Sunteți pe pagina 1din 3

Sistemul bancar german - caracteristici

n Germania , la 1619 ia nastere Banca din Hamburg, dupa modelul Bancii din
Amsterdam. Initial aceasta a fost o banca de depozite, ca apoi sa efectueze si
operatiuni de virament. Rigoarea operatiunilor bancare si crearea unei monedei
de cont specifice, numita "Marko-Banco" i-au dat bancii respective o mare
notorietate. Alaturi de Banca din Hamburg, aparatul bancar din Germania se
consolideaza prin nfiintarea Bancii din Nrenberg.
Trebuie remarcat ca, n aceasta perioada apare prima banca de emisiune
("banca de circulatie"). Aceasta este Banca din Stockholm (1650), Suedia, care
elibereaza bilete la purtator n schimbul depunerilor. Aceste bilete de banca se
caracterizeaza prin aceea ca nu sunt purtatoare de dobnzi, iar circulatia lor ca
mijloace de plata diminueaza cererea de rambursare a depunerilor. n anul
1698, urmare a unor dificultati, Banca din Stockholm se transforma n banca
regala ("Rjksbank"), respectiv ntr-o institutie publica. Ulterior, n 1776, banca
respectiva va da faliment din cauza unei emisiuni excesive de bilete de banca.
In forma sa moderna, sistemul bancar german s-a constituit, de fapt, ncepnd
din a doua jumatate a secolului al XIX lea. Din acest moment dezvoltarea
sistemului se realizeaza in doua forme puternic diferentiate pe de o parte,
implantarea unei largi retele cooperatiste si populare, iar, pe de alta parte,
constituirea bancilor comerciale, care s-au concentrat intr-un timp foarte scurt.
Puternica dezvoltare a Germaniei postbelice, pozitia ei actuala ca cea mai
consolidata economie a Europei si de lider al Uniunii Europene, au drept suport
si dezvoltarea fara precedent a sistemului bancar organizat dupa diferite
principii fata de alte tari. Conceptual de baza in guvernarea activitatii bancare
este ALL FINANZ , sistemul bancilor universale, bancilor germane fiindu-le
permis sa se implice in orice activitate financiara. Activitatea bancara
comerciala , de investitii, de afaceri, asigurari, sunt tot attea activitati in care
se poate implica o banca ce are logistica necesara. Doua principale categorii de
banci s-au diferentiat in consolidarea sistemului bancar german:
Crearea unei largi retele de banci cooperatiste si populare;
Constituirea bancilor comerciale.
Reteaua cooperatista (Raiffeisenkasser) i se datoreaza, mai ales, lui Friedrich
Wilhelm Raiffeisen, primar la Flammesfeld.La nceput, in secolul al XIX lea,
1

este vorba de cooperative parohiale, conduse de notabili locali benevoli, avnd,


ndeosebi, functia de case de garantie mutuala. Treptat, institutia se dezvolta si
se aliniaza bancilor, att prin modul de functionare, cat si prin statutul sau
juridic. Odata cu amplificarea retelei bancilor cooperatiste in mediul rural, n
centrele urbane se creeaza bancile populare.
Astfel, responsabilitatea solidara si nelimitata a cooperativelor dispare treptat in
favoarea unei responsabilitati limitate la aporturile de capital, ca in orice
societate comerciala. Dar, caracterul sau de vasta retea difuza, mai ales rurala,
s-a mentinut pana in zilele noastre. Paralel, in centrele urbane se creeaza
bancile populare (Volksbanken).
Aceste doua retele complementare au ocupat ntotdeauna un loc preponderent
in Germania in colectarea depunerilor, in special a celor care provin din
economiile populare, si in acordarea de credite persoanelor particulare,
comerciantilor si mestesugarilor. In 1971, retelele Raiffeisen si Volksbanken sau apropiat sub egida bancii Deutsche Genosenschaftsbank, numita, in general,
DG Bank, care constituie una dintre primele banci germane. Desi are o vocatie
universala (colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plata, acordarea de
credite), totusi, DG Bank este specializata in activitatea cu amanuntul:
clientela numeroasa, dar operatiuni de mica amploare.
Bancile comerciale germane sunt, de asemenea, universale, dar, spre deosebire
de tipul de banci descris anterior, sunt specializate in operatiuni angro, adica
orientate catre industrie. In felul acesta se consolideaza apropierea dintre
bancile comerciale si ntreprinderi. Banca este un partener constant al
ntreprinderii, intervenind in gestiunea si contabilitatea acesteia.. De pilda
principala banca a Germaniei, Deutsche Bundesbank detine o cota de 28% in
Daimler Benz, liderul firmelor industriale germane, 10% din cea mai mare
firma de asigurari din tara, Allianz, 25% din Kurstadt, liderul lanturilor de
magazine, aproape o treime din Philips Holsmann, liderul firmelor de
constructii si lista poate continua cu alte participatii. Astfel, intre bancile
comerciale germane si ntreprinderi exista o strnsa colaborare, bancile
intervenind adesea in contabilitatea si gestiunea clientilor sai. Aceasta situatie
este considerate ca fiind unul din factorii care au asigurat succesul
ntreprinderii germane.
Prin participatii, supervizare cenzoriala si cunoasterea strategiei industriale,
acest trinom al puterii bancilor germane exercita un puternic control asupra
industriei. Puternica tendinta de reglementare a activitatii bancare in Germania
are att latura ei pozitiva, cat si negativa. Pozitiva, pentru ca sunt preferati micii
deponenti si micile banci. Negativa, dat fiind contextul mondial al
2

dereglementarii care afecteaza banca in lupta de concurenta. In timp ce


birocratii germani sunt ocupati sa emita foarte multe reglementari, operatorii
Uniunii Europene erodeaza cate putin temeliile solide ale bancilor germane prin
relaxarea reglementarilor.
Prin natura operatiunilor pe care le desfasoara, bancile germane sunt
considerate ca fiind etalonul de banca universala. Totodata se constata ca
bancile comerciale germane sunt puternic concentrate. De exemplu, activitatea
primelor trei banci ca marime: Deutsche Bundesbank, Dresdner Bank si
Commerz Bank, este comparabila cu activitatea a 200
de banci de ordin regional.
Aceasta conceptie a bancii in serviciul ntreprinderii (si
nu in al comertului ca in Marea Britanie) este
considerata, adesea, ca fiind unul dintre factorii care au
determinat succesul industriei germane. In acest caz,
creditele se obtin mai usor in functie de nevoile efective
ale ntreprinderii si riscurile economice aferente, in timp
ce banca franceza subapreciaza ntreprinderea si acorda
credite in functie de garantiile prezentate.
Bancile germane sunt, adesea, considerate ca fiind modelul tip de banca
universala (fiecare dintre ele ndeplineste efectiv toate functiile bancare, spre
deosebire de bancile britanice).Or, dincolo de aceasta universalitate, se constata
o specializare in functie de tipul clientelei. Acest fapt este dovedit de analiza
retelelor in functie de numarul de ghisee : cu 31% din numarul total de ghisee
in 1980 (19127 de ghisee), reteaua cooperatista nu reprezinta dect 14.6% din
depunerile colectate, in timp ce, pentru bancile comerciale, aceste cifre sunt
respectiv 9.7% (6160 de ghisee) si 22%.
La fel ca in majoritatea celorlalte tari, bancile comerciale germane sunt puternic
concentrate, deoarece primele trei banci ca marime (Deutsche Bank, Dresdner
Bank si Commerzbank) au o activitate cumulata comparabila cu cea a 200 alte
banci cu vocatie regionala.