Capitolul 6

Structura apei
si propriet
a
tile
apei
6.1

Propriet
a
ti generale

Apa de pe p
amnt se aa n principal n oceane si
m
ari (96%). Principal
a rezerv
a de ap
a dulce (4%) este
continut
a n gheturile artice si ghetari. Rennoirea apei
pe p
amnt (ruri, atmosfer
a si apei subterane) prezint
a
un debit de 3; 5 108 m3/an. Apa reprezint
a ntre 7090 % din greutatea celor mai multe biosisteme si constituie o substanta puternic reactiv
a care umple toate
spatiile goale din interiorul organismelor vii (Tabelul
6.1, Tabelul 6.2). Propriet
atile zico-chimice ale apei
sunt diferite de acelea ale componentilor similari, ca
de exemplu H2Te, H2Se, H2S. Aceste propriet
ati sunt
prezentate n Tabelul 6.3

95

96

Tabelul 6.1
Cantitate de ap
a din diverse organisme
Organism Cantitate de ap
a
meduze
95%
om adult 70%
embrion 90%
vrstnic < 60%
Tabelul 6.2
Apa din tesuturi
Tesut

Cantitate ap
a Tesut

nervos 84%
adipos
pl
amn 81%
p
ar
rinichi 80%
dentin
a
inim
a 77%
cat
74%

Cantitate ap
a
30%
4%
9%

Tabelul 6.3
Propriet
ati zice ale compusilor similari apei
Substanta Temperatur
a Temperatur
a
de topire
de erbere
H2S
82 C
60 C
H2Se
65; 73 C
41; 25 C
H2Te
49 C
2; 2 C
H2O
0 C
+100 C
Dac
a se extrapoleaz
a propriet
atile acestor substante
n cazul apei ar rezulta c
a punctul de topire s-ar aa la
100 C si punctul de erbere la 30 C. Astfel apa ar

97

Figura 6.1: Densitatea apei n functie de temperatur

a.

trebui s
a e un gaz n conditii normale. Diferente ntre
valorile prezise si cele reale exist
a si pentru alte m
arimi
precum c
aldura latent
a de evaporare (c
aldura necesar
a
pentru a evapora un kilogram de substanta), c
aldura
specic
a (c
aldura necesar
a pentru a creste temperatura
unit
atii de mas
a cu un grad), coecientul de tensiune
supercial
a.
O alt
a proprietate important
a este anomalia dilat
arii
apei care are o mare importanta n mentinerea vietii.
Aceast
a anomalie este prezentat
a n Fig. 6.1. Apa
are volum maxim la temperatura de 4 C. n plus prin
nghetare volumul apei creste. Din acest motiv, spre deosebire de alte substante, gheata pluteste la suprafata
apei, iar temperatura apei la fundul lacurilor nu scade
sub valoarea de 4 C atunci cnd temperatura atmos-

98

ferei este sub 0 C. Acest lucru este posibil deoarece densitatea apei la 4 C este maxim
a si apa cu aceast
a temperatur
a coboar
a la fund. Pe m
asur
a ce ne apropiem de
suprafata apei temperatura straturilor scade ajungnd
la 0 C la suprafata. Acesta este motivul pentru care
apa ncepe s
a nghete de la suprafata.
C
aldura specic
a a apei este c = 4185 J/kg, o valoare
foarte mare fapt ce face ca apa s
a e important
a n
procesul de termoreglare. Mai mult c
aldura latent
a de
evaporare (c
aldur
a necesar
a pentru evaporarea unit
atii
de mas
a) este foarte mare fapt ce face ca prin eliminarea
unui gram de ap
a s
a e cedat
a n exterior o cantitate
de c
aldur
a egal
a cu 125kJ.
Tensiunea supercial
a a apei este 73 10 3N/m. Dizolvarea de s
aruri n apa determin
a cresterea tensiunii
superciale a acesteia. De exemplu pentru o solutie
de sare (NaCl) de 10% tensiunea supercial
a este 77
10 3N/m, iar dac
a concentratia creste la 25% tensiunea
supercial
a devine 84 10 3N/m. n cazul n care apa
contine substante organice apa are o tensiune supercial
a mai mic
a. Astfel o solutie de acid acetic cu concentratia 20% are tensiunea supercial
a 46 10 3N/m.
6.2

Apa grea

Apa grea a fost descoperit

a de Urey n anul 1932, moment care coincide si cu descoperirea neutronului. Exi-

99

st
a dou
a forma de ap
a grea D2O si DOH unde cu D este
deuteriu. Deuteriu este un izotop stabil al hidrogenului
al c
arui nucleu contine un proton si un neutron. Apa
grea contine cantit
ati mari de D2O. n instalatiile care
produc apa grea se obtine si apa usoar
a care contine o
cantitate mult mai mic
a de deuteriu dect apa obisnuit
a. Proportia de deuteriu fata de hidrogen n apa obisnuit
a este156 ppm (p
arti pe milion). n Tabelul 6.4 sunt
prezentate comparativ parametrii caracteristici pentru
ap
a obisnuit
a si ap
a grea.
Tabelul 6.4
Comparatie ntre propriet
atile apei grele si apei
obisnuite
Parametri
H2O
D2O
18
20
g/cm3
max

g/cm3

ts ( C)
tf ( C)
(N/m)
"r
n
(daP)

0,997075 1,10446
1,00000

1,10597

0
100
0,07275
81,5
1,333207
0,001009

3,802
101,43
0,0673
80,7
1,3283
0,00126

n Tabelul 6.4 este masa molar

a, este densitatea,
a, ts este temperatura de somax este densitatea maxim

100

lidicare, tf este temperatura de erbere, este coecientul de tensiune supercial

a, "r este permitivitatea
relativ
a, n este indicele de refractie iar este coecientul de vscozitate la 20 C:
Exist
a dou
a cauze pentru aceste propriet
ati ale apei:
momentul de dipol al moleculei de ap
a si disponibilitatea acesteia de a crea leg
aturi de hidrogen.
6.3

Structura spa
tial
a a apei
si momentul de
dipol

Atunci cnd doi atomi interactioneaz

a dou
a m
arimi
sunt importante energia de ionizare care reprezint
a energia minim
a necesar
a pentru a ndep
arta un electron neutru si anitatea electronic
a care este energia cstigat
a
cnd un atom neutru accept
a un electron n plus.
Desi capacitatea unei specii atomice de a cstiga sau
pierde electroni este determinat
a de doi factori, energia de ionizare si anitatea electronic
a, o m
arime
adecvat
a pentru a m
asura aceste lucruri este electronegativitatea. Practic electronegativitatea poate
denit
a ca o m
asur
a a atractiei exercitate de un atom
asupra electronilor aati n stratul de valenta, proprii
si proveniti din alti atomi. n aceast
a scar
a a electronegativit
atii, gazele nobile au electronegativitatea egal
a
cu zero n timp ce uorul care prezint
a cea mai mare
atractie pentru electroni, are electronegativitatea egal
a

101

cu 4. n Tabelul 6.5 sut prezentate electronegativit

atile
mai multor atomi.
Tabelul 6.5
Valori ale electronegativit
atii pentru diversi atomi
Atom
Electronegativitate
oxigen
3,5
clor
3
brom
2,8
carbon, iod 2,5
hidrogen
2,1
sodiu
0,9
litiu
1
potasiu
0.8
calciu
0,6
Dac
a diferenta electronegativit
atilor dintre doi atomi
este mare, cnd cei doi atomi sunt adusi n apropiere
unul de altul, cel cu electronegativitate mai mic
a are
tendinta s
a piard
a un electron n favoarea celui cu electronegativitate mai mare.
Din acest motiv se constat
a c
a leg
atura O-H este una
puternic polarizat
a. Electronul este atras puternic de
oxigen care devine nc
arcat negativ, iar hidrogenul se
ncarc
a pozitiv. Acest lucru trebuie nteles n sensul c
a
probabilitatea de a g
asi electronul n apropierea atomului de oxigen este mult mai mare dect abilitatea de a
g
asi electronul n apropierea hidrogenului.

102

Figura 6.2: Moment de dipol si momentul de dipol al apei.

Din acest motiv sarcinile pozitive a celor doi atomi de

hidrogen se resping, astfel c
a unghiul dintre cele dou
a
leg
aturi va mai mare de 90 grade si anume 104 280
(Fig. 6.2). Astfel molecula de ap
a const
a din doi dipoli
care se compun si rezult
a dipolul rezultant. Un dipol
const
a din dou
a sarcini egale dar de semne contrare
aate la distanta l. Unui dipol i se asociaz
a o m
arime
numit
a dipol electric care se deneste ca ind
p~ = q~l
unde ~l este vectorul de pozi
tie al sarcinii pozitive
fata de sarcina negativ
a. Momentul dipolar al apei
este p = 6; 2 10 30 Cm.
Faptul c
a moleculele de ap
a posed
a un moment dipolar, nseamn
a c
a acestea au o tendinta de aliniere ntr-un
cmp electric. Acest fenomen contrabalanseaz
a tendinta de distribuire aleatorie a momentelor de dipol, datorit
a misc
arii de agitatie termic
a. Aceast
a proprietate
este utilizat
a n cuptoarele cu microunde. Aplicnd un
cmp electric oscilant moleculele de ap
a intr
a ntr-o mis-

103

care de oscilatie. Datorit

a fortelor de frecare (vscozitate) energia transferat
a de cmpul electromagnetic
moleculelor de ap
a se transform
a n c
aldur
a.
b) Legatura de hidrogen
Faptul c
a electronii stau n majoritatea timpului n
apropierea atomului de oxigen face ca atomul de hidrogen s
a se comporte ca un proton. n acest caz atomii
de hidrogen determin
a n apropierea lor un cmp electric foarte puternic. Orice alt ion pozitiv monovalent
are sarcina distribuit
a ntr-o regiune mult mai mare n
spatiu si cmpul electric este mult mai mic. Cmpul
electrostatic al protonului poate interactiona cu cap
atul negativ al altor molecule polare.
Astfel hidrogenul dintr-o molecul
a de ap
a va interactiona cu un atom de oxigen dintr-o alt
a molecul
a de
ap
a. Aceste interactii sunt cunoscute ca leg
aturi de
hidrogen. n acest caz distanta dintre atomii de oxigen si hidrogen este de 0,276 nm. Ea este mai mare
dect distanta dintre un atom de hidrogen si oxigen
legati printr-o leg
atur
a covalent
a care este 0,099nm.
Polarizarea leg
aturii H O n molecula de ap
a are
consecinte nu numai pentru comportarea sa electrostatic
a, dar si pentru disponibilitatea moleculei de a realiza leg
aturi de hidrogen. Aceste leg
aturi pot realizate cu alte molecule de ap
a sau alte tipuri de molecule. Structura ghetii necesit
a o oarecare atentie. Asa
cum este ar
atat n Fig. 6.3 gheata prezint
a o structur
a

104

Figura 6.3: Structura tetragonal

a a ghetii.

tetragonal
a n care atomii de oxigen sunt legati prin
intermediul unor leg
aturi de hidrogen cu doi atomi de
hidrogen ai unor molecule vecine. O astfel de structur
a
construit
a n spatiul tridimensional constituie structura
cristalin
a a ghetii. M
asur
atorile termodinamice ca si investigatiile cu ajutorul spectroscopiei n infrarosu indic
a
faptul c
a aceste structuri nu vor distruse n totalitate cnd gheata se topeste. Se formeaz
a asa numiti
clusteri n care moleculele de ap
a sunt legate ca cele
din gheata. Dimensiunea acestor clusteri se micsoreaz
a
odat
a cu cresterea temperaturii. n vecin
atatea punctului de topire n jur de 90 650 de molecule formeaz
a
un cluster n timp ce n apropierea punctului de erbere numai 25 75 molecule sunt conectate n cluster. Acesta este motivul pentru care vscozitatea apei

105

Figura 6.4: Structura tetragonal

a a ghetii.

scade cu cresterea temperaturii. Aceast

a proprietate a
moleculelor de ap
a este inclus
a n modelul propus de
Nemethy si Scheraga (Fig. 6.4).
n clusteri apar structuri netetraedrice, iar cele tetraedrice sunt puternic perturbate de miscarea de agitatie
termic
a. Aceste structuri se aa ntr-o continu
a miscare. O leg
atur
a de hidrogen oscileaz
a cu o frecventa
de 0; 5 1013 Hz. Timpul mediu de viata al unui cluster este de aproximativ 10 10 10 11s. Rezult
a c
a, n
timpul oscilatiilor ecare atom de hidrogen va forma de
100 1000 de ori leg
atura de hidrogen cu acelasi atom
de oxigen nainte de a se conecta cu alt atom de oxigen.
n structurile biologice, structura apei este inuentat
a
de interactiile apei cu ionii si moleculele organice. O
parte din acestea sunt de natur
a electrostatic
a iar altele sunt datorate leg
aturilor de hidrogen.

106

Cmpul electrostatic din jurul unui ion va determina

o orientare mai slab
a sau mai puternic
a a moleculelor
de ap
a deoarece momentul de dipol al acestora tinde s
a
se orienteze paralel cu cmpul electric. mpotriva acestor orient
ari actioneaz
a inuenta celorlalte molecule de
ap
a si miscarea de agitatie termic
a. Asa cum se stie,
intensitatea cmpului electric descreste cu distanta de
la centrul ionului. De aceea trebuie considerate dou
a
regiuni n jurul ionului. n vecin
atatea ionului exist
ao
regiune de hidra
tie primar
a unde se aa un mic
num
ar de molecule de ap
a care sunt puternic orientate
n cmpul electric al ionului. A doua regiune, mai ndep
artat
a de ion, poart
a numele de regiune de hidra
tie
secundar
a. La aceast
a distanta cmpul electric este
prea slab pentru a orienta moleculele de ap
a, dar sucient de puternic pentru a perturba structura normal
a
a apei.
Efectele de hidratie care nu sunt cauzate direct de interactiile electrostatice directe poart
a numele de hidratie
de ordin doi. n acest caz leg
aturile de hidrogen dintre moleculele de ap
a si moleculele organice determin
a
structura stratului de ap
a din vecin
atatea acestora.
Hidratarea de ordin doi joac
a un rol predominant
n formarea conformatiei macromoleculelor. n cursul
acestui proces se modic
a entropia macromoleculei si
mediului opus din jurul acestora.
Se consider
a urm
atorul exemplu: e o macromolecul
a

107

n jurul c
areia moleculele de ap
a se orienteaz
a perpendicular pe aceasta. Din acest motiv entropia unit
atii
de volum a apei de lng
a macromolecule este mai mic
a
dect entropia unit
atii de volum a apei care se aa la
distanta mare de macromolecule. Acest lucru este datorat faptului c
a lng
a macromolecule, moleculele de
ap
a sunt ordonate. Este posibil ca macromolecula s
a
se strng
a ntr-o structur
a elicoidal
a. Din acest motiv
entropia macromoleculelor scade.
ns
a datorit
a acestei structuri suprafata macromoleculei n contact direct cu apa scade, astfel c
a mai putine
molecule de ap
a se orienteaz
a ordonat. Din acest motiv
entropia apei creste. Pentru ca acest proces s
a e posibil
este necesar ca entropia total
a a sistemului (SM + SA)
s
a creasc
a. Procesul este prezentat n Fig.6.5. Conform
principiului al doilea, astfel de procese pot avea loc n
mod spontan.
Trebuie remarcat c
a, volumul molar al apei este dependent de gradul de organizare molecular de ap
a. Cu
ct mai multe molecule de ap
a sunt ordonate, cu att
volumul molar de ap
a este mai mic. Revenind la exemplul anterior volumul sistemului este mai mic n starea
n care molecula este desf
asurat
a deoarece n acest caz
mult mai multe molecule sunt ordonate la suprafata
macromoleculelor. Cresterea presiunii ntr-un sistem
duce la micsorarea volumului acestuia. n cazul c
a sistemul este format dintr-o solutie de macromolecule struc-

108

Figura 6.5: Orientarea moleculelor de ap

a lng
a o macromolecul
a este reprezentat
a sub form
a de bare. n contrast cu sc
aderea entropiei la formarea elicei
(S1M > S2M ) entropia apei creste (S1a < S2a ) . Aceasta duce la cresterea entropiei ntregului sistem (S1T < S2T ).

turate n ap
a, cresterea presiunii duce la destructurarea
macromoleculelor si sistemelor macromoleculare. Prin
destructurare creste suprafata pe care moleculele de ap
a
se pot ordona. Pentru ca acest fenomen s
a aib
a loc
sunt necesare presiuni de 10-100 MPa. n aceste conditii
membranele si alte structuri supramoleculare sunt distruse. n acest context trebuie amintit c
a la adncime
de 10 km de suprafata oceanului, presiunea hidrostatic
a
ajunge la valori de 100 MPa.
6.4

Solubilitatea molecular
a n ap
a

Reteaua leg
aturilor de hidrogen afecteaz
a solubilitatea moleculelor mici n ap
a. Astfel, unele substante

109

Figura 6.6: Reteaua leg

aturilor de hidrogen care ncojoar
a moleculele nepolare.

se amestec
a n mod liber n ap
a (de exemplu peroxidul),
alte substante se dizolv
a usor n ap
a (zah
arul), iar altele
se dizolv
a greu (uleiul)
a) Substantele care se amesteca liber
Ca exemplu se poate da moleculele de peroxid H2O2.
Atomii de hidrogen pot crea leg
aturi de hidrogen cu
atomii de oxigen din moleculele de ap
a. Astfel introducerea de H2O2 perturb
a putin reteaua leg
aturilor de
hidrogen din ap
a.
b) Substantele care dizolva greu n apa
Moleculele de ulei care constau din lanturi de molecule nepolare nu permit moleculelor de hidrogen s
a realizeze leg
aturi de hidrogen. n acest caz, moleculele de
ap
a creaz
a o retea de leg
aturi (Fig. 6.6) care nglobeaz
a
moleculele nepolare.
Din acest motiv, num
arul de leg
aturi de hidrogen

110

Figura 6.7: Solubilitatea unor molecule mici nepolare n ap

a ca functie de temperatur
a. Solubilitatea reprezint
a procentul de solutului n ap
a.

mediu pe molecul
a nu scade foarte mult. Forma retelei
care se formeaz
a n jurul moleculei face ca ordonarea
moleculelor de ap
a s
a creasc
a foarte mult si entropia
sistemului s
a scad
a. Din acest motiv, valoarea energiei
libere F = U
T S creste. Asa cum am discutat,
moleculele de ap
a nu pot forma leg
aturi de hidrogen cu
obiectele nepolare. Moleculele de ap
a pot sacrica anumite leg
aturi de hidrogen cu cresterea corespunz
atoare
a energiei de interactie, sau cu micsorarea entropiei. n
ambele cazuri energia liber
a creste. Modicarea structurii apei prin introducerea unor molecule nepolare este
complex
a si nu se poate realiza un calcul explicit. Nu se
poate explica apriori care situatie mentionat
a mai sus
va aleas
a de ap
a.
n anumite cazuri se poate porni de la faptul c
a unele
molecule mici nepolare devin mai putin solubile n ap
a
atunci cnd temperatura creste (Fig. 6.7).

111

Acest fapt este datorat faptului c

a la temperaturi
mari este mai greu s
a se creeze reteaua moleculelor
nepolare.
M
asur
atori detaliate conrm
a c
a la temperatura camerei termenul entropic este predominat n variatia energiei libere F = U
T S. De exemplu cnd
propanul (C3H8) se dizolv
a n ap
a, variatia energiei libere
total
a pe molecul
a este F = 6; 4kB T . Variatia
T S = 9; 6kB T si U = 3; 2kB T: Distanta mic
a
de actiune a leg
aturilor de hidrogen conduce la concluzia c
a reteaua leg
aturilor de hidrogen va perturbat
a numai n stratul molecular din apropierea moleculelor nepolare. Cresterea energiei libere va proportional
a cu suprafata moleculelor nepolare. De exemplu, solubilitatea lanturilor de hidrocarbon descreste
cu cresterea lungimii lanturilor de hidrocarbon. Considernd cresterea n energia liber
a prin introducerea unei
singure molecule de propan n ap
a si mp
artind aceast
a
crestere prin suprafata aproximativ
a a unei molecule (2
nm2) se g
aseste cresterea energie libere pe unitatea de
suprafata 3kB T =nm2:
c) Dizolvarea moleculelor nepolare mici
Ca si hidrocarburile aceste molecule nu pot forma
leg
aturi de hidrogen cu apa. Totusi aceste molecule
pot interactiona din punct de vedere electrostatic cu
apa rezultnd o micsorare a energiei potentiale electrostatice fapt ce poate compensa pierderea de entropie.

112

Astfel, solubilitatea acestor molecule este situat ntre

tipurile de molecule studiate anterior.
d) Solvatare - hidratare. Solubilitatea se explic
a n
acest caz prin formarea unor leg
aturi slabe dintre moleculele de solvit (substanta dizolvat
a) si solvent. Termenul de hidratare se utilizeaz
a cnd solventul este apa.
n cazul c
a solvitul este format din ioni, interactiile sunt
de tipul ion-dipol. Astfel de ecare ion de solvit se leag
a
o mai multe molecule de ap
a (Tabelul 6.6).
Tabelul 6.6
Num
ar de molecule de ap
a care se leag
a de diversi ioni
Ion Nr. molecule de ap
a
Li+ 13
Na+ 8
K+ 4
NH+
4 4
Ca2+ 10
6.5

Solu
tii

n materia biologic
a exist
a sisteme zice multicomponent constituite din particule de natur
a chimic
a diferit
a. Sistemele multicomponent se stabilesc n urma unor
procese diferite precum: dizolvarea, difuzia, sinterizarea amestecurilor. Ansamblul astfel format se
restructureaz
a n functie de modul n care interactioneaz
a
particulele constituente n noile conditii. Particulele se

113

redistribuie la nivel molecular omogen sau se constituie

n domenii. n primul caz, se obtin solutii iar n cel de-al
doilea caz se formeaz
a amestecuri de faze.
Se numeste solu
tie, o faz
a omogen
a din punct de
vedere chimic, avnd n constitutia sa dou
a sau mai
multe substante chimice diferite numite constituenti.
Procesul prin care o substanta gazoas
a, lichid
a sau solid
a
se disperseaz
a se numeste dizolvare. Substantele participante au roluri diferite. Dizolvantul sau solventul permite dizolvarea iar substanta care se dizolv
a sau
solvitul se disperseaz
a n solvent constituind solutia.
Fenomenul de dizolvare n urma c
aruia substanta se descompune n ioni se numeste disociere. Dac
a n urma
dizolv
arii ntre moleculele sau ionii solvitului si moleculele solventului se stabilesc leg
aturi noi se obtine un
anumit compus chimic. Fenomenul poart
a denumirea
de solvatare iar substanta obtinut
a se numeste solvat. Dac
a se stabilesc leg
aturi ntre particulele solvitului si moleculele de ap
a fenomenul poart
a numele de
hidratare. Trebuie remarcat c
a starea unei particule de
solvat sau hidrat este instabil
a. Leg
aturile respective se
refac si se desfac n continuu.
n anumite conditii se formeaz
a sisteme disperse care
sunt formate din dou
a sau mai multe substante, dintre
care cel putin una este dispersat
a n particule mici sau
agregate moleculare continnd un mare num
ar de molecule. Substanta divizat
a n particule mici se numeste

114

faz
a dispers
a iar substanta care permite dispersia se
numeste faz
a dispersiv
a. Astfel de sisteme sunt mai
degrab
a amestecuri deoarece nu sunt omogene.
n functie de m
arimea agregatelor moleculare, sistemele zice astfel formate au denumiri si propriet
ati
zice distincte. Cnd dimensiunea agregatelor moleculare este de 10 4 10 6 m se obtine o suspensie dac
a sistemul dispers soliduid n care faza solid
a disperseaz
a
este n echilibru sau are o vitez
a de depunere neglijabil
a.
Dac
a amestecul dispers este format din dou
a lichide nemiscibile ntre ele se obtine o emulsie.
Dac
a dimensiunile particulelor sunt 10 7 10 9 m sistemul este o solutie coloidal
a. Solutiile coloidale n aer
se numesc aerosoli (fum, ceata) iar solutiile coloidale
n ap
a se numesc hidrosoli (substante componente ale
organismelor vegetale si animale).
Ca o observatie, trebuie remarcat c
a o solutie reprezint
a o faz
a omogen
a. Prin omogenitate chimic
a se ntelege
faptul c
a proportiile n care sunt continuti componentii
sunt aceleasi n ecare element de volum. Spre deosebire de solutii, amestecul nu este omogen din punct de
vedere chimic. n limbajul comun nu se tine seama ntotdeauna de distinctia precedent
a. Astfel se spune c
a
aerul este un amestec de azot si oxigen desi conform
denitiilor precedente este vorba de o solutie.
Dac
a solutia este format
a din n componenti vom nota

115

cu
1;

2;

(6.1)

3 :::: n

numerele de moli ale acestor componenti si cu num

arul
total de moli din care este alc
atuit
a solutia:
=

+ ::: +

(6.2)

Pentru a caracteriza compozitia unei solutii se vor

utiliza m
arimile intensive:
i

xi =

i = 1; 2::::n

(6.3)

numite e frac
tii molare e concentra
tii molare.
6.5.1

Solu
tii diluate

O solutie, indiferent de starea de agregare, se numeste

diluat
a dac
a num
arul de moli al unuia din componenti
este mult mai mare dect suma numerelor de moli ai
tuturor celorlalti componenti. Componentul acesta se
numeste solvent.
Pentru simplicare se va considera o solutie cu o singur
a substanta dizolvat
a. Notnd cu 0 num
arul de
moli de solvent si cu num
arul de moli ai substantei
dizolvate:
(6.4)
0
Concentratiile molare sunt:
0

x0 =
0

si x =
0

(6.5)

116

Pentru o substanta dizolvat

a potentialul chimic se
scrie ca:
= (0) + RT ln x
(6.6)
unde (0) poate interpretat ca un potential chimic
ntr-o stare de referinta. Pentru solvent potentialul
chimic de referinta este cel al substantei solventului pur.
n cazul solutiilor reale, concentratia x trebuie nlocuit
a cu o nou
a m
arime numit
a activitate a. Activitatea se exprim
a n functie de concentratia molar
a prin
relatia:
a = fx
(6.7)
unde f este coecientul de activitate si reprezint
a
fractia din substanta respectiv
a care contribuie la fenomenele specice solutiei. Atunci relatia care exprim
a
potentialul unui component din solutie se scrie:
=
6.6

(0)

+ RT ln a

(6.8)

Disocierea apei

Un fapt extrem de important este acela al disocierii

apei n ioni de hidrogen si ionul de hidroxil OH . Rata
de disociere a fost g
asit
a ca ind 2; 5 10 5 s 1, ceea
ce nseamn
a c
a n medie o molecul
a disociaz
a odat
a n
11 ore. La un moment dat exist
a 2; 5 1016 ioni de
hidrogen si un num
ar egal de ioni de hidroxil. Num
arul
de molecule de ap
a dintr-un litru este aproximativ de

117

3 1025, astfel c
a ionii de hidrogen sunt sucient de
dep
artati ntre ei. Astfel ntre doi ioni de hidrogen sau
ntre doi ioni de hidroniu exist
a n medie 800 de molecule de ap
a. ntre un ion de hidrogen si unul de hidroxil
exist
a aproximativ 400 de moelcule de ap
a. Aceasta
neseamna c
a ioniii respectivi interactioneaz
a n primul
rnd cu apa si cu o probabilitate foarte mic
a ntre ei.
Din acest motiv ambele tipuri de ioni se pot asocia cu
moleculele neutre de ap
a. Astfel, ionul de H+ se poate
asocia cu molecule de ap
a si formeaz
a ionul de hidronium H3O+.
H2O

H+ + OH

Un ion de H+ st
a asociat cu o molecul
a de apa o picosecund
a nainte de a o p
ar
asi. O molecul
a de ap
a se
va asocia cu ioni de hidrogen la ecare 0; 5 ms. Trebuie
remarcat c
a mobilitatea ionilor de H+ si OH este mult
mai mare dect a ionilor de Na+ si K+ deoarece ultimii
atrag n jurul lor multe molecule de ap
a si deci n timpul misc
arii, acestia trebuie s
a deplaseze acest ntreg
ansamblul format. Disocierea unei molecule implic
a un
consum de energie. n procesele considerate, sursa de
energie este miscarea termic
a. Rata unor astfel de procese creste cu temperatura deaorece creste agitatia termic
a si implicit energia termic
a.
Pornind de denirea constantei de reactie s-a demostrat
c
a parametrul

118

Ke = cH+ cOH

(6.9)

este constant. Valoarea acestui parametru este de 10 14(moli/l)2

la 25 C. Astfel n conditii neutre concentratia ec
arui
ion este 10 7 moli/litru. ntr-o solutie pot si alte
surse de ioni de hidrogen si hidroxil. Astfel dac
a concentratia de H+ se ridic
a la 10 2 moli/litru concentratia
de OH scade la 10 12 moli/litru. Un mod conventional
pentru a nota concentratia ionilor de H+ a fost sugerat
de Soren Sorensen n anul 1909 si utilizeaz
a simbolul
pH:

pH =

lg cH+

(6.10)

Apa pur
a are deci pH= 7: Astfel, pH = 1 corespunde
unei concentrati de 10 1moli/litru n timp ce o concentratie de 10 14 corespunde un pH = 14.
Prezenta unui acid creste concentratia de ioni de hidrogen si micsoreaz
a pH-ul. Invers o baz
a creste valoarea
pH-ului.

Tabel 6.5 Valori ale pH-ului pentru diverse substante

119

Nr.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16

Substanta
Acid baterie
Suc gastric
Suc l
amie
Cola
Suc portocale
Bere
Cafea
Ceai
Urin
a
Lapte
Saliv
a
Snge
Ap
a de mare
Secretie de pancreas
S
apun
Sod
a caustic
a

pH
0,5
1
2,4
2,5
3,5
4,5
5
5,5
6
6,5
6,5-7,4
7,35-7,45
8
8,1
9-10
13,8

n 1922 Nicolaus Bronsted si Thomas Lawry, n mod

independent, au constatat c
a orice compus care poate
pierde un proton este un acid iar orice compus care
poate accepta un proton este o baz
a. Vom considera
n mod asem
an
ator descrierea unui acid. Acidul produs pornind de la baza care accept
a un proton este
acidul conjugat bazei. Un exemplu de pereche acid
baz
a este acidul acetic si baza sa ionul de cetat. Aceast
a
pereche are o proprietate important
a si anume rezist
a

120

schimb
arilor pH-lui din solutie, adic
a actioneaz
a ca o
substanta tampon. pH-ul acidului acetic este 4,8 dar
schimbarea de 2 ori n raportul acidbaza duce numai
la o modicare de 0,5 n pH. O clas
a important
a de substante tampon n sistemele biologice sunt substantele
care contin att grup
ari bazice ct si acide care sunt
numite amfoliti. Ca un prim exemplu de anfoliti putem
da aminoacizii. Valoarea pH-ului substantelor amfolite este puternic inuentat de structura apei nconjur
atoare. Ele sunt capabile s
a lege protoni sau s
a elibereze
protoni n asa fel nct pH-ul solutiei s
a e stabilizat.