MRU IV

FENOMENE SPECIFICE MICROGRUPURILOR

DEFINITIA SI CLASIFICAREA MICROGRUPURILOR

Studiul microgrupurilor este deosebit de productiv pentru ca omul participa la
viata sociala prin intermediul microgrupurilor, iar microgrupurile variaza in ceea ce
priveste caracteristicile sau climatul, productivitatea, angajarea in sarcina, numar de
membrii, toate acestea punandu-si amprenta asupra membrilor sai si asupra eficientei
grupurilor.
Grupul discpune de proprietati independente.
Definitii
1. Definitia sintetica:
Grupul mic reprezinta o formatiune psihosociala bine definita, constand intr-o
ierarhie unitara si durabila de statute si roluri, structurate in jurul anumitor seturi
de norme si valori.
2. Definitia analitica:
Grupul mic reprezinta o multime de persoane, cel putin doua, care poseda
urmatoarele caracteristici:
a) participa direct la realizarea unei sarcini impusa din afara sau adoptata prin
consens;
b) natura si structura sarcinii activitatii grupului influenteaza anumite decizii,
procese de grup, fenomene;
c) membrii grupului interactioneaza direct pe tot parcursul sarcinii comune pe
baza unor norme, valori si modele comportamentale si atitudinale impuse
si/sau adoptate de grup;
d) numarul relativ redus de membrii face posibila perceptia interpersonala
directa;
e) relatiile afective sunt foarte intime (antipatii, simpatii);
f) in contextul actiunilor comune exista o diferentiere a rolurilor, dar si o
puternica interdependenta.
g) participantii au contiinta apartenentei la grup si se recunosc ca membrii ai
aceluiasi grup.
Clasificare
a)
-

Dupa natura activitatii:

grupuri de munca
grupuri educationale
grupuri sportive
Pagina

grupuri militare
grupuri de creatie
grupuri de recreatie

b) Dupa pozitia in grup:

- de apartenenta
- de referinta (grupul in care individul ar vrea sa participe)
c) Dupa natura relatiilor:
- grupuri primare (fata in fata)
- secundare
d) Dupa gradul de institutionalizare:
- formale (oficiale printr-un act)
- informale (neoficiale)
Grupul oficial poate sa corespunda cu grupul informal, dupa cum in interiorul
unui grup formal pot exista mai multe grupuri informale sau un membru intr-un grup
formal poate sa apartina unui grup informal.
GRUPURI FORMALE
GRUPURI INFORMALE
1. se constituie pe baza unor acte si 1. se constituie din initiativa membrilor,
norme oficiale
spontan, pe baza unor interese comune,
nemultumiri fata de sefi etc.
2. au scop productiv, economic
2. au scop de promovare a ideilor proprii
si a intereselor
3. apartin structurii organizatorice
3. nu apartin structurii organizatorice
4. regulamentul de functionare este 4. regulamentul este neobligatoriu,
oficial si obligatoriu
toleranta mai mare
5. se modifica odata cu modificarea 5. nu se modifica
structurii organizatorice
6. sunt conduse de un sef investit oficial, 6. sunt conduse de un lider ales sau
cu autoritate
recunoscut
datorita
competentei,
autoritatii unor factori psihologici

ANALIZA CARACTERISTICILOR MICROGRUPURILOR

A. Marimea grupului parametrii definitorii:
a) daca limita inferioara este cea acceptata (de 2 membri), limita superioara poate
atinge 30-40, uneori 70-80 de oameni;
b) functie de numarul de membri, se face distinctie:
- grupuri mici cu numarul de membrii spre limita inferioara de la 2 la 15-20 oameni;
- grupuri mici cu numarul de membri spre limita superioara de la 20 in sus.

Pagina

Grupuri mici ( 2-20 oameni):

a) membrii grupului pot participa mai usor, daca doresc, la realizarea
sarcinii, in mod egal cu ceilalti;
b) eficienta grupului este determinata in mai mare masura in mod direct
de valoarea fiecarui participant (se stie ca grupul mic produce de mai
multe ori fenomenul de facilitare sociala; in grup cresc performantele
individuale). Prezenta celorlalti faciliteaza producerea de catre indivizi
a comportamentelor, prezenta celorlalti poate inhiba;
c) in astfel de microgrupuri, contributia fiecarui membru la realizarea
sarcinilor este mai usor de observat de catre lider, sef;
d) influenta unui membru asupra celorlalti si asupra grupului in intregime
este mai mare;
e) satisfactia de participare la activitatile de grup este mai mare;
f) fenomenele psihosociale, grupul in intregime, pot fi mai usor
influentate in mod direct de catre lider;
g) in astfel de microgrupuri exista o subiectivitate mai pronuntata in
aprecierea faptelor savarsite de catre un membru al sau;
h) in fenomenele de grup exista o probabilitate sa se implice toti membrii;
i) in grupurile formale, dar si in cele informale, uneori, anumite
fenomene se pot desfasura in regim de autointretinere.
2. Grupuri mici cu peste 20 de oameni):
a) principalul fenomen de aici este aparitia subgrupurilor;
b) aceste subgrupuri tind sa se afle n competiie pentru acces la resurse,
gratificari;
c) deplasarea centrului de la subiectiv la obiectiv in aprecierea unor fapte;
d) posibilitatea participarii in egala masura este mai dificila;
e) capacitatile, competentele, abilitatile membrilor sunt mai numeroase, si
de aici posibilitatea compensarii;
f) posibilitatea observatiei obiective, directe a fiecaruia este mai mica si
atunci apare fenomenul de chiul social;
g) motivatiile oamenilor sunt mai numeroase si mai diversificate si atunci
apare o anumita dificultate in satisfacerea obiectivelor;
h) in aceste grupuri, liderul trebuie sa se sprijine pe anumiti membrii
reprezentativi.
Coeziunea de grup
In masura in care grupul este unit, grupul dispune de unitate. Este o variabila
extrem de importanta, pentru ca afecteaza productivitatea grupului, pozitia fata de alte
grupuri.
Coeziunea variaza in timp.
Coeziunea se realizeaza in jurul anumitor valori (ii uneste ceva).
Pentru grupurile formale, valorile sunt cele institutionale.

Pagina

coeziunea

aderenta la valori
1 coeziune mica, aderenta mica --> comportamente necoordonate;
2 coeziune ridicata, aderenta mica;
3 coeziune redusa, aderenta ridicata;
4 coeziune ridicata, aderenta ridicata comportamente coordonate in directii
functionale.
Tinand cont ca orice colectivitate manifesta tendinta de autoorganizare, daca
liderul nu intervine, acea colectivitate se deplaseaza de la cadranul 1 la 2.
Factorii care duc la cresterea coeziunii de grup:
1. aderenta la scopurile si normele grupului
2. frecventa interactiunilor dintre membrii (nu in mod obligatoriu)
3. experientele de succes traite de grup
4. competitia cu alte grupuri, cand se desfasoara intr-un domeniu acceptat
5. evaluarea de catre lider a eficientei grupului.
Factorii care duc la scaderea coeziunii de grup:
1. lipsa de aderenta la normele grupului
2. experientele repetate de esec
3. tendinta unor membrii de a-i domina pe ceilalti
4. lipsa de coordonare a eforturilor
Consecintele coeziunii de grup:
1. Daca grupul coeziv are si competente ridicate, este mai productiv.
2. Grupul coeziv ofera o protectie psihologica mai mare membrilor sai in situatii de
stres. In grupurile militare, peste 75-80% din militarii care prezinta afectiuni psihice
capatate in lupta, tulburari, provin din grupuri slab coezive, anxietatea ca factor de
afiliere (functia de control social pe care o exercita Biserica).

Pagina

3. Grupurile coezive isi aroga un prestigiu mai mare si, ca atare, tind sa inhibe
plecarea din grup.
4. In grupurile coezive exista o presiune psihologica mai mare asupra membrilor de a
respecta normele de grup. O coeziune prea ridicata nu este indicata, deoarece poate
duce la dezvoltarea unei arogante fata de alte grupuri. Un grup coeziv poate fi putin
penetrabil fata de un nou membru. Coeziunea puternica poate duce si la stagnare,
grupul nu-si mai propune nimic, nu exista concurenta.
5. Falsul consens sau decizia conformista de grup (Groupthink Janis). Un grup
decizional care aduce decizii valide din trecut si care are o coeziune foarte ridicata, in
momentul luarii unei noi decizii, pentru a nu strica aceasta coeziune, grupul adopta
foarte rapid decizia, fara analize critice, pentru a nu perturba coeziunea. Astfel, grupul
devine vulnerabil.
Existenta scopurilor si a activitatilor in grup
In grupurile cu scop productiv, de regula in grupurile institutionalizate
formale, aceste scopuri productive pot conduce mai repede la probleme de competitie
si conflict. Aceste probleme apar si in grupurile educationale, mai mult decat in cele
de divertisment.
Participarea la grupurile cu scop productiv este pentru multi obligatorie, de
unde posibilitatea aderentei la norme, la reglementari.
De asemenea, tipul de activitate are importanta. Sarcina depinde si de fiecare
membru in parte.
Gradul de structurare a sarcinii poate sa influenteze relatiile. Unii lucreaza mai
bine in sarcini structurate, altii in sarcini de tip creativ. Si atunci, compatibilitatea
om-sarcina isi spune cuvantul.
Alte elemente care dau o nota specifica in grup sunt:
- dificultati de ordin psihofiziologic ale sarcinii: munca grea usoara;
- probleme intr-o organizatie unde difera tipul de sarcina si unde oamenii isi pun
problema recompensei;
- gradul de risc: intrinsec si extrinsec al sarcinii.
Climatul psihosocial de microgrup
este fenomenul cel mai important pentru intelegerea dinamicii de microgrup.
Climatul este forma sintetica a trairilor subiective ale membrilor grupului in
contextul vietii grupului. Are un rol reglator pentru viata grupului. Se mai numeste
moral atmosfera de grup.
Intr-o definitie mai extinsa, prin climat se intelege rezultanta actiunii factorilor
interni si externi, obietivi si subiectivi, care au semnificatie pentru grup si care
genereaza o dispozitie psihica relativ generalizata si stabilizata la nivelul membrilor
grupului respectiv.
Climatul de microgrup prezinta o relativa stabilitate si independenta (inertie)
fata de factorii care l-au produs. Actiunea unui factor sau variatia sa mai putin
semnificativa nu atrage dupa sine imediat si neaparat schimbarea climatului. Nu toti
factorii care actioneaza asupra climatului au aceeasi importanta.
Climatul are mai multe dimensiuni.

Pagina

Dimensiunile climatului:
1. Dimensiunea socio-afectiva:
Factorii determinativi (care dau nota de ansamblu) sunt:
a) relatiile de simpatie antipatie din interiorul grupului;
b) numarul si marimea subgrupurilor: cu cat sunt mai multe subgrupuri,
posibilitatea competitiei este mai mare;
c) relatiile afective cu liderul (mai ales daca este formal);
d) coeziunea de grup.
2. Dimensiunea motivationala:
a) atitudinile, motivatiile individului fata de grup, fata de activitatea comunca si
fata de rezultatele obtinute;
b) motivatiile interpersonale;
c) gradul de compatibilitate intre motivatiile membrilor (daca relatiile sunt
compatibile -> motivatie mare);
d) tipul si marimea satisfactiilor, insatisfactiilor.
3. Dimensiunea cognitiva:
a) particularitatile procesului de comunicare interpersonala (daca comunicarea
este onesta -> climat mai bun);
b) gradul de cunoastere interpersonala (daca ne cunoastem bine, nu inseamna ca
vom si colabora mai bine, pentru ca procesul de cunoastere interpersonala
scoate la iveala si defecte);
c) gradul de convergenta si compatibilitate a opiniilor, convingerilor, intereselor;
d) nivelul de elaborare, functionare, receptare a normelor de grup.
4. Dimensiunea instrumentala:
a) relatii functionale (sunt clare, bine definite, ducand la un climat pozitiv; daca
sunt ambigue -> climat negativ);
b) gradul de coparticipare a membrilor la sarcina comuna;
c) stilul de conducere si competenta profesionala a liderului formal;
d) conditii obeitive ale realizarii srcinii si dificultatile acesteia (mediul tensionat
duce la climat negativ. Exemlu: dupa luna a patra de voiaj, creste stresul);
e) colaborarea grupului cu alte grupuri sau, dimpotriva, competitia si conflictul;
f) numarul de membrii in raport cu cerintele sarcinii.
5. Dimensiunea structurala:
a) omogenitatea, eterogenitatea din punct de vedere al pregatirii membrilor (cu
cat sarcina este mai dificila, cu atat omogenitatea trebuie sa fie mai ridicata);
b) omogenitatea, eterogenitatea varstelor;
c) omogenitatea, eterogenitatea genului (barbati femei);
d) marimea grupului.
6. Dimensiunea proiectiva (asupra climatului actioneaza si proiectia viitorului):
a) perspectivele sociale si profesionale ale fiecarui membru si ale grupului ca
intreg (exemplu: desfiintarea facultatii si pregatirea pentru seminar);

Pagina

b) anticiparea rezultatelor ce pot fi obtinute intr-un context problematic (cand

spui: nu vom reusi, afecteaza climatul, moralul. Cand spui: vom reusi, nu
afecteaza climatul);
c) gradul de informare al grupului cu privire la unele situatii ce pot afecta starea
generala;
d) capacitatea de mentinere a coeziunii in situatii dificile.
Rezultatele acestor factori este climatul de grup.
Dimendiunile d emai sus si factorii lor trebuie avute in vedere cand analizam
situatia unui grup si climatul in care se desfasoara activitatea grupului.

DECIZIA DE GRUP
Si aceasta este o problema foarte mult discutata. Este o activitate a grupului
dincolo de sarcina.
S-a stabilit ca grupurile lucreaza mai bine in evaluarea ideilor si sunt mai
eficiente decat fiecare individ luat in parte in rezolvarea problemelor care necesita o
gama mai mare de cunostinte si experiente. Oricum, grupurile produc mai multe
solutii bune.
Alti cercetatori arata ca in unele situatii, cantitatea si calitatea ideilor produse
de indivizi care lucreaza separat sunt superioare celor produse in grup. De ce? Pentru
ca exista:
a) factorii de personalitate: jena, ezitare;
b) conformismul social (experimentul lui Asch din dorinta de a nu fi
repudiati de grup, unii sunt conformisti si adopta pozitia grupului chiar
daca nu sunt de acord cu ea;
c) lipsa unor abilitati de comunicare (am idei, dar nu stiu sa comunic);
d) existenta unor indivizi dominatori, egocentrici (ei pot bloca ideile
bune);
e) statuetele si ierarhia;
f) asumarea riscului (polarizarea grupului Risky Shift). Uneori, grupul
tinde sa ia decizii mai riscante decat ar lua fiecare individ in parte, din
urmatoarele motive:
membrii grupului nu simt aceeasi responsabilitate pentru
decizia de grup si pentru rezultatele sale (responsabilitatea
tuturor este responsabilitatea nimanui);
oamenii inclinati spre risc au mai mare influenta in decizia de
grup decat cei mai prudenti;
asumarea riscului este vazuta in anumite conditii socioculturale ca o calitate, si atunci se manifesta asumarea acestui
risc;
desi decizia este a grupului, responsabilitatea sa fie a liderului.

Pagina

DEZVOLTAREA GRUPULUI

Exista numeroase ratiuni informale pentru formarea grupului:

anumite sarcini pot fi realizate numai prin eforturi combinate
anumite grupuri ofera posibilitati de initiativa si creativitate;
grupul ofera companie, suport, intelegere;
grupul satisface nevoia de apartenenta (piramida Maslow);
grupul ofera protectie;
grupul ofera un ghid pentru comportamente acceptate.Totui din analizele
effectuate de mai muli cercettori s-a concluzionat c microgrupul trece prin
cteva etape:

Boss si Ryterband enumera cateva stadii (etape) care sunt parcurse:

Stadiul 1. dezvoltarea acceptarii mutuale si a calitatii de membru. In acest
stadiu:
- membrii nu au incredere unul in celalalt;
- teama de inadecvare (sa nu calce in strachini);
- oamenii raman defensivi (nu iau initiativa), interactioneaza conformist si prin
ritual (regula care actioneaza: imi place sau nu de X).
Stadiul 2. comunicarea si luarea deciziei:
- membrii au invatat sa se accepte unul pe celalalt;
- incep sa-si exprime sentimentele, de unde si posibilitatea unor conflicte;
- incepe elaborarea normelor de grup (hai sa nu ne mai certam!);
- se dezvolta simpatii sau cel putin un sentiment de precautie fata de ceilalti;
- comunicarile sunt mai multe si mai deschise;
- se dezvolta strategii de rezolvare a problemelor si luare a deciziei.
Stadiul 3. motivarea si productivitatea:
- sunt motivati de apartenenta;
- sunt implicati in activitatea de grup;
- coopereaza;
Stadiul 4. control si organizare:
- sarcinile sunt distribuite de comun acord si in concordanta cu abilitatile
detinute;
- organizarea grupului este flexibila.
Atentie!: Nu orice grup ajunge in stadiul 4. Membrii se pot imprastia fie dupa
stadiul 1, 2 sau 3. Evolutia nu este liniara, ci marcheaza ascendente, descendente,
momente de criza, intervin experiente de succes, esec. Daca sunt prea multe
experiente de esec, in etapa 3, grupul poate sa dispara.
Un alt cercetator, Tuckman, spune ca exista 4+1 etape:
1. Etapa 1 FORMING se formeaza grupul;
2. Etapa 2 STORMING furtuni, conflicte;
3. Etapa 3 NORMING apar normele de grup;
4. Etapa 4 PERFORMING grupul performeaza;

Pagina

5. Etapa 5 ADJOURMING adaptare.

COOPERARE, COMPETITIE SI CONFLICT IN GRUPUL MIC
Fenomenele care vor fi analizate in continuare, respectiv cooperarea,
competitia si conflictul, pot fi intalnite si la nivel interpersonal (intre 2 persoane), caz
in care ele dezvolta interactiuni mutuale, adica presupun conduite simetrice (unul
dezvolta fata de celalalt acelasi tip de conduita).
1. Cooperarea reprezinta coordonarea eforturilor pentru atingerea unui scop
comun, spre un obiectiv care nu poate fi atins in mod individual. Cooperarea prezinta
o serie de caracteristici, care reprezinta si modalitati prin care se ajunge la cooperare:
a) comunicatiile sau comunicarea intergrupuri sau interpersonala deschise, oneste, cu
informatii relevante pentru rezolvarea sarcinii, fiecare iind interesat sa informeze si sa
fie informat cat mai mult (vezi fereastra Johary si atractia interpersonala).
b) perceptia: un grup partener, un individ partener. Partenerii sunt mai receptivi, mai
sensibili la interesele comune, se stimuleaza convergenta catre valorile comune, se
considera ca ceea ce uneste, ceea ce aseamana, este mai important decat ceea ce
separa (vezi: balanta cognitiva).
c) atitudinile fata de partener: creste increderea reciproca si solicitudinea fata de
ceilalti (raspund la nevoile celorlalti).
d) orientarea catre sarcina: partenerii isi folosesc reciproc competentele orientate
catre obeictive. Pot aparea mici conflicte, dar sunt rezolvate din faza incipienta. Creste
puterea de convingere a partenerilor unul fata de altul.
2. Competitia reprezinta rivalitatea reciproca dintre doua sau mai multe
persoane, grupuri, in atingerea unui scop real, indivizibil sau doar perceput ca atare.
Tinta poate fi materiala (acces la resurse), dar si psihologica. Pana la un
anumit punct, competitia este eicienta, stimuleaza resurse, initiative, factori de
progres. In organizatiile unde nu este competitie, este stagnare.
Rezultatele competitiei sunt cu atat mai bune cu cat competitorii sunt apropiati
ca valoare si sarcina e relativ cunoscuta, familiara (nu-l punem pe codasul clasei sa
concureze cu cel mai bun). Nu se promoveaza competitia in faza de invatare (in
invatamant, dar si in alte domenii), pentru ca rezultatul este eroarea.
La un anumit punct, competitia tinde sa sporeasca rezultatele cantitative si sa
le scada pe cele calitative (punctul la care se intampla acest lucru depunde de
organizatie).
Competitia exagerata, inegala, duce la cresterea frustratiei si anxietatii si se
poate transforma usor in conlict. De aceea, se recomanda ca competitia sa alterneze cu
cooperarea si, in anumite situatii, se recomanda o competitie cu sine insusi.
3. Conflictul este o opozitie reciproca sau o agresiune reciproca raportata, de
asemenea la o tinta, indivizibila (materiala sau psihologica), in mod real sau perceput
ca atare.
a) comunicatiile conflictul apare fie in lipsa lor, fie in cazul dezinformarii reciproce;

Pagina

b) perceptia creste sensibilitatea la diferentele interindividuale sau grupale. Mai

mult, exista tendinta catre opozitia completa (noi suntem buni, voi sunteti aia rai,
iar ceilalti spun la fel) si fenomenul se amplifica. Mai mult, in cazul competitiei
extreme, conflictul tinde sa distorsioneze perceptia actiunilor neutre sau conciliatorii
ale celuilalt, ele fiind ca rau-vazute sau manipulative (adica afectul ne intuneca
ratiunea);
c) atitudinile fata de partener (parteneri) suspiciune, ostilitate, creste tendinta de a
exploata nevoile celorlalti (lasa ca vii tu la mana mea!)
d) orientarea catre sarcina in competitia extrema, in conflict se formeaza treptat
convingerea ca solutia poate fi numai una (cea proprie) si trebuie impusa celorlalti.
Mai mult, in grup, in organizatie, fiecare cauta sa-si supradimensioneze puterea,
eventual sa formeze coalitii, fiecare cauta sa-si legitimeze punctul de vedere si sa
minimalizeze puterea si legitimitatea celuilalt (grup sau persoana).
Cresterea conflictului duce la cresterea semnificatiei sale motivationale si la
intensificarea implicarii emotionale. Scopul devine nimicirea adversarului, iar
acceptarea solutiei adversarului este vazuta ca o umilinta.
In aceasta situatie, oamenii se decentreaza de pe sarcina si se orienteaza numai
pe conlfict.
In procesele de influenta sociala se recurge aproape intotdeauna la forta,
constrangere. Nu trebuie, insa, inteles ca orice conflict este neaparat daunator ca
conflict extrem. O competitie moderata, un conflict de idei in luarea unei decizii au
rol pozitiv, pentru ca se diversifica punctele de vedere, se inlatura consecintele
deciziei conformiste.
Surse de conflict:
a) particularitati ale relatiei functionale:
- necoordonarea activitatii intre grupuri sau intre indivizi;
- competitia pentru resurse (buget alocat, resurse materiale, gratificare
psihologica etc) insuficiente;
- subiectivismul in aprecieri, promovari din partea liderului, a educatorului;
b) particularitati ale relatiilor interpersonale (vezi disfunctii ale RI);
c) trasaturi de personalitate:
- persoanele dominatoare, agresive, egoiste, cu stima d sine ridicata,
superdilatata, sunt implicate mai mult in conflicte, le genereaza mai mult;
- lipsa unor abilitati de interactiune;
- in general, relatii interpersonale defectuoas
INFLUENTA SOCIALA

CONCEPT. PROCESE IMPLICATE

Influenta sociala reprezinta procesele prin care convingerile, opiniile,
atitudinile, valorile si, in final, comportamentele unei persoane sunt schimbate sau
controlate prin intermediul comunicarii sociale si al interactiunii, functie de relatiile
sociale existente intre receptor (cel care sufera actiunea) si sursa de influenta.

Pagina

10

Influenta sociala exista si are un rol pozitiv, in sensul ca influenteaza

comportamentul si opiniile unui individ, facandu-le conforme cu modelele dominante
intr-o cultura sau subcultura (pentru ca trebuie sa fim supusi normei sociale). Avem
de-a face cu un fel de egalizare, pana la un punct, a unor comportamente, opinii,
atitudini.
In evaluarea efectelo influentei sociale exista mai multe concepte:
1. Conformitatea este acel tip de egalitate care se realizeaza cand individul
cedeaza presiunilor sociale care il obliga sa fie similar cu ceilalti.
Chelcea propune un alt termen:
2. Conformarea, care este proces de adaptare la o situatie colectiva prin care
individul se pune de acord cu ceilalti, acorda credit (crede) gandirii colective, mai ales
cand nu are repere de a judeca o situatie.
Tot Chelcea spune:
3.Conformismul este acceptarea necritica si de suprafata.
Sabini propune termenii de:
4. Complianta comportamentala ca fiind un conformism numai la nivelul
comportamentului (fac ca ei, dar cred ca mine)
5. Internalizarea (ne schimbam implicit convingerile si opiniile, credem ce
spun ceilali
COMUNICAREA IN GRUPUL MIC

I. CONCEPTUL DE COMUNICARE. MODELUL COMUNICARII

INTERUMANE
Comunicarea umana este schimbul de informatii si semnificatii ce se
realizeaza intre oameni.
Din punct de vedere social, comunicarea are un rol foarte important, avand in
vedere cel putin urmatoarele 3 argumente :
1. pentru unele ocupatii, comunicarea poate reprezenta 60-70-80% din timp;
2. informatia constituie un obiect de competitie, o sursa de conflicte;
3. comunicarea are un efect foarte important asupra vietii de grup: climat
coeziune, norme de grup, dezvoltarea microgrupului (fazele microgrupului),
rezolvarea conflictelor toate presupun comunicare.
Sigur ca exista numeroase forme de comunicare. Astfel, din punct de vedere
al codurilor folosite, exista:
a) comunicare semantica (verbala)
b) comunicare ectosemantica (nonverbala),
aceasta din urma incluzand paralimbajul (informatia suplimentara prin voce, contact
vizual, expresie faciala, gesturi, proximitate).

Pagina

11

Cercetarile anilor 60 arata ca prin comunicarea verbala se transmit 30% din

informatii, restul revenind comunicarii nonverbale. Cercetarile recente arata ca prin
comunicarea verbala se transmit 30-35% din informatiile valide, veridice, restul avand
rolul de autoprezentare, manipularea impresiilor despre propria persoana (mintim mai
mult) etc., pe cand gradul de veridicitate in comunicarea nonverbala creste pana la
70%.
Cu alte cuvinte, prin limbajul nonverbal mintim mai greu.
Studiul comunicarii in grup este deosebit de important si pentru faptul ca
relatiile de simpatie, indiferenta pot duce la perturbarea comunicarii.
Sunt cunoscute tipurile principale de perturbari ale comunicarii:
1. blocajul intreruperea totala a comunicarii intre membrii grupului din cauza
starilor de ostilitate, conflict etc.;
2. filtrajul poate fi facut voluntar sau involuntar. Se transmit si se preiau doar
anumite pocente din ceea ce se comunica. Filtrajul este operat atat de emitator,
cat si de receptor. Emitatorul nu doreste, nu poate sa transmita tot ceea ce
doreste, dupa cum receptorul preia doar o parte din urmatoarele cauze: lipsa de
interes, neintelegerea codului etc.
SCHEMA SIMPLA A BRUIAJULUI
E

7
6
5
4
3
2
1

R
1/3

1/3

1/3

7 ce doreste sa comunice emitatorul

6 ce comunica in mod real (este mai putin)
5 ce aude partenerul
4 ce asculta partenerul
3 ce intelege partenerul

Pagina

12

2 ce accepta partenerul
1 ce retine partenerul
Deci, cam 30% (1/3) ajunge la receptor. Acest filtraj este facut si de emitator,
si de receptor.
3. bruiajul de exemplu : lasa, ma, treci mai departe!;
4. distorsiunea se transmit toate informatiile, dar distorsionate.
-

Care sunt cauzele acestor filtre succesive si bruiaje succesive?

lipsa abilitatilor de comunicare
stari afective
neincredere.

Este evident ca in situatii decizionale, in contextul vietii de grup, lipsa de

comunicare afecteaza. In procesele de perceptie sociala, limbajul are un rol foarte
important prin folosirea conceptelor. Unii autori numesc conceptele mijloace de
supravietuire, in sensul ca o anumita conceptualizare simplifica lumea, o face
controlabila (teoria personalitatii), faciliteaza comunicarea.
Conceptele reduc anxietatea (una este sa afirmam ca cineva este turbulent,
agresiv etc, alta sa afirmam ca e coleric), numai ca problemele apar atunci cand
emitatorul si receptorul acorda semnificatii diferite respectivelor concepte.
De asemenea, o alta explicatie a filtrajelor, bruiajelor, blocajelor si
distorsiunilor rezida in convergenta dintre mesajele verbale si cele nonverbale. Cu cat
gradul de ajustare personala dintre 2 persoane este mai mare, cu atat concordanta
dintre mesajele transmise este mai mare. In cazul unei ajustari interpersonale mai
reduse, pe un canal verbal se pot transmite informatii pozitive, iar pe alt canal
informatii negative, ceea ce sporeste confuzia receptoruli, poate provoca stari de
disonanta etc.
Acest lucru i-a facut pe unii autori sa considere ca un lider, de exemplu,
trebuie sa aiba 2 competente: lingvistica si socio-comunicationala (sa stie sa
comunice).
In ultimul timp s-au extins cercetarile legate de comunicarea spatiala zonele
lui Hall (Valsul ONU):
- intre 15-40 cm zona intima (intra doar cei foarte apropiati, intimi);
- intre 45-125 cm zona personala (prieteni apropiati);
- intre 125-210 cm zona sociala;
- peste 350 cm zona publica (distianta la care trebuie sa stai fata de un sef, o
autoritate).
Incalcarea zonelor de cei neautorizati creaza perturbari ale comunicarii, poate
bloca comunicarea etc.

II. COMUNICAREA IN MICROGRUP

Canalele de comunicare totalitatea cailor de acces la altul. Prin canale de
comunicare se inteleg tipurile de comunicare.

Pagina

13

Reteaua de comunicare ansamblul canalelor de comunicare impreuna cu

mediul in care acestea se desfasoara.
Retelele de comunicare sunt foarte importante pentru ca:
- reactiile individuale, conduita, moralul, satisfactiile, productivitatea muncii
sunt produse de moduld e functionare al retelei de comunicare;
- tipul de retea afecteaza comportamentul participantilor, mai ales in ceea ce
priveste precizia, activitatea globala, satisfactia. La nivelul grupului, tipul de
retea determina sau faciliteaza rolul de lider, dar si organizarea grupului.
Iata cateva tipuri de retele :
Bavelas si Leavit au studiat si au constatat ca intr-un grup pot aparea
urmatoarele tipuri de retele:
1. Cercuri toata lumea comunica cu toata lumea

Acest tip de comunicare are loc in grupuri cu o structura democrata, cu un stil

democrat de conducere. Este posibil ca un cerc sa fie lider. In acest caz, liderul
catalizeaza, coordoneaza, faciliteaza comunicarea tuturor membrilor.
2. Lanturi fie un stil de conducere neimplicat, fie foarte autoritar:

liderul
Liderul autoritar nu da voie sa se comunice decat prin intermediari. Apar
probleme pentru ca intermediarii pot distorsiona infromatiile.

Pagina

14

3. Reteaua in Y:

liderul

4. Reteaua in X:

liderul

Reteaua in Y si reteaua in X sunt grupuri cu relatii ierarhice, sunt aparent

democratice. In realitate, exista un lider si exista marginali, exclusi.
Exista si anumite modalitati matematice pentru a calcula suma vecinilor (cine
cu cine comunica) si care ne spune cine este liderul, cine este marginalizatul, cat de
eficient este grupul.
De asemenea, functie de pozitia liderului, o retea de comunicare poate fi mai
mult sau mai putin flexibila, in sensul ca, daca situatia o cere, se poate trece de la o
retea la alta, mai ales pentru grupurile decizionale este necesar acest lucru.
Daca reteaua este foarte rigida, din motive multiple (autoritarismul liderului,
stari de conflict etc), activitatea de grup si mai ales procesul decizional sufera. De
aceea, exista numeroase procedee de ameliorare a comunicarii in grup.

Pagina

15