Introducere

a noiunii
de
mprire

adunare si scadere a numerelor naturale.

Predarea inmultirii si impartirii se poate face separat sau in
paralel. Fiecare mod de abordare a predarii-invatarii acestor
operatii prezinta avantaje si dezavantaje.
Conform programei scolare in vigoare, aceste operatii se
predau separat.
Aceasta modalitate a predarii separate a acestor operatii
este mai indicata, intrucat elevii invata pentru prima data, iar
esentiale pentru ei sunt legaturile dintre adunare si inmultire,
dintre impartire si scaderea repetata si nu legatura dintre
inmultire si impartire.
Invatand separat inmultirea, respectiv impartirea numerelor
naturale, elevii au posibilitatea sa se concentreze numai
asupra operatiei, patrund mai adanc in esenta ei prin
sesizarea legaturii dintre inmultire si adunare, dintre
impartire si scadere. Dupa de a fost introdusa operatia de
impartire (in parti egale si prin cuprindere), in stabilirea
tablei impartirii, este indicat sa se foloseasca tabla inmultirii,
legatura ce exista intre impartire si inmultire.

Dupa continutul problemelor de

impartire, desprinse din situatiile
practice de fata, impartirea
numerelor naturale se efectueaza
prin doua procedee:
1. impartirea

in parti egale
2.impartirea prin
cuprindere.

Impartirea in parti egale este mai accesibila intelegerii copilului, exprimare

intrebuintata este in concordanta cu procesul de gandire care are loc, iar
justificarea operatiilor se face fara dificultati. Aceasta impartire are la baza
separarea unei multimi in submultimi disjuncte, doua cate doua, fiecare avand
acelasi numar de elemente echivalente. Se stie cate submultimi se formeaza, iar
prin impartire se afla cate elemente are fiecare submultime. Metoda principala de
impartire in parti egale este urmatoarea:
Se stabileste numarul de obiecte ce trebuie impartit si numarul partilor. De
exemplu: 12 creioane la 3 elevi;
Se repartizeaza fiecarei parti (elev) cate un obiect (creion); deci, se iau 3 obiecte
(creioane) au mai ramas 9, apoi se repartizeaza inca 3 creioane, mai raman 6,
care, de asemenea, se repartizeaza pana nu mai ramane nici un obiect
nerepartizat (creion);
Se stabileste numarul obiectelor (creioanele) repartizate fiecarei parti (elev);
Se repeta, se scoate in evidenta rationamentul, se formuleaza concluzia. In
exemplul luat: 12 creioane impartite in mod egal la 3 elevi fac 4 creioane. Acest
lucru se scrie: 12:3=4. Simbolul operatiei de impartire este :, care se citeste
impartit la. Numarul care se imparte se numeste deimpartit, iar cel la care se
imparte impartitor.
La inceput, este bine ca invatatorul sa foloseasca material didactic variat si
apropiat experientei lor de viata (creioane, bile, betisoare, nuci, mere, caiete, carti,
etc.).

Analizand modul in care se face impartirea, vedem ca se

efectueaza scaderea partilor egale, prin scaderi repetate din
numarul initial, apoi, din primul rest, in continuare din al
doilea rest, s.a.m.d. De exemplu, pentru a imparti pe 12 la 3,
efectuam 4 scaderi: 12-3=9, 9-3=6, 6-3=3, 3-3=0. Numarul
de scaderi efectuate este catul impartirii. Scaderea repetata
se foloseste numai la inceput, cand se introduce operatia de
impartire, cand se pune in evidenta, cu ajutorul materialului
intuitiv, semnificatia acestei operatii. Pe masura ce se
formeaza notiunea de impartire ca scadere repetata, se va
folosi legatura ei cu inmultirea, scotandu-se in evidenta faptul
ca rezultatele ei se gasesc rapid folosind tabla inmultirii. De
exemplu: 15:3=5, pentru ca 3x5=1

Impartirea prin cuprindere se bazeaza pe separarea unei multimi in

submultimi disjuncte, doua cate doua, cu acelasi numar de elemente
(echivalente). Cunoscandu-se cate elemente are fiecare submultime, prin operatia
de impartire se afla cate submultimi se formeaza. Acest mod de impartire prezinta
un grad mai mare de dificultate, intrucat nu se poate ilustra in mod concret si atat
de usor ca la impartirea in parti egale. La impartirea prin cuprindere si scrierea
este mai dificila.
La problemele la care se impune folosirea procedeului de impartire prin
cuprindere se stabileste numarul de obiecte ce trebuie impartit. De exemplu: 12
creioane, cate 3 la fiecare elev, cati elevi primesc creioane ? Se scad 3 creioane,
apoi altele 3, pana nu mai ramane nici un creion. Se numara cate scaderi s-au
efectuat: 12-3=9, 9-3=6, 6-3=3, 3-3=0. Numarul scaderilor efectuate este catul
impartirii lui 12 prin 3. Deci, 12:3=4, adica 4 elevi primesc creioane.
Atat la impartirea in parti egale, cat si la impartirea prin cuprindere, pentru
efectuarea impartirii se fac scaderi repetate.
Pentru a sesiza ce este esential la fiecare procedeu de impartire, se recomanda
rezolvarea unor probleme simple, in care operatia de impartire este aceeasi, dar
continutul problemei conduce la procedee diferite pentru efectuarea impartirii.
Spre exemplu, problema: Mai multi copii au rasadit 27 panselute pe 3 ronduri de
flori, in mod egal. Cate panselute sunt pe fiecare rand ? conduce la impartirea in
parti egale:
27 panselute : 3 = 9 panselute.

Acest procedeu se aplica in cazul in care se cunoaste

numarul total de elemente si numarul submultimilor (partilor)
care se formeaza si nu se cunoaste numarul elementelor din
fiecare submultime. De aceea, catul impartirii va avea
elemente de acelasi fel cu deimpartitul.
Problema: Mai multi copii au sadit 27 panselute in gradina
scolii, cate 3 pe un rand. Cate randuri sunt ? conduce la
impartirea prin cuprindere:
27 panselute : 3 panselute = 9.
In acest caz, se cunoaste numarul total de elemente si
numarul de elemente dintr-o submultime si nu se cunoaste
numarul submultimilor. De aceea deimpartitul si impartitorul
au elemente de acelasi fel.
De fiecare data, in exemplele care se dau, este bine sa se
insiste pe faptul ca submultimile (grupele) formate au un
numar egal de elemente (obiective).

Dupa ce elevii si-au insusit constient notiunile de impartire in parti egale si

prin cuprindere, se trece la alcatuirea tablei impartirii, folosind, in special,
legatura dintre inmultire si impartire. In aceasta situatie, stabilirea rezultatelor
impartirii se bazeaza pe tabla inmultirii. Practica scolara a dovedit ca tabla
inmultirii si a impartirii numerelor naturale pana la 10 trebuie invatate pe de
rost, fiind foarte incomod si cu mare pierdere de timp a se cere elevilor ca de
fiecare data cand se cere produsul sau catul a doua numere sa le deduca.
Pentru cunoasterea, fixarea si aplicarea tablelor inmultirii si impartirii, trebuie
efectuat un numar mare de exercitii si probleme, a caror rezolvare se face
aplicand aceste table in diverse situatii. In felul acesta, elevii vor reusi sa
recunoasca situatiile matematice si practice in care se impune efectuarea
inmultirilor si impartirilor. Dam in continuare cateva sugestii pentru insusirea
si consolidarea impartirii numerelor naturale:
Care este catul impartirii lui 32 la 4?
De cate ori este mai mic numarul 7 decat 56?
La cat trebuie sa-l impartim pe 45 pentru a da catul 9?
Inmultind un numar cu 8 obtinem rezultatul 32; care este numarul pe care
trebuie sa-l inmultim cu 8?
De cate ori este mai mare 36 decat 9?

Rezolvati si compuneri de probleme care sa se rezolve

prin operatii de impartire sau prin scaderi repetate de
acelasi termen;
Folosirea unor jocuri didactice specifice si adecvate
pentru operatia de impartire;
Efectuarea unor exercitii mai complexe in care sa
intervina cele patru operatii aritmetice insusite pana
acum in care sa se scoata in evidenta proprietatea de
distributivitate a operatiilor de inmultire si impartire fata
de cele de adunare si scadere.
Prin exercitii si rezolvari de probleme se vor scoate in
evidenta si se vor insusi procedeele de realizare a
probei impartirii: prin inmultirea catului cu impartitorul
se va obtine deimpartitul sau prin impartirea
deimpartitului la cat pentru a se obtine impartitorul.