivel
comunitar.
4. Aderarea la Uniunea Europeana. Excluderea si retragerea.
La Uniunea Europeana pot adera "statele Europei care practica democratia pluralista
si economia de piata".
Aderarea la Uniunea Europeana presupune, de fapt, aderarea la cele trei Comunitati
europene, acceptarea pilonilor interguvernamentali ai Uniunii, prevazuti n Tratatul de la
Maastricht, si implica mai multe etape:
Aderarea propriu-zisa este precedata de semnarea unui acord de asociere,
ntre statul candidat si Comunitatiile europene.
Semnarea Tratatului de aderare, de catre reprezentantii tuturor statelor
membre, pe de o parte, si de catre reprezentantul statului candidat, pe de alta
parte.

Tratatul de aderare este supus ratificarii n parlamentele nationale ale tuturor

statelor membre, si n unele cazuri, referendumului.
Strns legata de problema aderarii la Uniunea Europeana este chestiunea ndelung
discutata a excluderii respectiv retragerii din Uniune. Chiar daca tratatele nu prevad
mijloace juridice de retragere a unui stat, este evident ca daca acesta doreste retragerea
nimic nu ar fi mai simplu dect sa se practiceo perioada nedefinita "politica scaunului
gol", care, de facto, semnifica acelasi lucru. n fata unui astfel de comportament, celelalte
state ar fi fortate sa modifice tratatele n asa fel nct Uniunea sa functioneze cu mai
putini membrii, lund astfel act de retragere.
Suspendarea unui stat din Uniune este nsa posbila, pe baza dispozitiilor Tratatului de
la Amsterdam, daca acel stat a ncalcat n mod grav si persistent principiile nscrise n
tratate. Suspendarea are loc prin decizie unanima a Consiliului U.E., la propunerea
Comisiei europene sau a unui stat membru si cu avizul favorabil(majoritatea de 2/3) a
Parlamentului european.
5. Institutiile Uniunii Europene
Uniunea Europeana se distinge fata de alte organizatii internationale prin modul sau
de integrare, care se situeaza dincolo de cooperarea traditionala ntre state: statele
membre ale Uniunii au transferat o parte din competentele lor la nivel comunitar.
Astfel Uniunea Europeana are n componenta sa urmatoare organe:
A) Comisia Europeana
Comisia europeana are urmatoarele atributii:
A) Atributii legislative
Distinct de dreptul de a initia acte normative, Comisia dispune si de o putere
normativa proprie:
Ca succesoare a naltei Autoritati C.E.C.O., Comisia are, teoretic, drept de
decizie absoluta n domeniu nsa n practica ea si exercita acest drept alaturi de Consiliul
U.E., care emite un aviz conform.
Comisia are putere normativa subordonata celei a Consiliului U.E., care-i
permite executarea actelor adoptate de Consiliu.
Comisia poate emite decizii individuale (sau recomandari si avize), adresate
statelor sau ntreprinderilor comunitare, prin care intervine n anumite domenii, cum ar fi
concentrarile economice.
B) Atributia de "gardian al statelor"- Tratatele institutive mputernicesc Comisia
europeana sa urmareasca si sa asigure respectarea dreptului comunitar original sau
derivat, att de catre statele membre, ct si de catre celelalte institutii comunitare.
C) Atributia de organ executiv al Uniunii Europene- Comisia este organul
executiv al Uniunii, cel care pune n executare actele normative emise de Consiliul U.E.
sau de acesta n codecizie cu Parlamentul European.
D) Atributia de reprezentare- Comisia reprezinta Uniunea Europeana n relatiile
cu statele membre si n organismele internationale;
B) Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentantii guvernelor statelor
membre.Institutia poate lua forma unui "Consiliu General", atunci cnd este format din
ministrii de externe ai statelor membre, sau a unui "Consiliu special" daca este compus
din ministrii specializati ntr-un domeniu sau altul (agricultura, industrie, comert, etc.).

Conducerea institutiei este formata dintr-un presedinte, desemnat prin rotatie, la

fiecare 6 luni, dintre reprezentantii statelor membre, ntr-o ordine prestabilita.
-COREPER- sub aceasta denumire este cunoscut Comitetul reprezentatiilor
permanenti de pe lnga Consiliul U.E.Acest organ comunitar reuneste nalti functionari si
experti din fiecare stat membru, condusi de un reprezentant permanent al acestui stat pe
lnga Uniune, cu rang de ambasador.El este subordonat Consiliului U.E. si are rolul de a
ajuta Consiliul n activitatea sa, de a pregati lucrarile acestuia, si, ulterior, de a-si executa
deciziile.n acelasi tim COREPER realizeaza o dubla legatura: ntre reprezentantii
statelor membre, si apoi ntre fiecare reprezentant si guvernul sau.
Atributiile Consiliului Uniunii Europene
a)
Atributii legislative
n exercitarea atributiilor legislative, Consiliul U.E. adopta acte normative cu
forta juridica obligatorie (regulamente, directive), care se impun statelor membre,
celorlalte institutii comunitare si nsusi Consiliului U.E.
Deasemenea, Consiliul poate revizui tratatele comunitare si sa ia decizii de natura
constitutionala, cum a fost decizia privind alegerea parlamentarilor europeni prin sufragiu
universal.
b) Politica externa si de securitate comuna, politica n justitie si afaceri interne.
Cei doi "pilni" interguvernamentali ai Uniunii Europene sunt n sarcina
Consiliului U.E., institutia care reprezinta interesele statelor membre n Uniune. Consiliul
este cel care autorizeaza deschiderea negocierilor cu statele asociate, n vederea aderarii,
sau cu alte state sau organizatii internationale, n scopul ncheierii unor acorduri
internationale, iar ulterior aproba acordurile internationale ncheiate de Comisie.
C) Parlamentul European
Parlamentul european este format din reprezentanti ai popoarelor statelor membre.
Atributiile Parlamentului european:
a) Atributia de supraveghere si control; prin aceasta atributie, Parlamentul poate:adresa interpelari Comisiei europene sau Consiliului U.E.
- dezbate raportul anual general al Comisiei Europene;
- dezbate orice problema de politica generala;
- poate constitui Comisii de ancheta pentru investigarea unor cazuri de nerespectare
a dreptului comunitar.
- poate adopta motiune de cenzura care sa duca la demiterea n bloc a Comisiei
Europene.
b) Atributii legislative
- Parlamentul european emite avize,care, dupa caz pot fi facultative, consultative sau
conforme.
c) Atributii bugetare
- Bugetul Comunitar este aprobat de Consiliul U.E., la propunerea Comisiei
Europene, cu avizul Parlamentului European
D) Curtea Europeana de Justitie
A patra institutie comunitara, Curtea Europeana de Justitie, cu sediul la Luxemburg,
are menirea de a garanta aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar pe
ntreg teritoriul Uniunii Europene.
Competenta Curtii de Justitie

Curtea ndeplineste doua functii, manifestndu-se n diferite modalitati, n functie de

ipostaza n care se afla:
Functia jurisdictionala
1.
Atunci cnd judeca recursurile contra unei institutii comunitare sau a unui
stat membru care nu-si respecta obligatiile din tratate sau cnd interpreteaza
tratatele comunitare.
2.
Atunci cnd se comporta ca o curte administrativa, controlnd legalitatea
actelor comunitare.
3.
Atuci cnd judeca recursurile mpotriva hotarrilor date de Tribunal de
Prima Instanta.
Functie consultativa- deoarece emite avize n cazul n care se pune problema
revizuirii tratatelor comunitare sau a ncheierii unor acorduri internationale.
E) Tribunalul de Prima Instanta
Structura si functionarea Tribunalului de Prima Instanta sunt similare celor ale Curtii
de Justitie. Tribunalul de Prima Instnta are dreptul de asi stabili singur regulile de
conduita si de functionare, cu acordul Curtii de Justitie cu aprobarea unanima a
Consiliului U.E..
n competenta tribunalului intra:
actiunile n anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul U.E.
si Parlament, a actelor emise de Consiliul U.E., Comisia europeana si Banca
Central Europeana.
actiunea n carenta mpotriva institutiilor comunitare;
contenciosul functiei publice Comunitare;
recursul mpotriva hotarrilor camerei jurisdictionale;
chestiunile prejudiciate de interpretare si de apreciere a validitatii,
responsabilitatea extracontractuala a Comunitatiilor, precum si cea contractuala
cnd s-a stabilit clauza compromisorie.
F) Curtea de Conturi
nfiintata n anul 1975, Curtea de Conturi are rolul de institutie specializata n
controlul financiar, exercitat asupra institutiilor comunitare , asupra modului de ncasare a
veniturilor comunitare si de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. Deasemenea,
Curtea controleaza managementul financiar al conducerilor institutiilor si organismelor
comunitare.
Structura
Curtea de Conturi este compusa dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru, numit
pe o perioada de 6ani, al carui mandat poate fi renoit.
Numirea se face de catre Consiliul U.E. cu majoritate calificata, dupa obtinerea
avizului cu caracter consultativ al Parlamentului european si pe baza propunerilor
naintate de statele membre
Curtea are un presedinte ales pe 3 ani cu un mandat renoibil.
Membrii Curtii de Conturi trebuie sa fie independenti n exercitarea sarcinilor
comunitare, numai n acest fel institutia putnd functiona n mod eficient ca organ de
control comunitar. Ei trebuie sa aiba pregatire de specialitate, corespondenta unui expert
national dintr-un corp de control contabil extern, sau sa fi fost membrii ai Curtilor de
conturi nationale.