Sunteți pe pagina 1din 154
COLECTIA Wai Oe ELIZABETH ‘a Bf evo | oa Rebs Lantoma A me Ww SE. Giles Capitolul 1 CSEEEPD , dati-vd aproape, dragit mei, si tineti lumdndrile aprinse, ici asta seard va voi spune povestea Arlechinului-Fantoma din St. Giles... din Legenda Arlechinului-Fantoma din St. Giles Londra, Anglia Mai 1738 Cadavrul de pe strada era in mod negresit o incununare a intamplarilor zilei, Isabel Beckinhall, baroana Beckinhall, ofta in tacere. Trasura sa se impotmolise in cea mai rea zona a Londrei — strazile mur- dare din St. Giles. $i de ce se afla ea in St. Giles la cAderea intune- ricului? Pentru c4 se oferise de bunavoie s& reprezinte Sindicatul Doamnelor intru Ajutorarea Cdminului pentru Orfani si Copii Abandonati, la inspectia finalA a noii cladii. Ce nesabuintal »Nu te oferi niciodata voluntar. Nici macar atunci cand esti servit din abundenta cu biscuiti calzi gi ceai fierbinte.” Biscuitii cali erau in mod sigur lucratura diavolului sau poate a lui Lady Hero Reading, una din cele doua doamne care patronau ciminul. Lady Hero ii umpluse inca o data ceasca de ceai, privind spre ea cu ochii ei cenusii, plini de inocenta, intreband-o politicos daci ar deranja-o s& se intalneasca cu domnul Winter Makepeace, ur- suzul administrator al céminului, pentru a discuta despre noua cladire. Tar Isabel incuviintase cu voiogie, ca o vaca fard minte, imbuibata cu biscuit. $i pe deasupra, ticilosul nici macar nu veni- se la intalnire! Plieaberh Hoyt ~Muu, mormai Isabel ca pentru sine, exact in clipa in care. usa trasuril se deschise, iar in cadrul acesteia aparu slujnica «i, Pinkney. ~Milady? intreba Pinkney, cu nigte ochi mari albagtri, plint de spaima, Desigur, ochii albastri ai lui Pinkney erau aproape intotdeauna ‘mari gi speriafi. Era una dintre cele mai cautate servitoare din Londra gi exemplul viu al modei momentului, desi nu avea decat douazeci si unu de ani si era cam naiva, ~ Nimic, raspunse Isabel, inghitindu-si onomatopeea bovina. rig dl iat de ce duneaza atat'ca sil indeparteze pe mort din drum? ©, da, milady, spuse Pinkney. Pentru cd nu e mort. Sprance- nele ei drigilage, de un blond intunecat, se arcuira. Bi bine, cel Putin nu inca, Harold, lacheul, se opinteste sil traga din drum gi, 1-0 84 va vind sa credeti, milady, dar e actor de comedic. Fu randul Isabelei sa clipeasca iute din pleoape. ~Harold? =O, nu, milady! Pinkney chicoti pand ce surprinse privirea insistent a Isabele ~Aaa... ~ servitoarea igi drese vocea - omul ne-mort insd e. Adica actor de comedie, vreau sa zic, E costumat in arlechin, cu masca gi cu tot ce trebuie,.. Isabel n-o mai asculta. Deschisese usa si iesise singura din trisura. Afara, ziua cenugie devenea si mai mohorata odata cu li- sarea intunericului. Dinspre vest licdreau faclii i se auzea zarva multimii rive tite care se rostogolea catre ea din directia aceea. Erau foarte aproape. Pe Isabel o trecu un frison gi se grabi inspre locul in care Harold gi celalalt lacheu stateau aplecati deasupra sihuetei in- tinse pe pamant. Probabil ca Pinkney confundase costumatia sat omul, sau masca sau, Dar nu. Isabel trase adanc aer in piept. Nu diduse niciodata ochii cu faimoasa Fantoma din St. Giles, dar nu avea nici cea mai mic {indoiala c& acesta trebuia si fie omul cu pricina, Barbatul intins 8 Fantoma din St. Giles pe jos purta un costum de arlechin cu rogu gi negru. Palaria moa- le, cu boruti, i cézuse de pe cap gi vazu cA parul lui castaniu era strans simplu la spate. La gold ii atarna o sabie scurt’, adapostita {in teaca, iar Linga mana lui lata 24cea o sabie lunga. Partea de sus a chipului ii era acoperita de o masca neagr’, cu un nas ridicol de lung, liséndu-i barbia patrata gi gura mare descoperite. Printre buzele intredeschise i se intrezareau dintii albi si drepti, iar buza de sus era ceva mai mare decét cea de jos. Isabel se ford si-si indrepte atentia catre lacheul ei. ~Traieste? ~Macar inca rasuft, milady. Harold scutura din cap. Dar nu stiu pentru cat timp, Din apropiere se auzi un strigat si zgomot de sticla sparta. ~Aduceti-lin trasura, spuse Isabel. Se apleci si-i ridice palaria. Will, cel de-al doilea lacheu, se incrunta. ~Dar, milady... ~Acurn. $i s& nui uitati sabia, Deja vedea un grup de oameni care dadeau coltul strazii. Lacheii schimbara o privire, iar apoi ridicara Fantoma dintr-o miscare. Harold gemu sub greutate, dar nu crécni. Multimea se strangea la capatul strdaii, iar cineva slobozi un strigat. Razvratifii vazusera trasura. Isabel igi ridica fustele gio lua cu pagi repezi dupa lachei. Harold se opinti, lisind Fantoma sa cada, laolalta cu sabia, in trisurd. Isabel se cafara fia catusi de putina eleganta induntru. Pinkney se holba cu ochii cat cepele la trupul Fantomei, care sta- tea ingrimadit in coltul trasurii, dar pentru moment Isabel il ignord. Arunca palaria deasupra lui, apoi ridica bancheta, scotind doua pistoale din compartimentul secret de dedesubt. Pinkney scoase un scancet de teama. Isabel se intoarse gi le inmana pistoalele lacheilor, care asteptau Langs uga trasuri Nu lisati pe nimeni si se urce pe trasur’. Harold isi inclesta falcile. =Da, milady. Lua pistoalele, ii intinse unul lui Will i urcara in spatele trasu- ni, Isabel inchise usa gi batu in acoperig. —— Elizabeth Hoyt Mana cat de repede poti, John! ‘Trisura se urni, leganandu-se, in clipa in care ceva lovi partea laterala. Milady! striga Pinkney. Taci, o apostrofa Isabel. Pe locul servitoarei se afla un pled de asternut pe genunchi, pecare Isabel il trase peste Fantomd. Se ageza pe locul ei, prinzan- du-se strans de fereastra cand luara curba. Ceva se izbi de trasu- 14, La fereastra aparu deodata o figura care se stramba, lipindu-si limba in mod obscen de sticla. Pinkney tips. Isabel privi tinta spre barbat, cu inima batandu-i nebuneste, dar cu privirea calms cand se uita in ochii lui, Brau injectati gi innebuniti de manie. Trasura se hurduca, iar barbatul aluneci jos. Unul din pistoale se auzi descircindu-se. ~Milady, gopti Pinkney, facandu-se alba la fata, mortul. ~Nu-tocmai-mortul, murmura Isabel, aruncandu- spre mantie. Spera ca oricine s-ar fi uitat inauntru avea si vada o mantie aruncata neglijent intr-un colt, nicidecum Fantoma din St. Giles, ascunsa acolo. Se sprijini, cici trisura se balansa periculos virand lacoltul unei strazi. —Nu-tocmai-mortul, repeta Pinkney supusa. Cine e? ~Fantoma din St. Giles. Ochii lui Pinkney, albastri ca oul de macaleandru, se facu- ri mari. —Cine? Isabel igi fixa servitoarea cu privirea, plina de exasperare. ~Fantoma din St. Giles? Cel mai faimos talhar din Londra? Care umbla in costum de arlechin, fie pridind gi ucigénd, fie sal- vand si aparand oameni, depinde ce povesti crezi? Daca ochii lui Pinkney s-ar f facut nifel mai mari, nu ar mai fi lipsit mult gi i-ar fi iegit din orbite cu totul ~Nu? Isabel flutura o mani catre fereastra, de dincolo de care se auzeau strigate gi tipete, spunand suav: Birbatul pe care mul- timea il vrea mort? Pinkney se holba ingrozita la mantic, ochii 10 Fantoma din St. Giles ~Dar... de ce, milady? Se descarca al doilea pistol, cu un zgomot asurzitor, iar Pink- ney sari din loc, privind ingrozita pe fereastra. Doamne sfinte, nu mai aveau munitie. Isabel se ruga ca lacheii si fie teferi... sisi poata tine piept razvratitilor fara pistoale. Erao femeie de vita nobila, dar nu mai departe de anul trecut, un vicon- te fusese scos cu forta din trasurd, bitut gi jefuit in St. Giles. Isabel trase adanc aer in piept si-si vari mana sub mantie, pana dadu de manerul sabiei Fantomei. O scoase din teaca, in timp ce Pinkney o privea chioras, agezndu-gi lama grea in poala. Chiar daca era ultimul lucru pe care urma si-l faca, putea macar si loveasca pe cineva in cap cu ea, daca avea si fie nevoie. fi vor moartea pentru cA azi-dimineata a taiat streangul in care atarna Mickey O'Connor Cuceritorul. Auzind acestea, chipul lui Pinkney se lumi -O, Mickey Cuceritorul, piratull De el am auzit. Se spune Aeeste chipeg de te bagi-n pacat gi se imbraci mai bine decat re- gele insusi. Bineinteles ca servitoarea doamnei auzise de un pirat ferches. ~Intocmai. Isabel tresari, cici ceva se izbi de fereastra, crapand sticla —Probabil ci |-au urmarit pana aid de la spanzuratoarea din ‘Tyburn, bietul om. —O, Pinkney isi musca buza. Iertati-ma, milady, dar de ce Lam luat cu noi? ~Bi bine, ar fi pacat si lagi omul, oricine ar fi, s& fie sfasi- at de multime, rosti Isabel pe un ton taraginat, nelisand-o pe fata sa ghiceasca teama care-iintetea pulsul. Mai ales daca e vorba de un barbat tanar si chipes. Pinkney privi cu sfiala citre Isabel. ~Dar, milady, daci multimea il vrea, iar el se afla in trasura noastra... ah... Isabel igi aduna toate puterile, raspunzandu-i cu un zmbet increzator. [si inclest mana pe manerul sabiei din poala. ~De aceea nu le vom permite si afle c4 Fantoma este cu noi, nuvi aga? nN Elieabeth Hoye — Pi ratio ney dlipi de cteva ori, ca gi cand ar fi incercat sa priceapa nentul, apoi zambi. Bra o fetigcana tare frumusica. ©, da, milady. Servitoarea se rezema de speteaza trasurii, ca gi cind ar fi fost «At se poate de sigur ca erau in afara pericolului, acum ca totul avea o explicatie. Isabel trase perdelele doar ct sa poat arunca o privire prin fereastra crapata. Ea nu era chiar atat de optimist. Multe dintre strazile din St. Giles erau inguste gi sinuoase ~ motivul pentru care trasura ei inaintase atat de greu mai devreme. Multimea se putea deplasa mult mai iute pe jos decat ei. ins gloata incepea si se destrame. Vizitiul gasise o bucata dreapta de drum gi indemna cali si iala trap. Isabel las perdeaua si cada, oftand din toata inima, ugurata, »Slava Domnului." ‘Trasura se opri brusc. Pinkney scoase un tipat. —Linisteste-te, Isabel ii arunca servitoarei o privire aspri. Ultimul lucru de care avea nevoie era ca Pinkney si fac 0 crizk de isterie, daci era sa fie atacati. Isabel trase cu ochiul pe fereastré, iar apoi va pledul din trasura. Exact la timp. Uga trsurii se deschise, lisand sa se vada chi- pul aspru al unui ofiter de dragoni, in uniforma stacojie. Isabel zambi suav, ~Capitane Trevillion. Sunt foarte incintata si va vad... acum ci am depasit multimea. Expresia de pe chipul capitanului deveni posomorata, dar scruta dintr-o privire interiorul trasurii. Pentru o clip, ochii sai Parurd c4 zabovesc asupra pledului. Isabel nu-gi desprinse ochii de pe chipul lui, continuand 4 arboreze acelasi zambet. in cele din urmi, ofigerul de dragoni se intoarse citre ea. ~Milady, ma bucur si vad c& dumneavoastra gi cei care va {insotesc sunteti teferi si nevatamati. St. Giles nu este un loc in care si zabovesti in vremurile acestea. Da, nu gtiam acest Iucru cand am pornit azi-dimineata. Indatoritoare, Isabel ridica din sprincene intrebator. 12 iute sabia sub ‘Fantoma din St. Giles =L-ati prins pe acel pirat? Buzele subtiri ale cApitanului se stransera intr-o grimasa. ~Este doar o chestiune de timp. fl vom prinde, ca gi pe Fan- toma din St. Giles. Mulfimea fi urmareste pe amandoi. O zi buna, milady. Ea igi inclina capul in semn de incuviinfare, neindréznind 8 respire pana in clipa in care ofiterul inchise uga trasurii gi apuca si-i dea de stire vizitiului 8 0 ia din loc. Pinkney pufni dispretuitor. ~Soldafi. Perucile lor sunt mereu groaznic de demodate. Isabel se relaxa pe pernele trisurii, aruncandwi servitoarei sale un zambet fugar. O jumatate de ora mai tarziu, trisura oprea in fata frumoasei ei case din oras. ~Aduceti-] inauntru, fi porunci ea lui Harold cdnd acesta des- chise usile. Acesta incu ~Da, milady. ~Si... Harold? Isabel cobori din trésura, strangand incd in mana sabia, ~Milady? ~Ati facut o treaba buna. Atat tu, cat gi Will. Isabel inclina capul catre Will. Pe figura mare si comuna a lui Harold inflori un zimbet sfielnic. ~Multumesc, milady. Isabel isi permise si le ofere un mic zambet inainte de a in- tra in resedinfa ei din oras. Edmund, dragul si regretatul ei sot, {i cumpérase Fairmont House cu putin timp inainte de a muri, oferindu-i-o in dar la cea de-a douazeci si opta aniversare. $tia c& titlul si mosiile aveau sa ti revina unui var indepartat gi dorise s8 0 stie la adapost, stapana peste proprietatea ei gi fara batai de cap. Isabel o reamenajase imediat dupa ce se mutase acolo, cu patru ani in urma. Acum, holul de la intrare era lambrisat cu lemn de stejar de un auriu cald. Dugumeaua era acoperita cu parchet gi ici-colo se aflau lucruri care o incintau: o masa elegant de mar- mura roz, cu picioare aurite, un faun surazator din marmuré nea~ gr4, finand in brate un iepure de camp, si o mica oglinda oval 13 t4, obosit. Elizabeth Hoyt ——— cu rama din perle, Pe toate acestea le indragea mai mult pentru forma lor decat pentru valoarea lor. -Multumesc, Butterman, spuse Isabel, punandu-si sabia la subsuoara pentrua-siscoate ménusile si palaria, pe care ile inma- na apoi majordomului. Vreau sa pregatesti un dormitor imediat. Butterman, la fel ca toti ceilalti servitori, era instruit impeca- bil. Nici macar nu dlipi auzind porunca neobignuita sau vazind sabia pe care stapana sa o tinea cu nongalanta. ~Da, milady. Ce spuneti de camera albastra? Perfect. Butterman pocni din degete si 0 servitoare 0 apuca grabita pe scar Isabel se intoarse, privindu-i pe Harold si pe Will, care intrau, incadrand trupul Fantomei. Palaria moale a acestuia fi cadea pe piept. Butterman ridicé din sprancene abia vi tului incongtient, dar se mulfumi sA spun: ~Camera albastra, Harold, te rog. =Da, domnule, gafai Harold. ~Daca nu va deranjeaz4, milady, murmur Butterman, cred cA doamna Butterman v-ar putea fide folos. ~Da, mulfumesc, Butterman. Te rog si o trimiti pe doamna Butterman sus cat mai repede posibil. Isabgl ii urma pe lachei, urcand scarile. Servitoarele incd aranjau asternuturile pe pat in camera albastra cand sosira lacheii cu povara lor, insi in cimin ardea deja focul. Harold ezit8, probabil pentru ca Fantoma era foarte murdari si plina de sange, dar Isabel gesticula catre pat. Fantoma gemu cand lacheii i intinsera corpul pe cuvertura imaculata. Isabel ii rezema sabia in coltul camerei gi se grabi la capata- iul lui. Brau in afara pericolului, dar pulsul nv-i incetinise. [si dadu seama cd era ugor incitata de aceasta neagteptata turnura aevenimentelor. O salvase pe Fantoma din St. Giles. Ceea ce in- cepuse ca o ai obignuita, aproape anosta, se transformase intr-o aventura bizara. Ja vederea barba- 4 ‘Fantoma din St. Giles ~ Ochii Fantomei erau inchisi. Inca purta masca, desi fi statea piezig pe chip. Cu grija, i-o ridica deasupra capului si descoperi cu surprindere c& dedesubtul acesteia se afla o esarfa neagra subtire, ‘care ii acoperea partea de sus a fetei, de la coama nasului bine con- ‘turat panda frunte. in tesatura fuseserd crestate doua gauri pen- tru ochi, alcatuind oa doua masca. Examina masca de arlechin pe care o tinea in mana. Era din piele vopsita in negru. Sprancenele foarte arcuite $i nasul coroiat grotesc ti confereau mastii o cduté- turd riuticioas’, de satir. O agez& pe masa de lang’ pat si igi in- toarse privirea citre Fantoma. Zacea fara vlagi pe pat, Pantalonii pestriti erau patati de singe deasupra cizmelor inalte gi rasfrante. Igi mugca buzele. Pe alocuri sangele parea foarte proaspat. ~Butterman mi-a spus ci avem un rinit, rosti doamna Butter- ‘man, intrand grabita in incapere. Se apropie de pat gi privi tinta la Fantom& o clips, cu mainile in solduri, inainte de a da din cap, hotarata. =Bi bine, nu avem incotro. Va trebui sil dezbracam, milady, casi vedem de unde sangereaza. —O, desigur, spuse Isabel. Intinse mana spre nasturii de la haina Fantomei, in vreme ce doamna Butterman se apuca si-i desfaca pe cei de la iletca. {In spatele ei, Isabel auzi un icnet. =O, milady! ~Cee, Pinkney? Isabel se incrunta, luptandu-se cu un nasture indaratnic. San- gele se uscase pe tesatura, intepenind-o. —Nu se cade si faceti o astfel de treaba. Pinkney parea atat de scandalizata, de parca Isabel i-ar fi propus sa se plimbe goal prin catedrala Westminster. E barbat. ~Te asigur ci nu e prima oara cand vad un barbat gol, spuse Isabel cu blandete, scotandu-i pantalonii Fantomei, Pe sub acestia, lenjeria era imbibata in sange. ,Dumnezeule mare. Puteai si pierzi atta sAnge gi s4 supravietuiesti?” Incepu sii scoata lenjeria. ‘Are nigte vanatai pe umar, pe coaste si cateva 2garieturi, dar nimic din care sa ias& atata singe, raporti doamna Butterman, desfacandu-i vesta gi ridicandu-i camaga pana la subsuori. ‘Elizabeth ‘Hoyt Isabel tsi ridicd privirea o clipa gi incremeni. Muschi de pe pieptul lui erau bine conturati, cu sfarcuri brune ce ieseau in evident pe pielea deschisa la culoare, iar pielea dintre ele era acoperita de par carliontat. Abdomenul era tare gi cu mugchi con- turati, iar ombilicul ii era in intregime ascuns de aceiasi carlionti negti. Isabel clipi. Mai vzuse barbati goi, era adevarat, dar Edmund era trecut de gaizeci de ani cand murise gi, cu sigu- rangi, nu aratase niciodata astfel. Iar cei cétiva amanti discreti pe care fi avusese de la moartea lui Edmund erau nobili- barbati care pretuiau tihna, Nu aveau un trup cu mult mai bine constru- it decat ea, Privirea fi zabovi pe dunga de par de sub ombilicul lui, care disparea sub lenjerie. Exact acolo unde se aflau mainile et. Isabel inghiti in sec gi fi desfacu lenjeria, usor surprinsé de tremurul propriilor degete, tragdnd-o in jos, de-a lungul picioa- relor. Madularul fi iesi la iveala - de o marime considerabili, chiar siadormit. ~Ei bine, spuse doamna Butterman, pare cat se poate de teafar in partea asta. -O, Doamne, da, gafai Pinkney. Isabel privi in jur, iritata. Nu-si daduse seama cd servitoarea se apropiase suficient de mult incat si-1 vada. Trase coltul cuverturii peste galéle Fantomei, vrand sé-l protejeze pe barbatul care zécea fara cunostinga. ~Ajutd-ma sé-i scot cizmele, ca si-i putem dezveli picioarele, ii spuse Isabel doamnei Butterman. Daca nu gisim rana aici, va trebui sa-1 intoarcem. Dar, dupa ce-i trasera pantalonii mai jos, pe coapsa lui dreap- t& musculoasa vazura o taietura lunga gi adanca. De sub fesatu- ra imbibata, izvora singe proaspat, scurgindw-i-se de-a lungul piciorului. -Uite-o, spuse doamna Butterman. ~Putem si trimitem dupa doctor, milady, dar am mana sigur’ cand vine vorba de ac $i ata. Isabel incuviinta. Privi din nou la rani, ugurata cA nu era nici pe departe atat de grav pe cit se temea. 16 Adu lucturile de care ai nevoie, rogu-te, doamna Butter- ‘man, siia-o pe Pinkney cu dumneata sa te ajute. Am sentimentul cA nu ar fi prea incintat daca am chema doctorul. Doamna Butterman se grabi sa iasa, urmata de Pinkney. Isabel agtepta, singuré in incapere - daci n-o punea la socotealA pe Fantoma din St. Giles. De ce fl salvase pe barbatul acesta? Fusese o actiune aproape necugetata ~ sé lagi un om lipsit de apirare prada mulfimii era 0 idee care ti provoca repulsie in ‘mod instinctiv, Dar acum ca se afla in casa ei, igi dadu seama ci ‘omul insusi fi starnea gi mai mult curiozitatea. Ce fel de barbat cera acela care igi risca viata deghizat in arlechin? Era talhar sau ‘mercenar? Sau nu era decat un om fara minte? Isabel il privi, Bra inconstient, dar chiar gi aga avea o prezenta impresionant. trupul acela masiv intins pe patul elegant, Avea sub ochi un bar- bat in floarea varstei, puternic si voinic, aproape gol. Cu totul, mai putin chipul. Mina i se puse in migcare aproape fara sa gindeasca, intin- vindy-se catre masca neagra de matase care inca fi acoperea partea superioara a fetei. Era chipes? Urat? Cu o figura pur si simplu comuna? Mana ei incepu si coboare catre masca. Alui fagni, prinzind-o de incheietura. Deschise ochii, limpezi si caprui, cantarind-o din priviri. Nu face asta. Ziua nu se desfigura conform planului. Winter Makepeace privea tint in ochii albastri si patrun- zatori ai lui Lady Isabel Beckinhall, intrebandu-se cum, mai exact, avea sa iasa la liman din aceasta situafie, fara a-gi da in vileag identitatea -Nu face asta, gopti el din nou. Incheietura ei era calda si delicata, dar simtea forta feminina sub degete, iar mugchii lui erau al naibii de slabiti in clipa aceea. -Foarte bine, murmura ea. De cat timp esti treaz? Nu incerea sé-si desprinda incheietura din stransoarea lui, ~M-am trezit cand mi-ati scos pantalonii. Fusese, negresit, un mod interesant de a-si recapata constiinga, Elizabeth Hoyt — —Inseamna cd nu esti ranit att de ru pe cat credeam noi, ros- ti cuvintele tardgfnat, cu vocea ei rigusita. El gemu gi intoarse capul 4 priveascé incaperea. Un val de great si ameteala il aduse din nou in pragul lesinului. Unde ma aflu? Continua s& vorbeasca pe un ton scézut, abia o goapta. Poate cA astfel n-o si recunoasca. Acasa la mine. igi inclina capul. Nu ma ating de masca, daca nu doresti 8 0 fac. Elo privi, cAntarind situatia, Bra despuiat, intr-o casa straina si rinit. Sortii nu erau de partea lui. Ea ridica o spranceana frumos aranjata. =Daci mi-ai da drumul la incheietura? Bligi retrase mana. ~Imi cer iertare. Ea igi freca incheietura, plecandu-i ochii cu o sfialé preficuta. ~Ti-am salvat viata mai devreme, iar acum esti la mana mea ~ ochii ei alunecara peste trupul lui gol - gi totusi nu cred ca ifi ceri iertare cu adevarat. igi ridica privirea catre ochii lui, inteligenta, plina de umor gi absolut seducatoare. Pericolul plutea in aer. Buzele lui Winter zvacnira. ~Poate ci nu sunt decat un badaran. Badaran, fara ingloiala. Atinse ugor cu degetul bucata de tesitura care fi acoperea pelvisul, iar carnea lui natanga reactiona instinctiv. —Dar si nerecunoscator? latina din cap cu tristete. El ridica din sprancene, Sper ca nu ma invinovatesti, milady, pentru c& ma prezint astfel despuiat. Cu mana pe inima pot marturisi c& aga m-am tre- zit, si nu gtiu pe cine s& dau vina in afara de dumneata. Ba fiicu ochii mari doar pentru o fractiune de secunda, mus- candu-i buza, ca gi cand ar fi incercat si-gi stapaneasca résul. Te asigur c’, 844, curiozitatea mea a fost stamnita doar de dorinta de a afla unde esti ranit, domnule. ~Atunci sunt onorat de curiozitatea dumitale. 18 ‘Fantoma din St. Giles ——— ‘Winter se simfea de parca lumea lui s-ar fi rostogolit de pe un deal, aterizand cu susul in jos. Niciodata nu tachina femeile in felul acesta, iar Lady Beckinhall subliniase cat se poate de clar in timpul intalnitilor lor precedente - cand el nu era decat domnul Makepeace, administratorul Caminului pentru Orfani si Copii ‘Abandonati - cd nu avea o parere prea buns despre el. Poate ci de vind erau masca si intimitatea incdperii retrase. Sau poate ca de vind era lovitura la cap pe care o primise mai devreme. ~Ati descoperit cea ce cautati? Buzele ei, cioase gi delicate, se arcuira intr-un zambet tainic. =O, da, am gisit tot ce mi-as fi putut dori. El trase aer in piept, cu pulsul prea accelerat, capul prea ame- tit, madularul prea rizvratit, ins& in clipa aceea se deschise usa camerei. Numaidecat, Winter inchise ochii. $tiu instinctiv c& era mai bine si nu mai afle altcineva cd era treaz gi constient. Nu-gi putea explica acest impuls in mod rational, dar dat find ca acest gon de instinct fi salvase viata de nenumarate ori in trecut, nu se ‘mai osteni sé-i puna la indoiala impulsul. Cu grija, trase cu ochiul printre gene. Raza lui vizuala era limi- tata, dar cel putin doua femei intrasera in incapere. ~ Cum se simte? intreba una din ele, servitoare dup accent. Nu s-a migcat, rdspunse Lady Beckinhall Nu pomeni ca stétusera de vorba cu doar cateva secunde inainte, remarcd el. Dar stiuse dintotdeauna ca Lady Beckinhall avea o minte agera. —Nuar trebui sé-i scoatem masca? intreba nerabdatoare o alt voce de femeie, mai tanara. ~Crezi cA ar fi infelept? o interoga Lady Beckinhall. Ar putea +hotari ca trebuie s4 ne ucida daca ii aflam identitatea. Winter aproape cd ridica dintr-o spranceana auzind aceasta sugestie scandaloasa. Servitoarea cea tanara lasa sai scape un ti- pat in surdina. Evident, nu remarcase cat de solemna fusese vocea ui Lady Beckinball ~ doamna igi ascundea amuzamentul. Prima servitoare ofta. ~Ticos piciorul jute gi apoi il instalam cat mai comod. Elizabeth Hoyt ——— arin acel moment Winter igi didu seama c& urmatoarele céte- va minute din viata lui aveau sa fie cat se poate de neplicute I durea intregul trup, astfel c4 nu-si diduse prea bine seama anain acea clipa ca in coapsa dreapta simtea un 2vacnet puternic, Se pare ci acolo se afla rana pe care o cautase Lady Beckinhall. Inchise ochii de tot, apoi astepta, inspirand gi expirand rar, lasindu-si greutatea bratelor gia picioarelor sé se afunde in pat. »Socul este cel care face ca durerea si fie greu de indurat’, fi spusese mentorul su cu mult vreme in urma. ,Asteapt-o, pri- meste-o, iar durerea va deveni doar o alta senzatie, suficient de ugor de indepartat:" Se gindi la camin sila planurile necesare pentru a muta doud- zeci $i opt de copii in noua cladire. Degetele ti atinserd rana, stran- gand marginile laolalta si simti o impunsdturd ascutita de agonie si ange proaspat si cald scurgandu-i-se de-a lungul piciorului. Winter era constient de durere, dar o indeparta, lasand-o s4 curga prin el si si-iiasd din trup cu fiecare val, gandindu-se la fiecare copil de la Amin gi la felul in care va reactiona la mutare fiecare dintre ei. Noile dormitoare erau incaperi spatioase, luminate de ferestre largi, protejate de grilaje. Impunsdtura adénca si ascufitd a acului ‘care-i patrundea in carne. Cei mai multi dintre copii vor fi fericiti in noul lor cimin. Joseph Tinbox, de pilda, desi avea deja unspre- zece ani, avea sa fie incdntat sa alerge pe holuri dintr-un capt in altul. Impunsatura, ultimul zvacnet al acului trecéind prin carne vie gi firul care iegi de parteaxealalta prin piele. Dar pentru un copil care fusese adus recent la cimin gi care igi aducea aminte de abandon, precum Henry Putman, mutarea era posibil sa provoace neliniste. Acul se mai infipse o data in carne. Va trebui sa fie cu mare bagare de seama in privinta lui Henry Putman gia altora ca el. Simi o arsurd fn picior, tn timp ce rana ti era spdlata cu un lichid. Doar numeroasele ore de antrenament il ajutau pe Winter sa nu tresara sub valul de durere patrunzatoare. Inspira. Expira. igi lis mintea s4 rataceas- c& atunci cand impunsaturile reincepura Cova mai tarziu, Winter igi dadu seama ci impunsaturile acului incetasera. Atingerea racoroasa a unei maini pe frunte fl facu sa-gi abandoneze cugetiirile, readucdndu-1 la realitate. Stia, fara sa des, chida ochii, c& aceea care il atingea era Lady Beckinhall. 20 ‘Fantoma din St. Giles Nu pare a avea febra, murmurd ea. ‘Avea o voce grava pentru o femeie si ugor guturala. Winter pa- rea ci-i simte respiratia, traversndu-i trupul inca gol si facandu-i pielea si se infioare, dar nu era decat inchipuirea lui. Poate ca lo- vitura la cap era mai grava decat credea. : Am adus nigte apa s&-1 imbiiem, spuse servitoarea mai _ ve pfuirumese doamna Butterman, ins ai facut destule in sea- 1a asta, spuse Lady Beckinhall. Ma voi ocupa chiar eu de asta. Dar, milady! protest cea de-a doua servitoare, mai tanara. ~Intr-adevar, amandoud mi-ati fost de mare ajutor, spuse Lady Beckinhall. Vi rog, lasati apa aici gi luati restul lucrurilor. Se auzi un fosnet, sunetul unui obiect metalic aruncat intr-un lighean de tabla, iar apoi uga se deschise gi se inchise din nou. —Mai esti treaz? intreba Lady Beckinhall. Winter deschise ochii si 0 vizu privindw+l, cu o cirpé umeda in mana. Trupul i se incorda la gandul ca avea sa-i simta mainile pe piele. : Nue nevoie sa faci asta. P Ea stranse din buze gi arunca o privire spre piciorul lui. Rana e inca insangerata. Cred c& aga e mai bine. Asta daca — ochii ei scanteiara provocator ~ nu cumva te temi de durere? Numa tem de durere sau de orice altceva mi-ai putea face, mi- lady. Soapta lui se auzi ca un scragnet. Pai ce poti mai rau. Isabel inspira, vazdnd scantela de sfidare din ochii caprui ai ntomel. Nu ti-e teama de mine gi de ce ti-ag putea face, murmur ea, apropiindu-se de pat. ; Ramasese complet nemigcat in timp ce doamna Butterman ii cususe rana, incat se temuse cA lesinase din nou, insa acum se li- nigtise, cici obrajii lui aproape i recapatasera culoarea naturala. -Nu te temi de mania soldatilor sau de gloata ucigasa. Spu- ne-mi, domnule Fantoma, de ce te temi? {i sustinu privirea, goptind: . De Dumnezeu, presupun. Nu se tem tofi oamenii de Creato- rul lor? 21 ~ Elizabeth Hoyt -Nu toti. Ce ciudat s8 discuti filosofie eu un birbat mascat. $tergea cu grija sangele uscat de pe coapsa lui. Mugchiul cald de sub mana ei se incorda la atingere, ~Unora nu le pasa deloc nici de Dumnezeu, nici de religie. ~Adevarat. Ochii lui intunecati fi urmareau fiecare migcare. Dar majoritatea oamenilor se tem de conditia de muritori - de moartea care fi va lua in cele din urma de pe pamant - si de Dum- nezeu care fi va judeca in viata de apoi. ~$i dumneata? murmurd ea, storcand cérpa gi udand-o din nou. Te temi de moarte? Nu. Afirmatia lui fusese detasatd. Ba ridicé din sprancene, aple- candu-se deasupra ranii pentru a o examina. Era o tdietura in zigzag, dar doamna Butterman o cususe foarte bine. Daca avea si se vindece bine, ramanea o cicatrice lung, dar nu prea lata sau neplicuté la vedere. Ar fi fost mare picat s4 mutileze un specimen Wairbatese atat de aratos. —Nu te cred. Colful gurii i se arcui subit, ca gi cand ar fi fost surprins de propriul amuzament, =De ce nu? De ce ag mingi? Ea ridica din umeri, ~Pentrua brava? Umbli at fata acoperita cu o masca gi imbri- cat intr-un costum pestrit de arlechin. ~Absolut corect, gopti el. Tes la vanatoare pe strazile din St. Giles cu sabiile in teaca. As face un astfel de lucru daca m-ag teme de moarte? ~Poate. Unii dintre cei care se tem de moarte se joaca, luand-o in zeflemea. li mangaie coapsa, apropiindu-se periculos de mult de aster- nuturile care ti acopereau madularul. Nu se migca, dar ea stia ci toat atentia lui era indreptata asupra ei. : —Doar cei nesabuiti iau moartea in zeflemea. ~Adevarat? 22 antoma din St. Giles ‘Vari putin din cérpa sub cearceaful umflat. Se formase ca un cort. {gi indrepta spatele gi didu drumul carpei in ligheanul cu apa, datind-o. Dar zeflemeaua poate fi un joc extrem de amuzant. Se migc&, intinzand cirpa pe partea inferioara a abdomenului ui. Elo apucé de incheietura. Cred c& jocul pe care il faci nu e menit sa ia in zeflemea, ci s&ttachineze. Soapta lui avea un ton aspru. Isabel privi catre coama care se ridica sub faldurile cearceafului. ~Poate c& ai dreptate. [i arunca o privire scanteietoare, cu sprancenele ridicate. E un joc care ffi place? ~Ar conta? Gura lui se arcui cinic, Ea ridica din sprancene. ~Bineinteles. De ce sa tachinezi un barbat indisponibil? =De dragul de ao face? Ea clipi. usor ofensata. Mi ranesti. Igitncorda antebratul si fara vreun sen vizibil de efort o trase mai aproape, pana cind fu obligata s4 se aplece peste trupul lui, corsetul ei aproape atingindw-i pieptul gol. De la distanta aceasta vizu un inel chiblimbariu in jurul irigilor lui intunecati — $i pupi- lele dilatate de durere. Dac te-am ranit, milady, imi pare rau, rosti el cu voce scrag- nita, Dar te rog s& nu ma binuiesti de prostie. Nu sunt o papuga de carpe cu care s& te joci. Ea igi apleca usor cregtetul, dorindu-si ca el si-gi scoaté mas- a, astfel incat sil poata vedea cu adevarat pe acest barbat care-i stimnise interesul aga cum nu o mai facuse nici un altul de mul- ta, multa vreme. Raspundea la flirtul ei cu vorbe de o sincerita~ te deconcertanta. Pur si simplu nu era obignuita cu o asemenea franchete. Toti gentilomii pe care fi cunostea gtiau si vorbeascd in cimilituri elegante, care in cele din urma nu insemnau absolut nimic. Era un om din popor sub masca aceea? Dar nu i se adresa cagicand ‘ar fi fost inferior. 23, Elizabeth Hoyt Nu, vorbirea lui fi era extrem de cunoscuté. Ca si cind ar f fost egalul ei sau mai mult, Inspira gi igi las privirea si alunece de-a lungul trupului sau. —Nu, nu esti cdtugi de putin o papuga de carpe neajutorata, domnule. Te rog s ma ierti. El facu ochii mari, ca gi cdnd ar fi fost surprins gi fi didu bruse drumul. ~Eu sunt cel care ar trebui si-gi ceard iertare. Mi-ai salvat viata... 8 nu crezi ci nu o stiu prea bine. Mulfumese, Ea simti un val de caldura urcindu-ide-a lungul gatului, Doam- ne sfinte, nu mai rogise de cand era fata. Se tachinase cu duci, flirtase cu prinfi, Oare de ce cuvintele simple ale acestui barbat o faceau sa devina subit sfioasa? ~Nu conteaza, spuse ea, cu mult mai puting curtoazie decat avea obiceiul. Aruncd in lighean cérpa murdara. ~Ai pierdut mult sange. Poti s4 te odihnesti aici pan te vom putea muta dimineata. ~Esti prea buna, milady. Ea scutura din cap. ~Am stabilit deja ca nu sunt o femeie cumsecade. El zambi fugar, inchiz’nd ochi ~Cred ca am stabilit tocmai opusul, Esti bunatatea intruchi- pata, Lady Beckinhall. {iprivio clipa, asteptand sa vada daca va mai adauga ceva, dar, in schimb, respirafia lui deveni din ce in ce mai regulata. Fantoma din St. Giles adormise. Lumina cenusiu-trandafirje a zorilor se itea prin fereastra cand Isabel deschise ochii din nou. Pentru un moment nu facu decat s& clipeasca, intrebindu-se confuza de ce 0 durea capul si de ce nu se afla in propriul pat. Apoi privirea ii zbura spre patul de alaturi. : Gol. Ramase feapina, privind la cuvertura. Bra agezata frumos, dar lamijloc se vedea o pata de singe. Macar fusese acolo azi-noapte. 2 Fantoma din St. Giles Controla cu palma, dar fesitura era rece. Plecase cu ceva vreme in urma. Isabel se indrepti catre usa si chema o servitoare. Avea sd puna intrebari, dar stia deja in adancul fiintel ei el plecase gi, in afara de petele de singe, nu lisase nici o urma. Se intoarse, privind melancolica spre patul gol, in timp ce 0 agtepta pe servitoare, si in clipa aceea isi aminti ceva care se i in- vartise sdcaitor prin mintea prea obosita in seara din urma: Lady Beckinhall. fi spusese pe nume, desi nimeni nul rostise in pre- zenta lui. Se prea c& Fantoma din St. Giles o cunogtea. Capitolul 2 SEEBPQ Poate nu va vine sa credeti, dar cindva, Fantoma din ‘St. Giles nu era decét un biet actor-arlechin muritor. Juca alé- turi de o trupa ambulanta siti facea pe copii sa rad, sarind de colo-colo in costurnul sau pestrit ponosit. Avea o sabie de lemn din mai multe bucati, iar atunci cfind o flutura in faa ticd- losului din piesa, aceasta clampanea: clic! clac! $i-ificea pe copii a tipe de incantare... din Legenda Arlechinului-Fantoma din St. Giles, Winter Makepeace, blandul dascal si administratorul Cami- nului pentru Orfani si Copii Abandonati, se ghemui pe gindrilele acoperigului povarnit, in timp ce soarele se ridica deasupra Lon- drei, Statea cu spatele spre marginea acoperigului si a haului de dedesubt. Apucd streasina cu ambele maini inainte de a-gi face vant, lasindu-gi trupul sd cada peste marginea acoperigului. Pen- tru un moment ramase in aer, la trei etaje deasupra caldaramului, atarnand gi finandu-se doar in degete, apoi se lansa prin fereastra podului de dedesubt. Cand ateriza, tresari, nu doar din pricina durerii pe care i-o provoca rana din coapsi, ci si din cauza ugoarei bufnituri care se auzi cand atinse podeaua, 25 Elizabeth Hoyt —_—— De obicei, intra in camera sa fara a face nici cel mai mic 2gomot. Tresari din nou cand se ageza pe pat gi Ipi examina ciorapii de arlechin. Erau murdari, iar pe piciorul drept avea o despicatu- x4 lungi, de la gold pana aproape de genunchi. Capul fi zvacnea fn ritm de toba, in timp ce-si desprindea fesétura murdara de pe rana bandajata. isi vari ciorapii sfasiati in cizmele cu caramb fnalt, punandu-si sabiile, masca si restul costumului laolalta gi impingind toate aceste lucruri ponosite sub pat. Numai pro- vvidenta gtia daca va fi capabil sa repare pagubele - se pricepea sa coasi cat de cat, dar era departe de a fi vreun maestru. Winter oftd. Tare se temea ca va avea nevoie de un nou costum ~ unul pe care de-abia gil putea permite. Intorcindu-se, schiopata in pielea goala panalla ulciorul cu apa de pe lavoar, turnandu-i putin in lighean. Ipi arunca apa rece pe fata, regretand pentru prima data in viaté cA nu avea o oglinda. ‘Avea vanatai pe fata? Zgarieturi care si-] trideze? Trecindu-gi palmele peste obraji, simti cA ii crescuse barba. Mormai si se apleci pentru o clip, cu bratele intinse, reze- mandu-se de micul lavoar saricicios, lisdnd apa si-i siroiasca pe fafa. Suferea. Nu-si amintea cand mancase ultima data, sii se pi- rea c4 bietul cap i se invartea intr-un ritm lent, provocandu-i o senzatie de greafa. Trebuia s se imbrace, trebuia s& para normal pentru ziua ce avea sa inceapa. Trebuia sa le tina lectii unor baie- tapi recalcitranti la scoala, trebuia si-i pregateasca pe copiti de la camin pentru mutarea In noua cladire gi trebuia sa afle daca sora sa mai mica, Silence, era teafara ‘Avea atat de multe de facut. Atat de multi oameni depindeau deel. Sieraatat de obosit. ‘Winter se prabusi pe patul ingust. Mai intai s8 se odihneasca o clips. Inchizand ochii, paru ca simte atingerea unei maini fine gi totugi puternice de femei in mintea lui, rasund in goapta un ras seducator gi régugit... * —Cioe! Cioe! Cioc! Winter se ridica brusc, respirand guierator cand simti durerea provocata de miscarea brusca. Soarele pitrundea pe fereastra, ilu- mindnd toate crpaturile din pereti gi fiecare grinda prafuita din 26 ~ Fantoma din St. Giles — dormitorul sau din pod. Privi printre pleoape. Dimineata trebuia si fie pe sfargite, judecand dupa unghiul soarelui. Dormise mai mult decat trebuia Bataia insistenta de la usa sa reincepu, de data aceastia insotita deo voce feminina. Winter! Esti acolo, frate? Un moment! isi scoase camaga de noapte de sub perna gi o trase rapid pe cl, Nu-gi vedea pantalonii nicaieri gi nu-gi aducea aminte unde-i Tisase ier = Wint Oftand, igi infagurd agternuturile de pe pat in jurul umerilor, casi cand ar fi fost un smochin indian, gi se ridica sa deschida usa dormitorului. Privirea sa intalni o pereche de ochi caprui de culoarea vinului de Xeres, ingustati de teama. -Unde ai fost? ‘Temperance Huntington, baroana Caire, sora sa mai mare, in- tra in camera lui Winter. in spatele ei se itea o fata de treisprezece ‘ani, cu pir negru gi obraji imbujorati. Mary Whitsun era cea mai mare dintre fetele de la cimin, motiv pentru care ei ii reveneau ele mai multe responsabilitati. ‘Temperance dadu din cap catre fata. Mai bine te-ai duce sa le spui celorlalti c& Lam gisit. ~Da, doamna. Mary eziti cateva clipe, doar atat cat si apuce sii spund Jui Winter: =Ma bucur tare mult ca sunteti teafér, domnule! Apoi pleca. ‘Temperance arunc& o privire In incapere, ca si cand s-ar fi agteptat s8 giseascd un bordel in toata regula in vreun colt, apoi se inceunta catre el. =Dumnezeule, Winter, am petrecut jumatate de noapte si in- treaga dimineata cautandu-te! Cand am vazut ieri ca nu te intorci sia izbucnit scandalul in St. Giles, ma temeam de ce era mai rau, jar apoi am primit de veste c4 nu ai ajuns la noul camin, 27 Elizabeth Hoyt ~ ‘Temperance se ageza pe pat. Winter o urma, atent sa pastreze agternuturile peste picioare. Deschise gura... insa era clar c& Tem- perance inc nu terminase. lar apoi Silence a trimis vorba ca s-a cisditorit cu Mickey O'Connor gi ci s-a ascuns pe undeva cu el. A trebuit sé-i trimitem pruncul, pe Mary Darling, cu doi dintre oamenii cei mai infricoga- tori ai lui O'Connor, desi, adauga ea cu ciuda, parea ca tare le mai place de Mary Darling, ca $i micutei de ei. Trase aer in piept, iar Winter profit de ocazie pentru a interveni: ~Inseamnd cd sora noastra e in siguranta? ‘Temperance ridica mainile catre tavan. ~Presupun cd da. Bra plin de soldati in Londra ieri - ca gi as- tazi, de altfel -, care il cauta pe Mickey O'Connor, iti inchipui? Se spune c4 atdirna de streang cand Fantoma din St. Giles a taiat franghia, Bineinfeles ca probabil e o exagerare. Stii cum e cu 2vo- nuurile astea. Winter pastra o expresie impasibila. De fapt, nu era nici 0 exagerare. De-abia ajunsese la timp ca sa ill scape pe O'Connor de streang, dar, desigur, nu putea sa fi spuna acest Iucru lui Temperance. ~Tar afurisitul ala de palat al domnului O'Connor a ars aseari, spuse Temperance pe un ton mai scizut. ~Se spune ca au gisit un cadavru in cenuga inca fierbinte fn aceasta dimineata gi toata lumea presupune ci e trupul lui O'Connor, dar am primit biletul de la Silence dupa incendiu, aga A probabil ca e inca viu, nu-i asa? O, Winter, oare Silence va fiin siguranta cuel? Ce crezi? * La aceasta intrebare putea rispunde fara ezitare. -Da. Winter o privi pe Temperance in ochi, astfel incat ea s& se convinga de siguranta lui. Chiar daci Mickey O'Connor era un pirat foarte periculos si cel mai faimos barbat din Londra in mo- mentul acela ~ si chiar daca Winter nu-I prea placea -, era sigur de un lucru: =O iubeste pe Silence, iar Silence il iubeste gi ea. I-am privit chipul in clipa in care ne-a incredintat-o pe Silence, cand stia 28 ‘Fantoma din St. Giles cA el nu o mai putea proteja. O'Connor tine la ea din tot sufletul. Indiferent ce s-ar intampla, 0 si-i poarte de grija, chiar gi cu pre- tul-viet ~Dumnezeule! Sper c aga va fi. ‘Temperance igi inchise ochii pentru un moment, ceea ce fac ca postura ei rigida sa dispara, in timp ce se sprijini de pernele lui, Nu avea decat doudzeci gi noua de ani, era doar cu trei ani mai mare decat el, insa Winter fu uimit si-si dea seama ca in ju- rul ochilor ei apirusera cateva riduri fine. Oare fusesera mereu acolo, $i el nu observase, sau erau noi, cauzate de agitatia ultime- Jor saptamani? Jn timp ce o privea, Temperance deschise ochii, la fel de vii cantotdeauna. inci nu mi-ai rispuns la intrebare. Unde-ai fost de ieri dupi-amiaza? ~Am fost prins in rizmerita. Winter tresari gi se ageza ostageste pe patul ingust, umar la umar cu sora sa. ~Mi-e team c deja intarziasem la intalnirea cu Lady Beckin- hall. Ma grabeam s ajung acolo, cand multimea m-a impresurat. Era ca gi cid ag fi fost prins intr-o cireada de vaci manate la pia~ {8, cred, doar ci oamenii erau mai zgomotosi, mai respingatori si ‘mult mai rai decat orice cireada de bovine. 0, Winter! spuse ea, agezandu-si mana pe bratul lui. Ce s-a intamplat? El ridica din umeri, -M-am migcat prea incet. Am cAzut si m-au lovit, si m-am r8- nit la picior. Arita cu mana c&tre piciorul drept. Nu e rupt, adaugi el grabit cand auzi exclamand, dar m-a Incetinit. Am sfargit prin a mA ascunde intr-o tavern, astep- tind ca raaveatitii 98 se mai linigteascd. Cred ci am ajuns foarte trziu aseara. ‘Temperance se incrunta. ~Nimeni nu te-a vazut intrand in casa. ~—Dupa cum spuneam, am ajuns foarte tarziu. Elizabeth Hoyt — Bra ciudat cat de ugor fi venea si mint, chiar gi pe cei mai apropiai. Era un defect pe care va trebui si il examineze mai tarziu, pentru ci nu vorbea de bine despre caracterul su. Privi catre fereastra. lar acum, dimineata e deja pe sfargite, cred, si trebuie si ma ingrijesc de indatoririle mele. =Prostiil se incrunta Temperance. Bsti ranit! Nu se darama casa daca ramai o zi la pat. —Poate c4 ai dreptate, incepu el, iar apoi tresari cand sora lui se inclina ca si-i studieze chipul. Care-i problema? =Nu ma contrazici, murmuri ea, probabil cd esti ranit bine. El deschise gura pentru a o contrazice, dar din nefericire, in clipa aceea ea ii atinse piciorul, facand ca protestul lui sa se trans- forme intr-o grimasa de durere. Winter! Temperance privi finta la piciorul acoperit de a5- ternuturile de pe pat, ca gi cand ar fi putut vedea prin material. Cat de rau te-ai ranit la picior, mai exact? —Nu-i decat 0 vanataie, Nimic ingrijorator. Ba igi ingusta ochii, punandui in mod clar la indoiala afirmatia. ~Dar s-ar putea sé-fi urmez sfatul si s& raman in pat astazi, adauga el grabit ca si o linigteasca. intr-adevar, nu era sigur c& putea s& stea in picioare macar vreun pic. ~Bun, raspunse ea, ridicandu-se usor de pe pat. O sa trimit una dintre servitoare cu niste supa. $iar trebui sa chem un doctor si te vada. -Nue nevoie, spuse el putin prea apasat. Doctorul gi-ar fi dat imediat seama cA rana lui fusese provocat de un cutit. In plus, servitoarea lui Lady Beckinhall o cususe deja. Nu, nu e nevoie, repeti el cu o voce mai linigtité. Nu vreau decat s& dorm putin. ~Hmm... Temperance nu parea deloc convinsa de protestul lui. Daca nu ag pleca in aceasta dup’-amiaza, ag ramane sa ma asigur cate vede un doctor. Unde mergi? intrcba el, sperind si schimbe subiectul conversatici. 30 Fantoma din St. Giles ~Iao petrecere la fara, la care Caire insist sa particip. Figura lui Temperance se posomori. Vor fi tot soiul de aristocrati acolo, resupun, si ma vor privi cu totii de sus. El zambi - nu se putea abtine auzindu-i descrierea, dar cuvin- tele lui furd mai blande cand ii raspunse: ~Ma indoiese c4 te va privi cineva de sus, cu tot sangele lor albastru. Caire nu le va permite, daca vor indrézni. Ea zambi din coltul gurii. ~ Aga va face, nu-i aga? lar Winter fu bucuros nu pentru intaia oar pentru ci sora sa mai mare gisise un barbat care o adora de-a dreptul, chiar daca elera de vita nobila. | Simti o impunsitura de durere. Att Temperance, cit $i Silence, cele mai apropiate doua fiinte pe care le avea pe lumea asta, erau casitorite acum. Aveau soti si probabil ca in curand ur- ‘maui 8 aiba copii. O sa ramana mereu surorile lui, dar, totodata, avean sk fie departe de el. Brawn gind care singur. Dar nut lisa sa i se vada pe chip. =O sa te descurci fi spuse el lui Temperance cu blandete. Esti inteligenta gi plind de demnitate, calitati pe care banuiesc ci pufini dintre acei aristocrafile detin. Fa oft deschizand uga. ar putea si ai dreptate, dar nu sunt in intregime sigura 4 inteligenta gi demnitatea sunt pretuite vreun pic in cercurile aristocratice Milady? De dupa canatul usii, aparu Mary Whitsun. ~Domnul Caire spune ca vi agteapt in trisura. Malyumesc, Mary. ‘Temperance atinse obrazul fetei cu un deget, mentinandu-si expresia posomorata. Imi pare rau ca trebuie sa plec din nou atat de curand. N-am + petrecut prea multa vreme impreund in ultimul timp, nu-i aga? Pentru o clip’, Mary sovai. Pana sa se cisitoreasca, Tem- perance locuise la cAmin gi se apropiase cu precadere de Mary Whitsun. ficea si se simth 31 Elizabeth Hoyt — -Nu, milady, spuse fata, dar 0 s vA intoarceti curind, nui aga? ‘Temperance igi mugea buza. Nu mai curand de o luna, mi-e team. Trebuie sé iau parte la © petrecere mai indelungata. Mary incuviinta din cap, resemnata. ~Banuiesc c4 aveti de facut multe lucruri, acum c& suntefi 0 doamna si nu mai sunteti ca noi. ‘Temperance se infiora auzind cuvintele fetei, iar Winter sim- figiel un fior rece. Mary avea dreptate. Lumea aristocratica era diferita de lumea obignuita, in care el si Mary traiau. Nu erao idee prea bund sa le amesteci, lucru pe care ar face mai bine s4 il find minte cand se va intalni data viitoare cu Lady Beckinhall. Actuala moda a amenajirilor interioare era caracterizata prin opulent, reflect Isabel cateva zile mai tarziu, dar chiar si ti- nnd cont de standardele moderne, casa din Londra a contelui de Brightmore era atat de exagerata, incat se apropia de ridicol. Pe- refii salonului principal erau marginiti de coloane de marmura trandafirie, impopotonate cu decoratiuni corintice poleite. lar decoratiunile nu erau singurul lucru care era poleit. Peretii, orma- mentele, mobila, pana gi fiica contelui, Lady Penelope Chadwicke, stralucea de atata aur. Personal, Isabel era de pirere ci firul aurit ~ care era prezent din abundenta in broderia de pe fusta gi corsajul lui Lady Penelope - era cat se poate de absurd la un ceai de dupa-amiaza, dar apoi se gdndi ca de fapt era logic. Ce altceva ar fi putut sa poarte fiica lui Midas in afard de aur? ~Domnul Makepeace o fi inteligent, spunea Lady Penelope, cu © voce suficient de joas4 incat sa strecoare indoiala cu privire la calitatile administratorului in cuvintele sale, dar nu este potri- vit pentru a conduce un cimin destinat copiilor si pruncilor de uunul singur. Cred ca suntem cu totii de acord cu privire la acest aspect, macar. Isabel musca dintr-un biscuit, ridicind mental dintr-o spran- ceana. Sindicatul Doamnelor intru Ajutorarea Céminului pen- tru Orfani si Copii Abandonati organizase o sedinta de urgenta cu membrele care se aflau in clipa aceea in oras: ea insigi, Lady 32 Fantoma din St. Giles Phoebe Batten, Lady Margaret Reading, Lady Penelope i inso- titoarea lui Lady Penelope, domnigoara Artemis Greaves, care, presupunea Isabel, trebuia sa fie considerata drept membra ono- rificda sindicatului, pur si simplu pentru cd 0 insotea intotdeauna pe Lady Penelope. Lipseau Temperance Huntington, noua Lady Caire, soacra acesteia, Lady Amelia Caire, si Lady Hero, care erat toate plecate din orag. Judecand dupa expresiile celorlalte membre ale sindicatului, ideea lui Lady Penelope cu privire la domnul Makepeace nu era unanima, dar avand in vedere ci Lady Penelope, pe lang’ faptul cA era o frumusete bine-cunoscut - cu ochi de panseluta mov, par negru ca pana corbului si aga mai departe -, era totodata 0 mostenitoare legendara, nu multe doamne aveau curajul si-gi asume riscul de a o supara. Sau poate ca Isabel subapreciase curajul doamnelor prezente. ~Hmm, isi drese Lady Margaret vocea cu delicatete, dar cat se poate de ferm. © doamna cu par castaniu-inchis, carliontat, yi cu 0 Ggura placuta, era una dintre cele mai tinere membre ~ fiind mai mare decat Lady Phoebe, care, practic, era inca la gcoald, desi parea a avea o personalitate puternica. -Cred ca domnul Makepeace se descurca foarte bine pe cont propriu. ~Pfuil Lady Penelope nu pufni, dar fu periculos de aproape. Ochii et de panselutd mov se maira atat de mult, nevenindwi sa creada ce auzea, incit aproape ca fi iegira din orbite. Expresie care nui vonea tocmai bine. Sper ci nu credeti intr-adevar c& omul acesta poate repre- venta ciminul la toate evenimentele sociale pe care va trebui s& le frecventeze? Lady Margaret parea la ananghie. bine... ~Datorita sindicatului, cAminul are un nou statut social. Tar el va fi invitat la tot felul de reuniuni in inalta societate - reuniuni in timpul carora comportamentul séu se va reflecta asupra noastrd, patroanele sale, Vor fi ceaiuri, baluri, ba chiar gi serate muzicalel 33 liabeeh Hoye Lady Penelope fluturg din mana dramatic, aproape retezind nasul domnisoarei Greaves, care sttea alaturi de ea. Domnigoara Greaves, 0 tanara uraticd, care abia deschidea gura, tresari, Isabel banuia in sinea ei cd aceasta afipise in timp ce tinea in poala micul Aine caraghios al lui Penelope. —Nu, continua Lady Penelope, omul acesta este imposibil de sténgaci. Cu doar trei zile in urma nu s-a prezentat la intalnirea stabilita cu Lady Beckinhall Ja noul orfelinat gi nici macar nua trimis un bilet de scuze, daca va puteti imagina aga ceval Isabel inghiti in sec, amuzata de teatralitatea femeii, ~Ca sa fim cat se poate de corecte, a fost o rizmerifé in St. Giles la momentul acela. Tar ea fusese ocupata cu salvarea acelui barbat mascat miste- rios, a cdrui silueta atletica ti bantuia visele noaptea. Isabel sorbi grabita din ceai. ~Sa nu anunti o doamna este culmea lipsei de politete, indife- rent cia existat sau nu o razmerita. Isabel stranse din umeri si mai lua un biscuit. in sinea ei, con- sidera ca rascoala era o scuza suficienta - domnul Makepeace fi trimisese scuzele sale a doua zi, dar n-avea nici un interes sa 0 contrazica pe Lady Penelope. Chiar dacd domnul Makepeace era un administrator perfect, trebuia sa fie de acord ca in inalta societate ar fi fost un dezastru. ~$i, avand in vedere cé urmeaz marea deschidere a noului ‘cdmin, avem nevoie de un administrator mult mai rafinat, spuse Lady Penelope. ~Cineva care poate s8 converseze cu o doamna fird si o insul- te, Cineva care poate si stea alturi de duci gi conti. Cineva care nu este fiul unui berar. Buzele i se arcuira cand rosti ultimele doua cuvinte, ca gi cand berarul s-ar fi situat foarte aproape de un codos. »Probabil ca Fantoma din St. Giles s-ar simti in largul sau in- tro conversatie cu duci gi conti, indiferent care ar fi statutul sau social sub masca aceea.“ Isabel indeparta gandul pentru a se con- centra asupra conversatiei. ~Temperance Huntington este sora domnului Makepeace $i, urmare, e gi ea odrasla unui berar. Pr Fantoma din St. Giles —Da, se cutremura Lady Penelope, dar cel putin ea a facut un mariaj bun. Lady Margaret se incrunta. ~Ei bine, daca domnul Makepeace nu poate sa isi depageascd conditia primita prin nastere, nu vid cum putem s&-i liam cami- nul. A fost fondat de tatdl sau, acelasi berar despre care vorbim. —Acum este administratorul unui cimin mare, bine finantat, un orfelinat de care sunt legate toate numele noastre. fn dowd saptamani, va fi obligat s4 participe la marele bal al ducesei de Arlington. Va inchipuiti ce se va intampla prima data cand ducesa de Arlington il va intreba pe domnul Makepeace despre copii din caminul siu? Lady Penelope igi incrunta sprancenele. Probabil c& ova scuipa. ~Eibine, si nu spunem ca o va scuipa, protest Isabel. ,Poate cAi-arlua capul.. Din pacate, Lady Penelope avea dreptate. Pentru cé toate ofe- a bani ciminului, domnul Makepeace, in calitate de admi nistratar al acestuia, avea si devin acum a figura importanta in societatea londoneza. Trebuia sa fie capabil si navigheze politicos in apele uneori periculoase ale lumii bune, simfindu-se in largul sau, Pentru a reprezenta cdminul, pentru a atrage mai multe fon- duri poate, influent i prestigiu pentru cimin. Lucruri pentru care domnul Makepeace nu era deloc pregatit momentan. ~Il pot pregati eu, spuse Lady Phoebe. Toate capetele se intoarsera catre fetigcana. Bra.o copila durdu- lie, de saptesprezece sau optsprezece ani, cu un par castaniu-des- chis gi cu 0 figura plicuta. Ar fi trebuit s4 se afle in mijlocul pregatirilor pentru primul ei sezon, doar ca Isabel presupunea c& n-avea si fie nici un sezon pentru biata fata. Purta ochelari ro- ‘tunzi, in spatele cérora de-abia i se vedeau ochii ingustati. Lady Phoebe era aproape oarba. Cu toate acestea, igiridica barbia. ~Pot sa il ajut pe domnul Makepeace, pot, stiu ci pot. ~Sunt sigura ca ai putea, draga mea, spuse Isabel, dar nu ar fi catusi de putin cuviincios ca un burlac precum domnul Make- peace sa ia lectii de la o fecioara. Elizabeth Hoyt Lady Margaret deschise gura, dar o inchise brusc, auzind ultimele cuvinte ale Isabelei. Nici Margaret nu era c&satorita, ~Ideea este bund, totusi, lise alatura Lady Margaret. Dom- nul Makepeace este un barbat inteligent. Daci cineva i-ar sublinia avantajele pe care le-ar obfine invafand si se comporte in societate, sunt sigurd cd s-ar stradui sa dobandeascé un oare- care rafinament, Aruncé o privire citre Penelope. Aceasta nu ficu decit sa-si arcuiasca sprancenele, liséndu-se pe spatarul scaunului si adop- tand o expresie de dezgust. Domnigoara Greaves privea tint la cAtelugul din poala. In calitate de insofitoare a lui Lady Penelope, ar fi fost un gest echivalent cu sinuciderea s& dea glas unei opinii dezaprobatoare cu privire la parerea inaltei nobile. Privirea lui Lady Margaret se intoarse catre Isabel. Buzele i se arcuird intr-un zambet rautacios. ~Avem nevoie de o doamna care nu mai este fecioara, o doam- nd care intelege pe deplin inalta societate gi complicatiile acesteia, 0 doamné cu suficienta siguranta de sine, astfel incat sd-] trans- forme pe domnul Makepeace in diamantul stralucitor care stim cu toate ca este. +0, Doane! Winter Makepeace cobort cu grija scarile ample de marmura ale noii resedinte a Caminului pentru Orfani si Copii Abandonati. Scara era cu totul altfel decat treptele de lemn simple gi gubrede din vechiul orfelinat, dar marmura alunecoasa era de asemenea periculoasa pentru omul care folosea un baston ca sa igi sustind piciorul drept, in curs de vindecare, Tubu! Pun pariu c4 balustrada aceasta ar fi un tobogan ne- maipomenit, spuse Joseph Tinbox entuziasmat, Paru sa igi dea seama de gregeala lui de-ndata ce rosti cuvintele. Intoarse un chip inocent gi plin de pistrui catre Winter. Bineinteles ca n-ag face niciodata asa ceva. Nu, nu ar fi deloc ingelept. Winter igi facu o notita mentala pentru a-si aminti sé interzica folosirea balustradei drept tobogan data urmatoare cand avea si lise adreseze copiil 36 Fantoma din St. Giles ~Aici erati, domnule, Nell Jones, mana dreapta in conducerea orfelinatului, aparu Ja capatul scarilor, parand agitata. ~Aveti un vizitator care va asteapta in salon si nu cred ca ne-a mai rdmas vreo briosa, Mai sunt cativa biscuiti dulci de acum doua zile, dar mi-e teama ca sunt cam vechi, iar Alice nu giseste zaharul pentru ceai ~Ajung biscuifi, Nell, spuse Winter cu blandefe. Tar eu nu eau ceaful cu zahir, oricum. ~Da, dar poate ci Lady Beckinhall il bea, sublinie Nell, suflan- du-si o suvita de par blond din ochi. Winter se opri pe scari, dandu-gi seama c& pulsul i se accelerase. ~Lady Beckinhall? ~E induntru cu servitoarea ei, sopti Nell, ca si cand doamna ar fi putut auzi de la capatul holului gi prin pereti. ~$i poarti conduri cu catarame cu briliante... Servitoarea, nu doamnal Nell prea uluit. Winter isi reprima un oftat, degi simti ca ‘mugchit i se incordeaza la gandul intalnirii. Probabil ca trupul lui era dornic si 0 vada pe doamna din nou, dar reflexul era invo- luntar. Nu avea nevoie de complicatiile pe care le aduceau Lady Beckinball si firea ei mult prea curioasa astazi. ~Trimite ceaiul si biscuitit pe care fi mai ai, ii spuse lui Nell. ~Dar zaharul... ~Ma ocup eu de asta, spuse el ferm, surprinzand privirea pani- cata a lui Nell. Nu te mai ingrijora atata, nu-i decat o femeie, =O femeie cu o servitoare eleganta, mormai Nell, intorcan- du-se catre partea din spate a casei gi bucatarie. ~$iNell, strig Winter, amintindu-gi de ce coborase initial. —Au sosit noile fete? -Nu, domnule. ~Cum? Exact in acea dimineatA primise veste ci dou surori or- fane, care nu aveau mai mult de cinci ani, cergeau o fardma de paine pe Hog Lane, nu departe de cimin. Imediat il trimisese 37 Elizabeth Hoyt pe singurul servitor de sex masculin al orfelinatului, Tommy, si Te aduca la el. ~Dece nu? Nell ridica din umeri. ~Tommy a spus c4 nu erau acolo cand a ajuns pe Hog Lane. Winter se incrunta, tulburat de vesti. Cu doar 0 sapta- mand in urma se dusese sa ia o fetita de vreo gapte ani, care fusese abandonata la biserica St. Giles-in-the-Fields. Cu toate acestea, cdnd ajunsese acolo, fata disparuse in mod inexplica- bil. De cear...? Cineva il tragea de haina, si Winter privi in jos, dand peste ochii cAprui ai lui Joseph Tinbox, care se facuserd mari, implorand, ~V4 rog, domnule, pot sa vin cu dumneavoastra si 0 vid pe doamna si pe servitoarea ei? N-am mai vazut pana acuma catarame cu briliante, ~Vino. Ajunseri la etajul inferior, gi Winter igi ascunse discret bas- tonul intr-un colt, apoi isi puse palma pe umarul baiatului. Spe- a cA aceast migcare va fi mai putin evidenta - ultimul lucru de care avea nevoie era ca Lady Beckinhall sa isi dea seama ci schiopata, exact cu acelagi picior la care fusese ranita Fantoma, Zambi catre Joseph. Tuo sa fii carja mea. Joseph igi ridica chipul zambitor catre el, care deveni subit an- gelic, iar Winter simti o cAldura nelalocul ei in piept, vizandw- In calitate de administrator al c4minului, nu trebuia sa aiba pre ferati. Trebuia sé ti perceapa pe toti cei dousizeci gi opt de cop’ la fel gi in mod impartial, ca un ocrotitor binevoitor, care nu fi- nea partea nici unuia dintre ei. Tatil sau fusese un astfel de ad- ministrator, capabil sa fie atat bland, cat gi distant, insa Winter se lupta aproape zilnic si urmeze exemplul acestuia, Stranse umi- rul baiatului, ~Sa te porti cat poti de cuviincios, Joseph Tinbox! -Da, domnule, 38 Fantoma din St. Giles ——— Joseph arbora 0 mina pe care, fara indoial’, o considera a fi so- Jemna, dar, in mintea lui Winter, aceasta nu-l facea decat sa para de doua ori mai neastamparat. Winter igi indrept umerii, lisindu-si greutatea s& se sprijine in mod egal pe ambele picioare, ignorand durerea care il injunghie {n coapsa dreapt. Deschise usa salonului. ‘Vazind-o, simti o rafala de vant iute, racoros, care-i trezea trupul la viata, intetindu-i toate simturile si facandu-l sa fie pe deplin constient ca el era barbat, iar ea femei Lady Beckinhall se intoarse cénd el intra. Purta o rochie de un stacojiu intens, ale carei maneci eran acoperite cu stra~ turi delicate de dantela gi care fi ajungeau pana la coate. Dan- tela aparea intr-un strat fin si pe corsajul ei decoltat gi rotund, ca si cand ar fi vrut sa ii incadreze sanii catifelati. Alte ran- duri de dantela tiveau bucata de panza cusutd cu margele, care servea drept boneta, acoperindu-i parul stralucitor de cu- loarea mahonului. ~Domnule Makepeace. ~Milady. Se indrepta catre ea cu grija, mentinandu-si palma pe uma- rul lui Joseph. Ea intinse mana, fara indoiala, pentru a-i permite si se aplece gi si-i sarute degetele, dar el n-avea s4 faca un astfel de lucru. in schimb, fi lua mana, resimtind un mic soc cand ii atin- se degetele subtiri cu palma gi o scutura fnainte de a-i da dru- mul repede ~Carui fapt datorim onoarea vizitei dumneavoastra? Cum aga, domnule Makepeace? V-ati uitat deja promisiunea de a-mi face turul noului camin? acu ochii mari, prefacandu-se uluita. Ca si compensim intal- nirea de saptamana trecuta? El igi reprima un oftat. Servitoarea statea in spatele lui Lady Beckinhall, si Nell avea perfecta dreptate: fata era impopotonata, purtand o dantela la fel de scumpa, daci nu mai scumpa decat aceea a stapanei. Joseph igi lasase capul intr-o parte si se trigea usor din stransoarea lui Winter, striduindu-se probabil sa trags cu ochiul la celebrele catarame cu briliante. 39 ‘Elizabeth Hoyt ——— ~Trebuie sa imi cer scuze din nou pentru ca am lipsit la intal- nirea noastra de sdptémana trecut4, spuse Winter. Lady Beckinhall inclina din cap, facand ca perlele pe care le purta in urechi sd se migte. ~Am auzit cé afi fost prins in tavalugul multimii. Incerca s4 deschida gura, dar inainte de a o face, Joseph inter- veni grabit. ~Domnul Makepeace a fost aproape strivit, aga a fost. A pe- ‘recut aproape intreaga siptimana in pat. Ochii intunecati ai lui Lady Beckinhall se arcui interes. ~Chiar asa? Habar n-aveam cé afi fost atét de grav rénit, domnule Makepeace. {i intalni privirea, continuand sa se uite amabil la ea, desi pulsul i se inteti. Femeia asta nu era ugor de dus de nas. ~Joseph exagereaz’. ~Dar... incepu Joseph cu o voce ranita, ter il batu pe umér, apoi igi tranaferé palma pe speteaza unui divan, ~Fugi la bucatarie si vezi daca Nell a pregatit ceaiul, te rog, Joseph Tinbox. Baiatul se bosumfla, dar Winter il privi ferm. Cel mai mic semn de slabiciune si Joseph va evita si indeplineascé rugamintea. Incovoindu-si umerii in mod teatral, baiatul se intoarse catre usd, Winter se uita la Lady Beckinhall Mie teamé ci inca nu ne-am instalat pe deplin in noua noastrd casi, dar daca ati reveni saptamana viitoare, ag fi incantat sa va arat imprejurimile. Doamna incuviint’, agezandu-se in cele din urma - din fe- ricire! - intr-un scaun cu brate. Winter se las pe divan, meninandu-si expresia neschimba- 4, desi coapsa sa dreapta protest impotriva migcarii. Slujnica doamnei se retrase, agezndu-se pe un scaun de cealalta parte a incaperii si incepu sa priveasca absent pe fereastra. ~Mulfumese, domnule Makepeace, raspunse Lady Beckin- hall cu vocea ei gutural. Agtept cu nerabdare si-mi faceti 40 plini de ‘Fantoma din turul, dar nu este singura chestiune pentru care am venit s& va vizitez astizi El igi arcui sprancenele intrebitor, incercdnd si nu igi trideze nerabdarea. Nu avea timp sa se joace de-a ghicitul. Nu numai cA avea de lucru, dar, totodata, fiecare minut pe care il petrecea in compania ei aducea cu sine pericolul ca ea sa faci legatura intre el gi Fantom, Cu cat pleca mai repede din orfelinat, cu atat mai bine. Ea zambi fugar gi nimicitor. ~Balul ducesei de Arlington are loc siptimana viitoare, Da? lar noi, sindicatul patroanelor, sperm cA vefi participa in ca- tate de reprezentant al cAminului. incuviingd scurt din cap. —Am informat-o deja pe Lady Hero ca ii voi indeplini rug itea, degi, sincer, nu vad de ce ar fi nevoie si o fac. Nici - igi intoarse privirea catre usa, care se deschise, lisind-o pe Nell pe cele doua fete care aduceau ceaiul s4 intre nu vad care ar fi interesul dumneavoastra in aceasti chestiune, =O, interesul meu este cat se poate de personal, rosti Lady Beckinhall cu voce tariganata. El ii arunca o privixe rapida. Pe buzele ei licarea un surs fi- ray, senzual, viclean gi aproape strengaresc. Ochii lui se ingustara de o ingrijorare subita. Ochii albastri ai lui Lady Beckinhall erau jucdusi. Am fost aleasa si va servesc drept indrumator in fnalta societate, Capitolul 3 SEEEPD De dowd ori pe an, trupa arlechinului venea sa joace in St. Giles. Intr-o zi, 0 frumoasd doamna céldtorea prin zond, iar trasura ei fu oprita de multimea adunata si vada actorii de comedie. Frumoasa doamné trase perdeaua trasurii Elizaberh Hoyt ~ si privi afard si, in vreme ce fldcea asta, ochii ei surprinserd privirea arlechinulu. din Legenda Arlechinului-Fantoma din St. Giles Isabel fl privi pe Winter Makepeace, care clipi rar la primirea vest. Fu singura lui reactie, dar era una graitoare, venind din partea unui barbat care facea ca statuile sa para animate. ~Poftim? intreba el politicos, cu vocea sa grava. Presupunea ca puteai zice ca era un barbat aratos, daci-i tre- ceai cu vederea finuta severd. Avea un chip destul de placut, cu © barbie puternica, un nas acvilin, 0 gura ferma, dar nu-l vizu- se pe Winter Makepeace zambind prea des $i niciodata razand. Parul lui castaniu-inchis era strans la spate simplu, fara bucle sau pudra, si se imbraca simplu, in negru sau maro. Avea aerul unui barbat mult mai in varsta, céci domnul Makepeace nu avea cum sa fie trecut de treizeci de ani. Stitea pe divan, aparent relaxat, dar ei nu-i scapase schiopa- tarea usoara in momentul in care intrase in camera, nici iritarea care i traversase chipul in clipa in care baiatul ii mentionase infir- mitatea, Pentru un moment, igi aminti de Fantoma gi de felul in care arata barbatul acela intins pe pat, in camera ei albastra: gol, musculos gi periculos de atragator. in contrast, Winter Makepeace avea fara indoiala trupul moale alunui om de litere. Pieptul ar trebui sa-ifie osos, brafele slabe, ca nigte fuse. Atunci, de ce zabovise asupra gandului in care domnul Makepeace fi aparea gol? Isabel se apleca inspre masuta cu ceai. Doamna Jones $i cele- late servitoare terminasera de agezat tava, dar erau inca acolo, privind cand la ea, cand la domnul Makepeace. Sava torn? \Vazu un muschi incordandu-se pe figura lui, Le arunca o pri re rapida servitoarelor, iar expresia i se inmuie putin. —Mulpumesc, Nell. Asta e tot. 2 Fantoma din St. Giles Nell arunca o privire graitoare in timp ce iesea din inci- pere, dar ochii domnului Makepeace se indreptara din nou asu- pra Isabelei. Astepta pana in momentul in care usa se inchise in urma servitoarelor. ~Va rog sé-mi explicati. -O, Doamne, suspind Isabel, turnand prima ceagca de ceai. Se pare cA nu este zahar. Sa le chem din nou pe servitoare? Ti zambi dulce. insa se parea ci domnul Makepeace era imun. la zambetele ei ~Nuavem zahar. Va trebui si v4 multumiti fara. Acum ce... ~Ce pacat! Ador sa beau ceaiul cu zahar. Isabel facu o grimasi, iar domnul Makepeace igi inclegta buze- le drept rispuns. Bra urat din partea ei, dar, dintr-un motiv oare- care, 0 amuza si-1ia in zeflemea pe omul acesta. Si tachineze gi sail atate cu subtilitate. Bra atat de teapan, atat de retinut. Poate ca pur si simplu nu avea nici un fel de emotie pe care sa si-o repri- ime, dar nu credea asta, nu. Isabel stia in adancul sufletului ei ci \deva sub acea carapace de granit se ascundea un vulcan gi, dac vreodata acesta avea sa erupa, igi dorea si fie de fata, ca sA asiste Ja explozia lavei. -Lady Beckinhall, spuse domnul Makepeace, hotarat si foarte bland, regret ci nu pot s& va ofer zahar la ceai, dar v-as fi extrem de recunoscator daca v-ati explica. in clipa aceasta. =O, foarte bine. Isabel ii intinse ceagca de ceai si incepu sa vorbeascé, in timp ce {i tuna una pentru sine. ~Sindicatul a decis c4 dumneavoastra afi, 883... beneficia.. de pe urma unor lectii de eticheta sociala. Nu e mare lucru ~ flutura din mana neglijent, in timp ce se lés4 pe speteaza divanului cu ceagca de ceai ~ doar cateva... Nu. sedinte, Isabel clipi, ridicand din sprancene. Buzele domnului Make- peace se stransera ugor, ceea ce la oricare alt barbat s-ar fi tradus drept furie. Poftim? Eleaberh Hoye ~Am spus nu. isi puse ceagca de ceai pe masa. Nu am nici timpul, nici inclinatia necesare pe care sa le irosesc cu let eticheta sociala. Imi pare foarte rau, dar... ~Nu cred ca va pare rau, il intrerupse Isabel. De fapt, tmi con- firmati idea, domnule Makepeace. Va face placere sa va reprimati emotille, insi nu va deranjafi sa vi ascundeti desconsiderarea fata de o doamna. Pentru o clipa nu facu decat sa o priveasca, iar ochii lui intu- necafi se ingustara, lasénd-o sd se intrebe plina de frustrare la ce se gindea, ‘Apoi inclina din cap. Imi pare foarte rau daca par a va desconsidera, milady. Va jur c& nu este aga, dimpotriva, Dar nu vad nevoia de a urma aga-numitele dumneavoastra lectii de eticheta sociala. Timpul meu este oricum limitat. Cu sigurant’, veti fi de acord c& ar fi ‘mai bine sa il petrec administrand caminul, decat s& invat sa fla- tez aristocratii? ~lar daca orfelinatul - gi traiul dumneavoastra - depind de abilitatea de a-i fata pe accgti aristocrati? Sprancenele lui drepte se arcuira. ~Ce vreti si spuneti? Isabel sorbi din ceai - degi acesta era amar, fra zaharul pe care obignuia si foloseasca -, rumegndu-i gandurile, Era un barbat incapatanat si, daca nu-l putea face si inteleaga gravi- tatea situatiei sale, se temea extrem de mult ci domnul Make- peace fi va refuza pur gi simplu ajutorul, iar apoi igi va pierde pozitia de administrator al ciminului, Poate ca Winter Makepeace facea o treaba minunata cand venea vorba sé-si ascunda emotii- Je, dar Isabel gtia ci orfelinatul era foarte important pentru el. In plus, nu parea corect s& piardi munca de-o viata, a sa gi a fa. iliei sale, doar pentru ca era un barbat morocanos, indaratnic gi lipsit de umor. ‘Aga c& Isabel puse jos ceagca de ceai si fi zambi domnului Makepeace cat putu de fermecator, genul de zambet care fi facea pe multi tineri si se impiedice de proprile picioare in sala de bal Judecand dupa expresia domnului Makepeace, i-ar fi putut la fel de bine oferi un peste, de provenienta incerta. 44 Fantoma din St. Giles Oftand in sinea ei, Isabel, spuse: ~Ingelegeti cat de important este sa participati la evenimente sociale, acum ca orfelinatul beneficiaza de patronajul unor doam- ne precum Lady Hero, Lady Caire si Lady Penelope. El incuviings atat de vag, incat ar fi putut fi foarte bine vorba doar de un zvacnet din cap. Se multumi si cu atat. ~Atunci trebuie sa intelegeti ca este nevoie sa va faceti aparitia in societate in mod adecvat. Tot ceea ce faceti, fiecare migcare gi spusele dumneavoastra se vor reflecta nu numai asupra dumnea- voastra, ci si asupra cAminului... si asupra patroanelor acestuia. Bl incepu sa se foiascé nerabdator. Va temeti cd va voi face de rusine. MA tem, spuse ea, deliberand cu privire la alegerea biscuitilor dlc, 4 veti pierde caminul. Pentru un moment ramase tacut si, daca ar fi fost vorba de oricine altcineva, ar fi spus c& era uluit. ~Ce vreti sa spuneti? intreba el extrem de prudent. =Vreau 84 spun c& riecati cd va pierdeti fic positia, in calitate de administrator al caminului, fie patroanele. Sau, in cel mai rau caz, pe ambele. Ridica din umar si mused dintr-un biscuit dulce, care se dovedi afi ingrozitor de vechi -Nici o doamna din inalta societate nu doreste ca numele su. sa fie legat de al unui domn necivilizat. Daca nu puteti invata citeva principii ale etichetel in inalta societate, fie veti fi inlocuit caadministrator al caminului, fie va veti pierde patroanele. Sorbi din ceaiul amar, ca sa uite de uscaciunea biscuitului, pri- vindu-i chipul pe deasupra cegtii de ceai. El se uit’ direct inainte, cxio figura imobila, ca gi cand ar fi dezbatut ceva in sinea lui. Apoi o privi de-a dreptul, incat trebui sa igi reprime un icnet. Bra ca gi cand ar fi atins-o fizic cu privirea lui fixa. In acel mo- ‘ment, fiecare franturd a fiintei lui se concentra asupra ei, iar efec- tul era... ametitor. Cum ar fi, are, s& se afle in intimitate cu ea, concentrandu-se doar asupra ei cu o astfel de intensitate? $i de ce se gandea la asta in prezenta domnului Makepeace? Era cel mai lipsit de senzualitate barbat pe care il cunogtea. 5 Elizabeth Hoyt _——— Era atat de confuza din cauza gandurilor ei, incat vu nevoie de inca un moment pentru a-gi da seama ca el vorbise. ~Nu. Domnul Makepeace se ridica, frecindu-si poate inconstient piciorul drept cu mana. Mie teama cd nu am nici timpul, nici inclinatia necesare pentru a deprinde eticheta de la dumneavoastra, milady. $icu aceste cuvinte aspre, directe, o parasi. Care ce avea Lady Beckinhal, de il facea sa se teama ca fgi va pierde retinerea obignuita? Winter Makepeace se plimba de-a lungul aleii, in timp ce ultimele raze ale soarelui la asfintit se retrgeau deasupra acope- rigurilor inegale din St. Giles. Chiar si dup’ jumatatea de ord petrecutd in compania doam- nei mai devreme in acea dupa-amiaza, tot nu putea si infeleaga atractia periculoasa pe care o resimtea fat de ea. Fusese foarte curajoasi, ¢ adevarat, ealvindul de furia multimii. i placea st flirteze frivol, dar actiunile ei fuseseré mai binevoitoare decat ce primise el din partea celor mai multi oameni, siraci sau aris- tocrati. Il dusese la ea acasi, ti oblojise rinile gi il ingrijise cu pro- priile maini, Doamna fi dezvaluise o latura complet neasteptata gi, daca ar fi fost fiica unui pietrar sau a unui macelar, ar fi fost foarte tentat si afle mai multe despre partea aceea a fintei ei, pe care o pastra atat de bine ascunsa. Winter scutura din cap. Dar Lady Beckinhall nu era fica vreu- nui macelar. $tia ~ stia - cA nu era pentru el. $i totusi, in timp ce se mustra in sinea lui, spundndu-gi ca trebuia sa stea cat mai de- parte posibil de Lady Beckinhall, se trezi cA era aproape de acord. cu planul ei ridicol de a-1 ,dascili, Fusese mult mai greu decat ar fi trebuit sa fie sa se indeparteze de aceasta doamna. Ceea ce pur sisimplu nu era logic. Lady Beckinhall era la fel de departe de el ca gi luceafarul de seara. Se nascuse intr-o familie bogata si plina de privilegii, in vre- me ce el era fiul unui berar. Nu era nici pe departe bogat si, in tre- cut, aproape cé ajunsese la sap de lemn. Ba traia in cea mai buna 6 ~ Fantoma din St. Giles ——— parte a Londrei, 0 zona cu strizi largi si drepte, cu marmurd stré- Jucitoare, in vreme ce el tréia... Aici. Winter sari peste o baltoaca de apa imputita gi se ascunse dupa un zid de caramida dirapanat. Poarta din zid fusese vandalizata gi se datina, scartaind in vant. Intra in cimitirul intunecat, de din- colo de aceasta, atent la pietrele funerare scunde, ca nigte tablite implantate in pamant. Acesta era locul de veci al evreilor si stia ca in timpul zilei ar fi vazut inscriptiile de pe pietrele funerare, in- trun amestec de ebraica, engleza si portugheza, caci majoritatea evreilor din Londra parasisera tara de bagtina gi legile cumplite ale acesteia impotriva paginilor. Totusi, in seata aceasta, nu folosea cimitirul decat pe post de scurtétura la indemana. O siluet& marunta gi neagra se indeparta, in timp ce el se apropia de cealalta parte a cimiti- rului ~ fie o pisicd, fie un gobolan foarte mare. Zidul de aici era nd si Winter trecu cu usurinta peste el, ajungand intr-un pasaj ingust. Acesta dadea intr-o alta alee, lang’ pravalia unui hegustor de lumanari. Deasupra, se legana firma de lemn aaces- tuia, scdrtaind fn vant. Avea forma rudimentard a unei luma- iri, dar vopseaua care conturase cindva flacara si lumanarea se cojise de mult. Un felinar singuratic atarna in fafa micului ‘magazin, cu o flaca care palpaia firav. Bra ultima urma de civi- linatie cu care se putea luda aleea. Mai departe, nici un felinar \u mai lumina umbrele negre. Doar cei mai curajosi sau cei mai nesAbuiti dintre locuitorii din St. Giles s-ar fi incumetat sa stré- ati aleea intunecoasa dupa lisarea intunericului, Dar el nu era un locuitor obignuit, nu-i aga? ‘Tropotul cizmelor rasuna pe pietrele ramase din caldaramul lei, iar umbrele mohorate il invaluiau. Cei mai mulfi oameni phar fr luat un felinar cu ei noaptea, dar Winter se simfise intot- deauna in largul sau la lumina luni O pisica in célduri mieuna strident in apropiere si o rivala ti sispunse la fel de sonor. Oare el era la fel de lipsit de minte ca gi © motanii? Manat de parfumul unei femele dornice gi de propriul {nutinct animalic? Scuturd din cap, intrand intr-o alee acoperi- ti, care semana mai mult cu un tunel. De pe ziduri se scurgea 47 Elizabeth Hoyt © umezeala slinoasa, iar pasii lui reverberau sub arcada scunda. Inainte, ceva sau cineva se migca in intuneric. Para a-gi incetini pasul, Winter scoase din teac& sabia ascunsa in haina. Ca om din popot, nu avea propriu-zis permisiunea de ao purta, nici pe aceas- ta, nici sabia scurta, dar se impacase cu mult vreme in urma cu ideea incalcarii necesare a legilor. Uneori era o chestiune de viata si de moarte, la urma urmei. Umbra care se furiga in fata ficu o migcare brusca, ca si cand ar fi vrut si-l provoace. Cu grija, Winter igi scoase sabia, ridicand garda si continuand sa avanseze. Lumina lunii sclipi de-a lungul lamei. ,Prin indrazneala atacului, vei dobandi avantaj" ~ vechile cuvinte ale mentorului sau ii traversau mintea. ‘Hotul se gndi de doua ori inainte de a actiona. Se auzi zgomot de pasi care o luau la goana, apoi calea rimase libera. Ar fi trebuit sa se simt ugurat in urma lectiei primite in acel momentdepericol -faptul ci potentialul conflict siposibilanevoie de a-gi rani un seaman dispirusera. In schimb, Winter se lupt s& indeparteze valul de iritare combinata cu dezamayire. Resimtea impulsul primitiv de alupta, plicerea incordarii gi zvacnetul mus- chilor, fiorul pericolului, satisfactia victoriei asupra cuiva. Winter se opri, rimanand neclintit, respirand in tacere in noaptea adanca gi ascultand sunetul picaturilor de apa fetida, ‘are se scurgeau pe zidurile tunelului. Undeva, in departare, un om fluierd o melodie voioasa, intrerupta abrupt. »Nu sunt un animal.” De asta purta, in parte, masca: ca sii permit eliberarea unora dintre impulsurile sale primare. Cu atentie. Cu un control strict. Dar in seara aceasta nu purta masca. Winter igi vari sabia in teaca. Aleea acoperita dadea intr-o curte marunta. Curtea era margi- nit pe toate lateralele de cladiri inalte, cu balcoane care pareau a fi pe punctul de a se pribugi peste cel care ar fi fost suficient de ghinionist incat sa se afle dedesubtul lor. Winter traversa iute curtea si batu de doua ori la usa scunda a unei pivnife. Se opri, apoi batu din nou. 48 Fantoma din St. Giles —— Dinduntru auzi scartaitul zavorului tras, apoi usa se deschise, dand la iveala un chip ridat de vreme, care arata ca paginile unei carti de rugaciuni. ~ Jupaneasa Medina, murmura Winter. In loc s&-1 salute, micuga femefe il indemna sa intre, facind un semn rapid din cap. Winter igi las capul in jos, ca si nu se izbeasca de pragul scund si patrunse intr-o incapere primitoare. In camin ardea focul, iar din rufele curate, agezate la uscat dea- supra, peun cadru de lemn, care functiona cu un sistem rudimen- tar de scripeti, ieseau aburi firavi. Direct in fata focului, se aflau un taburet si o masut’, acoperite cu lumanari de seu aprinse, iar pe masé erau uneltele breslei jupanesei Medina: foarfeci, creta, ace, bolduri si fir de ata. ~Tocmai am terminat-o, spuse ea inchiz&nd uga fn urma lui slincuind-o. Se indrepta catre pat, schiopatand, gi ridicd tunica agezata deasupra. Matoriahil era presdrat cu diamante negte 9i ropii. ,Oamentii nu vid decat aparenta’, obisnuia si spuna mentorul sau. ,Arata-le uun costum care bate la ochi, o masca gi o pelerina givor ura cA vid fantome in noapte, fara a observa vreodata omul de dedesubt.” Winter se indrepta catre batrana, pipaind maneca. ~Ai ficut 0 treabi excelenta, ca de obicei, jupaneas4 Medina. I privi mcruntata, auzindu-i lauda. ~Ai face mai bine sa ai grija de ea, atunci, nu-i aga? Nu stiu daca voi mai fi in stare sé mai fac vreuna la fel. Ma lasa vederea. Ii ridica barbia, facand semn catre lumanarile de seu, care fumegau. Chiar gi cu toate lumanarile astea, nu nimeresc cusaturile ect pe jumatate. Imi pare riu s& aud asta, spuse Winter, si chiar ii parea. ‘Acum vedea c4 avea ochii rogii gi umezi. ~ Poti sa-ti cAstigi traiul in alt fel? Ea ridica din umeri. ‘Trebuie s vad daca pot s& gisesc de lucru ca bucatareasa. Pe vremuri faceam o plicinta bunicica. 49 Elizabeth Hoyt — Asa e, spuse Winter cu blandefe. Mi-aduc aminte cat imi pla- ceau placintele tale cu mere. =Da. $i-mi aduc aminte ca ti-am facut prima pereche din astia, spuse ea incet, mangaind noii ciorapi, care insofeau tunica. ~Nu erai decat un flécau speriat. Nu m-as fi gandit vreodata ca ai sa fii in stare si tii sabia in mana, daca Sir Stanley nu mi-ar fi jurat c4 erai cel mai sArguincios ucenic pe care Ia vazut vreodata. ‘In coltul gurii ii inflori un zambet firav, nostalgic. Winter se intreba, nu pentru intaia oara, dacé nu cumva micufa cusstoreasa xnu insemnase mai mult pentru mentorul sau, Sir Stanley Gilpin, decat o simpla servitoare. Privirea ei se ascuti subit. -Intre timp te-ai mai implinit, nu-i aga? $i te-ai mai ca- litnitel. Winter ridica din sprancene. Asta era cu noua ani in urmé, spuse el blajin. Are cum si fie un baietan de gaptesprezece ani la fel ca un barbat de douazeci sigase? Ea rise zgomotos si incepu si ti impacheteze noul costum. —Asta n-am de unde si stiu, dar uneori ma intreb daca Sir Stanley stia exact ce face atunci cand ti-a dat sabiile alea simasca. Nu esti de acord cu actiunile mele? Ea flutura din mana, nerabdatoare. Nu incerca si mA prinzi in plas cu argumentele tale. Tot ce stiu e ci nu e firesc ca un barbat sa piarda atta timp cutre- ierand strazile din St. Giles si facind din necazurile altora treaba lui personal: Ai vrea sii ignor pe oamenii aflati la ananghie? intreba el sincer interesat. Ea se intoarse brusc, fintindwl cu privirea. Desi isi distrusese ochii, cosand ani in gir intr-o lumina prea slaba, privirea ei rama- sese pitrunzatoare. ~Am viaut taietura de cutit in perechea aia veche de pantaloni pe care mi i-ai adus gi sAngele uscat pe margini. Probabil ci sub pantalonii tai se ascunde o rand groaznica. El scutura din cap amuzat. Sunt ténar gi puternic, ma vindec repede. 50 Fantoma din St. Giles ——— —De data asta. ILizbi cu costumul impachetat in piept. =Ce-o si te faci daca rana va fi mai adanca? Daca va dura mai ult s8 te vindeci? Nu esti nemuritor, orice ti-ar fi spus Sir Stan- ley, Winter Makepeace. ~Mulyumesc, jupaneasa Medina. Lua hainele gi scoase o mica punga din buzunar, aproape tofi banii pe care fi economisise de cand ciminul avusese norocul si intre sub patronajul doamnelor. ~Treci pe la cimin maine-dimineat. Avem nevoie de o bucata- reas, cred, acum ci ne-am mutat intr-o cladire noua. Intre timp, si iau aminte la povetele tale. ~Mda. Lua punga gi descuie usa, incruntandu-se. In timp ce trecu pe Langa ea, 0 auzi spunand cu asprime: ‘Ai grijé, domnule Makepeace, St. Giles are nevoie de tine. Noapte bund. Isistranse pelerina mai strans pe trup, afundandu-se in noap- tea rece. Daca ar fi purtat costumul de arlechin, ar fi putut pleca {in ciutarea altor oameni aflati la ananghie in clipa aceea, pier- uindu-se in intuneric gi lsdndu-se inghitit de pericol. Winter se scutura iritat la acest gind, Il manca palma si scoata sabia din teaci sau sa dea o lovitura. Zacuse in pat aproape o saptamana, ayteptind sa i se vindece piciorul, iar acum era aproape gata sa lace zidurile murdare ale micii curti. Maine-seara', igi promise el. , Maine e suficient de aproape ca a pasese pe cineva care are nevoie de ajutor. Sa gisesc pe cineva ex care sma lupt* Gandul il ficu 88 se opreasca. Intotdeauna se considerase un in ciuda ratacirilor sale nocturne. Se dadea drept Fan- pe cei care erau incapabili s& se ajute singuri. Nuasta facea? Scuturd din cap ca pentru sine. Bineinteles ca da. St. Giles era ngeranda a umanitafii. Cei care erau prea saraci pentru a Jocut in alta parte veneau aici. Prostituatele, hotii, cei inrobiti de patima ginului. Toate scursurile Londrei. $i odata cu ei veneau 51 Elizabeth Hoyt — problemele lor: viol sifurt, infometare, dorinta, abandon si dispe- rare, Invatase cu multa vreme in urmé ca ziua nu avea suficiente ore pentru.-i ajuta pe népastuitii din St. Giles, aga ca se refugiase in noapte. Unele nedreptati aveau nevoie de ceva mai mult decat bune intentii gi rugiciune pentru a fiindreptate. Unii nu puteau fi ajutati decat cu lama sabiei. Winter trecu de un colt, intrand pe o strada ceva mai larga, speriind o potaie sla- ba ca un schelet, care semana cu un fel de terier. Cainele latra 0 singura data gi se ghemui pe movila de adrente pe care stitea. Winter trecu de animal, dar ceva il facu sa se opreasca. Poate ca simtise o migcare sau mirosul unei alte fiinte in afara de caine. Sau poate c& era Providenta. In orice caz, se intoarse si mai arunca o privire. Din blana intunecata a cainelui se itea ceva palid, cao stea de mare exotica, aruncat pe mal: mana unui copil. Winter se apleca si ridica 2drentele, ignorand maraitul nesigur care iegea din pieptul firav al cAinelui. Un chip speriat se inde- parta de el, cu ochi mari gi Ingroziti, cu gura Intinsa intr-un rictus de teroare. Se ghemui, ca sa para mai putin intimidant. —N-o si-ti fac riu, copile. Esti singur aici? Dar micuja creaturd parea prea inghefata de fricd pentru a vorbi. ~Vino, te duc intr-un loc cald gi sigur. Winter ridica copilul cu grija, cu tot cu zdrente, ignorand cercarile firave ale fiintei de a-l indeparta. Numai Dumnezeu stia ce ingrozise atat de tare pe copil, dar nu putea sa il lase acolo si moari inghefat. : Cainele se salta din zdrente, navalind in strada cu un scheu- nat. Copilul sopti ceva gi intinse o mana rugatoare ctre potaie. Winter ridicé barbia catre caine. ~Ai face mai bine sa vii gitu, atunci. $i se intoarse, fara sa priveasca inapoi catre caine, continuand si se indrepte citre cimin. Cainele avea sa-i urmeze sau nu, insj {n orice caz nu animalul era principala sa gra, ci copilul. i simtea trupul micut tremurand, lipit de pieptul lui, de teama sau de frig, nu-si didea seama 582 Fantoma din St. Giles © jumatate de ord mai tarziu, noul Camin pentru Orfani gi Copii Abandonati se z4rea in departare. Cladirea era construita din céramida, dar iegea in evident in imprejurimi, ca o raza stra- lucitoare de speranta. Winter se impiedica la acest gind. Ce avea sa faca daca Lady Beckinball avea dreptate si urma sa fie alun- gat din orfelinat? N-avea nici o idee. Caminul si ajutorul pe care-1 ‘ferea copiilor care traiau acolo erau tot ce-gi dorise vreodata s& facd in viata. Para el - fara ei - ar fi insemnat mai putin decat ni- mic. Indeparta gandul si continua s4 mearga. Copilul trebuia dus induntru, Intrarea principald era destul de mare, cu nigte scari ample, insa Winter alese intrarea mai accesibila a servitorilor, din spate. —Dumnezeu s& va binecuvanteze, domnule! exclama Alice, una dintre servitoare, in momentul in care Winter intra in casa. Intrarea servitorilor dadea in bucatarie gi se parea c& lui Alice 1i placea s& bea o ceagc& de ceai inainte de somn, stand la masa din bucatarie, Nu stiam cd ati iegit la o ord aga tarzie, domnule Makepeace. —Toarna-mi 0 ceagca de ceai cu mult zahar si lapte, Alice, fi spuse Winter hotarat si aduse copilul langa camin. ~ Mars de-aici! Winter se intoarse, auzind cuvintele furioase ale lui Alice, si vizu ca incerca s& indeparteze cainele care intrase pe usa. Copilul incepu s& scAnceasca, nelinistit. in regula Alice, spuse el. Las& cdinele sa intre. fe 0 fiard puturoasé gi murdaré, mormai Alice, pirand wandalizata. Da, vid cd aga e, spuse Winter sec. Cainele se strecurase lang semineu, parand a fi sfasiat intre dorinta dea sta aproape de copil side ao luala goana din fata stra- \nilor, iar din blana lui incalcita iegea un miros de peste putred. Poftim, atunci, ii inmana Alice ceaiul cu lapte lui Winter, pol ramase prin preajma, in timp ce el tinea ceagca, astfel incat i nu cada din mainile tremuratoare ale copilului si acesta si poata bea. Biet pui de om! Intr-adevar, murmura Winter. ‘Elizabeth Hoyt Indeparta pirul rar al copilului de pe chipul lui mic gi mur- dar, Pirea a avea patra sau cinci ani sau poate mai mult, céci multi copii din St. Giles erau mai mirunti decat s-ar fi cuvenit la varsta lor. Cainele ofta din toti rirunchii gi se tranti in coltul c&minului. Pleoapele copilului erau grele de oboseala. Winter incerca sa nu il deranjeze, indepartand cu grija zdrentele. Se ivi un piept mic, aproape vanat de frig, prin care se vedeau coastele. ~ Adu o patura gi incalzeste-o la foc, Alice, murmur Winter, “Are nevoie de o baie, gopti servitoarea cand se intoarse cu patura. Asa e, spuse Winter, dar a trecut prin destule pentru seara asta, cred. il spalam pe indelete maine-dimineata. Presupunand ca pruncul avea s4 supravietuiasca peste noap- te. Winter scoase ultima hainufa, apoi se opri, ridicand din sprancene. Cred ci ar fi mai bine s termini tu treaba aici, Alice. ~Domnule? nveli copilul adormit cu patura calda gi se intoarse cAtre servitoare. ~E fetita. Lady Margaret Reading - cunoscuta mai bine drept Megs celor apropiati ~ pagi in sala de bal a lui Lady Langton in acea sear, refuzand in mod deliberat s& priveasca in jur, curioasa. In primul rand, stia cd fi cunostea pe majoritatea celor prezenti la bal: crema societitii londoneze, inclusiv fratele ei, Thomas, $i sotia acestuia. Distingi parlamentari aveau si socializeze cu doamne din lumea ‘bund gi, fara indoial’, cu una sau doua doamne sau domni de re- putatie usor indoielnica. Erau oamenii printre care se invartea inca de cand igi facuse debutul in inalta societate, cu cinci ani in ‘urmé - lista obisnuita de invitati la un astfel de eveniment. Dar acesta nu era singurul motiv pentru care nu se deranja s& priveasca in jur. Nu, era mult mai discret si nu-gi hingeasca gatul cduténdu-l cu privirea, ca o laptireasa natangs. Inca mu era pregatita sa le dezvaluie tuturor ~ inclusiv fratelui ei - legatura pe care o aveau. in clipa de fata era un secret delicios, pe care il pastra St Fantoma din St. Giles ——— aproape de inim8. Cand igi vor anunta legatura, va deveni imediat proprietate publica. Iar ea il voia doar pentru sine ~ pentru inca putin timp. ‘$icel de-al treilea motiv pentru care nu scruta multimea? Ei bine, acesta era cel mai simplu dintre toate: prima dat cand dadea cu ochii de el era atat de minunat. Se infiora de emo- tie de fiecare dats. Un fior in pantec, capul i se golea subit si jenunchii i se inmuiau. Megs chicoti. Il facea pe domnul Roger Fraser-Burnsby s8 semene cu un guturai. ‘Vad cé esti in forma buna ast’-seara, Margaret, murmura 0 voce masculina profunda in spatele ei. Se intoarse, dand cu ochii de fratele ei mai mare, Thomas, care-gilasase capul in jos, zambindw-i. Cova ce era amuzant. Pana de curand ~ pand sa se casatoreas- c4 cu faimoasa Lavinia Tate in decembrie anul trecut, de fapt ~ Thomas nu se ostenise niciodata si-i zambeasca. Nu cu adevarat, in orice caz. Intotdeauna afigase un zambet de convenient, de- sigur. Find un important membru al parlamentului si purtatorul itlului de marchiz de Mandeville, Thomas era mereu extrem de congtient de aspectul siu in public. Insa de cand Lavinia patrun- sexe in familia Reading, Thomas se schimbase. Bra ferict, igi didu Meg seama acum. Daca dragostea putea anima un birbat atat de rigid precum fratele ei mai mare, ganditi-va ce efect avea asupra omului obignuit! 1 E gi Lavinia aici? intrebi Megs, zambind larg, Thomas clipi ca si cand ar fi fost surprins de entuziasmul ei, punzand prudent: ‘Am insofit-o pe Lady Mandeville aici asta-seara. Hmm. in mod evident, dragostea avea puter! limitate in cazul ‘nul astfel de personaj. Bine. Speram sa stau de vorba cu ea. Megs adopt o expresie mai grava. In acest caz, va trebui s& 0 cauti. Lavinia e data peste cap de afacerea aceea cu piratul care a evadat gi din lipa in care am intrat pe usd a inceput s&-si caute tovaragele gi sa sporovaias- pe tema aceasta. In drum spre bal, mi-a povestit in detaliu 55, ‘Elicabeth Hoyt —— cum i-au ars trupul, Absolut ingrozitor, crede-ma, si cdtusi de pu- in un subiect de care ar trebui sa fie interesaté o doamna. ‘Thomas se incrunta stingherit. Megs simti, nu pentru intaia ard, o unda de simpatie gandindu-se la noua ei cumnata. Poate ‘cA nu era adecvat, strict vorbind, ca o doamna sa fie interesata de pirati fripti, dar era foarte greu s nu fii. ~Aproape toaté lumea din Londra vorbeste despre asta, cred, tat despre pirat, ct gi despre Fantoma din, Megs se intrerupse, pierzndu-gi subit interesul pentru conversatie. Il zarise pe Roger, in sfargit, iar genunchii ei incepeau si se fnmoaie, ca la comanda. Statea alituri de un grup de gentilomi, cu capul dat pe spate, scotand hohote de ras din gatul lui puter- nic gi bronzat. Roger nu era tocmai aratos in sens conventional. ‘Avea o fat prea lata, cu un nas prea turtit. Dar ochii lui caprui erau calzi gi zambetul larg si contagios. Iar cAnd se intoarse spre ea, zambindwi.. ei bine, restul lumii paru sa dispar, —... O serata sau un bal sau ceva asemanator. Sper cA vei parti- ipa, murmura Thomas langa ea. Megs tresiri usor. Habar n-avea ce voia sa spuna prin ,ceva asemanator’, dar putea sa afle mai tarziu, suficient de ugor. ~Desigur. As fi foarte incintata. ~Bine. Bine, spuse Thomas vag. Iar pana atunci se va intoarce simama in orag. Pacat ca Griffin i Hero au dat fuga la fara. Bun moment nepotrivit pentru aga ceva, in mijlocul sezonului, -Mmm. Roger statea de vorba cu alti trei gentilomi despre care Megs stia cA fi sunt prieteni apropiati: Lord @’Arque, domnul Charles Seymour gi contele de Kershaw. Din nefericire, nu ii cunogtea prea bine pe ceilalti gentilomi, astfel ca era foarte sfioasa in preajma lor. De fapt, Lord d’Arque era un crai notoriu, Daca i-ar putea sur- prinde privirea lui Roger, ar putea stabili o intalnire in gradina. Un val urias de matase de culoarea prunei, brodata excesiv cu fir de aur gi argint, ti bloca perspectiva. 0, Lady Margaret, sunt att de usuratd sa te vad aici! 56 Lady Penelope ise adresi lui Megs, dar cel spre care gi intoarse privitea, clipind din gene, era Thomas. Alaturi de ea, domnigoara Greaves zambea sfioasi inspre Megs. =Trebuie si vorbim despre domnul Makepeace. Makepeace? se incrunta ‘Thomas. Cine este individul acesta, Megs? ‘Megs deschise gura, dar Lady Penelope vorbea deja: Este administratorul Ciminului pentru Orfani si Copii Aban- donati, milord. Sau ar trebui s spun actualul administrator, c&ci trebuie si vorbesc pe gleau gi si spun ca ma indoiesc profund de capacitatile domnului Makepeace. Cred cA daca am putea gisi un administrator mai civilizat, dezvoltarea ciminului ar pro- gresa enorm. ‘Thomas paru totodata confuz gi plictisit de aceasta explicatie, dar Megs nu putea sa lase lucrurile astfel, fara a lua atitudine. Poate c& domnul Makepeace era la fel de sobru ca si Thomas, dar igi dedicase intreaga viata caminului. Era pcat s& permit unei femei puse pe gilceava, precum Lady Penelope, si-iia totul. Megs ambi suav. ~Am insarcinat-o pe Lady Beckinhall si devina indrumatoarea domnului Makepeace in chestiuni legate de inalta societate. Nu ar trebui sa-i dim o sansa si-l educe pe domnul Makepeace? Lady Penelope pufni. “Lady Beckinhall are toat’ admiratia mea, desigur, dar trag slab nadejde ca pana gi ea ar putea produce o schimbare majora in privinta domnului Makepeace. Sunt mai curand de parere ca ar trebui si gisim un nou administrator. in acest scop, chiar astazi ‘am inceput sa caut barbati pe care ti consider a fi potriviti pentru aceasta functie. Megs incremeni la auzul acestei vesti. ~Dar avem deja un administrator... = Dupa cum am convenit deja, nu unul adecvat. Lady Penelope ulmbi cu dragalasenie, desi igi dezvalui o mare parte din dantura. Gentilomii cu care am fost de acord sa discut au cu tofii maniere admirabile, civilizate si mi-au fost recomandati de unii dintre cei mai apropiati prieteni, Dar au experienta in conducerea unui orfelinat? Elizabeth Hoyt —— ‘Thomas igi arcui o spranceana amuzat. Lady Penelope flutura o mana in aer. =Cel pe care il voi angaja poate invata, sunt sigura. Iar daca va finevoie, pot oricum s& angajez doi gentilomi. Domnigoara Greaves isi aruncd ochii cdtre cer pentru o secun- a, in mod evident, insotitoarea lui Penelope nu era de acord cu rationamentul acesteia. Dar cel putin Lady Penelope prea con- stienta de volumul imens de munca pe care domnul Makepeace il indeplinea de unul singur, se gandi Megs. Nu cred cd putem face schimbari drastice atata timp cat Lady Caire si Lady Hero lipsesc din oras. La urma urmelor, ele sunt fondatoarele initiale ale Sindicatului Doamnelor. Buza de jos a lui Lady Penelope se rasfranse, intr-o imbufnare plina de dragilasenie, iar Megs simti un binevenit val de ugu- rare, Lady Penelope trebuia sa stie cd nu putea actiona in absenta lui Lady Hero gi a lui Lady Caire, fara a-gi periclita cauza irevoca- Dil. Megs igi nota in minte sa descopere adresele tuturor celor trei doamne pentru ale scrie, astfel incat s4 fie prevenite cu privire la pericolul care il pigtea pe domnul Makepeace. . in acel moment, Roger privi inspre ei, surprinznd privirea lui Megs si toate gandurile legate de cdmin ti zburara din minte. El fi facu semn cu ochiul gi igi Inclina capul imperceptibil in directia terasei din gradina. =O, vad un pricten drag, murmurd Megs. Va rog si mi scuzati. ‘Megs auzi doar vag cuvintele politicoase ale lui Thomas gi ale lui Penelope. Roger se indrepta deja in diagonala catre usile de sticla. Trebuia sa fie atenta, insa curand — atat de curand! - avea si fie in bratele iubitului ef Capitolul 4 SEEEDDP Ingeleptii au incercat sit explice dragostea... si au dat gres. Tot ce pot spune este ca Arlechinul gi frumoasa doamnd s-au Fantoma din St. Giles ——— indragostit in ziua aceea. Adevarata dragoste careia nu-i pas de rangul sau locul omului pe lume: un Tucru maref, dar gi ingrozitor.. din Legenda Arlechinului-Fantoma din St. Giles Se spune cd insugi regele a pus un pret pe capul lui, o informa Pinkney, pusa pe palivragit a doua zi dimineata. Isabel aruncd o privire catre oglinda de pe masa de toaleta, pri- vind cum servitoarea ei fi infigea cu o mana sigur un ac in par. In timp ce rosti cuvintele igi simfea gura uscata ~ Pe capul Fantomei? Da, milady. Un pret pe capul lui. Acum ca Mickey Cuceritorul era mort, autoritatile ii indreptau in mod evident mania asupra Fantomei din St. Giles. Poate ca va sta deoparte, evitand strazile, acum c& devenisera bruse mult mai periculoase. Isabel isi mugca buza. Doar ca in scurtul rastimp cat statuse de vorba cu el, Fantoma ‘nu pirea afi genul care evita pericolul. O, de ce igi facea oare griji pentru omul acesta? Numai destinul il scosese in calea ei gi poate \deca ei incapatanata cu privire la dreptate si nedreptate o facuse il culeaga de pe strada, salvandu-l de furia multimii. Probabil c& avea si] mai vada vreodata in viata ei. Isabel privi incruntata la propria imagine din oglinda. Sper din suflet c4 nu-l vor prinde, spuse Pinkney, fa car si observe expresia stapanei. O cut firava se prancenele servitoarei, in timp ce incerca sa pund la locul lui un chuliont. B atat de aratos gi neinfricat. $i acum c& Mickey Cuceri- torul a murit... Bi bine, n-o sa mai avem atatia talhari aratogi in Londra prea curand. Chipul lui Pinkney capata o expresie tragica. Ar fipicat, spuse Isabel sec. (O, am uitat, exclama Pinkney. [gi inde mana in buzunarul rochiei, bajbaind dupa ceva gi scoase o scrisoare. A venit azi-dimi- ‘head pentru dumneavoastra. Multumesc, spuse Isabel, ludnd scrisoarea. 59 lizaberh Hoyt A adus-o un baiat, nu postagul, spuse Pinkney. Poate c& e 0 scrisoare de dragoste. Isabel ridica amuzata din sprancene, rupand sigiliul. Desfacu scrisoarea gi citi: Lady Penelope cauta gentilomi pentru a-linlocui pe domnul Makepeace. Isabel se incrunt’, intorcand scrisoarea pe partea cealalta. Nu era semnata gi, in afar de numele ei, nu mai scria nimic. Cu toate acestea, avea o idee destul de clara cu privire la expeditor. =Nueo scrisoare de dragoste? intreba Pinkney curioasa. Hm... nu, murmura Isabel. ‘Afurisitul de barbat o lisase cu ochii in soare ultima data cand -vorbise cu el. Probabil ca va refuza si o primeasc& daca ar incerca 81 avertizeze... sau dac& ar incerca si-i bage mintile in cap. Dar, dacé nu va mai face inc& un efort, incercind sé-l determine s& se razgindeasc4, sigur va pierde cAminul. Isabel se ridica si arunca biletul in foc, privind la licarile care devorau hartia. Avea 0 in- vitatie s& meargi la caldrie in dupé-amiaza aceea. Se gindise s& mearga la cumparaturi inainte gi poate si treaca pe la niste cunos- tinfe. Stramba din nas. Nici unul dintre planurile ei nu era atat de important. Niciodata nu erau. -Spune-ilui John sa pregiteasca trisura, te rog. =Da, milady, rispunse Pinkney, alergand spre usa. Isabel igi indrepta umeri, plimbandu-se in sus gi in jos prin fata ciminului, asteptind. Trebuia sa fie ferma de data aceasta si 84 nu-i accepte refuaul. Daci va fi nevoie, avea si-l incolteasca pe bietul ticalos in dormitor. Socul purtarii ei scandaloase ar pu- tea schimba lucrurie.. Izbi cu piciorul un obiect ce z4cea pe podea, care se rostogoli cat colo. Isabel se aplecd s&-1 ridice. Era un acoperig din len pictat, nu mai mare decat palma ei. Timp de o clipa privi fix fara nici un gand jucaria, inainte de ao ageza cu grija pe masa de toa- leta, iegind din dormitor. Ta parter, Pinkney isi lega boneta. ~Mergem la cumparaturi, milady? 60 Fantoma din St. Giles -Nu, 0 luam din nou catre cimin, rispunse Isabel, ignorand umerii cazuti ai servitoarei. = Spune-i, te rog, lui Carruthers ca pe masa mea de toaleta este o jucarie. As vrea sao ia de acolo. Da, milady. Pinkney dadu fuga s& indeplineasc4 porunca. Peste alte cateva minute trsura fu gata gi pornira la drum. Isabel igi netezi fustele rochiei de culoarea smaraldului. Era mult prea elegant pentru vizita la camin si, cu sigurantA, el avea sa remarce acest fapt. [gi ridica barbia. Ei bine, nu-i pasa catugi de putin ce ar putea crede domnul Makepeace despre tinuta ei. Omul avea alura infioratoare a unui barbat de trei ori mai batran. Trebuia si indrepte lucrul. cesta, laolalta cu manierele lui. Nu intampinara obstacole de nici un fel si, vreo jumatate de ceas mai tarziu, trasura opri in fata intrarii noului cimin, Harold deschise usa trasurii gi fi pregati scarita. ~Multumesc, murmura Isabel coborand. Pinkney, care motdise in trasurd, igi inghiti un cAscat, urmand-o. -Spune-i vizitiului si o tragi dupa colf, te rog, Harold, mur- mur Isabel. O s& trimit un baiat s4 va anunte cAnd sunt gata de plecare. Igiridica fustele gi urea scarile cu Pinkney alaturi. ‘$a bat la uga? intreba servitoarea. ~Terog. Pinkney ridic& ciocanul de metal, lasandw sé cada. Servitoa- rea ipi aranjé fustele turcoaz, cu broderie bogata, in timp ce agtep- tou, iar Isabel se intreba nu pentru intaia oara - dacé nu cumva nervitoarea ei o eclipsa. Usa se deschise, dnd la iveala un chip pistruiat. Isabel nu-gi ‘amintea numele baiatului, dar, din fericire, acest fapt nu conta Ja cimin - toti baiefii fusesera botezati ,.Joseph" si toate fetele purtau numele de ,Mary". Buna ziua, Joseph, rosti ea, cu o voiosie hotarat’. Domnul Makepeace este acasa? ste cu fetita, rosti baiatul neclar, in maniera lui foarte él Elizabeth Hoyt Se intoarse inainte ca Isabel s& apuce si mai puna vreo intreba- re, conducnd-o in casi. Fostul Camin pentru Orfani si Copii Abandonati fusese o ladire inalta si ingusta, care aproape se naruia de vechime si din cauza materialelor proaste folosite in constructie. Arsese cu peste ‘un an in urmi, moment in care se infiinfase Sindicatul Doamne- Jor intru Ajutorarea Céminului pentru Orfani si Copii Abando- nati, cu scopul de a construi aceast noua cladire. Holul pe care il traversa acum Isabel era larg gi bine luminat, cu pereti de mortar, 2ugraviti cu un crem blind. in dreapt afla o incapere in care puteau fi primiti vizitatorii ciminului gi care se intalnise cu domnul Makepeace cu doar o zi inainte. Ins baiatul le conduse dincolo de aceasta incapere. Holul dadea direct in sufragerie, din care se trecea in bucataria imensé, iar pe stan- ga se afla o scar de marmura care ducea spre etajele superioare. Structura era buna, dar Isabel nu se putu abtine si nu cugete ci peretii aveau nevoie de decorare, astfel incat noul cdmin s& mai piarda din aspectul auster. Baiatul urca scdrile fn ticere, iar Isabel il urma, cu Pinkney gafaind in spatele ei. Auzira glasurile copiilor si murmurul mai grav al vocilor adultilor cand trecura pe langa salile de clasa de la primul etaj. La etajul al doilea se aflau dormitoarele, care erau goale acum, in cursul zilei. Dupa acestea, la capatul coridorului, Joseph deschise o usa pe care nu scria nimic, Inauntru se vedea 0 incapere mica, fard ferestre, cu patru patuturi, din care doar unul era ocupat. Sub asternuturile albe si plapuma de deasupra, se afla o copilé mirunfica, al carei par castaniu-inchis se rasfira pe perna. Lang’ ea stitea incovrigat un caine mic haios, cu bland sarmoasa cu pete maronii. Winter Makepeace igi ridica privirea, din locul in care era age- zat, pe un scaun, langa pat. Oboseala lisase urme pe chipul lui grav, insa ochii ise marira, animandu-se subit cind o zari. ~Lady Beckinhall, rosti el, cu 0 voce in care résuna oboseala, Tidicandu-se. Carui motiv ii datorez aceasta a doua vizita? ~Purei incapatanari? murmura Isabel capricioasa. =O, luati loc, va rog. 2 Fantoma din St. Bra clar cA omul petrecuse noaptea ingrijind copila bolnava. ie apropie de pat, privind catre chipul ei micut, in timp ce cAinele ‘scoase un mardit sfios. -Ceecuea? Domnul Makepeace privi spre copili, cu o figura calma, dar a intrezari urma de ingrijorare care-i travers buzele inclestate. Pentru prima data observa c4 buza lui superioara era mai mare decat cea inferioara. Unde mai vazuse.. Nu stiu, raspunse el, destramandu-i girul gandurilor. Am gisit-o azi-noapte pe o stradut laturalnica, cu cainele linga ea. Am chemat doctoral sa 0 consulte, dar nu ne-a putut spune decat ca e subnutrita si epuizata. Isabel se incrunta. =Cum o cheama? Domnul Makepeace scutura din cap. -Nu vorbeste. Mia spus ci pe cdinele ei il cheama Dodo, interveni Joseph. Se agezase de partea cealalti a patului, strecurindu-si mana in pitut si mangaind bratul firav al fetitei. Domnul Makepeace incuviinta. ~ Va rog sa ma scuzati. Ar fi trebuit sa spun ca fetita nu vrea i vorbeasca cu mine sau cu vreun alt adult. Cu toate aces- Joseph Tinbox spune ca a comunicat cu el putin cand au 'mas singuri. Joseph Tinbox dadu din cap. lar pe ea o cheama Peach ~ Piersicuta. ‘Toate privirile adultilor se indreptara catre el. Pinkney chico- Ui, Isabel ii arunca o privire, iar servitoarea aproape cA se ineca, inghitindu-si hohotul de ris. Urma o pauza, apoi Isabel igi drese glasul cu delicatete. Peach pare a fi un nume... tare ciudat. Joseph Tinbox arbora o expresie indaratnii ‘Asa o cheama si nu ar trebui s4 ne apucam sa i-l schimbam. ~Fireste ca fi vom spune cum doreste, spuse domnul Make- peace cu blandete, Dar cred ci vom agtepta si vedem ce vrea cand we trezeste. 63 ‘Elizabeth Hoyt Joseph Tinbox deschise gura fara indoiala pentru a pro- testa -, insd in clipa aceea fetita se trezi. Priviin jur, cu ochii ma- Titi de spaima, apoi fsi lisa pleoapele si cads, inchizdnd iarasi Ochi. Se migca s4 apuce mana lui Joseph Tinbox, strangind-o cu disperare. Domnul Makepeace se incrunta, privind copila. ~Cred cd 0 voi conduce pe Lady Beckinhall in salonul de pri- mire, Joseph Tinbox. Ai putea sa vezi daci... Peach... doreste s& guste putin din supa trimisa sus mai devreme. {1 batu pe umar pe baiat, apoi se ridica gi le indemna pe Isabel sipe Pinkney sa se indrepte catre usa, inchizand-o in urma lui. ~Imi cer scuze pentru dezordine, Lady Beckinhall, rosti el, indreptandu-se catre scdri. Mi-e team ca gasirea copilei'a pertur- bat desfagurarea fireasca a lucrurilor aici, la camin. ~Infeleg, murmura Isabel, urmandu-l pe scari. De ce cre- deti ca refuza 8 vorbeasca cu oricine altcineva, in afard de Joseph Tinbox? ~Fard indoiala, are incredere in el, spuse el, cand ajunsera la parter. privi peste umar, cu o expresie crispata. ~ $i, fara indoiala, nu are incredere in mine. ~0, dar... incepu Isabel sa protesteze instinctiv. Oricare ar fi fost defectele sale, era cat se poate de evident c& domnul Makepeace tinea la toti copii din ciminul sau. Nu-gi pu- tea inchipui ca i-ar fi facut rau vreunuia dintre ei. Domnul Makepeace scutura din cap, deschizind uga camerei de ~Nuiau suspiciunea ei in nume personal, milady. Un copil care a deprins neincrederea la o varsta atat de frageda trebuie sa fi fost grav maltratat de adultii pe care i-a cunoscut. Prin urmare, € firesc si se increada mai curand in Joseph Tinbox. -0! Isabel se ageza absent pe un divan. li repugna gandul ca fetita fragila de sus indurase pedepse fizice, fiind poate chiar biciuit. Se cutremura. Apoi isi aminti de mana lui pe umarul baiatului. ~Este unul dintre preferatii dumneavoastra, Joseph Tinbox, mui aga? 64 Fantoma din St. Giles ——— Domnul Makepeace incremeni. -Nuam favorit. Ea ridica dintr-o spranceana. Remarcase privirea afectuoasd indreptata catre baiat. ~0, dar... Domnul Makepeace se lisa intr-un fotoliu, proptindu-si capul in pumn, Ochii Isabelei se ingustara, adreséndu-i-se servitoarei, care ti urmase jos. Pinkney, du-te, te rog, la bucatarie gi cere si se pregiteasca © gustare, Nigte carne, branza gi paine. $i orice fructe se gisesc. Siiun ibric de ceai tare. ~Nue nevoie, incepu domnul Makepeace, ~Cand ati mancat ultima data? ‘Sprancenele lui se unira, in semn de iritare, ~Aseara. Isabel stranse din buze. ~Atunci este nevoie, Din nou, privirea lui se ingusta, Ma inclin in fata competentei dumneavoastra in aceasta chestiune. Hm! Cuvintele lui care o luau peste picior o inmuiara, desi se alarma privind tepii care ii acopereau barbia. Inchisese vreun ochi noaptea trecuta? Trebuia sa fie tare istovit daca se rela- tr-atat incat s& glumeasca cu ea. Prin minte fi trecu un sind. Chiar trebuie s& gisim 0 bucitareasa pentru cimin, acum (4 am instalat copii in noua dadire. Nell Jones gi celelalte servi- toare au destule de facut ca s& mai aibi rigaz gi pentru pre- irea meselor, Ipi ascunse cascatul in spatele pumnului. Fetele invata sa gateasca, Da, dar nu se pot ocupa de toate mesele. in plus, am gustat toadele eforturilor fetelor gi, desi biscuitii lor sunt, aaa... foarte Interesanti, ar fi o idee buna sa avem pe cineva care poate giti Iweruri mai... firesti, nu credesi? 65 Elizabeth Hoyt Privi catre domnul Makepeace asteptand sa continue, dar sin- gura sa replica fu un sforait discret. Bietul om adormise, cu capul {inca proptit in mana, Pentru o clips, Isabel ti privi pur gi simphu chipul adormit. Liniile fetei se imblanzisera in starea de relaxare, avea genele negre gi foarte dese gi ar fi putut semana cu un baie- tan, daca nu ar fi fost fepii aceia care fi acopereau falca. Barba de o zii dadea un aer libertin. Buzele Isabelei se rasfransera la ultimul gand. Nu intalnise pe nimeni mai pufin libertin decat domnul Makepeace. Dum- nezeule, petrecea atat de mult timp ingrijindu-se de cimin si de ocupantii acestuia, incat adormise in fata ei, in mijlocul zi- lei. Ceea ce 0 facea sa se intrebe ce facea ~ daca facea ceva ~ cand avea un moment pentru sine. Citea? Poate c tinea un jurnal sau 4 placea sa viziteze biserici? Se gandi o clip, dar nu-i mai trecu- 4 prin cap alte activitati potrivite cu persoana lui. Bra o enigma nedescifrata, nu-i asa? Viafa sa era inchinata sacrificiului de sine, dar, cu toate acestea, o mare parte din fiinta lui ramanea secret. Doar daca... Uga camerei de zi se deschise, iar Isabel igi ridica privirea, ag- teptandu-se sa o vada pe Pinkney. In schimb, vazu o femeie maruntica, mai in varsta, stand in cadral ug -O! Vi rog si ma iertafi, milady. ~Jupaneas Medina, spuse Winter Makepeace cu glasul ragu- sit de somn. Nu se clintise, dar era clar ca se trezise de indata ce se deschisese uga. Avem nevoie de serviciile dumitale. Micuta femeie inclina capul. ~Domnule? Elarata catre Isabel. ~Lady Beckinhall tocmai mi mustra c4 nu avem o bucata- reasa buna. Sprancenele Isabelei se arcuira. -Nuva mustram... El ii ignora protestul, intorcindu-se catre jupaneasa Medina. ~Poti sa incepi de indata? —Desigur, domnule. ‘Fantoma din St. Giles ——— ~Bine, atunci... Un card de fetite, incarcate cu tivi, intrard tropotind in inc&pere, conduse de Pinkney, a carei tinuta era mai putin impe- cabila decat de obicei. ~Poftiti ceaiul, milady, spuse Pinkney. -Excelent. Isabel zambi gi flutura mana citre o masuta. ~Puteti pune ceaiul aici gi vom servi masa in timp ce discut ce am de discutat cu domnul Makepeace. Winter Makepeace igi drese glasul, ameninfator. ~$i ce am avea de discutat? Isabel zambi ferm. ~ Modul in care va voi ajuta si va pastrati postul. Fireste, toate fetitele facura ochii mari, auzind cuvintele lui Lady Beckinball. Winter nu dormise mai mult de cateva minute de cand o gisise pe ,Peach cu o noapte in urmé, insa prezenta lui Lady Beckinhall era ciudat de tonica. Chiar daca totodata il irita. Se intoarse catre fete. Mary Whitsun, condu-o, te rog, pe jupaneasa Medina la bu- citirie. Dumneaei va fi de acum noua noastra buctireasa, aga ca trebuie sa fi dai ascultare gi s& 0 ajutati ori de cate ori are nevoie. Petelot, voi, celelalte, sunteti agteptate la gcoala pentru lectii, din hte stiu. Umerii fetelor cazura ca la comand, dar se retrasera una dupa alta. Mary Whitsun incuviinta voioasa si fi zambi jupane- vel Medina, inainte de a o conduce pe noua bucatareasd afard din ineapere. El se intoarse din nou catre Lady Beckinhall, care arata pericu- los de atragatoare in rochia aceea verde-inchis, care facea ca parul ‘i na capete accente de mahon pe alocuri. ‘Acum, ce puneti la cale? Mai intai gustarea. Se ridicd $i gisio farfurie si incepu sao umple cu came, branzi pine. Parea cam mult mancare pentru o doamna. 67 —— zhicaberhi Hoyt Sunt de pirere ci discutiile in contradictoriu ~ gi se pare c& ine contrazicem cu asupra de masura ~ se desfagoara cel mai bine cu burta plina. privea finta, uimit, Ce mai punea a cale acum? Lady Beckinhall se intoarse si, vizdndw1 privind-o fix, zambi. ~Mancati ceva. Va veti simti mai bine. $i fi Inman’ farfuria plind. i bine, nu putea continua A o priveascd incruntat, cand ea era atat de amabila. Winter lua farfuria, simfindu-i pieptul jnundat de caldura. Nu se intampla prea des si-i poarte cineva de gxijA. De obicei, lucrurile stateau tocmai invers. gi drese glasul, inainte de a rosti aspru: —Multumesc. Eainclina din cap, netulburata, alegindu-gio bucatica de bran- zi gio felie de paine, inainte de a-si relua locul pe divan. * V-ati gandit o& puneti ceva in coltul acela? Flutura bucata de branza catre partea dreapta a ciminului. O statue, poate? Am o minunata statueta de marmura alba. Cu o barza gio broasca. amuzat. Ea incuviinta. ~$iobroascé. Romana, cred. Sau poate greceasca. Poate repre- zinta vreuna dintre fabulele lui Esop. Bra grec, nui aga? ~~ .Fantoma din St. Giles Se asteptase la aga ceva, dar cu toate acestea lovitura era bru- tala, Nu era numai ciminul copiilor ~ era totodata gi al lui. Cand to gisise pe Peach cu o seard in urma, igi daduse seama de acest jucru, Nu se putea desparti de cimin, aga cum nu-gi putea reteza mana dreapta. Dar nu lisé ca emotia bruta sai se vada pe chip. O ascunse cu grija. O tinu precaut doar pentru sine. Si cum ma veti ajuta s8 pastrez ciminul? Ex ridica din umeri cu elegant’, desi observa c4 nu reugea si ascunda pe deplin tensiunea care i se citea pe chip. Poate Anu doar el igi ascundea emotiile. va voi indruma sa deprindeti manierele inaltei societati dovedind c& puteti fi la fel de gratios ca orice filfizon pe care ponte gisi Lady Penelope. Este singurul mod prin care it puter dejuca planurile. il ridica din sprancene, amuzat de cuvintele alese de ea. $i v-ati autointitulat salvatoarea mea? De ce? ~ De ce nu? zambi ea nongalant. Am descoperit c& am deprins gustul de a salva gentilomi in ultima vreme. $titi cham ajutat Fan- roma din St. Giles s& scape de multimea turibunda zilele trecute? ‘Simti cum ii sta inima in loc. -Nu, nu stiam. Am fost tare curajoasa, nu credeti? Buzele ei e arcuird, luandu-si in zeflemea propriile cuvinte, Da, rosti el, absolut serios. ~Cred cada. sa igi ridica privirea, iar el fi prinse ochii in mreje, Gura ei cati- folata tremura. Ce era in mintea ei, in capul acestei finfe frumoa- i exotice? Locul ei nu era aici, in camera lui de zi simpla, nu-si ‘avea locul in St. Giles gi nici in viata lui. ‘Ins, cu toate acestea, slimfea imboldul aproape imposibil de ascuns de a o trage in pos 1a, sarutand-o. Inspird adane, infrangand animalul. Fi bine, atunci presupun c4 ar fi cel mai intelept sé ma plasez ub tutela dumneavoastra. ~Aga cred. “Winter igi puse farfuria deoparte, adunandu-si puterile, ~Oricat de incantatoare ar fi vizita dumneavoastra, cred ci ar trebui si trecem la subject, milady. Ba zambi, mahnita. —Trecem la discutia in contradictoriu atat de curand? Zambetul ei il strafulgera prin abdomen, dar nu-ilua in seama ‘efectul, mentinandu-gi chipul imobil. —Daca-i musai... <0, cred cd este, spuse ea bland, Am auzit c& Lady Pene- -Bine. ope intentioneazi s& angajeze un nou administrator pentru Se ridica brusc, fara gratia ei obignuita. acest cimin, ~ Atunci vom incepe maine-dimineata. 68. - hizabeth Hoyt A doua zi dimineata, Winter statea in fata casei din orag a lui Lady Beckinhall, privind in sus, la fatada. Era exact aga cum se asteptase: noua, ostentativa gi situata in cea mai cdutatd zona a Londrei. Interiorul era insa o chestiune complet diferita. Winter se opri in pragul ugilor masive, lisandu-gi piciorul drept si se odihneasca si incercind s& inteleaga diferenta, ignorandw-l pentru o clipa pe ‘majordomul ingimfat care il intampinase. Casa era impresionan- ta, da, bogata si decorata cu eleganta, ins mai era ceva... Majordomul igi drese glasul. ~Sunteti amabil sao asteptati pe Lady Beckinball in salonagul de primire, domnule? Winter igi desprinse privirea de la raza de soare care dansa pe podeaua acoperita cu marmura a antreului, incuviintand absent la auzul cuvintelor. Fu condus in salonagul de primire, care, fireste, nu era catugi de putin de mici dimensiuni. Incaperea era aproape de marimea sufrageriei noului camin, cu pereti de culoarea untului gi lam- briuri gri-albastrui. Ici gi colo erau raspandite grupuri de scaune sidivane, creand spatii de discutie mai intime, in interiorul largii incaperi. Deasupra, pe tavanul pictat, zburdau ingeragi, privind pe furig de dupa nori albi infoiati. Winter rasufla anevoie vazand privelistea. Se indrepta citre ciminul din capatul indepartat al camerei, fara a se mai osteni s4 ascunda faptul cé schiopata, acum 4 era singur. Pe polita de deasupra caminului ticdia un ceas pole- it cu alb gi roz, cu cadranul aproape acoperit de motive florale gi cupidoni. Salonul se afla in spatele casei, iar sunetele strazii erau inabusite, facand ca in incapere si domneasca o liniste placuta. Winter atinse ceasul. Era un obiect caraghios gi totugi... absolut adorabil si pe deplin potrivit in salonul de primire al lui Lady Beckinhall. Se incrunta, confuz, Cum putea un ceas s& fie adorabil?! Ceva o zbughi in spatele unuia dintre divanele roz. Winter ridica din sprancene. Nu era posibil, Lady Beckinhall nu avea cum si fie invadata de sobolani! Dar poate cd avea un cdine 70 ‘Fantoma din St. Giles ——— de talie mic&, ca atat de multe doamne din inalta societate. Se intinse sa se uite peste speteaza divanului. Nigte ochi mari caprui il priveau tint de pe chipul unui ba- ietas. Copilul nu avea cum s& aib mai mult de cinci ani, dar era imbracat cu o hainufa gi pantaloni stacojii de bund calitate, iar la spit avea danteld. Asta insemna c4 nu era copilul unei servitoare. Nu stiuse c& avea copii. Gandul ii stranse inima. Winter inclina din cap. ~ Buna ziua. Baiatul se ridicd incet din locul in care se ascunsese, afundan- du-gi un picior in covorul gros de plug. ~Cine esti? Winter se inclina. ~Domnul Makepeace. Incdntat de cunostinta! Din instinct ~ sau mai exact, ca urmare a orelor in care fusese Instruit — copilul se inclina la randul sau. Buzele lui Winter zvacniré de amuzament. Tar tu epti? Christopher! Raspunsul veni nu de la baiat, ci de la 0 servitoare cu o expre- sie alarmata, care aparuse la usa. -O, imi pare rau, domnule, daca v-a deranjat. Winter scutura din cap. ~Nu m-a deranjat catusi de putin. Lady Beckinhall aparu din spatele servitoarei, cu un chip lipsit de orice expresie. ~ Christopher, ai ingrijorat-o teribil pe Carruthers, Te rog s4-ti ceri scuze. Christopher lasa capul in jos. ‘Imi pare rau, ‘Ruthers. Carruthers zambi cu drag. in regulé, domnisorule Christopher, dar cred c& trebuia s& fim la baie deja. ; Copilul paraisi incaperea cu regret, condamnat, fara indoiala, la 6 soarta plina de clabuci. Winter o privi pe Lady Beckinball, in timp ce usa se inchidea. Nu stiam 4 aveti un fiu, milady. 1 Elizabeth Hoyt Pentru o fractiune de secunda, fu socat si vada o umbra de durere pe chipul ei. Apoi ea afisa un zambet stralucitor, ca si cand ar fi veut s8 mascheze emotiile care poate o rascoleau. Nu am, Nuam copii. El ridicd 0 spranceana. ~Atunci de ce. Dar ea se intorsese deja, agezdndu-se pe divan si vorbind in tot acest ristimp. -M-am gindit s8 incepem ugor in dimineata aceasta. Balul lui Lady Arlington are loc peste o siptmand, iar daci nu stiti sa dansati... Bra evident ca nu dorea si vorbeasca despre copil. Interesant. El scuturd din cap in semn de raspuns la privirea et intrebatoare. —Nu, bineinteles ci nu, oft ea. Atunci va trebui si ince- em lectiile de dans cit mai curand. Va trebui s& cunoasteti cel putin pasii... Nu-mi fac sperante ci-i veti stapani, dar daci vom reusi, cel putin, s& nu calcati doamnele pe picioare, voi fi mai mult decat incintata. ~Suntefi prea amabila, murmura el. Ochii ei se ingustard, ca gi cind ar fi trecut cu vederea asprimea tonului sau. ~Cred, de asemenea, c4 se impune un nou costum, Poate ceva din matase crem sau albastra? ‘Mandria lui igi iti capul. -Nu. Buzele ei cirnoase se incordara. Nu puteti aparea in inalta societate in hainele ponosite ppe care le purtati acum. Haina aceea pare a avea cel putin un deceniu. ~Doar patru ani, spuse el cu blandete. $i nu pot accepta un astfel de dar generos ~ atat de personal - din partea dumneavoas- tra, milady. Ea igi inclina capul, studiindw, iar el se gandi la un corb care priveste intr-o parte gin alta, incercand sa giseasci o cale de a sparge o nuca. ~Ganditi-va cd e un cadou din partea Sindicatului Doamne- lor. Apreciem munca pe care o depuneti pentru cimin, iar un now 2 Fantoma din St. Giles ~ costum care si vi permit si apareti in societate nu e cétugi de putin o extravagant. El vru & o contrazic’, dar argumentul et bland era justificat, Ofta in tacere, ~Foarte bine, dar trebuie si insist si alegeti nigte culori inchi- sse, Negru sau maro. Era clar ca trebuia si-si reprime dorinta de a incerca sil con- vinga s& poarte ceva exagerat — roz intens sau culoarea lavandei, poate - dar, in cele din urmé, igi dadu seama ca era mai intelept sa faci un compromis. —Foarte bine, aprobi ea in grab. Am trimis dupa ceai ca sa putem exersa macar asta ast $i, fireste, m-am gindit s& facem conversatie. —Fireste. ~$i, desi sarcasmul isi are locul sau in prezenta celor din Iu- mea bund, e mai bine sa fie folosit cu moderatie, spuse ea suav. Cuomoderatie extrem de stricta. rma in seurt moment de Kniste, rastimp in care ea fi sustinu privirea. Ochii ei albastzi erau surprinzator de hotarafi. Surprin- zator de puternici. Winter igi inclina capul. —Despre ce doriti s& conversim? Ea zambi din nou, iar el simti in vintre puterea pe care 0 avea aceasta femeie asupra lui. Se ruga intens ca reactia si nu i se citeasca pe chip. Un gentilom complimenteaza adesea doamnele, spuse ea. Voia complimente de la el? [i examina chipul, cAutand semne ca glumea, dar parea serioasa. Winter ofta in tacere. Avefi o casa foarte... confortabila. isi dadu seama in clipa aceea ca acela era sentimentul pe care il ana casa ei: senzatia de confort. Te ficea si te simti acasa. Asta era. O privi, foarte incantat de sine. Lady Beckinhall parea ca incearca sa-i retina un zAmbet. —Nu sunt sigura ca este tocmai un compliment. ~De ce nu? ~Ar trebui sa complimentat felul in care este amenajata casa, spuse ea rabdatoare. Gustul stapanei, 23 Elizabeth Hoyt Dar nu-mi pasa de decor sau de acest gust despre care vorbiti. Se trezi ca se implica in sustinerea argumentului sau. Calitatea ‘nei case ar trebui sa fie masurata de confortul de care te bucuri, nuvi aga? Caz in care faptul cA am afirmat c& aveti o locuint& foar- te confortabila echivaleaza cu cel mai mare compliment. Ea igi inclina capul, ca gi cand i-ar fi cantarit cuvintele. =Presupun ca aveti dreptate. Trebuie sa te simti confortabil intr-o casa. Prin urmare, vi multumesc foarte mult pentru com- plimentul amabil. Ciudat, faptul c& ea fusese de acord cu argumentul lui fi aprin- se 0 mica flacara in piept. Fireste, nu las si se vada nimic in atitudinea sa. In schimb, dadu din cap, incuviintand. =Dar, continua ea, societatea nu confera nici o valoare confortului unei case gi, oricat de amabile mi-ar parea mie cuvin- tele dumneavoastra, nu-gi au locul intr-o sala de bal sau la o sera~ t& muzicala, dupa cum cred ca stiti deja. Usa se deschise in spatele lui gi intr un grup de servitoare, care aducean tivile de ceai, Agtepta ca servitoarele si-gi ageze Povara pe masa, iar apoi sa ias la porunca stpanei. Apoi o privi pe aceasta femeie care era prea inteligenta pentru societatea fri- volA in care se invartea. Vad ca vreti sa ma faceti si-mi schimb intregul aspect. Ea oft, aplecdndu-se s& toarne ceaiul. ~Nu pe de-a-ntregul. in plus... fi arunca inca un z4mbet fugar si nimicitor de-al ei, ageznd ceainicul pe masa. Ma indoiesc c4 aveti o personalitate atat de fragila, incat sa poatd fi schimbata ‘cuusurinta. Veniti. Haideti sa lum loc. El stitea inca in picioare, in ciuda durerii din coapsa dreapt, a si cand ar fi fost gata s& o ia la fuga sau sa lupte. Femeia aceasta facea ca bruma lui de maniere s se evapore. Winter se ageza pe divan, in fata lui Lady Beckinhall, avand {ntre ei masufa joasd cu serviciul de ceai, ca o bariera protectoare. Rerista tentatiei de a-gi masa piciorul ranit, care incepu s& 2vac- neascé in mod neplacut. Ea ii arunca o privire provocatoare, dar nu facu nici un comen- tariu cu privire la locul pe care gi- alesese, inmanandu-iin schimb 0 ceagca de ceai. 4 Fantoma din St. Giles Nu beti ceaiul cu zahar sau lapte, presupun. Blincuviinta, luand ceagca. Bra fierbinte si tare, de o calitate cu care nu era obignuit. ~Acum, spuse Lady Beckinhall, amestecand zaharul si laptele {in ceaiul ei, Degi apreciez complimentul pe care mi l-ati facut cu privire la casa, majoritatea complimentelor pe care veti fi obligat na le faceti intr-o sala de bal vor fi de natura mai personala. Ceva logat de ochii doamnelor, parul sau rochiile acestora, de pild’, ar fi cel mai potrivit. Ea sorbi din ceai, privindu-l pe deasupra cestii cu ochii aceia albastri care parca ticiteau in suflet. lar el parea ca nu-gi poate controla propria privire. [si trecu ochii asupra formelor ei, in cdutarea unui compliment potrivit. Doamnele trebuiau s& stea drepte, pana gi el stia acest lucru, dar Lady Beckinhall parea ca se lungise cumva pe perne, cu umerii tragi inapoi gi picioarele ascunse sub divan. Pozitia ii scotea s8- hill in evidenta, desi nu credea ca o facea in mod constient. Purta rochie cu decolteu adanc, de un auriu intens, iar mnaterialul ii Imbraiga delicat sani albi gi catifelati. Ag comite acte de violenta ca si-ti vad 0 clipa sani goi. ‘Ap varsa singe ca sa-ti simt gustul sfarcului pe limba." Nu, probabil cd nu acesta era genul de compliment pe care il cduta ea. Ip drese vocea. Glasul dumneavoastra, milady, ar starni gelozia unei privighetori. Ba clipi ca gi cand ar fi fost surprinsa. Nimeni nu mi-a mai complimentat vocea pana acum, dom- nule Makepeace. Bravo! Obrajii ei capatasera o nuanfé mai rozalie decat avuseser’ pina in clipa aceea? Ipipleca genele. Alte citeva comentarii de felul acesta, domnule Makepeace, war putea sa flirtati cu mine, ‘Simi ca i se arcuiesc sprancenele. Doriti sa firtez.cu dumneavoastra? Ha ridica din umeri. Elizabeth Hoyt ~In mare parte, conversatiile dintre 0 doamna si un gen- tilom care iau parte la evenimente in inalta societate sunt, in esenté, flirturi. ~Inseamna cd flirtati cu zeci de gentilomi pe seara. —Detectez un ton de repros, domnule Makepeace? intreba ea si facu ordine in ganduri, Nu fac decat sa ob- serv c&in chestiuni de aceast natura suntefi mult mai priceputa decat mine. =Mai experimentaté, vreti si spunefi? Bl se multumi so priveascd, caci rispunsul era evident. Era mai experimentata ~ cand venea vorba de flirt si, fara indo- iald, cu privire la alte interactiuni de baza dintre femei gi barbati. Gandul acesta il facu s4 resimta un val de emotie straina traver- sAndu-i trupul. fi trebui un moment ca si-gi dea seama ~ cu oare~ care uimire ~ cd simtea gelozie. Dar trebuie si mai fi firtat pana acum, spuse ea, cu 0 voce scdzuta si catifelat’. -Nu. Sprancenele ei delicate se arcuira. ~Stiu cd aveti o viata plina, dar, cu siguranti, trebuie si va fi fost draga vreo fata candva? O prietena de-a surorilor dumnea- voastra, poate? Sau o vecina? El scutura din cap incet. —Nimeni. Intelegea confesiunea pe care i-o facea? Bestia din interiorul lui casca gi se intinse. Ma incredinfez pe deplin in mainile dumneavoastra, Lady Beckinhall. Vi rog, Invatati-ma. Capitolul 5 SEEEP2 Frumoasa doamnd gi Arlechinul devenird amangi. Erau pes- te masurd de fericiti, dar frumoasa doamna avea petitori, care erau bogati si gelosi deopotriva. Intr-o noapte cu luna plind, 76 Fantoma din St. Giles — cesta tl rmarird pe Arlechin pe strdzile din St. Giles gi ndva- lird asupra lui cu sabile, iar el nu avea deca o sabie de lernn cu care sa se apere. Lupta fu scurta, iar cand se incheie, petitori tL Tasara pe Arlechin sé-si dea dull pe caldardmal strat. din Legenda Arlechinului-Fantoma din St. Giles, Isabel inghifi in sec auzind cuvintele pe care domnul Make- peacellerosti cu voce joasé. Glasul lui o facu sa se infioare, intarin- du-i sfarcurile. Auzise bine? Tocmai fi marturisise c4 era virgin? Nuera cisatorit, e drept si, dupa cum recunoscuse singur, nu avu- sese niciodata o iubita, i totusi, multi barbagi recurgeau la prosti- tuate ~ iar el locuia intr-o zona in care eau destule. Insa fu suficient sa priveasca o singurd data chipul mandru si aspru al domnului Makepeace ca si alunge gandul acela. Cumva gtia: el nu ar plati niciodata pentru un act atat de intim. Cea ce insemna cA era virgin-virgin... $i tocmai fi solicitase indrumatea. Doar nu voia 98 spund ca. ~Tacerea dumneavoastra este neobignuita, milady, spuse el, cu aceeasi voce profunda gi precisa, care-i gadila simturile. Sper ci nu v-am gocat cu lipsa mea de experientd... intr-ale firtului, Flirtul. Desigur. Despre asta discutau, Ins scanteia din ochii Juiintunecati -sau pauza subtil dinainte dea rosti fiir" nu erau doar in inchipuirea ei. Isabel se indreptd. Ea era cea experimenta- t4 aici, la urma urmelor. ~in acest caz, cred c& trebuie sa lucram la felul in care va prezentati. Bl se muljumi s& ridice dintr-o spranceana. Ba igi drese vo- cea, Cand fusese ultima data cand se simtise atat de nelalocul ei? $iasta din cauza unui dascal sobru si anost - un barbat mai tanar decat ea! ~Cel mai bine e s& incepeti si lirtafi imediat, chiar inainte de ‘va prezenta, Puteti si-mi aratafi cum faceti o plecaciune? Se ridica incet gi, fara sa-gi desprinda privirea de la ea, se incli- ni scurt, Ea se incrunta. -Nu. Ceva mai elegant. Sa va arat? Elizabeth Hoyt -Nuenevoie. Privirea lui era ironica. De data aceasta facu un pas inapoi gi pretinzdnd cA igi scoate o palarie imaginara, se inclina din tale, intinzind mainile gratios. Isabel facu ochii mari. —Daca stiafi cum si faceti o plecaciune ca la carte, de ce nu ati facut-o? Else indrepta incet, ridicandu-gi umerii lati. -O simpla inclinare a capului e suficient de politicoass, fara asemenea inflorituri prostesti. Ba igi dadu ochii peste cap. ~Hi bine, de-acum va rog sa recurgeti Ja inflorituri cand va aflati in inalta societate. Cum spuneti dumneavoastra, rosti el grav. ~Acum. Trebui sa se opreasca si sa traga aer in piept, caci, in ‘mod bizar, ramasese fara suflu. Acum, ag vrea si exersim séruta- tul mainii unei doamne. Intinse mana, spernd ci el nu fi va observa tremurul usor al degetelor. agi citre ea, fi lu mana gi se inclina deasupra ei, Pentru o clip’, capul lui aplecat le ascunse mainile, dar ea simti atingerea ~ calda si intima - a buzelor lui pe articulatiile degetelor. Cu rasuflarea intretaiata, spuse: ~Trebuie sd sirutati aerul de deasupra degetelor doamnei. Elridica privirea, inca aplecat asupra mainii ei, ceea ce facea ca ozitia aceasta s8-i apropie chipul de al ei. Distinse sclipiri aurii {in ochii lui caprui. -Nueeste o lectie in arta firtubui? ~Ba da, dar... Else indrepta, revenind la inaltimea lui fireasca. ~Atunci mi se pare ci un sarut adevarat este mai adecvat decat unul prefacut, Abia acum zari umbra unui zmbet in adancul ochilor lui. Ochii ei se ingustara, incercnd si-gi retraga mana din palma lui. Stransoarea lui ramase ferma. ~Domnule Makepeace. El igi desfacu mana, dar incet, astfel incat, in timp ce ea gi-o retrigea pe a ei, degetele lui parura si-i mangaie palma. 8 ~Poate ca nu aveti deloc nevoie de instructiuni, murmura ea. -O, am, va asigur. Igirelua locul, in fata ei. ~Cafi iubigi ati avut? Ease incrunti, sincer gocata. -Nu puteti pune o astfel de intrebare. ~-Dumneavoastra mi-ati pus-o deja, ti reaminti el, netulburat. ~Cu siguranta nu am folosit cuvantul ,iubite, replica ea. ~Insa semnificatia era aceeasi, nu-i aga? ~Poate. Bineinteles c semnificatia fusese aceeagi. Ea stranse ugor din buze. ~Imi cer scuze, dar nu mi-am dat seama c4 suntefi atat de sensibils, Nefericitul radea de ea! O, avea o expresie suficient de se- rioasa, ins igi dadea seama din felul in care o privea ca voia si © provoace. Isabel se rezema de pernele divanului, lésandu-si capul incet pe spate. ~Trei. Barbia lui avacni - foarte vag, dar ei nu-i scapa gestul. fl sur- prinsese. Ascunzandu-si zambetul, fluturd o mand in aer. ~Patru, daca il punem la socoteala gi pe soful meu, dar nu cred 4 sotii trebuie consideratiiubiti, nu-i aga? Pleoapele lui se inchisera pe jumatate. Nu am de unde si stiu. Ati avut amanti cat afi fost cisatorit3? Nu, Arbora o expresie ganditoare. Cam burghez din par- tea mea, stiu, dar asta e. Nu mi-am incalcat niciodata jurdmin- tele conjugale. Elle-a incaleat? a priviin Lituri, Nu-mi plac intrebarile acestea. Imi pare rau. Nu am vrut sd va rinesc. Vocea lui era profunda gi sincera. Nuatifacut-o, ‘Elizabeth Hoyt ——— Se lupta cu disperare sa-si recapete expresia de doamna de lume. {i ridica barbia sfidator, privindu cu franchete. Colful buzelor lui se arcui ugor. ~Atunci afi avut amanti dupa moartea sotului dumneavoastra? Cum de lasase si conduca discutia inspre acest teritoriu periculos? Cu toate acestea, acum cd se afla aici, nu avea si dea inapoi. =Da. Am agteptat 0 perioada decent de timp dupa inmor- ‘mantarea dragului meu Edmund, fireste, —Fireste. ‘Ar fi putut jura c& dezaproba faptul e4 o doamni avea amanti, darnu putu detecta un ton dezaprobator in vocea lui. I incrucisa bratele in poala, la fel de relaxat ca gi cind ar fi discutat despre pretul stridiilor proaspete, —Aveti un iubit acum? Cum ar fi si-1 inveti pe un astfel de barbat arta iubirii cama- Je?" Gandul goptit o sperie. Nu era din mediul ei, nu era genul de ‘barbat pe care s-ar fi gandit in mod obisnuit s& gi-l facd amant. i placeau barbatii sofisticati. Barbati ageri si spirituali. Bar- bati care stiau sa o delecteze, poate so surprinda in dormitor, dar care erau discreti - chiar distangi ~ in afara acestuia. Barbati care nu luau 0 relatie amoroasa in serios, Pulsul ise accele, Nu. Cat de departe avea de gind s4 duc discutia? Se apleca in fata, intr-o maniera seducatoare, -Sunteti interesat de acest post? Daca sperase s&-l facd sa dea inapoi, fu nevoitd s& accepte dezamigirea. Buzele lui 2vacnira, atrgindu-i privirea asupra bu- zei superioare, mai cArnoasa decat cealalté. Sprancenele ei se uni- 14, intr-o expresie ingindurata. —Sunt interesat de multe lucruri, spuse el, cu o voce hotarata gilenta, insa nu pot sa cred ca imi oferiti postul in mod serios, mi- lady. La urma urmelor, deja v-am mérturisit lipsa de experienta. Orice alt barbat ar fi fost stnjenit si-i reaminteasca de lipsa lui de experienta. Dimpotrivi, domnul Makepeace pirea perfect ‘impacat cu aceasta, ba chiar sigue pe sine. Cumva gtia ca domnul 80 Fantoma din St. Giles Makepeace ar lua o aventura cat se poate de in serios. Odata implicat, s-ar fi aruncat cu trup si suflet in legatura respectiva. Asupra femefi pe care ar fi hotarat sa si-o faca iubita. Se infiora la acest gand. Sa fii obiectul unui sentiment atat de salbatic era o perspectiva ademenitoare, dar totodata o punea pe ganduri. ' ‘Prudent, soptea mintea ei. ,Nu-ti face de lucru cu acest bar- bat fara a cdntiri bine ucrurile inainte. Nu va fila fel de ugor de indepartat precum barbatii sofisticati din societatea londoneza." Isabel se lasa incet pe spate, privindu-si ucenicul ~Atunci va trebui sa lucram la abilitatile dumneavoastra socia- le, nusi aga? Zambi, punand deoparte ceaiul rece gi turnandu-gi alta ceagca. Doriti sé exersim conversatia din timpul cinei? El incuviinta, iar daca citi dezamagirea din ochii lui, 0 ignora. Chiar daca fi plicea sa flirteze gi s& se dedea la tachinari, nu era lipsita de buna-cuviinta, la urma urmelor. Sunt la dispozitia dumneavoastra, rosti el pe un ton taraganat. Winter privi cum Lady Beckinball fi lua ceagca de ceai, vars confinutul gi fi turna alta. Cumva o speriase, indepartand-o de conversatia riscanta, iar acum era hotaratA s4 vorbeasca despre vreme sau despre vreun alt subiect plicticos. Ciudat era cA simtea o unda de dezamagire. fi placuse sa se incontreze cu ea. $i mai mult, ti plécuse s4 patrunda macar pu- {in sub masca sociald pe care o purta. Fusese profund ranita de sotul ei si, desi mu dorea si-i trezeascd amintiri dureroase, voia roaznic de mult sa-i vada din nou chipul autentic pe care il dez- viluise. Adevarata Lady Beckinball. cum il privea, intrand pe deplin in rolul de gazda. ‘Ati vazut noua opera de la Teatrul Regal? Nu. Sorbi din ceai, privind-o. Nu am fost niciodata la opera. Ochii ei se ingustara, ascunznd cea ce parea a fi, dack nu te ingela, iritare. O piesa de teatru, atunci? El scutura tacut din cap. Lao serata muzicala? La balci? - Elizabeth Hoyt El se mulfumi sd o priveasca, asteptand. Nu avea prea multi rabdare Lady Beckinhall a lui. —Declar ca sunteti cel mai plicticos barbat pe care -am intalnit vreodaté, domnule Makepeace. Trebuie sa va ocupati si cu altceva {in afaré de a trudi incontinuu la cimin. {si simgi colgul gurii arcuindu-se. Atentie! Femeia aceasta gi manierele ei seducdtoare gi privirile scrutatoare erau periculoase pentru el. -Uneori citesc. -Nu-mi spuneti. Intinse o palma micé, hotirat&. Cititi in secret romanele frivole ale lui Daniel Defoe. ~Recunosc ca imi place Robinson Crusoe, spuse el. $i gasesc cA pamfletele lui despre gin si distileriile de gin sunt interesante, chiar daca directia in care bat este complet gregita. Ea dlipi, ca si cdnd ar fi fost interesata, in ciuda doringei —Dece? —Defoe sustine ci distilarea ginului este esentiala pentru bunastarea fermierilor nostri englezi, deoarece acestia igi vind granele distileriilur. Poate cA argumentul este corect, dar nu ia in considerare efectul pe care ginul il are asupra bietei noas- tre capitale. Ba scutura deja din cap. Dar Defoe a scris ulterior cA ginul distrugea progeniturile acelorasi mame londoneze care beau... De ce zambiti? ~Cititi pamflete politice, milady? Tatai din buze, ca gi cand ar fi fost gocat. Restul Sindicatului Doamnelor stie acest lucru? Ea rogi, ca si cdnd ar fi fost prinsa facand ceva ruginos, ins: ica barbia, incapatanata. ~Atifi surprins si aflati cate doamne citesc pamiflete politice. -Nu, spuse el incet, nu cred c4 ag fi. Nu m-am indoit niciodata cA numeroase membre ale sexului frumos sunt la fel de intere- sate ca si barbatii de politica gi de problemele sociale ale Londrei. Sunt, cu toate acestea, pufin surprins c4 dumneavoastra vi nu- marati printre ele. Ba stranse din umeri. —De ce nuas fi? Else apleca inainte. 82 Fantoma din St. Giles ~Pentru cd faceti toate eforturile posibile, pretinzand ci nu suntei deloc interesata de nici o chestiune serioasa. De ce? Pentru o clips, crezu c& va primi un rispuns direct. Apoi ea privi intr-o parte, fluturand din mani, indiferenta. ~Trebuie sd va invat arta conversatiei pe durata cinei. Politica pie niciodata un subiect potrivit intr-o companie mixta... ~Milady, incepu el, avertizand-o. —Nu, scuturs ea din cap, hotarata sa nui intalneascd ochii. N-o svi ma faceti s& cad in cursé din nou. Romanele sunt un subiect de conversatie mult mai adecvat. Nu avea de gand si se razgandeasca, vedea clar, aga cA ti facu pe plac. Chiar si Moll Flanders? Mai ales Moll Flanders, rispunse ea. Un roman despre o femeie cu reputatie indoielnica va fi cu siguranta un subiect animat de conversatie. ~Cu toate acestea, spuse el incet, in ciuda destinului tragic al lui Moll, nu pot sé 0 indragesc la fel de mult ca pe dom- nul Crusoe. Pentru un moment, cind fu viaibil ca ea sovaie, se gindi ci igi va pastra obignuita masca sociala. Insa apoi se apleca, la fel de Incintata cao copila. ~O! Cand a gasit urma de picior in nisip! El zambi larg. ~A fost incitant, nu-i aga? ~N-am dormit toata noaptea ca s-o citesc pans la capat, spuse a, rezemandu-se de speteaza cu un oftat de satisfactie. Am mai titit-o de dos ori de-atunci. Deodati, il fix cu ochi sfrede- Iitori. Tar daca fi veti spune vreodata vreuneia dintre doamne c& Il prefer de departe pe Robinson Crusoe lui Moll Flanders, am i va scot ficati. I se inclina solemn. ~Secretul dumneavoastra e pe maini bune, milady. Colturile gurii ei cdrnoase se arcuira. ~Cine ar fi crezut, murmura ea, ci domnul Makepeace cel atat ios se da in vant dupa romanele de aventuri. Ligi inclina capul. Elizabeth Hoyt ~ ~Sau ca frivola Lady Beckinhall prefer’ romanele de aventuri biografiilor scandaloase? O clipa - doar pentru o clipa -, ea lis masca si cada, zam- bindu-i aproape sfielnic. Bl fi réspunse cu un suras, cu inima batandwi de trei ori mai jute. Apoi ea privi intr-o parte, muscén- du-sibuza, =O, cum a zburat timp, diul acolo, Nu se osteni sa 0 contrazica. Evident, o impinsese destul de departe astici, Astfel, cu un sentiment protector, se ridicd, indli. nandu-se gi, murmurand cateva cuvinte, o parisi. Dar, in vreme ce majordomul il conducea spre us, Winter se Intreba: Cine dadea pe cine in vileag in micul lor joc? Isabel stitea la masa de toaleta in acea seard, piepta- nandu-se, dupa ce ti spusese deja lui Pinkney sa se retraga. Juca tun joc periculos cu domnul Makepeace, stia. Nu era de ran. gul el, nict macar de aceeagi varstd. Cu toate acestea, era inro. bita in mod bizar de privirea lui intensa. Bra palpitant s4 fi in centrul atentiei unui barbat atat de serios. Nici un barbat nu o mai privise aga cum o privea Winter Makepeace... Nici amantii ei si, cu siguranta, nici sotul, Lasa peria jos. De aceea se trezea cA vrea sil provoace si... ce? Sa-si scoata masca, poate? Ciudat gand, Acum cd se gandea, maniera lui directa de a vorbi fi amintea de un alt barbat - Fantoma mascata din St. Giles. $i el tefuzase firtul frivol, in favoarea unei conversatii mai directe cu a. Ce bizar ci domnul Makepeace - un dascal serios - impartigea acelagitipar de vorbire cu talharul din St. Giles, Cu siguranta. © migcare in oglinda ii atrase privirea. Draperiile de pe patul din spatele ei fluturara. Isabel ageza peria pe masa de toaleta, se intoarse gi privi spre pat. ~Christopher? Dupa o pauza, incepu si se intrebe daca se ingelase, iar apot auzi o voce subtire rostind: cn ! Cred cd este de ajuns pentru astazi, ce ziceti? Voi trece pe la cmin maine gi ne putem continua stu. Ofta. ~ Christopher, cred ca fi-am mai spus cA nu ai voie s8 te as- cunzi in apartamentul meu. Tacere, Isabel privi fix citre pat, uimita. Daca refuza sa iasi? Ar trebui silia cu forfa din pat pe baiat? Sa o puna pe dadaca si-l pedep- seasca? La naiba, unde era Carruthers? Draperiile fognira din nou, ca gi cind ar fi fost traversate de te subtiri. ~Imi place aici, Privi intr-o parte, mugcandu-si buza, iar in ochi ti navalira la-