STADIALITATEA COGNITIVA

Teoria lui Jean Piaget asupra dezvoltrii cognitive

Teoria lui Jean Piaget asupra dezvoltrii cognitive mai este cunoscut i
sub denumirea de teoria cognitiv-constructivist. Piaget a revoluionat
studiul asupra formrii conceptelor la vrsta copilriei si a inteligenei.
Realiznd observaii repetate asupra copiilor, inclusiv asupra celor trei copii
ai si, acesta a descoperit erori in rationamentele pe care le fceau. Astfel a
ajuns la concluzia c sistemele logice coerente stau la baza gndirii copiilor.
Conceptele de baz pe care le folosete n teoria sa sunt preluate din biologie i
logic. Funcionarea inteligenei este descris n termeni biologici, precum asimilare,
acomodare, adaptare. Structurile generate de funcionarea inteligenei sunt descrise n
termeni logici, ca structuri logico-matematice, structuri de grup. Adaptarea la mediu se
realizeaz prin dou mecanisme principale care constau n schimburile continue ce se
stabilesc ntre individ i mediul su: asimilarea i acomodarea. Mecanismul intern pe
care se bazeaz dezvoltarea de la un stadiu la altul este cel al asimilrii i acomodrii,
care caracterizeaz omul nc din primele zile de via. Pe plan biologic, aa cum
omul asimileaz substane i le transform, tot aa n plan psihologic obiectele sufer
transformri atunci cnd sunt asimilate. Fenomenul invers asimilrii se numete
acomodare, proces prin care presiunile din mediul extern conduc la modificarea
structurilor sau aciunilor individului. Adaptarea presupune echilibrul ntre asimilare si
acomodare. Forma cea mai nalta de adaptare, dup Jean Piaget, este inteligena.
Structurile cognitive nu sunt date i nici formate o dat pentru totdeauna, dimpotriv,
ele apar i se consolideaz treptat, evolund de la forme relativ simple la forme extrem
de complexe. Caracterul evolutiv al structurilor cognitive este bine ilustrat de concepia
dezvoltrii stadiale a gndirii formulate de Jean Piaget. Trecerea de la stadiul senzoriomotor la cel al gndirii preoperaionale, apoi la stadiul operaiilor concrete i n final la
cel al gndirii formale pune n eviden fr nici un dubiu evoluia permanent a
structurilor cognitive, capacitatea lor de a se restructura i remodela conform
solicitrilor. Jean Piaget a stabilit patru stadii, astfel:
1.Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) presupune o serie de achiziii eseniale pentru
geneza gndirii: schema obiectului permanent, constantele formei, mrimii i culorii,
schema cauzalitii obiective, schema anticipativ a transformrilor spaio-temporale.

Acum apar pentru prima dat germenii reversibilitii(mergnd prin cas copilul este
capabil s revin la locul iniial).
2.Stadiul preoperator (2-7 ani) are drept caracteristic principal dezvoltarea
schemelor i structurilor verbale ale limbajului i mpletirea aciunilor directe asupra
obiectelor cu funcia designativ-cognitiv i reglatoare a cuvntului: unicitatea imaginedenumire i imagine-cuvnt-aciune. Aciunea rmne orientat n sens unic, deoarece
nsi asimilarea centrat pe o configuraie perceptiva are n mod necesar un sens
unic.
3.Stadiul operaiilor concrete (7-11 ani) se caracterizeaz prin apariia i intrarea
n funciune a structurii operatorii propriu-zise, cu proprietile sale specifice:
reversibilitatea, tranzitivitatea, asociativitatea. Operaia cognitiv se aplic cu
precdere asupra obiectelor sau imaginilor lor, caracterizndu-se prin realizarea
raporturilor de identitate, compunere, tranzitivitate, prin conservarea ansamblului, pe
realizarea unor grupri bazate pe decentrri imediate.
4.Stadiul operaiilor formale (11- 14 ani) se caracterizeaz prin comutarea
structurii operatorii pe un suport intern(limbajul intern), pe un sistem coerent de semne
i simboluri, detaate de obiectele i imaginile concrete. Gndirea dovedete
dimensiunea proiectivitii i ipoteticitii, graie creia ea transcende limitele lui aici i
acum sau hic et nunc, purtnd aciunea n sfera abstractului i posibilului.
Procesul educativ incepe odata cu nasterea (sau chiar inainte). n primii ani,
copilul e doar un baiat al educatiei, el inregistreaza pasiv influentele educative
exercitate asupra sa. Educatia are mai mult caracter de dresaj, in care se
formeaza deprinderi elementare cu o pregnanta semnificatie intelectuala, morala,
estetica. Educatia inseamna relatia educator-educat. Treptat, cu cresterea si
dezvoltarea copilului, acesta nu mai suporta pasiv influentele educative si adopta
o pozitie receptiva, devine un partener al educatorului si subiect al educatiei.
In baza psihologiei varstelor, in pedagogie s-a stabilit urmatoarea
periodizare:
-0 - 3 ani: prima copilarie:
0 - 1 an: pruncia;
1 - 3 ani: varsta anteprescolara.
-3 - 6 (7) ani: vasta prescolara;
-6 (7) - 7 (18) ani: varsta scolaritatii:
6 - 10 ani: varsta scolara mica;
11 - 14 ani: preadolescenta;
14 - 18 ani: adolescenta.
-18 - 25 ani spre 35 ani: varsta tineretii;

-35 - 64 ani: etapa adulta:

35 - 45 ani: varsta adulta precoce;
45 - 55 ani: varsta adulta medie;
55 - 64 ani: varsta adulta prelungita.
- dupa 65 ani: varsta a lll-a:
65 - 70 ani: ani de adaptare;
70 - 80 ani: ani de prima batranete;
80 - 90 ani: ani de a ll-a batranete.
Copilul se naste cu un sistem nervos central (S. N. C.) senzitiv si motor bine
dezvoltat, avand posibilitatea de a desfasura diferite miscari. Treptat, copilul trece
de la viata vegetativa la viata de relatie cu lumea inconjuratoare; in primii ani
invata mersul si limbajul prin care se deschide catre mediu si stabileste relatii cu
persoanele din jur. Acum activitatea dominanta o constituie prima incercare de
stapanire a lumii prin mers si vorbire. Acum se fac modeste inceputuri de educatii
intelectuala, morala, estetica; educatia e axata pe educarea unor simturi. Un rol
important iI are atmosfera de familie in primii ani de viata. Afectivitatea
transmisa e vitamina de crestere.
La varsta prescolara" (3 - 6 (7) ani) organismul copilului cunoste o puternica
dezvoltare anatomo-fiziologica; creste in greutate si in inaltime; se inregistreaza
progrese la nivelul S. N. Activitatea predominanta e jocul. Prin joc copilul
solutioneaza contradictia dintre dorinta sa de a cuceri lumea si puterile limitate.
Prin joc, copilul cauta sa cunoasca si sa asimileze activitatea adultilor. Jocul e
cadrul principal pentru educatie intelectuala, morala, estetica. Se dezvolta foarte
mult gandirea si limbajul (vocabularul se imbogateste: 800 -4000 cuvinte).
Interesele de cunoastere ale copilului sporesc. Ele se manifesta prin intrebari
specifice: ce?, de ce?, pentru ce?.
Varsta prescolara e varsta basmelor, a povestilor. Basmul (jocul) reprezinta
mijloace de educatie. Se pun bazele personalitatii morale.
Varsta primei scolaritati (6 (7) - 10 (11) ani):
Copilul are formate deprinderile necesare scolaritatii, dispune de suficiente
capacitati de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul creste in
inaltime si greutate, se dezvolta sistemul sau osos si muscular.S. N. se
desavarseste sub raport functional. Intre cele doua sisteme de semnalizare
predomina acum primul (senzatii, perceptii). Se traieste foarte mult in acest plan
si mai putin in cel reflexiv. Activitatea dominanta este invatatura. Jocul continua
sa ocupe un rol important, dar prin invatatura copilul patrunde in cultura
elementara.Perceptia este foarte vie, dar superficiala si incompleta. Atentia este
labila si involuntara. Memoria este preponderant mecanica, vie, dar instabila.
Gandirea este prompta, dar superficiala, pripita. Pe plan afectiv, copilul prezinta
capacitatea de a avea sentimente vii, dar inca instabile. Vointa este putin tenace,

este supusa impulsurilor, capriciilor.

Preadolescenta (10 (11) - 14 (15) ani) este varsta ingrata.
Copilul cunoaste puternice transformari fizice, sexuale, psihice. Se realizeaza
un echilibru intre cele doua sisteme de semnalizare. Creierul nu creste prea mult,
dar se complica sub raport functional. Activitatea dominanta este invatatura. Prin
aceasta, preadolescentul patrunde in cultura stiintifica, el manifesta o dorinta de a
cuceri lumea prin cunoastere. interesul pentru cunoastere e foarte viu, pentru
domenii foarte variate si sussinut de o gandire mai abstracta, sistematica,
obiectiva. Se dezvolta imaginatia, memoria. Preadolescentul prezinta o
afectivitate bogata, stabila si prezinta o vointa ferma.
Adolescenta (11 (15) - 17 (18) ani)
Pe verticala are loc o crestere mai lenta, iar pe orizontala o crestere mai
rapida. Continua sa se dezvolte S.N., sporeste forta fizica si totodata capacitatea
de a desfasura activitati intelectuale (care incep sa devina predominante). Din
punct de vedere psihic, atentia e voluntara, memoria e verbal-logica, imaginatia e
bogata, gandirea e inchegata (cu caracter abstract, generalizat), vointa este
sustinuta, sentimentele sunt puternice si bogate.Copilul se elibereza de sub tutela
familiei si cauta mediul favorit al manifestarilor sale in afara familiei.Se imagineza
o schimbare de perspective, adolescentul trecand printr-un proces de
interiorizare. El manifesta interes pentru activitatile psihice, isi descopera propriul
eu. Viata personala devine subiectul unor analize minutioase; este varsta
jurnalelor intime. Se dezvolta spiritul autocritic, individul ajunge sa capete
constiinta de sine, el simte ca este o individualitate distincta, o personalitate.Se
manifesta accentuat spiritul de independent si afirmare de sine. Se manifests mai
puternic cu oricand conflictul intre generatii.Adolescentul capata interese si
capacitate de a intelege oamenii si societatea; este apt de a intelege
personalitatea umana in toata plenitudinea ei si de a participa constient la viata
sociala.Se pune acut problema orientarii scolare si profesionale.
Prima tinerete (17 (18) - 24 (25) ani)
Se desavarseste dezvoltarea anatomo-fiziologica si psihica. Se inregistreaza o
sporire considerabila a gandirii, nuantarea acesteia, dezvoltarea capacitatii de
intelegere, a spiritului critic si autocritic, adancirea preocuparilor
spirituale.Idealurile de viata capata un caracter realist. Tanarul isi structureaza
personalitatea intr-o forma durabila, se manifesta capacitatea lui de a se
autoinstrui si de a se autoeduca. El prezinta o anumita responsabilitate ce
constituie proba maturitatii sale.
Stadialitatea psiho-genetica, cognitiva si morala
Piaget distinge pentru dezvoltarea cognitiva urmatoarele stadii si substadii:
- stadiul senzorio-motor (al inteligentei preverbale) 0 - 2 ani:
trecerea de la activitatea reflexa la aparitia intentionalitatii 0 - 8 (9) luni;
trecerea de la intentionalitate la reprezentare 8 (9) luni - 2 ani.

 - stadiul preoperational 2 - 11 (12) ani:

substadiul gandirii simbolice 2 - 4 ani;
substadiul gandirii preoperatorii: al intuitiei simple 4 - 5 (6) ani si eel al intuitiei
articulate 5 (6) - 7 (8) ani;
substadiul operatiilor concrete (al logicii concrete): 7 (8) -11 (12) ani.
- stadiul operatiilor formale:
substadiul operatiilor formale 11 (12) -14 ani;
substadiul structurilor operatorii lormale 14 -16 (17) ani. Stadiul operatiilor
formale continua pana la varsta adulta.
Moralitatea se dezvolta treptat, de-a lungul acestui stadiu. Inainte de 6(7) ani
individul e preocupat doar de aspectele tangibile ale comportamentului, iar dupa
aceasta varsta isi dezvolta capacitatea pentru un comportament bazat pe principii
morale abstracte.
Kohlberg prezinta evolutia judecatii morale cu implicatii in conduita morala si
distinge trei niveluri:
- nivelul premoral 4 -10 ani:
stadiul moralitatii ascultarii (criteriu, pedeapsa si recompensa);
stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv (hedonismul este un
curent de gandire etica; scopul, idealul in viata al omului este pIacerea).
- nivelul moralitatii conventional 10 -13 ani:
stadiul moralitatii bunelor relatii;
stadiul moralitatii legii si ordinii.
- nivelul autonomiei morale (al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor
morale) 13 -16 ani:
stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;
stadiul moralitatii principiilor individuale de conduitei.
Acum individul se orienteaza spre principii morale abstracte si spre o etica
personala.