Sunteți pe pagina 1din 21

1.

Relatiile lui Carol cel Mare cu Bizantul


- dupa actiunile de recucerire ale lui Iustinian, scaunul pontifical s-a aflat, pentru circa 2 secole, sub influenta
bizantina, imparatii bizantini fiind cei care s-au implicat in alegerea papilor, majoritatea lor fiind de origine
orientala, in special siriana;
- edictul iconoclast a intampinat o opozitie din partea Papalitatii, si i-a oferit prilejul favorabil de a iesi de sub
tutela Constantinopolului, ea orientandu-se catre regatul franc, in care spera sa gaseasca un aliat si un sprijin
impotriva Constantinopolului;
- in regatul franc creste prestigiul majordomilor palatului, datorita victoriei obtinuta de Carol Martel la Poitiers
(732), si papa Stefan II se orienteaza catre o alianta cu Pepin cel Scurt;
- aceasta alianta a fost materializata, pe de o parte in dubla interventie a lui Pepin in Italia (754-756) in urma
careia Pepin reuseste sa cucereste teritoriile fostului exarhat al Ravennei, invingandu-i pe longobarzi, dar pe
care refuza sa le cedeze imparatului de la Constantinopol si le incredinteaza papei;
- evenimentul a stat la baza crearii statului papal, care avea sa-si duca existenta pana in a doua jumatate a
secolului XIX 1870;
- replica orientala la actiunea lui Pepin a fost aceea de a scoate teritoriile din sudul Italiei si Illyricum de sub
autoritatea papei, trecandu-le sub autoritatea patriarhului;
- Pepin devine rege al francilor in 754, incoronat de Stefan II;
- in 768 Pepin moare si este urmat de cei doi fii ai sai Carol si Carloman cel din urma murind in 771;
- papa Adrian II ii solicita sprijinul lui Carol impotriva longobarzilor, si in 774 il infrange pe Dezideriu si se
intituleaza rege al francilor si longobarzilor, indreptandu-se spre Roma, unde este intampinat de popor si de
papa Adrian II;
- dupa 774 declanseaza conflictul cu saxonii, care dureaza pana in 802-804;
- Carol ajunge pana in Pannonia si distruge centrul puterii avare, astfel ca stapanirea regelui franc ajungea pana
catre Dunarea mijlocie;
- o alta directie a fost catre peninsula Iberica, unde actioneaza ca un rege crestin, declansand razboiul contra
musulmanilor, reusind sa cucereasca teritorii pana in zona Barcelonei;
- pana la anul 800, imperiul roman era unul unic, indivizibil, dar in practica, lumea orientala/bizantina si cea
occidentala/romano-germanica erau prin limba, componenta etnica, interese spirituale, doua lumi diferite;
- papa Leon III a devenit pontif in 795, insa nu fara o puternica opozitie, si in primavara lui 799 Leon III este
inlaturat de pe scaunul pontifical in urma unei revolte a populatiei din Roma;
- este inchis, dar scapa cu ajutorul a doi supusi ai regelui franc si se refugiaza in regatul lui Carol cel mare;
- in toamna anului 799, Leon III a fost reinstalat pe tronul pontifical si in anul urmator, Carol cel Mare merge la
Roma, fiind primit cu un fast deosebit de papa, si la 25 decembrie 800 este incoronat imparat in basilica Sfantul
Petru si este aclamat de poporul imperial;
Reactia Bizantului:
- reactia Bizantului in Italia a fost extrem de slaba, in ciuda interventiei france;
- abia in 788 Irina trimite o armata in Italia pentru a incerca recuperarea teritoriile fostului exarhat al Ravennei,
insa era o armata mult prea slaba numeric si logistic pentru a face fata armatelor france;
- una din fiicele lui Carol a fost logodita cu Constantin VI;
- spre sfarsitul secolului VIII au existat incercari de apropiere, la initiativa lui Carol cel Mare, care s-au
intensificat dupa momentul incoronarii lui Carol, acesta fiind nemultumit de felul in care s-a desfasurat
ceremonia de incoronare;
- Carol cauta recunoasterea titlului sau imperial din partea orientalilor;
- au existat negocieri cu Irina, intr-o prima faza, existand planul casatoriei lui Carol cu Irina;
- solia din 802 nu o mai gaseste pe Irina pe tron, si negociaza cu Nikephor I, care, constient de implicatiile
problemei nu a dat curs pretentiilor imperiale, refuzand sa recunoasca titlul imperial al lui Carol si mentine
pozitia pana la sfarsitul domniei sale, in 811, in conditiile in care Carol face presiuni asupra teritoriilor din

Dalmatia si asupra Venetiei;


-in acest context, urmasul lui Nikephor, confruntat si cu pericolul bulgar Mihail I trimite in anul 812 o solie
la Aachen, prin care recunostea titlul de basileu al francilor lui Carol cel Mare limitare teritoriala numai la
regatul francilor;
- in schimb, in acelasi an, se modifica titulatura/protocolul cancelariei imperiale titlul fiind acela de basileu
al rhomeilor singurul imparat universal si capabil sa legitimeze puterea principilor crestini;
- in aceasta perioada este elaborata doctrina familiei de principi care face din imparat unul universal si din
principii crestini frati, fii, prieteni, etc;
- dupa anul 800, existenta a doua imperii rivale este o certitudine, chiar daca in viziunea celor 3 factori implicati
in aceste evenimente lucrurile nu statea astfel;
- pentru papalitate, noul imperiu nu putea fi decat unul roman, si implicit unic, si in felul acesta era contestat
statutul de imperiu si calificativul de roman al statului bizantin;
- mai mult, prin actul incoronarii, papalitatea incearca sa acrediteze ideea ca este singura in masura sa
legitimeze puterea imparatului;
- in viziunea lui Carol cel mare, ideea de imperiu are 3 componente: cea romana este una mai degraba
secundara, predominand componenta franca;
- in viziunea lui Carol, notiunea de imperiu si asumarea titlului imperial erau justificate de stapanirea
exercitata de stapanirea asupra mai multor regate si popoare, si pana la sfarsitul domniei sale, Carol
pastreaza titlul de rege al francilor si longobarzilor;
- imperiul era un patrimoniu ce trebuia impartit intre fii sai, dar numai un fiu ii supravietuieste Ludovic cel
Pios care a fost incoronat la Aachen, in 813, de Carol cel Mare;
- cea de-a treia componenta, cea crestina, este esentiala/precumpanitoare in viziunea lui Carol cel Mare;
- ca rol, apara teza ca sursa imperiului este Dumnezeu si conducatorul acestui imperiu exercita o protectie
autoritara asupra bisericii crestine si a episcopului roman;
- chiar din titlul imperial al lui Carol reiese aceasta misiune de conducere a poporului crestin;
- urmasul lui Carol Ludovic cel Pios abandoneaza conceptia tatalui sau, si dupa ce fusese incoronat imparat
chiar de catre Carol, el este din nou incoronat de catre papa, iar titlul de imparat al romanilor leaga ideea
imperiala din occident de traditia romana si provocand opozitia basileilor orientali;
- problemele din secolul IX nu sunt decat o revolta impotriva autoritatii de drept a imparatului oriental, imparat
care este singurul imparat roman;
- conflictul reizbucneste si atinge apogeul in vremea lui Vasile II Macedoneanul (867-886) si Ludovic II (855875), rivalitate alimentata si de dorinta de a stapani Italia;
- cei doi imparati vor sa incheie o alianta in 869, fiind indreptata impotriva arabilor;
- in 871, imparatul franc isi manifesta intentia de a se instala temeinic in sudul Italiei dupa ce cucereste orasul
Bari din mainile arabilor;
- in acelasi an, protesteaza si Vasile I, intr-o scrisoare adresata lui Ludovic, imparatul bizantin isi arata
nemultumirea fata de faptul ca Ludovic se intituleaza imperator romanorum si nu imperator francorum;

2. Ideologia imperiala secolele IX-XI


- la mijlocul secolului IX, statul bizantin revine la formula imperiului universal;
- Bizantul promoveaza o politica expansionista, incoronata de succes pana la mijlocul secolului XI;
- bazele noii ideologii imperiale sunt expuse in mod clar de una dintre figurile marcante patriarhul Photios
care intr-o culegere de legi elaborata in timpul lui Vasile I Macedoneanul, consacra o prima parte imparatului,
prezentat ca autoritate legitima pus de Dumnezeu pe pamant, pentru binele comun al tuturor cetatenilor
imperiului;
- scopul imparatului era sa mentina prin virtutile sale bunurile prezente, sa recupereze prin actiunile sale pe cele
pierdute si sa dobandeasca prin lupta dreapta bunurile care ii lipsesc;
- a doua parte a textului este consacrata bisericii aparatoarea dreptei credinte, care impunea aceasta idee
prin opera sa misionara, dar si prin ajutorul acordat imparatului impotriva ereticilor, si a celor care se
indeparteaza de biserica schismaticii;
- au trebuit sa tina seama de modificarile aparute la frontierele sale statele crestine: taratul bulgar, regatul
armean crestin, imperiu crestin in occident;
- in aceasta situatie, el nu mai putea revendica universalitatea in termenii doctrinei lui Eusebiu, astfel ca
apare doctrina familiei de principi: toti principii crestini formau o familie spirituala, in fruntea careia se afla
imparatul de la Constantinopol, parintele spiritual al tuturor principilor crestini;
- in raporturile cu imparatul, ceilalti membri ai familiei de principi erau fii preaiubiti tarul bulgar, frati
imparatul din Occident, prieteni credinciosi dogele Venetiei sau chiar douloi supusi principii
sarbi si croati;
- potrivit doctrinei, imparatul guverna intreaga lume crestina, era singurul in masura sa legitimeze o
autoritate politica;
- aceasta idee a unitatii lumii crestine avea la baza dogma unitatii creatiei divine, toti oamenii sunt creati de
Dumnezeu si trebuie condusi de reprezentantul lui Dumnezeu;
- dezvoltand aceasta idee, imperiul bizantin era singurul care nu cunostea limite in spatiu si timp, toate
celelalte state incepand chiar cu imperiul occidental aveau granite bine fixate in spatiu;
- aflam mai multe despre practica politica a vremii din scrierile imparatului Constantin VII Porphyrogenetul, 2
lucrari mai importante Despre ceremoniile curtii bizantine si Despre administrarea imperiului;
- puterea imparatului este absoluta si universala, este alesul lui Dumnezeu caci putera sa vine de la
Dumnezeu;
- actele lui sunt inspirate de Dumnezeu si intregul pamant trebuie sa se supuna in fata imparatului oriental, in
calitatea sa de reprezentant al lui Dumnezeu;
- mai apare si principiul constantinian: Bizantul se bucura de o pozitie exceptionala fata de celelalte popoare,
datorita raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel Mare, cel care a transferat gloria Romei la
Constantinopol;
- in felul asta era stabilit si primatul imparatului bizantin ca succesor al primului imparat crestin;
- intregul ceremonial de la palat era menit sa puna in evidenta maiestatea imparatului bizantin;
- mai aflam ca pozitia ambasadorilor la receptii sau audiente indica importanta pe care principele care ii
trimisese o avea la familia imperiala;
- ambasadorii erau asezati pe scaune de inaltimi diferite si la distante diferite de tronul imperial;
- cel mai bine situat era solul tarului bulgar;
- orice acord incheiat intre Constantinopol si un stat strain nu era incheiat de pe pozitii de egalitate, ci era un act
unilateral acordat de parintele spiritual, un privilegiu acordat din motive intemeiate;
- doar puterea imparatului decurge de la Dumnezeu (ek theou), si doar el putea da coroane;
- statele primesc ordine si scrisori din partea imparatului, si acesta retine pentru sine un numar de insemne si
privilegii care nu puteau fi incalcate/preluate de principii crestini;
- avea dreptul sa acorde chrysosboulos documente cu bula de aur, folosirea pergamentului in cancelaria
imperiala era tot un atribut;

- de-a lungul timpului, principii crestini au anexat aceste prerogative, ceea ce constituia un act de
rebeliune/revolta si orice revolta impotriva imparatului era echivalenta cu apostazia;
- alt privilegiu era titlul de autokrator care insemna ca avea autoritate absoluta in plan intern, si ca pe plan
extern imperiul nu depindea de nimeni, ci ceilalti sunt supusi;
- institutia porphyrogenetilor:
- exista dinainte de secol X, dar este integrata odata cu domnia lui Leon VI Inteleptul;
- a fost casatorit de 3 ori, nu a avut urmasi la tron si atunci s-a casatorit pentru a patra oara cu o doamna de la
curtea imperiala Zoe ridicandu-si in cap pe patriarhul Nicolae Misticul;
- conflictul s-a perpetuat, si desi Biserica nu recunoaste casatoria, il recunoaste pe copil Constantin VII
Porphyrogenetul care fiind nascut in camera imperiala avea drepturi de necontestat la mostenirea tronului
imperial;

3. Bizantul si Otto cel Mare


Occidentul:
- in ultimii ani ai domniei sale, Vasile I intervine in Italia si in anii 885-886, bizantinii pun bazele celor doua
theme din Italia Meridionala Longobardia si Calabria, iar dupa disparitia imperiului carolingian, in 888,
pentru cateva decenii, nu mai exista acel conflict de doctrina intre Bizant si Occident;
- principalii adversari raman insa arabii, care reusesc in primii ani ai secolului X sa cucereasca intreaga Siciliesi
chiar ameninta posesiunile bizantine din sudul Italiei;
- in fata acestui pericol, bizantinii se aliaza cu principii longobarzi;
- cateva decenii mai tarziu, ascensiunea regatului german in timpul lui Henric I Pasararul si apoi in timpul fiului
sau Otto cel Mare, avea sa complice din nou situatia relatiilor bizantine cu occidentul;
- Otto cel mare dupa ce obtine o stralucita victorie asupra maghiarilor Lechfeld in 955, intervine in Italia la
solicitarea papei Ioan XII si in urma victoriilor obtinute in Italia, ia si titlul de rege al Italiei;
- toate aceste evenimente culmineaza cu incununarea sa ca imparat in ziua de 2 februarie 962 de catre acelasi
papa Ioan XII;
- in primii ani de dupa incoronare, Otto se apropie de modelul lui Carol cel Mare, ia titlul de Imperator
Francorum, iar bula sa avea inscriptia renovatio imperii francorum, evitand astfel sa intre in conflict cu
Constantinopolul aflat in acel moment in plina expansiune;
- totusi, inevitabil, incercand sa-si consolideze pozitiile in Italia, Otto loveste si teritoriile bizantine din sudul
Italiei, incercand chiar sa cucereasca cetatea Bari, dar neavand o flota proprie, este nevoit sa renunte;
- in anul 967, isi incoroneaza fiul Otto II - drept co-imparat si apoi trimite o solie la Constantinopol, condusa
de Liutprand, episcop de Cremona, incercand sa obtina recunoasterea titlului imperial si mana porphyrogeneti
Ana pentru fiul sau;
- la Constantinopol, imparat era Nikephor II Phocas, care are o atitudine foarte ferma fata de trimisul lui Otto
cel Mare;
- pentru a-i acorda mana Anei, ii cere sa renunte la titlul de imparat pe care nu il recunoaste si de cedarea
oraselor Roma si Ravenna, avand o atitudine destul de amenintatoare Liutprand ii face imparatului un
portret extrem de negru;
- dupa moartea lui Nikephor, urmasul sau Ioan I Tzimiskes se dovedeste mai conciliant in relatia cu
Occidentul, asa ca ii recunoaste titlul de basileu al alamanilor si accepta casatoria lui Otto II cu una din
nepoatele sale Theopano obtinand la randul sau, din partea lui Otto, renuntarea la orice pretentie asupra
sudului Italiei;
- de altfel, dupa moartea lui Otto cel Mare, tronul revine fiului sau Otto II care, influentat de sotia sa
bizantina, il educa pe Otto III potrivit traditiilor bizantine;
- Theopano, dupa moartea lui Otto II in 983, a fost regenta lui Otto III pana in 991 moartea ei;
- Otto III a fost influentat de educatia primita si el este cel care foloseste in mod obisnuit titlul de imparat
roman, stabileste resedinta la Roma avand ca obiectiv renovatio imperii romanorum;
- dupa modelul imparatilor orientali, creaza episcopate si arhiepiscopate, demnitati, consuli etc., si el ia titlul de
supus al lui Hristos si imparat universal;
- e drept ca aceste manifestari ale lui Otto III au fost ignorate de Vasile II, iar Otto III nu a domnit foarte mult
pana in ianuarie 1002, fiind inmormantat la Aachen alaturi de Carol cel Mare;
- dupa moartea lui Otto III, pe tron avea sa urce Henric II, adept al aspiratiilor lui Otto III, el avea sa fie
incoronat imparat la Roma abia in 1014, insa atingerea acelor idealuri a fost ingreunata datorita evenimentelor
din Italia;
- populatiile din zona Romei, cea din Roma si apoi toata Italia se revolta;
- in ceea ce priveste Constantinopolul, interesele bizantine erau legate de consolidarea stapanirii alaturi de sudul
Italiei;
- Vasile II a reusit sa trimita armata ori de cate ori era nevoie, fie ca era vorba de revolte, fie ca era vorba de
presiunea vasalilor sai longobarzi;

- dupa razboiul din Balcani, Vasile II se pregatea de o interventie in Italia, dar acolo isi facusera aparitia
normanzii, care se inrolasera in solda principiilor longobarzi din Italia, luptand impotriva bizantinilor;
- are loc o expeditie in 1020, apoi, in 1025 se pregatea pentru interventia in sudul Italiei, dar expeditia nu a mai
avut loc din cauza mortii imparatului;
- alte expeditii in timpul lui Mihail IV;

4. Criza secolului XI
- principalele surse ale acestei perioade sunt Cronographia lui Mihail Psellos (acopera 976-1077), Mihail
Attaleiates cu scrierea sa care acopera anii 1034-1079 si partea finala a cronicii lui Ioan Skylitzes care merge
pana la ascensiunea lui Isaac Comnenul pe tron 1057;
- in 1025 moare Vasile II Macedoneanul, a carui domnie este comparata de Mihail Psellos cu o adevarata epoca
de aur;
- este urmat de fratele sau Constantin VIII deja batran cand ocupa tronul imperial (avea 62 de ani), nu mai
putea purta razboiul si se supara repede;
- din cele 3 fiice ale sale, o marita pe Zoe cu eparhul capitalei Roman Argyros care este proclamat imparat
in 1028;
- Roman III era foarte generos si era fastuos in cheltuieli si donatii;
- imparateasa se plangea de 2 lucruri: ca imparatul nu o placea si ca nu avea bani pentru a-si demonstra
generozitatea;
- moare in 1034, Psellos sugerand ca a fost asasinat de Zoe;
- vine la tron Mihail IV (1034-1041) care este laudat de Psellos;
- este cel care il aduce pe Psellos la palatul imperial;
- nu a abrogat legi, nu a emis legi care sa contrazica legile anterioare si nu a demis nici un senator;
- ia comanda armatei personal in 1040, in urma unei revolte a bulgarilor;
- bolnav de epilepsie, decide sa abdice in decembrie 1041;
- urmeaza pentru cateva luni Mihail V nepotul imparatului Mihail IV;
- are o atitudine nepotrivita fata de Zoe si incearca inlaturarea ei;
- are manifestari tiranice in raport cu supusii sai;
- din 1055 vine Teodora la tron, care era mult mai chibzuita decat Zoe, a refuzat sa distribuie demnitati si
daruri;
- in 1056, ridicat de aristocratia civila vine Mihail VI incapabil sa produca ceva in tronul imperial, si a fost
deposedat de putere in 1057, in urma unei revolte militare dorinta militarilor ca un militar sa conduca
imperiul spune Psellos;
- Isaac I are o domnie scurta de doar doi ani si incearca sa refaca finantele si proprietatile statului bizantin, dar
si o reforma ecleziastica patriarh fiind Mihail Kerularios;
- el abdica in 1059, iar Psellos, care conducea Senatul, are parte de reprosuri din partea sotiei lui Isaac
Comnenul considerandu-l artizantul abdicarii;
- Psellos este mandru de rolul pe care l-a avut in aducerea la tron a lui Constantin X Ducas;
- in 1067, la tron vine Mihail VII;
- Mantzikert 1071, Roman IV, infrangere bizantina prin care selgiuchizii au avut drum deschis spre
Constantinopol;
Consecinte:
- criza politica interna manifestata prin instabilitate datorata confruntarii dintre aristocratia civilia si cea
militara, cea din urma bucurandu-se de un mare prestigiu in timpul lui Vasile II, dupa care generalii au fost
obligati sa se retraga in provinciile din care proveneau;
- aristocratia civila, in aceste conditii, reuseste sa-si impuna reprezentantii pe tronul imperial, dar exista
momente in care aristocratia militara reactioneaza si practic, puterea imperiala revine reprezentantului
gruparii celei mai puternice la un anumit moment;
- o expresie a acestei instabilitati este schimbarea frecventa a imparatilor, mai ales dupa mijlocul secolului
XI cand criza se acutizeaza in imperiu;
- criza financiara profunda, care se datoreaza risipei facute de imparati precum Constantin VIII, Roman III,
Constantin IX sau de imparateasa Zoe, dar ea nu explica singura aceasta criza financiara Psellos vorbeste de
distribuirea pe scara larga a functiilor, insotite de rentele corespunzatoare;
- donatiile facute bisericii, acordarea de subsidii barbarilor care amenintau imperiul pentru a preveni

atacurile sau pentru a stabili aliante cu aceste populatii;


- aceasta sporire a cheltuielilor statului (fastul de la curtea imperiala, in special) a fost insotita de o diminuare
a veniturilor statului ca urmare a situatiei economice, a acordarii de scutiri de la plata impozitelor si a
concesionarii unor venituri catre persoane particulare;
- semnul cel mai evident al crizei financiare este deprecierea monedei bizantine nomisma ori in secolul
XI, aceasta moneda se prabuseste brusc, ajungand in timpul lui Mihail VII Ducas la un titlu de 8 carate, o
treime din cat avea in mod obisnuit;
- criza economica nu este evidenta in lucrarea lui Psellos;
- exista informatii despre rolul secetelor, perioadelor de foamete din timpul lui Constantin VIII, Roman IV;
- in timpul lui Mihail VII Ducas a existat un aflux al populatiilor din est catre Constantinopol, ceea ce
provoaca foamete si o teribila epidemie;
- se poate deduce si o diminuare a populatiei, ca urmare a numarului mare de terenuri parasite, ceea ce a
determinat o scadere sensibila a productiei agricole;
- in plus, razboaiele, revoltele si incursiunile barbarilor impiedicau desfasurarea comertului cu Rusia, statele
balcanice si chiar cu teritoriile bulgare;
- singurele progrese se observa in comertul cu Italia, negustorii din Venetia si Amalfi mentin un nivel ridicat
al schimburilor comerciale cu Bizantul, insa, in a doua jumatate a secolului XI apar primele semne ca
initiativa scapa Bizantului si trece tot mai mult de partea italienilor;
- criza militara provoaca slabirea Imperiului din punct de vedere militar, in conditiile in care tot mai putin
fonduri sunt alocate armatei;
- dupa 1025, masurile de protejare a stratiotilor nu mai sunt aplicate si chiar se merge pana la extrem, daca
vorbim de masura lui Constantin IX Monomahul, care a desfiintat circa 50.000 proprietati stratiotice de la
frontiera orientala stratiotii fiind transformati in contribuabili, dar masura a fost luata cu putini ani inaintea
aparitiei turcilor selgiuchizi;
- revoltele militare au fost si ele o cauza, inainte de cea a lui Isaac Comnenul au existat revolte conduse tot
de generalii lui Vasile II 1042, 1047, revolte care au presupus dezorganizarea frontierei dunarene
permitand invazia pecenegilor, apoi un transfer de trupe in Anatolia si provinciile occidentale, ceea ce a
contribuit la dezorganizarea sistemului defensiv;
- ultima perioada, cand Bizantul se confrunta cu o succesiune neintrerupta de razboaie civile (1078-1081);
- in aceste conditii, creste ponderea elementului strain, armata centrala este formata in cea mai mare parte
din mercenari, iar dupa secolul XI, un loc special il capata normanzii, insa era un sistem costisitor si destul
de nesigur, asa cum s-a intamplat in 1042;
- vorbim si despre o criza sociala, pe de o parte daca ne referim la nemultumirile tot mai mari din partea
populatiei legate de fiscalitatea excesiva si chiar abuzurile functionarilor imperiali;
- mai important este incercarea imparatilor exponentii gruparii civile, de a largi baza sociala a regimului si
aceasta incercare se manifesta prin democratizarea senatului;
- in afara de Constantin IX, si Constantin X Ducas a excelat din acest punct de vedere, elementele active
burghezia din Constantinopol dobandesc o importanta tot mai mare odata cu intrarea in Senat si,
implicit, in jocul politic din Capitala;
- ceea ce reproseaza Psellos, este faptul ca acest proces a fost facut prin ignorarea obiceiurilor si abandonarea
conceptiilor aristocratice, pana in secolul XI accesul in Senat era permis doar familiilor aristocratice;
Criza externa:
- pana catre mijlocul secolului XI, situatia externa a statului bizantina parea asigurata, nu existau la acel
moment adversari pe care imparatii sa-i considere foarte redutabili;
- dupa mijlocul secolului XI, in Orient isi fac aparitia noi adversari turcii selgiuchizi, iar in Occident apar
normanzii, iar in Balcani apar pecenegii, uzii si cumanii;
Orientul:

- selgiuchizii cuceresc Bagdadul si califatul intra sub controlul unui puternic sultanat militar;
- dupa aceasta victorie, sultanatul se intoarce spre Bizant, anexarea regatului armean Ani in timpul lui
Constantin IX Monomahul le-a oferit selgiuchizilor posibilitatea de a ataca direct imperiul, iar slabiciunea
statului bizantin si situatia dezastruoasa a armatei au deschis drumul spre provinciile centrale;
- incepand din anii 60, au fost cucerite Armenia, Cilicia si invadata Asia Mica si provinciile incep sa cada pe
rand, esecurile bizantine culminand cu esecul de la Mantzikert din 1071, care a deschis selgiuchizilor drumul
catre Bosfor;
- situatia a fost complicata si de colaborarea unora dintre uzurpatori cu sultanul selgiuchid, asa ca spre anul
1080, acestia erau deja stapanii Asiei Mici, fondand Sultanatul de Rum;
- in Peninsula Balcanica, situatia este deteriorata de aparitia pecenegilor;
- in 1048 are loc prima mare invazie a pecenegilor, la sud de Dunare, imperiul fiind deja in dificultate in a-i
respinge si raidurile lor se desfasurau cu regularitate, obligandu-i pe imparatii de la Constantinopol sa cumpere
pacea cu daruri, subsidii acordate conducatorilor triburilor pecenege;
- teoretic, controlul asupra Balcanilor apartinea imparatului bizantin, dar practic, provinciile balcanice nu mai
puteau fi aparate de imparatii bizantini si erau ravasite anual de atacurile pecenegilor;
- abia Alexios I Comnenul reuseste sa-i infranga pe pecenegi si va restabili controlul asupra Balcanilor;
- in Occident, normanzii, cu binecuvantarea Papei din 1059, incep cucerirea sistematica a teritoriilor bizantine
din Italia si in 1071-1072 (cucerit orasul Bari) este lichidata stapanirea bizantina in Italia;
- cand Alexios I Comnenul vine la tron, el mai controla in mod real doar Constantinopolul si un teritoriu din
Tracia aflat in fata orasului;

5. Relatiile Bizantului cu Venetia


Tratatul incheiat de isaac II cu saladin momentul in care intra in razboi cu bizantul, frederich barbarosa.
Acesta se apropie amenintator de constant 1190. In aceste contexte, imparatul bizantin incheie tratatul de la
Adrianopol cu Barbarosa in 1190, tratat prin care isaac II accepta ca navele biz sa-i transporte pe soldatii
germani in asia mica, sa aprovizioneze armata germana si sa plateasca daune solilor germani, retinuti pe o
perioada de timp in constant. In tabara germana reapare ideea cuceririi constant, desi exista acest tratat. Mai
multi sfetnici ai imparatului german erau de parere ca acesta trb sa rezolve problema bizantina si abia apoi sa
continue expeditia. Barbarosa, intr-o scrisoare pt fi-su, Henric VI, trimisa inainte de incheierea tratatului, ii
solicita lui Henric sa trimite o flota a oraselor italiene in stramtori pt a ataca constant. si sa ia legatura cu Papa pt
a porni o cruciada versus bizant. Tratatul semnat in feb 1190 a amanat acest proiect al lui Barbarosa. Acesta isi
continua drumul, armata lui trecand in asia mica cu ajutorul flotei bizantine. Reuseste sa obtina o victorie
importanta si sa impuna un tratat foarte greu sultanatului Selgiucid. Barbarosa se ineaca in iunie intr-un rau din
N siriei, aproape de Cilicia. O mare parte a armatei germane abandoneaza expeditia dupa moartea Imparatului,
doar o mica parte sub conducerea lui leopold, ducele Austriei a continuat drumul si s-a alaturat armatelor celor 2
suverani participanti la expeditie, Filip II august si Richard Inima de Leu. Inainte sa ajunga in asia mica,
Richard cucereste insula cipru de la bizantini, o vinde templierilor, iar acestia o dau regelui exilat al
Ierusalimului, Guy de Lusignan. Principalul succes a fost cucerirea cetatii Acra, care avea sa ramana cel mai
mult timp sub conducerea Occidentala.
In a doua si a treia cruciada pare ideea cuceririi constantinopolului. Au mai existat si o serie de factori care au
avut rol in pregatirea psihologica a celei de-a patra cruciada: 2 factori universali Imperiul German si Papalitatea;
si 2 factori locali Venetia si Normanzii.
Relatiile cu Imperiul German
Bizantul a avut relatii bune in sec 11 si inceputul sec 12. Aceste relatii, in viziunea germaniei, se stabileau cu
regele germaniei nu cu imparatul germaniei. Anna comenena vb despre o alianta intre tatal sau si regele
germaniei, impotriva normanzilor. Henric IV vroia si o alianta impotriva Papei. Relatiile in sec 12 nu au fost la
fel de stranse, si se termina cu tratatul intre Manuel I comenul si Conrad III la Thesalonic. Alianta dintre cei doi
fiind intarita si prin casatoria lui Manuel I comnenul cu o printesa germana. Lucrurile se straica odata cu venirea
lui Barbarosa in 1152 la putere. Conditie in care Frederich revine la idea imperiului Roman, si doreste sa-si
impuna suprematia in fata papei, sa-si supuna monarhiile occidentale si nu in ultimul rand, sa reia lupta cu statul
bizantin. In viziunea sa, imperiul bizantin nu era decat un Regnum Graecorum, iar Imparatul Manuel era doar
Imperator Graecorum. Aceasta este si formaul pe care o foloseste in scrisorile cu manuel, in care barbarosa se
intituleaza Imperator Romanorum. Se redeschide conflictul intre cei doi imparati, care avea sa se adanceasca in
timpul evenimientelor care au urmat. In situatia in care Barbarosa intra in conflict cu Papalitatea, manuel se
aliaza cu Papa Alex III impotriva imparatului german. Impacarea celor 2 cu prilejul reuniunii de la venetia avea
sa-l lipseasca pe Manuel de unul dintre aliatii sai din occident, papa alex III si avea sa dea nastere unor
probleme pt bizant, prin nasterea coalitiei anti-bizantina din care mai facea parte si venetia si regatul normand.
Conflictul dintre barbarosa si isaac I a intarit ideea ca bizantul era un obstacol in calea latinilor in cucerirea
locurilor sfinte. Al doilea factor universal:
In 1054 are loc schizma bisericeasca, moment in care bizantul avea nevoie de alianta cu papalitatea pt a-si
mentine pozitiile din italia amenintate de normanzi. De altfel, la scurt timp dupa 1054, papa Nicolae II incheie
alianta cu ducii normanzi, guisar si roger guiscar. Una dintre consecinte a fost lichidarea stapanirii bizantine din
italia intre 1071/1072. Relatiile tensionate cu papalitatea s-au mentinut si in sec 12 cand Alexios se apropie de
henric IV. Intre 1111/1112 alexios incearca sa foloseasca situatia in care se gasea papalitatea pt a castiga coroana
occidentului, Papa Pascal II, luat prizonier in roma de Henric V. alexios ii trimite o scrisoare papei declaranduse pregatit sa intervina pt a-l elibera in schimbul coroanei occidentale. Raspunsul papei este unul favorabil, de
aceea, alexios I comnenul, intr-o alta scrisoare ii spune ca e gata pt convocarea unui conciliu in vederea reunirii
bisericilor. Insa cand se ajunge la problemele teologice, religioase, lucrurile se impotmolesc. Papa Pascal II dupa

ce trimite o delegatie la Consatant. renunta la proiectul convocarii conciliului datorita opozitiei clerului
conservator din bizant. Relatiile cu papalitatea se mentin bune, se incheie aliante cu papalitatea, mai putin in
timpul lui Ioan I comnenul, acesta concentrandu-se aproape total asupra orientului. Manuel I comnenul se aliaza
cu papa Alexios. Dupa ce a trimis o armata in italia si fonduri importante, manuel se vede abandonat de aliatul
sau care trece in tabara aliatului german, acceptant pretentiile acestuia de a conduce un imperiu roman. In
conditiile in care scaunul pontifical e ocupat de inocentiu III acesta devine si tutore al fiului lui Henric VI,
nepotul lui barbarosa, frederich II, si practic datorita sprijinului acordat de papa este asigurat regatul siciliei pt
frederich II, iar mai tarziu, in sec 13 avea sa primeasca si coroana imperiului german. Si papalitatea se intoarce
impotriva bizantului si ramane fidela aliantei cu germania.
- Venetia, dupa secolul VI a apartinut statului bizantin, fiind condusa de un DUX care in secolul VIII a devenit
DOGE si dupa conflictul care a urmat incoronarii lui Carol cel Mare, Venetia ramane in sfera de influenta a
Constantinopolelui, intr-un statut de semi-vasalitate;
- un rol important in constituirea Venetiei l-au avut evenimentele din 828-829, atunci cand negustori venetieni
patrund in rada portului Alexandria si iau de aici moastele Sfantului Marcu, proclamat patronul spiritual al
Venetiei;
- un alt moment important in relatiile bizantino-venetiene are loc in anul 1000, in conditiile confruntarii dintre
Vasile II Macedoneanul si tarul Samuel;
- Vasile II face apel la flota Venetiei pentru a combate pirateria slava de pe coasta dalmata;
- in schimb, printr-un document din 1022, venetienii obtin de la imparatul bizantin reducerea taxelor
comerciale si protectie in fata abuzurilor functionarilor imperiali;
- pe parcursul secolului XI, flota venetiana a raspuns solicitarilor imparatilor bizantini ori de cate ori a fost
chemata, ea transformandu-se intr-un partener politic al Bizantului, mai ales in conditiile crizei secolului XI;
- intr-o situatia foarte dificila, in anul 1081, incepe prima expeditie normanda in teritoriile bizantine si, lipsit de
o flota proprie, Alexios Comnenul face apel la Venetia;
- trupele normande ale lui Guiscard debarca la Dyrrachium, orasul este asediat de pe mare si uscat, si
interventia flotei venetiene s-a soldat cu imprastierea flotei normande si degajarea orasului dinspre mare;
- in schimbul ajutorului primit in iulie 1081, si in schimbul promisiunii ca Venetia va lupta in continuare
alaturi de Bizant, Alexios acorda un chrysoboul negustorilor venetieni in mai 1082;
- documentul face referire la ajutorul primit din partea venetienilor, care au luptat cu flota cea blestemata;
- in schimbul acestui ajutor, se acorda o serie de privilegii politice dogele primeste titlul de protosebastos
cu renta anuala corespunzatoare, un titlu pe care dogele il putea lasa mostenire si urmasilor sai;
- patriarhul Venetian primea o renta anuala de 20.000 livre, de ea bucurandu-se si succesorii sai;
- basileul Alexios mai acorda o renta de 20.000 livre anual pentru a fi impartita bisericilor venetiene si un
privilegiu bisericii San Marco, care urma sa primeasca anual cate 3 nomisme de la fiecare dintre magazinele
si depozitele detinute de negustorii din Amalfi la Constantinopol;
- dincolo de avantajele economice, mult mai importante erau privilegiile comerciale pe care le obtineau
venetienii, cele mai mari pe care le acordase vreodata un imparat bizantin;
- dreptul de a face comert in toate regiunile Imperiului, inclusiv la Constantinopol nu li se permitea intrarea
in bazinul pontic pana la 1204, bizantinii pastrau monopolul in bazinul pontic;
- scutire totala de orice fel de taxe vamale la intrarea si iesirea din orasele imperiului pentru marfurile aduse
in imperiu;
- scoaterea negustorilor venetieni de sub controlul functionarilor imperiali insarcinati cu strangerea
impozitelor;
- dreptul de a vinde orice marfa si de a cumpara orice produs din imperiu;
- dreptul de a se instala la Constantinopol, acolo unde venetienii primeau un cartier propriu si debarcadere;
- consecintele tratatului:
- pentru Venetia, consecintele sunt cat se poate de clare, tratatul aflandu-se la originea ascensiunii Venetiei
economica si politica orasul din lagune, reusind in perioada urmatoare sa puna bazele unui puternic

imperiu colonial pe care avea sa-l extinda si consolideze dupa 1204;


- foarte grave erau consecintele pentru statul bizantin: a fost lipsit de sume importante pentru vistieria sa,
sume care proveneau din taxele vamale platite de negustorii venetieni;
- privilegiile comerciale acordate au produs mari nemultumiri in randul negustorilor bizantini, obligati in
continuare la platirea taxelor comerciale, si concesiile economice facute de imparatii bizantini din ratiuni
politice si militare au contribuit la aparitia si agravarea sentimentelor anti-venetiene in randul populatiei
bizantine;
- prin privilegiul din 1082, Alexios deschidea o bresa in sistemul economic si comercial al Bizantului, bresa
care avea sa fie largita in secolul urmator prin acordarea unor reduceri semnificative la plata taxelor
comerciale, mai intai negustorilor din Pisa (pana la 4% din taxele comerciale in 1111) si apoi cei din Genova
in 1169 din partea lui Manuel I Comnenul obtin tot o reducere de 4% din taxe;
- urmasul lui Alexios, Ioan II Comnenul, la scurt timp dupa ce urca pe tronul imperial, incearca sa scape de
tributul platit Venetiei sub forma scutirilor de taxe si atunci cand dogele venetian solicita reinnoirea tratatului,
Ioan II refuza sa faca acest lucru, insa imediat a fost confruntat cu represaliile venetienilor care au facut
incursiuni de prada pe coasta dalmata, in insulele Rhodos, Lesbos, Chios, toate culminand cu ocuparea insulei
Kephalonia in 1126;
- neavand o flota suficient de puternica pentru a se opune celei venetiene, imparatul Ioan II cedeaza si in
august 1126 reinnoieste toate privilegiile acordate Venetiei;
- doua decenii mai tarziu, Manuel I Comnenul este din nou nevoit sa faca apel la flota venetiana pentru a lupta
impotriva regelui Siciliei Roger II si in schimbul acestui sprijin, negustorii din lagune isi extind activitatea in
Creta si Cipru si in plus, obtin si o marire a cartierului pe care il detineau la Constantinopol;
- cu toate acestea, Manuel I realizeaza pericolul pe care il reprezenta consolidarea pozitiilor venetiene in
imperiu, fiind adevarat ca nici Venetia nu a fost un aliat fidel asteptat de Manuel I, ea realizand ca daca
planurile normanzilor erau de a fi crearea unui imperiu meditereanean, flota sa ar fi fost blocata in Adriatica, de
altfel ca si revenirea Bizantului;
- Venetia acorda ajutor principilor sarbi, si se adauga si conflictele dintre negustorii venetieni si genovezi
ultimii instalati in capitala orientala in 1169;
- Manuel I decide sa ia masuri impotriva venetienilor, evenimentele fiind relatate de Ioan Kinnamos, care in
cronica sa face o scurta prezentare a raporturilor bizantino-venetiene, incepand cu anul 1081, vorbind despre
aroganta venetienilor in relatiile cu aristocratia bizantina si cu imparatul;
- el mai relateaza si despre conflictul venetiano-genovez, soldat cu pradarea cartierului genovez;
- Manuel I i-a chemat pe venetieni la palatul imperial, si le-a cerut sa plateasca daune Genovei pentru
pagubele produse, dar venetienii au raspuns cu insolenta imparatului bizantin, amintindu-i chiar de atacurile
din timpul lui Ioan II;
- in aceste conditii, Manuel adopta niste masuri radicale, a trimis scrisori catre toti guvernatorii provinciilor,
stabilind momentul exact cand acestia trebuiau sa actioneze;
- actiunea are loc la 12 martie 1171, cand autoritatile bizantine au arestat si inchis pe toti negustorii
venetieni din imperiu, mai putin cei aflati in slujba imparatului aproximativ 20.000 negustori venetieni;
- toate bunurile negustorilor au fost confiscate o estimare de mai tarziu indica o valoare totala de 400.000
livre;
- unii istorici au vazut in evenimente o actiune premeditata a imparatului, din cauza faptului ca Manuel i-a
asezat pe genovezi in vecinatatea venetienilor, desi stia rivalitatea dintre cele doua republici;
- ruptura definitiva dintre Bizant si Venetia, chiar daca flota venetiana a reactionat imediat, conducerea fiind
preluata chiar de dogele Venetiei, reluand din nou atacurile, dar epidemia de ciuma care izbucneste in flota a
facut ca expeditia sa esueze, dogele platind cu viata dupa intoarcerea la Venetia;
- din acest moment, Venetia devine un adversar redutabil pentru Bizant, intra in toate aliantele indreptate
impotriva Bizantului, si asteapta momentul favorabil pentru a-si lua revansa;
- aceasta ocazie favorabila se va ivi in conditiile organizarii Cruciadei IV;
Cruciada IV: 1202-1204

- este legata de numele papei Innocentiu III (1198-1216), pontificatul sau fiind considerat perioada de apogeu a
papalitatii medievale, cand acesta cauta sa-si impuna suprematia asupra intregii lumi crestine occidentale, dar
si orientale;
- dupa ce Innocentiu III a lansat apelul pentru organizarea acestei cruciade, chemarii sale i-au raspuns mari
feudali care se opuneau procesului de centralizare, acestia venind in regiunile Frantei care refuzau sa se
integreze in regatul francez;
- marii feudali cautau in alte parti compensatii pentru pierderea rolului pe care il detinusera in regatul
Frantei;
- obiectivul declarat al Cruciadei era acela de a cuceri Egiptul centrul unitatii musulmane in acel moment;
- initial, conducatorul expeditiei a fost desemnat contele de Champagne Thibault, insa, moartea sa la scurt
timp dupa desemnare, a facut ca el sa fie inlocuit cu Bonifaciu de Montferrat;
- pregatindu-se sa porneasca spre Egipt, cruciatii aveau nevoie de o flota care sa-i transporte spre Egipt, si se
lase in sarcina Genovei si Venetiei;
- Genova refuza, nefiind interesata de aceasta propunere;
- Venetia accepta si este de acord sa transporte peste 30 mii cruciati;
- dogele Enrico Dandolo le cere cruciatilor circa 85 mii de marci cruciatii neavand acesti bani, doar doua
treimi, si pentru a acoperi diferenta, la cererea dogelui venetian, accepta sa asedieze orasul Zara, oras care se
afla sub protectia regelui maghiar si care a fost luat cu asalt si cucerit in noiembrie 1202;
- papa este alarmat si nemultumit de cursul evenimentelor si chiar excomunica pe o parte dintre conducatorii
expeditiei;
- cruciatii au hotarat sa ramana in cetatea Zara pana in primavara lui 1203, cand aveau sa plece spre Egipt;
- in acest interval de timp, in tabara cruciatilor isi face aparitia printul Alexios Angelos, fiul lui Isaac II, care in
1195 fusese orbit si detronat de catre propriul frate Alexios III Angelos;
- initial, el se adresase cumnatului sau Filip de Suabia insa acesta era prins in conflictul intre el si Otto de
Braunschweig;
- Filip l-a indemnat sa ceara ajutorul cruciatilor;
- Alexios II Angelos semneaza un tratat cu cruciatii, acestia ezitand in fata cererilor, dar dogele Venetiei a vazut
in cererea printului bizantin un prilej de a ajunge la Constantinopol;
- dogele a insistat pentru acceptarea de catre cruciati a cererilor printului bizantin;
- tratatul prevedea:
- in schimbul ajutorului cruciatilor pentru inlaturarea lui Alexios III, acestia primeau 200 mii marci de argint,
provizii pe toata durata desfasurarii expeditiei, unirea Bisericilor si recunoasterea suprematiei pontificale, un
corp de armata format din 10 mii soldati care sa-i insoteasca pe cruciati si intretinerea de catre bizantini a
unui corp de armata format din 500 soldati, care trebuia sa apere locurile sfinte dupa ce aveau sa fie
recucerite;
- un rol important in stabilirea conditiilor, l-a avut acelasi doge Enrico Dandolo;
- in ciuda unor amenintari de excomunicare, in mai 1203, armata cruciatilor porneste spre capitala, in iulie
ajunge sub zidurile orasului, care fusese blocat de flota;
- in aceste conditii are loc o noua revolta la Constantinopol, de data aceasta fiind indreptata impotriva lui
Alexios III Angelos, populatia cautand sa evite asedierea orasului de catre cruciati;
- Alexios III reuseste sa fuga din oras, luand cu el tezaurul imperial, iar populatia revoltata l-a scos din
inchisoare pe Isaac II Angelos, reinstalandu-l pe tronul imperial, alaturi de el fiind proclamat co-imparat
Alexios IV Angelos;
- flota bizantina a ramas in port, armata cruciata a ramas in fata orasului, asteptand indeplinirea conditiilor
tratatului incheiat de Alexios IV, dar acesta nu putea plati, si a negociat cu conducatorii cruciadei o amanare
de 6 luni, iar acestia si-au amanat plecarea pentru primavara anului 1204;
- in acest interval apar conflicte intre populatia capitalei si cruciati;
- sunt 3 surse principale pentru a patra cruciada: Nicetas Choniates si doi din tabara cruciata Godefroy de
Villehardouin si Robert de Clari;

- toti trei vorbesc despre conflictele dintre populatia autohtona si cruciati;


- tensiunile ating punctul culminant in martie 1204, cand izbucneste o noua rascoala la Constantinopol: cei doi
imparati bizantini au fost inlaturati si in locul lor a fost proclamat un reprezentant al aristocratiei bizantine
Alexios V Ducas, predecesorii sai Isaac II si Alexios IV avand sa moara in conditii ciudate;
- odata cu schimbarea imparatilor, cruciatii nu mai aveau cu cine sa trateze, avand doua posibilitati: sa
paraseasca orasul si sa se indrepte spre Orient sau sa incerce sa cucereasca orasul pentru a-l obliga pe noul
imparat sa respecte tratatul;
- tot in martie 1204, in tabara cruciata este elaborata un document Partitio Romaniae un document prin care
fruntasii cruciadei si dogele Venetiei isi imparteau imperiul bizantin: crearea unui imperiu latin condus de la
Constantinopol, infiintarea mai multor principate latine in teritoriile bizantine care urmau sa revina fruntasilor
expeditiei si principalul beneficiar era Venetia, care urma sa primeasca 3/8 din imperiu, inclusiv din
Constantinopol pentru serviciile flotei venetiene;
- venetienii si-au rezervat pozitiile cele mai importante din punct de vedere economic care vizau dominatia
asupra stramtorilor, in Marea Egee si in Marea Adriatica;
- dupa ce hotararea a fost luata si documentul incheiat, intre 9 si 13 aprilie are loc asediul capitalei, cruciatii
atacand de pe uscat, dar flota venetiana se afla in portul orasului
- in dimineata zilei de 13 aprilie, cruciatii patrund in Constantinopol, fiind pradat cumplit de catre cruciati;
- in lunile aprilie-mai se trece la punerea in practica a acelui tratat, doua probleme trebuind sa rezolve cruciatii
alegerea imparatului latin al Constantinopolului, in mod firesc trebuia sa fie ales Bonifaciu de Montferrat, insa
se opune dogele Venetiei;
- cum imparatul era ales de un numar de 12 electori 6 venetieni si 6 cruciati, evident ca cel care a avut
castig de cauza a fost candidatul dogelui Balduin de Flandra imparat la 9 mai 1204;
- a doua problema era legata de impartirea teritoriului bizantin;
- imparatul latin retinea Constantinopolul, mai putin cele 3/8 ale Venetiei, teritoriile din Tracia si de pe fatada
vestica a Asiei Mici, restul Asiei Mici, Macedonia si Grecia urmau a fi impartite in principate pentru
fruntasii cruciadei;
- Venetia primea 3/8 din capitala si si-a rezervat cartierul in care era Sfanta Sofia zona cornului de Aur,
cetatile de pe coasta Dardanelelor, de pe coasta Peloponezului, un numar important din insulele din
arhipelagul egeean, cetatile de pe coasta dalmata, insulele Corfu si Creta, iar dogele Venetiei primea titlul de
despot;
- din acest moment, Venetia devine o mare putere coloniala, punandu-se bazele unui vast imperiu colonial
care avea sa dureze pana la cucerirea Venetiei de catre Napoleon, in 1797;

6. Relatiile Bizantului cu normanzii


- relatii tensionate inca de la inceputul lor, normanzii cucerind posesiunile din Italia;
- in 1071-1072 este lichidata stapanirea bizantina din sudul Italiei;
- aceste relatii au culminat cu prima campanie a normanzilor in teritoriile bizantine, primul razboi dintr-o serie
de patru intre anii 1081-1085, sub conducerea lui Robert Guiscard, normanzii debarca in mai 1081 in
Peninsula Balcanica, asedieaza pe uscat si mare orasul Dyrrachium, de aici intentia normanzilor sa de a porni
pe vechiul drum Via Egnatia spre Tesalonic si Constantinopol;
- Alexios I, confruntat cu pericolul normand a trebuit sa incheie pace cu selgiuchizii, si sa ceara ajutor impotriva
normanzilor Venetiei, imparatului romano-germana Henric IV si altor principi occidentali;
- Venetia a raspuns, flota a reusit sa infranga in iulie 1081 flota normanda, degajand orasul Dyrrachium
dinspre mare;
- in octombrie, orasul va fi cucerit de normanzi, care si-au continuat inaintarea spre Peninsula Balcanica, dar
Guiscard s-a intors in 1082 in Italia, chemat in ajutor de papa Grigore VII, aflat in conflict cu Henric IV, dar
si ca urmare a izbucnirii unei revolte a vasalilor sai din sudul Italiei;
- comanda armatei normane a fost preluata de fiul lui Guiscard Bohemund de Tarent, care patrunde pana in
zona Macedoniei, insa din anul urmator 1083, Alexios incepe sa riposteze din ce in ce mai ferm si
campania se incheie in 1085, dupa ce moare Guiscard;
- Bohemund se intoarce in Italia, acolo unde se lupta cu fratele sau Roger pentru stapanirea sudului Italiei;
- aceasta situatie din ducatele normande a incheiat actiunile anti-bizantine, si tot in 1085, Alexios cucereste
Dyrrachium si restabileste stapanirea bizantina in Balcani;
- in perioada ce a urmat, Bohemond de Tarent, s-a aflat la Constantinopol, si tot atunci el a fost cel care a pus
bazele principatului Antiohiei, dupa ce acest oras a fost recucerit din mainile selgiuchizilor, si dupa ce
Bohemond a refuzat sa-l restituie;
- intre 1105-1107, dupa ce revine in sudul Italiei, Bohemond a intreprins o calatorie in Occident, s-a oprit la
Roma, unde a fost primit de papa Pascal II si apoi, insotit de un legat papal, ajunge la curtile principilor din
nordul Italiei, apoi in Franta si chiar in Anglia;
- aceasta calatorie avea un scop precis, aceea de a desfasura o propaganda anti-bizantina;
- aceste evenimente au avut un rol important in formarea a ceea ce o cercetatoare germana denumea
psihologiile colective anti-bizantine;
- imparatul bizantin era prezentat ca un tradator al cauzei crestine, principala piedica pentru occidentali in
lupta lor pentru recucerirea locurilor sfinte;
- a urmat al doilea razboi bizantino-normand, intre 1107-1108, Bohemund fiind infrant de Alexios si obligat sa
semneze un tratat prin care se recunostea vasal al Imparatului bizantin, in calitatea sa de vasal, primind Antiohia
si teritoriul din jurul cetatii;
- prin acelasi tratat, se obliga ca toti vasalii sai sa presteze juramant de vasalitate si sa accepte un patriarh de
rit grec la Antiohia;
- Bohemund moare in 1111, dar Antiohia nu revine Bizantului, ci conducerea este preluata de Tancred,
nepotul lui Bohemund, iar dupa moartea sa in 1112, de un al normand Roger de Salerno, un var al lui
Tancred;
- dupa infrangerea lui Bohemund, multi dintre occidentali au inceput sa se indoiasca de cele prezentate de el,
multi privind infrangerea ca o dovada ca spusele sale nu erau adevarate;
- cel de-al treilea razboi are mai mult caracterul unei expeditii de prada, si are loc in vara anului 1147;
- atunci, Manuel I Comnenul isi concentrase toate fortele in zona Constantinopolului, pentru a face fata
trecerii cruciatilor prin Imperiu;
- pe neasteptate, regele Siciliei, Roger II preia conducerea expeditiei, ocupand insula Corfu, au pradat
litoralul Peloponesului, cucerit orasul Corint, dar principala tinta a cruciatilor era Teba expeditia avea un
caracter economic;
- dupa ce au cucerit orasul Teba, au luat in captivitate mestesugarii care producea matase, orasul fiind al

doilea centru de producere al matasii dupa Constantinopol;


- mestesugarii impreuna cu uneltele lor au fost mutati in sudul Italiei si aceste eveniment a stat la baza
declinului matasii in Bizant si a carierei stralucite pe care o s-o cunoasca aceasta activitate in sudul Italiei;
- dupa anul 1147, regele a cautat sa isi ia revansa in fata normanzilor, si timp de 2 decenii se va implica in
evenimentele din Italia;
- ultimul razboi bizantino-norman are lor in 1185, an in care regele Siciliei Guillaume sau Wilhelm II, dupa ce
cucereste din nou Dyrrachium, ocupa Tesalonicul, al doilea mare oras al Imperiului acesta fiind supus unui jaf
cumplit evenimente descrise de Nicetas Choniates guvernator de thema in Peninsula Balcanica;
- izbucneste o rascoala in Capitala, atunci cand a inceput zvonul ca normanzii se indreapta spre capitala
bizantina;
- Andronic I Comnenul este inlaturat si ucis, inlocuit cu Isaac II Angelos;
- normanzii nu aveau intentia de a ajunge in Capitala, armata normanda imprastiindu-se in Balcani in cautare
de prada, si dupa 2 infrangeri in fata unui general capabil, normanzii sunt nevoiti sa se retraga, renuntand la
toate cuceririle de pana la acel moment;
- normanzii au aratat ca Bizantul nu era de neinvins, si sa intareasca ideea ca orasul Constantinopol putea fi
cucerit;
- normanzii nu au fost implicati in Cruciada IV, ci doar venetienii;

7. Tratatul de la Nimphaion
- in ciuda unei mari parti a societatii niceene, Mihail VIII se proclama basileu, si chiar daca pozitia sa s-a
consolidat dupa victoria de la Pelagonia, era constient ca doar un succes rasunator cucerirea capitalei i-ar fi
permis inlaturarea lui Ioan IV si fondarea propriei dinastii;
- el mai urmarea contracararea planurilor papale, care vizau atragerea Genovei sub steagul unei cruciade antibizantine, alaturi de Venetia;
- nu in ultimul rand, el dorea sa rezolve dificultatile legate de alungarea latinilor din Balcani;
- Genova se afla intr-o pozitie dificila, in urma infrangerilor suferite in fata Venetiei, in razboiul dintre cele
doua inceput in 1252 fiind amenintata de eliminarea din comertul levantin;
- Genova mai era tentata de comertul pontic, dar Venetia controla stramtorile si bazinul pontic;
- care au fost principalele prevederi ale tratatului: acordarea de daruri anuale 500 de hiperbe si arhiepiscopului
Genovei 60 hiperbe;
- imparatul acorda genovezilor libertatea comertului, scutirea completa de taxe si impozite la intrarea,
sederea si deplasarea in imperiu, pe mare si pe uscat, in porturile si insulele Imperiului, si in cele care aveau
sa fie recucerite;
- ei mai primeau cartiere in Constantinopol dupa ce avea sa fie recucerit, Tesalonic, Smyrna, insulele Chios,
Lesbos, Creta si Negroponte, acestea dupa ce vor fi recucerite;
- se permitea genovezilor sa aibe consuli, tribunal si jurisdictie proprie;
- toti dusmanii genovezi erau exclusi de pe pietele imperiului cu exceptia pisanilor;
- daca trimiteau ajutor rapid in vase pentru recucerirea cetatii, genovezii urmau sa primeasca vechile
posesiuni din Constantinopol, precum si cartierul venetian din oras;
- genovezii primeau cu drept de proprietate cetatea si portul Smyrnei, cu exceptia drepturilor episcopatului,
bisericilor si soldatilor imperiali, care locuiau in acea cetate;
- genovezii puteau aduna marfurile, alimentele din Imperiu si sa le vanda in mod liber, fara vreo taxa;
- Mihail promitea sa nu ingaduie niciunui latin sa desfasoare activitati comerciale in Marea Neagra cu
exceptia Genovezilor si pisanilor si sa nu faca vreo paguba genovezilor la intrarea/iesirea in/din bazinul
pontic;
- partea finala are si cateva restrictii: genovezii nu puteau scoate aur si argint din imperiu fara acord imperial,
iar negustorii bizantini puteau merge pentru comert in Genova si teritoriile acesteia, fara plata de taxe si
impozite, fiind protejati de autoritatile genoveze;
- consecintele tratatului:
- negustorii genovezi obtineau avantaje vamale considerabile in detrimentul negustorilor bizantini, obligati
in continuare la plata taxelor;
- dupa instalarea in cartierul Pera (Galata), in jurul anului 1340, istoricul bizantin Nikephor Gregoras
apreciaza ca genovezii obtineau din taxe vamale circa 200.000 de hiperberi, in vreme ce la Constantinopol,
bizantinii abia reuseau sa stranga 30 mii hiperberi anual;
- statul bizantin pierdeau bani si prin cedarea comertului pontic;
- actele notarilor genovezi din Caffa dovedesc volumul imens al afacerilor genoveze din regiune: un notar
inregistreaza in aprilie-august 1282, contracte in valoare de 26 mii hiperberi, existand alti 26 de notari;
- acordand libertate de actiune negustorilor genovezi care faceau comert cu alimente si cereale,
aprovizionarea imperiului a ajuns sa depinda de negustorii italieni, iar acest fapt a determinat aparitia unor
adevarate crize in Bizant, chiar Mihail VIII a trebuit sa cumpere grau din Bulgaria, apoi la inceputul
secolului XIV, Andronic II cumpara grau de la turcii din Asia Mica;
- la cumpana secolelor XIII-XIV, istoricul Georgios Pachymeres, scria ca alimentele erau rare si la preturi
inaccesibile pentru bizantini, si tot atunci, patriarhul oriental Atanasius II a trimis niste memorii
basileului aratand ca strazile capitalei sunt pline de oameni epuizati si infometati, plangandu-se si de faptul
ca latinii amesteca graul cu paie si il vand pe cel stricat bizantinilor;
- dupa semnarea tratatului, se declanseaza o adevarata competitie intre Genova si Venetia, rezultatul fiind

cele patru razboaie venetiano-genoveze desfasurate in a doua jumatate a secolului XIII si in prima a
secolului XIV;
- primul, inceput in 1258 se incheie in 1264 cu Venetia invingatoare lucru care l-a determinat pe Mihail
VIII sa acorde privilegii venetienilor;
- al doilea (1294-1299) cele doua orase si-au disputat dominatia in bazinul pontic, imparatul Andronic II
luand partea Genovei, si cu aprobarea imparatului, genovezii ataca cartierul venetian;
- desi razboiul se incheie in 1299, venetienii vor continua ostilitatile cu Imperiul Bizantin pana in 1302,
cand Andronic cu flota venetiana sub zidurile orasului, accepta sa plateasca despagubiri in valoare de 79
mii hiperberi;
- al treilea razboi (1351-1355) a fost precedat de asa numitul razboi al Galatei, intre Genova si imparatul
Ioan VI Cantacuzino care cu mari eforturi reusise sa stranga din donatii circa 50 mii hiperberi pentru a
reconstrui flota bizantina;
- in plus, a scazut taxele vamale in capitala pentru a atrage o parte din traficul de la Pera;
- asaltul asupra capitalei esueaza, dar lipsa de experienta a marinarilor greci si o furtuna, au dus la
infrangerea si incendierea vaselor bizantine in Cornul de Aur februarie 1349;
- razboiul se incheie in 1355 fara a se ajunge la rezolvarea diferendelor dintre cele doua, chiar daca
venetienii s-au obligat sa plateasca 200 mii ducati ca despagubiri;
- in timpul acestui razboi, Cantacuzino a luat partea Venetiei, dar ramas singur in confruntare si cu
sprijinul Aragonului, este nevoit sa incheie pacea in 1352, cedand in proprietate Pera, genovezilor;
- ultimul razboi (1377-1381) razboiul Chioggiei in care Genova, sprijinita si de Ludovic I de Anjou,
ataca Venetia, cucereste insula din fata orasului, si ameninta cu distrugerea Venetiei, care reuseste sa se
salveze in cele din urma;
- miza acestui razboi era insula Tenetos, care controla zona stramtorilor, si pe care in contextul
conflictelor din secolul XIV, Ioan V Paleologul o cedase venetienilor, iar fiul sau o cedase genovezilor;
- prin tratat, insula era abandonata de ambele orase, fiind semnata la Torino cu ajutorul contelui de
Savoia, iar comertul pontic era interzis venetienilor timp de 2 ani;
- toate aceste conflicte au provocat pagube imense Imperiului Bizantin si nu o data, imparatii bizantini au
trebuit sa plateasca daune unui oras si sa reinnoiasca privilegiile celor doua orase italiene care controleaza
economia bizantina;

8. Razboaiele civile din secolul XIV


- consecintele pacii de la Nimphaion sunt nefavorabile, pierzand fraiele propriei economii, desi nu avea nevoie
de alianta cu genovezii pentru a recuceri capitala in 1261, fiind mai degraba o intamplare fericita;
- un corp de armata care trece pe langa capitala, generalul corpului a fost contactat de oraseni care i-au spus
ca flota venetiana nu era in port, si i s-a facilitat intrarea in oras, ultimul imparat latin care a exercitat functia
Balduin II reuseste sa fuga pe una din corabii;
- Mihai Paleologul a fost instiintat ca poate reveni in Constantinopol;
- imediat dupa 1261, Balduin II reuseste sa castige o serie de aliati, incercand sa redobandeasca orasul
Constantinopol si dupa ce Carol Anjou devine rege al Siciliei in 1266, el preia conducerea acelei coalitii antibizantine care avea ca principal obiectiv recucerirea Constantinopolului si reinstalarea lui Balduin II;
- atunci, Mihail VIII se angajeaza intr-o politica occidentala, lucru ce va costa imperiul, principalul aliat din
Occident fiind papa, el intra in negocieri cu papalitatea timp de 10 ani, in vederea unirii bisericilor in
schimbul solicitarii papei sa nu permita declansarea unei cruciade anti-bizantine;
- unirea Bisericilor a fost proclamata la conciliul de la Lyon din 1274, imparatul nu a participat ci o delegatie
condusa de Georgios Akropolites mare logothet care accepta suprematia papei in schimbul obtinerii unui
sprijin in favoarea opririi cruciadei anti-bizantine;
- Mihail VIII va intampina dificultati in impunerea unirii bisericilor in anumite provincii s-a folosit forta si
tocmai aceasta rezistenta puternica opusa vointei imparatului l-a impiedicat sa proclame solemn Unirea la
Constantinopol;
- spre sfarsitul domniei sale, el se vede blamat de propriul popor si de a fi excomunicat de papa pentru a nu fi
proclamat unirea bisericilor;
- are un ultim mare succes alianta cu Aragonul si investind foarte mult in sudul Italiei, determina declansarea
unei revolte in regatul Siciliei Vecerniile Siciliene prin care Carol de Anjou este pus in dificultate pierde
Sicilia si nu mai reprezinta un pericol real pentru statul bizantin are loc in 1282;
- Mihail chiar recunoaste in auto-biografia sa ca acel eveniment a fost expresia vointa lui Dumnezeu, realizata
prin intermediul nostru;
- urmeaza fiul sau Andronic II asociat din 1274 la tron domneaza pana in 1328;
- in timpul sau, imperiul incepe sa sufere din punct de vedere economic, apoi tot el ia o hotarare cel putin
ciudata si nepotrivita in defavoarea statului aceea de a desfiinta flota din cauza resurselor diminuate
astfel ca statul bizantin nu mai are o flota proprie, iar marinarii foarte bine pregatiti intra in serviciul oraselor
italiene, fie in serviciul adversarilor otomanii;
- sfarsitul domniei lui Andronic II aduce si primul dintre cele trei razboaie civile care au afectat statul bizantin
in secolul XIV razboiul celor doi Andronici opune pe Andronic II bunicul, lui Andronic III nepotul
din cauza dezmostenirii nepotului;
- desfasurat intre 1321-1328, cu momente de pauza, cand cei doi ajung la intelegere, fiind implicate si forte
externe bulgarii implicati de partea lui Andronic II, sarbii de partea lui Andronic III si in anumite momente
chiar si emiratele selgiuchide;
- razboiul se incheie in 1328 prin detronarea lui Andronic II, ramane o perioada la palatul imperial, dupa care
se retrage la manastire, unde moare in 1332;
- acest razboi a costat mult Imperiul, care a pierdut pozitii importante in Balcani si Asia Mica, mai ales in
Balcani unde incepe sa se ridice statul sarb, care va atinge apogeul in timpul lui Stefan Dusan;
- al doilea razboi civil razboiul celor doi Ioani 1341-1354;
- in 1341 moare Andronic III pe neasteptate, iar la tron urmeaza fiul sau minor Ioan V Paleologul, plasat
sub regenta mamei sale Ana de Savoia, sprijinita si de alti fruntasi ai aristocratiei;
- intre acestia se afla si Ioan Cantacuzino comandantul armatei si animozitatile dintre el si Ana de Savoia
duc la izbucnirea unui conflict civil;
- oamenii Anei de Savoia au atacat palatele si casele lui Cantacuzino cand acesta era plecat din oras, el fiind
informat de acest lucru si s-a revoltat;
- avand sprijin in provincii, si mai ales al aristocratiei provinciale, Ioan Cantacuzino este proclamat imparat

in toamna lui 1341, in Balcani Didimortika;


- Ana de Savoia nu avea un sprijin la fel de puternic partizanii sai erau din randurile maselor, cu posibilitati
mai reduse si din randul micii nobilimii;
- in acest conflict se implica si bulgarii de partea lui Ioan V, sarbii de partea lui Ioan VI, la fel ca si emirul
Orhan casatorit cu fiica lui Ioan Cantacuzino, ca si Venetia si Genova, ce erau divizate;
- Ioan Cantacuzino a fost acuzat ca si-a casatorit fiica cu un necredincios, fiind principalul vinovat pentru
aducerea turcilor in Europa;
- in 1347, Ioan reuseste sa intre in capitala, este incoronat, se ajunge la un compromis intre cei doi imparati
Ioan V casatorindu-se cu alta fiica a lui Ioan Cantacuzino, iar acesta din urma preia puterea in statul bizantin
pana in 1352, atunci cand reizbucneste razboiul civil, Ioan V neavand prea mult sprijin, bazandu-se pe un
aventurier genovez care a venit in sprijinul sau cu un corp de armata si al populatiei din capitala, el reuseste
saintre in Capitala, Ioan VI abdica si se calugareste traind pana in 1383, scriind si lucrarea de memorii;
- acest razboi civil a avut consecinte mult mai grele decat prima confruntare, caci pe de o parte Orhan
incheie cucerirea Asiei Mici, si pe de alta parte, sarbii din Balcani cuceresc Macedonia, Albania, Epirul si
Tesalia;
- al treilea razboi civil 1377-1384 il opune pe Ioan V Paleologul, fiului sau mai mare Andronic IV si apoi
nepotului sau Ioan VII, fiind o perioada complicata: exista un razboi civil si al patrulea civil venetianogenovez;
- intr-o prima faza se pare ca Ioan V a luat masuri dure impotriva fiului sau fiind vasalul sultanului Murad
in jurul anului 1373, sultanul fiind informat de un complot pus la cale de fiul sau si fiul lui Ioan V;
- Ioan V a fost intemnitat de Andronic IV, impreuna cu alti doi fii Manuel si Teodor si pana in 1379,
Andronic reuseste sa se mentina la conducerea Imperiului, avand si sprijinul genovezilor din Pera;
- in 1379, tatal si fratii sai reusesc sa scape, si cu sprijin venetian il indeparteaza de pe tron pe Andronic IV,
fiind adevarat ca el se refugiaza la Pera si de acolo continua tratativele;
- Ioan V a fost nevoit sa-l recunoasca mostenitor al tronului, desi acesta nu ii va urma la tron, pentru ca a
murit inaintea tatalui urmand Manuel;
- dupa 1350, Bizantul mai controla o mica parte a Traciei si din 1354 Despotatul de Moreea, cu centrul la Nistra
an de cotitura ca institutie o masinarie care ramane fara combustibil si isi pierde forta;
- Ioan V domneste pana in 1391, il face mostenitor pe Ioan VII, dar manifesta o placere fata de Manuel,
amandoi aflandu-se in tabara lui Baiazid atunci cand a murit Ioan V Manuel parasind primul tabara, pe furis si
s-a indreptat spre Constantinopol s-a indreptat spre capitala domnind pana in 1425;
- a avut o viata mai agitata, intervenind in favoarea tatalui sau si atunci cand Ioan V a fost retinut la Venetia
primul imparat bizantin care merge la Buda pentru a cere ajutor si l-a lasat pe Manuel ca ostatic;
- pierde Tesalonicul si este pedepsit de tatal sau pentru ca a luptat impotriva sultanului, iar Ioan V tragea
ponoasele;
- este iertat si revine la Constantinopol, devenind mostenitor;
- la scurt timp dupa ce a fost proclamat, se casatoreste cu fiica unui despot sarb, fiind destul de in varsta
Elena persoana foarte iubita de bizantini si foarte mare autoritate asupra lor;
- Baiazid cand a aflat de plecarea lui Manuel s-a infuriat foarte tare, facand un exercitiu de putere in 1392,
cand a chemat la el pe toti vasalii sai crestini inclusiv imparatul bizantin Manuel concluzionand ca nu va
mai merge la solicitarea sultanului;
- in 1394 incepe un lung asediu al capitalei pana in 1402 o blocada cu mare dificultate au reusit sa se
strecoare cateva vase venetiene si genovezii din Pera ii ajutau nu se intrevedea nici o posibilitatea de a
scapa de asediu, iar populatia era infometata se manca tot ce se putea manca;
- in decembrie 1399, Manuel decide sa faca o calatorie in Occident, primind un sprijin nu foarte consistent
din partea regelui francez 1000 de cavaleri condusi de maresalul Boucicaut;
- actiunile organizate de el impreuna cu maresal, au cateva succes si arata ca turcii nu sunt de neinvins, iar la
indemnul maresalului, el pleaca in Occident din care revine in 1403 oprindu-se la Venetia, unde este primit
cu onoruri deosebite, iar apoi viziteaza curtile principilor din nordul Italiei, ajunge in Franta, trece in Anglia

si revine la Paris de unde trimite mai multe scrisori regilor din Spania;
- la inceput, Manuel era destul de entuziasmat, dar treptat acest lucru se va estompa, pierzandu-si speranta si
realizand ca occidentalii au problemele lor;
- cand era la Paris, in 1402, a aflat de infrangerea lui Baiazid la Ankara din fata lui Timur-Lenk;
- in perioada in care el a fost plecat, conducerea a fost incredintata lui Ioan VII cu care se reconciliase
datorita maresalului, dar familia sa a fost dusa in Moreea, la fratele sau;
- in 1402, acesta incepe sa-i trimita apeluri disperate, pentru ca intrase in negocieri cu Soliman, unul din fii
lui Baiazid, si impreuna cu Venetia si Genova, pusese la punct un tratat cu Soliman, dar apelurile erau pentru
revenirea imparatului, a carui semnatura era ceruta;
- Manuel semneaza tratatul in iunie 1403 fiind un tratat avantajos pentru statul bizantin razboiul civil
pornit dupa moartea lui Baiazid, Soliman avea partea occidentala a imperiului, fiind dispus sa faca unele de
concesii pentru a pastra relatii bune: inapoieaza Tesalonicul, o serie de cetati de pe litoralul Marii Negre, se
recunoaste fiu al Imparatului Manuel II si, evident, imperiul nu mai platea tribut turcilor tribut ridicat platit
dupa 1371-1372 aproximativ 100.000 hiperberi;
- el incearca sa foloseasca aceasta perioada ocupandu-se de consolidarea despotatului de Moreea,
fortificatiilor sale, trimite soli in Occident, aratand ca este bine sa foloseasca momentul pentru a stavili
invazia turcilor si adaposteste la curtea sa diversi pretendenti la tronul otoman Mehmet I;
- venirea lui Murad II la tronul otoman in 1421, avea sa schimbe situatia, care si-a aratat intentia de a cuceri
Constantinopolul mostenita de fiul sau;
- inca din 1422 au fost asediate Constantinopol si Tesalonicul, ambele in acelasi timp, fiind foarte greu sa
reziste acelor asedii;
- Manuel II realizeaza ca nu mai poate apara Tesalonicul, iar despotul orasului Andronic l-a cedat
venetienilor cu conditia de a respecta biserica, drepturile cetatenilor si sa asigure apararea orasului;
- cu toate eforturile venetienilor, in martie 1430, orasul a fost cucerit de otomanii lui Murad II, fiind un fel de
prolog al cuceririi Constantinopolului;
- Ioan VIII Paleologul (1425-1448) accepta sa faca pasul decisiv cu Biserica Romana si merge la conciliul de la
Ferrara-Florenta, acceptand unirea Bisericilor in speranta mobilizarii pentru ajutorarea statului bizantin;
- intoarcerea in capitala nu a fost foarte fericita, pentru ca afla de moartea sotiei sale, Maria de Trapezunt, pe
care a iubit-o foarte mult, venea dupa Sofia de Montferrat foarte urata;
- a desemnat un patriarh latin al capitalei, dar va fi dezamagit de ce va mobiliza occidentalii, el nefiind
implicat in Cruciada de la Varna si s-a imbolnavit destul de grav murind in 1448, fiind ingropat pe furis;
- urmeaza unul din fratii sai Constantin XI ultimul imparat, fusese despot al Moreei in perioada in care Ioan
VIII era plecat in Italia, el primind conducerea capitalei;
- nu s-a incoronat in capitala, ci in Mistra, inainte de plecarea in capitala, poate pentru ca nu voia sa fie
incoronat de un patriarh unionist si nici nu mai existau bani pentru incoronare fastuoasa;
- a incercat sa calmeze spiritele in capitala, sa asigure intarirea zidurilor orasului, sa stabileasca contacte
(negustorii din Florenta), sa stranga legaturile cu Venetia, dar toate actiunile sale au fost compromise dupa ce
pe tronul otoman urca Mehmed II, in 1451 un adversar declarat si care isi dorea sa cucereasca
Constantinopolul;
- Iancu si Venetia incheie armistitii cu noul sultan, iar Constantin XI realizeaza ca nu mai are cui sa ceara
ajutor;
- la inceputul lui aprilie 1453, cand incepe asediul otoman, Constantin XI avea sub comanda aproximativ
7000 de soldati (200 arcasi trimisi de papa la sfarsitul anului 1452, genovezi veniti cu Longo si oameni din
capitala);
- au reusit sa reziste la 6-7 asalturi otomane;
- in dimineata zilei de 29 mai 1453, turcii au intrat in oras, fiind pradat de tot ce se putea, dar sultanul a
protejat cladirile intrand in Sfanta Sofia a vazut ca un soldat dorea sa scoata dalele, dar l-a lovit si a spus ca
cladirile sunt ale sale;
- supravietuiesc Imperiul de Trapezunt si Despotatul de Moreea;