Pelinul (Artemisia absinthium) panaceu universal

12 SEPTEMBRIE 2013 BY VELLENX

1 Vote
Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in
poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit
frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand
din anul 1600 inainte de Hristos. Planta sfanta, purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile
grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotul german Sebastian Kneipp
dadea urmatorul sfat:
Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l
presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper.
Unde gasim si cum culegem pelinul
Este o planta inaltuta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori
galbui, iar in varf, face niste bobite (fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa, pelinita
(Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii: cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in
timp ce tulpina pelinitei este brun-rosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, la sfarsitul lui iulie inceputul lui august.
Dupa recoltare planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe, pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri terapeutice, ori se
usuca in strat subtire la umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de valabilitate este de 2 ani.
De altfel, in medicina populara romaneasca, pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat planta magica, de simbol solar, care alunga
spiritele rele, curata fiinta umana de impuritati si ii reda vigoarea si vioiciunea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. In
industrie, planta este folosita la prepararea vinului, a vermutului si a lichiorului de absint. Ca remediu de sanatate, tocmai principiile
amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l contine, de culoare verde-albastra) il fac sa aiba efecte vindecatoare exceptionale.
Dar atentie maxima: in exces, pelinul e toxic, da agitatie, halucinatii, pierderea cunostintei, iar abuzul de bauturi de pelin duce la
tulburari psihice, pierderea memoriei, greata.
Purificarea organismului
Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea
aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele
si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se
ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie
prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune
sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza.
Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem
infestati.
Pelinul este alaturi de urzica un remediu eficient si care nu trebuie sa lipseasca bolnavilor de cancer!
O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna
plina.
Cura se poate prelungi la nevoie pina la 21 de zile.Se face pauza zece zile apoi,se poate repeta.
Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa
obtineti o pulbere fina.
In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile
lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi.
Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent
de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva.
Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o
lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ
40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei
100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit
complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra.
Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand
fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp.

Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata.
Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana
se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de
uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade.
Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.
Amareala pelinului ajuta la slabit
Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele,
lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale.
E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu
conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt
posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona
ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de NoSpa si una de Papaverina.
Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie
alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina miere de albine.
Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.
Boli in care este recomandat pelinul
* Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se
infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de
masa.
* Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun
la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de
1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile.
2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si
se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile.
* Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500
ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de
minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.
Pelinul e planta toxica. Respectati dozele!
* Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute
inainte de masa.
* Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se
dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore.
* Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de
fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in
muschi sau in gat.
* Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina,
amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de
amestec pana se absoarbe toata mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive mierea este contraindicata, pelinul
se amesteca cu ulei nerafinat.
UZ EXTERN
* Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul
strecurat, se stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare.
* Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine
30-40 de minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un tratament specific.
* Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si se aplica pe
rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt
suculente, se strivesc si se aplica fara stoarcerea sucului.
* Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta de stejar si
crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana o aroma deosebit de placuta.
Clopotei aurii

* Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte
prins sau chefir. Amestecul se unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera cu celofan. Se panseaza si se sta
culcat timp de 30-40 de minute, cu picioarele ridicate pe o perna.
* Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea periostului. Pe o
bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute subtiri de pelin, intr-un strat de 5
cm, si se toarna deasupra apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si
se aplica pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de
lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de
minute. Procedura se repeta zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului.
* Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in
apa clocotita, se raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi.
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise
ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid).
De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Tinctura de pelin
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar
de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua,trei saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura
rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate
in putina apa.
Tinctura de pelin se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide.
Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de
zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare dimineata,
dupa trezire.
Tinctura se foloseste si ca o componenta in curele de slabire.
Vinul de pelin
Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil,sau un pumn de frunze de pelin si se lasa sa
macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte de masa, pentru stimularea activitatii
tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei,in durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv..
Siropul de pelin
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de
preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu
miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive,
carminative (reduce balonarea), laxative.
Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se
lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se
foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.
Sucul de pelin
In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin
masina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, printr-un ciorap sintetic sau prin panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se
adauga 150 ml de apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se
pastreze mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala).
Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 34 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se bea timp de 2-3 saptamani.
Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor.
Nu mariti doza recomandata!
* Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se bea cate o lingurita de
suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si cate o lingura, inca 3
saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului.
* Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute
inainte de culcare.
* Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate o lingura de
fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei saptamani.

* Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de
3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani.
Uleiul de pelin
Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se
macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2
picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in dermatologie.
Contraindicatii
Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin,
inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea
sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este
contraindicat femeilor insarcinate.
Pelinul in bucatarie
Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor,
scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin.
Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment
va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de sanatate.
Pelinul in uz casnic
Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu oaspetii nepoftiti din casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite,
capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece acumuleaza in florile sale energia
solara, de aceea trebuie neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam atmosfera si spiritul casei. Cu infuzia
obtinuta din 5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai
de praf, dar si de energiile negative.
* Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie.
Pelinul si bolile de stomac
* Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele
Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la
rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci
simptome ale unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si
chiar la ulcer.
* Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora
sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba
incarcata, halena, lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de dulce si acru, constipatie cronica.
* Cauze
Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si de
odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea
sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un
domeniu care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de
stomac pot fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau
prea sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces,
mese neregulate si abuz de medicamente.
* Masuri gresite simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge la
administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii alcaline, acidul
gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se apeleaza din nou la medicamente si
se creeaza astfel un cerc vicios.
* Tratamente corecte aciditatea gastrica necesita tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte la
deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate si
odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita
diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale
sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor,
branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi,
neplacut la gust, dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare.
Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de musetel.
Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita.

Ceai pentru aciditate gastrica

Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe zi,
se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura cu
inghititura, dupa mesele principale.
Plasturele cu pelin
Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de
aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta
aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.
Digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente nici o alta planta nu se poate compara
cu pelinul, atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Preotul german Sebastien Kneipp spunea despre
pelin ca este cel mai bun purificator si intaritor al sistemului digestiv, fiind eficient chiar si la persoanele foarte in varsta sau care
sufera de afectiuni cronice. Se administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de pelin, diluate
intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul.
Hepatita, ciroza pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert o jumatate de
lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. Cercetari de ultima ora facute in China au aratat ca
pulberea de pelin este eficienta chiar si in cazurile persoanelor care au ficatul grav afectat dupa otraviri sau dupa consumul indelungat
al unor substante toxice, cum ar fi alcoolul.
Indigestie, balonare se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura. Este un tratament care
activeaza puternic secretia de sucuri digestive si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand
aparitia balonarii si a altor tulburari digestive. Este un tratament foarte eficient si contra dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei si
pentru profilaxia litiazei biliare.
Giardia, viermi intestinali cel mai eficient remediu din flora noastra in aceasta categorie de afectiuni este pelinul, care pe langa
faptul ca secreta substante extrem de toxice pentru viermi si alti paraziti intestinali, are si o puternica actiune de activare a
peristaltismului tubului digestiv, ceea ce il face sa actioneze in profunzime. Se administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14
zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi administrat singur sau in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o potenteaza foarte
mult.
Lipsa a poftei de mancare la copii se administreaza sirop de pelin, cate o lingurita, cu 15 minute inaintea meselor principale. Este
recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient, atat pentru
copii, cat si pentru adulti, si in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale. De asemenea, are efecte benefice in tratarea
bronsitei, a astmului si a pneumoniei.
Intoxicatii alimentare, otraviri dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului si
indepartarea cat mai rapida a sechelelor, se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi.
Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism.
Retard mental la copii, incapacitate de concentrare si de memorare in urma cu sase ani am vazut un caz cu adevarat uimitor. O mama
care avea un copil de 14 ani cu probleme grave de memorare si de concentrare l-a tratat vreme de 3 saptamani cu o combinatie de
tinctura de pelin si de chimen in proportii egale. In fiecare zi, ii administra cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi, la orele 8, 12,
16, 22. Dupa trecerea celor 3 saptamani de tratament, performantele intelectuale ale micului pacient s-au ameliorat nesperat de mult:
de unde nu putea fi atent la teme sau la explicatii, nici cateva minute, ajunsese sa poata ramane concentrat si un sfert de ora sau mai
mult; capacitatea de memorare, de asemenea, i s-a imbunatatit considerabil, inclusiv cea de lunga durata. Insa faptul cel mai
neobisnuit a fost ca acest copil, care avea o disfunctie a glandelor lacrimare ce impiedica lacrimarea si producea probleme oculare
grave, a plans ceea ce nu i se intamplase niciodata in viata. Medicii, care considerau practic incurabile toate aceste probleme ale
micului pacient, nu au putut explica altfel aceasta reabilitare spectaculoasa, decat prin actiunea acestor doua plante, care au avut efecte
cu adevarat miraculoase.
Dureri de cap, vomismente, migrene se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori
pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea
sunt asociate si stau la baza migrenelor.
Contra imbolnavirilor la copii se pune o cununa cu frunze de pelin la capul patului in care dorm copiii. In unele sate, exista obiceiul
sa se treaca, in noptile cu luna noua, pruncii printr-un cerc facut din tulpini proaspete de pelin. Se crede ca aceasta planta fereste copiii
de epilepsie, de friguri, de felurite boli de plamani, precum si de posesiunile demonice.
Pentru purificarea locuintei se matura vreme de sapte saptamani, in fiecare sambata dimineata, cu o matura simbolica din frunze de
pelin, fiecare colt al casei. Astfel, se spunea, erau alungate spiritele rele, erau curatate semintele vrajbei si ale certei din casa, lasand

ocupantii sa traiasca in pace si armonie. Frunzele de pelin puse sub perne si prin asternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate,
si mai aveau si o alta utilitate de ordin practic: indepartau insectele, care nu suporta aroma acestei plante.
Precautii la tratamentul intern cu pelin
O anumita substanta din compozitia pelinului da dependenta pacientilor care il folosesc vreme de mai mult de o luna. In plus, atunci
cand este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii
si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua, maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de
pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de sase grame pe zi din aceasta planta.
Contraindicatii ferme
Pelinul este contraindicat femeilor insarcinate sau care alapteaza si bolnavilor foarte slabiti.
pelin