COLEGIUL TEHNIC MOTRU

JUDETUL GORJ

PROIECT
DE
ABSOLVIRE
CLASA: a XII-a G
PROFILUL: ELECTRONICA AUTOMATIZARI
SPECIALIZARE: TEHNICIAN OPERATOR TEHNICA DE CALCUL
COORDONATOR PROF.
GHITEA
CATALIN
ABSOLVENT,
MARIN ADELINA ELENA

2016
1

TEMA: tester
pentru diode
si tranzistoare

CUPRINS
Argument
...
Pag. 4
2

I.

Despre tranzistoare
... Pag. 5

II.

Consideratii teoretice
..Pag.7

II.1.

Circuite basculante .
... Pag.7

II.2.

Circuite basculante monostabile ..

. Pag.8

III.

Testere pentru tranzistoare si diode

.... Pag.10
III.1. Incercator de tranzistoare cu indicator optic ..
.... Pag.10
III.2. Tester cu circuite basculante monostabile
.... Pag.11
IV.
IV.1.
IV.2.
IV.3.
IV.4.

Componente
......
Pag.13
Rezistente
.....
Pag.13
Condensatoare
......
Pag.14
Transformatoare
...... Pag.15
Diode semiconductoare
...... Pag.16
3

IV.5. Tranzistoare
.....
Pag.18
Concluzii
.
. Pag.19
Bibliografie
......
Pag.20

ARGUMENT

Transistoarele sunt dispozitive semiconductoare care indeplinesc

conditiile necesare AMPLIFICARII UNOR SEMNALE.
Dupa tipul de purtatori ce contribuie la functionarea lor ele sunt:
- Bipolare purtatori de ambele polaritati - majoritari (electroni)
- minoritari (goluri)
- Unipolare Purtatori de o singura polaritate electroni sau goluri.
Tranzistorii au fost conceputi la Laboratoarele Bell Telephone de fizicienii
americani Walter Houser Brattain, John Bardeen si William Bradford
Shockley Pentru aceasta realizare cei trei au impartit in 1956 Premiul
Nobel in fizica. Shockley este cunoscut ca initiatorul cercetarilor asupra
materialelor semiconductoare ce au dus la descoperirea acestor tipuri de
dispozitive. Colegii sai sunt creditati pentru descoperirea diferitor tipuri de
tranzistori.

CAPITOLUL I

I.

DESPRE TRANZISTOARE

Alcatuirea: - Dintr-un monocristal de germaniu sau siliciu in care se creeaza prin

impurificare trei regiuni despartite prin doua suprafete. Regiunile de la extremitati au
acelasi tip de conductibilitate (p/n) acestea se numesc Emitor si Colector . Regiune
centrala are conductibilitate opusa fata de cele de la extremitati si se
numeste Baza. Pe suprafetele fiecarui regiuni se depune cate un strat metalic de
contact pe care se sudeaza firele de conexiune. Acest tranzistor are doua jonctiuni.

1) Jonctiunea Emitorului : intre baza si colector

2) Jonctiunea Colectorului: intre baza si emitor

Jonctiunea C este polarizata direct cu o tensiune de ordinul zecimilor de volti iar

jonctiunea E este polarizata invers cu o tensiune de ordinul voltilor sau zecilor de volti.
Functionarea tranzistoarelor in regim normal activ in conexiunea cu baza comuna.
- Ansamblul format din cele trei jonctiuni reprezinta doua diode
semiconductoare conectate in opozitie si cu o regiune comuna. Pentru ca un tranzistor
5

sa nu se manifeste ca doua diode trebuie ca intre ele sa se realizeze u cuplaj, acest

cuplaj are rolul de a transfera purtatorii de sarcina de la o regiune la alta. Acest
transfer se realizeaza numai daca baza este suficient de subtire. Transferul se
numeste EFECT DE TRANZISTOR .
- Fenomenul de polarizare: este similar la ambele tipuri de tranzistoare cu
diferenta ca rolul golurilor si al electronilor este inversat.
Electronica este o disciplina care se afla in topul evolutiei si revolutiei industriale
din secolul XX si inceputul secolului XXI. S-a trecut de la primitivele, greoaiele si
incetele lampi' la cip-uri care integreaza milioane si milioane de componente
electronice, la dimensiunea unui gandac'. Calculatoarele au evoluat spre sisteme
performante si nu mai se poate concepe casa in care sa nu existe cel putin un
calculator, si acela legat la Internet.
Odata cu dezvoltarea tehnicii si implicit a electronicii, s-a trecut la miniaturizarea
componentelor si inlocuirea celor voluminoase cu componente electronice
miniaturale, care realizeaza aceleasi functii, cu aceeasi putere dar ocupa un spatiu
redus.
Unul dintre dispozitivele care a revolutionat electronica a fost tranzistorul. Tema
proiectului meu este Tester pentru tranzistoare'. Este interesant de a sti cum se poate
verifica un tranzistor. De aceea, m-am gandit sa abordez mai multe variante de
scheme de testare a tranzistoarelor, lasand la latitudinea celor doritori realizarea unui
asemenea montaj.
Partea principala a proiectului de fata in constituie un circuit realizat cu circuite
basculante monostabile, de aceea pe aceste tipuri de circuite le voi prezenta mai pe
larg. Ca o aplicatie a acestor circuite este si schema care face obiectul proiectului de
fata, schema care isi propune sa abordeze un alt fel de aplicatie a circuitelor
basculante monostabile si anume isi propune sa realizeze un tester pentru
tranzistoare bipolare.
Proiectul este structurat pe mai multe capitole in care imi propun sa dezvolt
cateva consideratii teoretice necesare pentru argumentarea mai departe, diverse
scheme de testere pentru tranzistoare, schema propriu - zisa a testerului, in ultimul
capitol voi prezenta componentele utilizate la crearea acestui proiect, iar in anexe
bibliografia utilizata si schema electrica de principiu a testerului meu.
Din punctul meu de vedere, montajul este foarte simplu si pentru initiati, dar de
ce nu si pentru cei neintiati in electronica si poate constitui un subiect de constructie
si testare a diverselor componente de circuit sau a abilitatilor de realizare a unui
montaj electronic simplu.
Schema bloc a testerului care face obiectul proiectului de fata poate fi urmatoarea:

CAPITOLUL II

II.

Consideratii teoretice

2.1. Circuite basculante

In multe aplicatii este nevoie de un element care sa prezinte 2 stari diferite, cu
posibilitatea de a trece dintr-o stare in cealalta, fara sau in urma unei comenzi
exterioare. Orice circuit electric care are aceasta caracteristica se incadreaza in
categoria dispozitivelor cunoscute de obicei sub numele de circuite basculante. Aceste
circuite fac parte si din categoria circuitelor combinationale.
Circuitele basculante sunt elementele care stau la baza realizarii unor
importante categorii de circuite digitale cu multiple aplicatii in prelucrarea numerica a
informatiei: registrele, numaratoarele si memoriile.
Tot circuitele basculante, cunoscute si sub numele de circuite de comutatie, ajuta
la realizarea unor dispozitive simple de automatizari si divertisment.
7

Circuitele de comutatie se caracterizeaza prin faptul ca tensiunile sau curentii

sunt modificati brusc intre nivele prestabilite, pe care pot ramane un timp determinat
sau oricat de mare.
Aceste circuite se utilizeaza in calculatoare, televiziune, sisteme de
telecomunicatii si radar, instrumente si aparate destinate acelor sisteme la care
datele sosesc sub forma de impulsuri. Circuitele de comutatie sunt circuite neliniare.

Exista doua mari categorii:

Circuite neregenerative, caracterizate prin faptul ca circuitul este mentinut in starea
dorita numai prin intermediul unui semnal de intrare aplicat din exterior;
Circuite regenerative, caracterizate prin aceea ca actiunea de trecere dintr-o stare in
alta este initiata de un impuls exterior, aplicat la intrare, dar in continuare circuitul
actioneaza singur pentru a modifica starea.
In principal circuitele de comutatie se caracterizeaza prin faptul ca starea la un
moment dat a circuitului este determinata doar de variabile de la intrare.
La circuitele regenerative, semnalul dintr-un punct oarecare depinde atat de
variabilele de la intrare cat si de cele de la iesire.
Asta inseamna ca iesirile sunt aduse la intrare astfel incat, in sensul deplasarii
semnalului, exista o cale de reactie pozitiva, care se poate realiza atat prin cuplaje
intrare-iesire, cat si prin procese interne specifice semiconductoarelor. De aceea se
poate spune ca circuitele au memorie.
Dupa posibilitatea de a ramane un timp nedefinit in una sau ambele stari atunci
cand la intrare nu se aplica nici un semnal de comanda, circuitele se clasifica in trei
categorii:

Circuite bistabile, daca circuitul se poate mentine in oricare stare oricat de

mult timp;

Circuite monostabile, daca circuitul nu se poate mentine decat intr-o stare un

timp oricat de lung;

Circuite astabile, daca circuitul nu-si poate mentine permanent nici una din
stari.

In ceea ce ne priveste voi insista asupra circuitelor basculante monostabile,

care fac obiectul proiectului de fata.
2.2. Circuite basculante monostabile
Schema tipica a unui circuit basculant monostabil este prezentata in figura urmatoare:

Circuitul are o stare stabila pe perioada careia T1 este blocat iar T2 conduce in
saturatie, in timpul careia condensatorul C se incarca prin Rc1, la o tensiune
aproximativ egala cu Rc.
Daca la intrare se aplica un impuls de comanda potrivit, circuitul basculeaza,
avand acum T 1 saturat si T2 blocat, ceea ce face ca tensiunea la bornele lui C sa se
inverseze. In consecinta C se va descarca prin Rb2 si apoi tinde sa se incarce in sens
invers. Cand potentialul pozitiv acumulat pe armatura din dreapta devine suficient de
mare, T2 incepe sa conduca si incepe procesul regenerativ in urma caruia circuitul
comuta in starea stabila. Este necesar un timp pentru ca C sa se incarce din nou prin
Rc 1 de la tensiunea Ec si acesta se numeste timp de relaxare al circuitului.
Condensatorul celalalt are rolul de a accelera comutarea.
In concluzie pentru ca un circuit basculant sa fie monostabil se cer urmatoarele
conditii:
- scotand condensatoarele din montaj, trebuie sa existe o singura stare stabila, in
care un tranzistor sa fie blocat iar celalalt in stare de conductie.
- reteaua de reglaj in curent continuu trebuie sa permita ambelor tranzistoare sa
se afle in acelasi timp in regiunea activa normala (RAN).
- cu ambele tranzistoare in RAN este necesara o bucla de reactie pozitiva avand
T>1 la o frecventa oarecare, pentru a fi posibil procesul regenerativ.
Circuitele basculante monostabile au doua stari, dar una este stabila. Trecerea in
cealalta stare, care este temporara se efectueaza numai printr-o comanda exterioara.
Modificarea starii stabile dureaza numai o perioada de timp determinata de
constantele proprii ale circuitului respectiv, dupa care circuitul revine la starea initiala.

Circuitele basculante monostabile isi gasesc diverse aplicatii printre care se

numara: registre de deplasare, automatizari industriale, relee de timp, generatoare de
impulsuri, telecomanda, etc.

CAPITOLUL III

III. Testere pentru tranzistoare si diode

3.1. Incercator de tranzistoare cu indicator optic

10

Principiul de functionare este foarte simplu: un oscilator de radiofrecventa care

vrea sau nu vrea sa functioneze, fiind defect sau nepotrivit tranzistorul de incercat.
Tensiunea de radiofrecventa este redresata cu ajutorul unui detector cu dublare de
tensiune, care ofera din tensiunea continua rezultata, o polarizare care deschide un
cuplu de tranzistoare montate in schema Darlington si care produce aprinderea unui
bec pilot.
In figura de mai jos este aratata schema de principiu.

In partea stanga a desenului tranzistorul T 1 este tranzistorul care se testeaza

si care poate fi plasat la bornele de test. El este plasat in regim de oscilator, faptul
ca i se pot comuta in circuitul de colector diverse bobine il face apt - daca poate - sa
oscileze, incepand de la o frecventa de 100 KHz, la care poate sa oscileze practic
orice tranzistor, de constructie veche sau noua, pana la frecvente comutabile prin
comutarea bobinelor de 1 MHz, 10 MHz si 100 MHz, prin aceasta putandu-se face o
sortare a tranzistoarelor in functie de frecventa limita de oscilatie, mai ales la
transistoarele dubioase sau cu date sterse. Prin desfacerea intrerupatorului I1, se
pot incerca si tranzistoare cu efect de camp, sursa plasandu-se in locul emitorului,
drena in locul colectorului si poarta in locul bazei. In cazul unor tranzistoare de
conductie diferita, printr-un comutator basculant, se poate schimba felul de
alimentare, pentru tranzistoare PNP sau NPN. Nu exista riscul de distrugere a
tranzistorului in caz de inversare al polaritatii de alimentare.
Partea a doua a schemei este indicatorul optic, a carui functionare a fost
descrisa mai sus. Tranzistorul T2 poate fi de orice tip PNP de audio sau
radiofrecventa, dar tranzistorul T3 trebuie neaparat sa fie de medie sau inalta
frecventa, de putere medie sau mare.
Alimentarea montajului se asigura dintr-o baterie obisnuita care poate dura
circa un an de zile in regimul sporadic in care se foloseste incercatorul optic.
In privinta bobinelor L1 L4, acestea nu sunt realizate pentru o mare precizie a
frecventei, ci pentru a intrarea in anumite limite in domeniile de frecventa cerute;
11

astfel diferenta poate fi de zeci sau sute de KHz la frecvente medii si de ordinul MHz
la frecventa cea de mai sus.
Este evident faptul ca acest montaj nu este de mare precizie; dar e poate mai
util decat alte incercatoare de tranzistoare sau tranzistormetre care nu permit o
judecare a tranzistoarelor in functie de frecventa de oscilatie limita. Trebuie subliniat
insa faptul ca nu totdeauna frecventa de oscilatie limita este aceeasi cu a limitei de
frecventa amplificabila; de obicei transistoarele pot oscila cu mai multa usurinta decat
amplifica; dar totusi, indicatia ca un tranzistor functioneaza bine la 100 KHz, iar mai
sus nu, il indica apt in a functiona perfect in audiofrecventa .

3.2. Tester cu circuite basculante monostabile

Circuitul prezentat in acest paragraf face obiectul proiectului de fata. El este un

circuit basculant monostabil simplu a carui punct principal il constituie circuitul CDB
412 L Acest circuit este prezentat intr-o capsula care contine un circuit basculant
monostabil. Functioneaza in gama de temperatura 0+170 C, se alimenteaza cu o
tensiune de 5V intre pinii 14 si 7. Poate comanda maxim 10 porti logice conectate la
iesirea Q.
Schema circuitului este prezentata in figura urmatoare:

Principiul se bazeaza pe compararea a doua semnale furnizate de un generator

de joasa frecventa. Un semnal este aplicat direct la intrarea comparatorului realizat cu
porti logice din capsula CDB 400 E, iar celalalt este transmis prin tranzistorul testat.
Daca tranzistorul este bun, tensiunea din colectorul acestuia se va modifica in ritmul
12

frecventei date de generator. Decodificata, aceasta stare se traduce prin aprinderea

continua a diodei luminiscente.
Generatorul de foarte joasa frecventa este realizat cu doua circuite basculante
monostabile de tip CDB 4121. Iesirea primului monostabil este legata la intrarea celui
de-al doilea si invers. Durata oscilatiei este stabilita prin doua circuite RC. S-au folosit
intrarile B ale capsulelor. Se dispune de trei semnale: un semnal de referinta, cu
amplitudinea intre 0,5 si 3,5 V fata de masa; un semnal inversat cu amplitudinea mai
mare (intre 0,5 si 4,5 V); un semnal care are aceeasi amplitudine cu primul dar
inversat.
Pentru a analiza functionarea comparatorului se vor considera cazurile intalnite
in testarea tranzistoarelor. Daca tranzistorul testat este bun al treilea semnal este egal
cu primul (din punct de vedere logic). Al treilea semnal este inversat prin intermediul
portii P1, in acest caz poarta P2 se comporta ca un inversor, deoarece semnalele sunt
egale, iar dioda luminiscenta va lumina fiind in 1 logic.
Daca tranzistorul este defect, semnalele vor fi egale (va fi acelasi potential),
dioda va fi in 0 logic, deci nu va lumina.
Alimentarea montajului se face fie de la o baterie de 9V, fie de la un alimentator
simplu realizat ca in figura de mai jos.

Acesta este un redresor simplu bialternanta, stabilizat cu ajutorul unei diode.

CAPITOLUL IV
IV.Componente
13

In ceea ce urmeaza se vor prezenta cateva caracteristici mai importante ale

componentelor electronice si electrice utilizate la realizarea acestui proiect. Acestea
sunt:
4.1. Rezistente
In practica rezistentele se realizeaza din punct de vedere constructiv sub doua
forme: fixe si variabile.
Rezistentele fixe , dupa cum arata si denumirea, sunt acele care au o rezistenta
fixa, precis determinata si invariabila in timp. Ele pot fi de doua feluri: chimice si
bobinate (din sarma de inalta rezistivitate).
Rezistentele chimice se prezinta sub forma de mici cilindri confectionati dintr-un
amestec de grafit sau carbune si un liant ceramic oarecare si prevazuti la capete cu
sarmulite sau lamele de contact, cu ajutorul carora se leaga cu alte piese din montaj.
Alte modele de rezistente chimice constau din niste tubusoare de material
ceramic peste care sa depus - pe toata suprafata sau dupa o spirala - un strat subtire
de grafit. In prezent aceste piese se fabrica dupa o metoda mai noua, care consta in
metalizarea suportului ceramic cu un strat de grosimea caruia depinde valoarea
rezistentei. Rezistentele produse dupa acest procedeu sunt de calitate superioara,
fiind mult mai constante in raport cu temperatura de lucru si mediul ambiant.
Rezistentele bobinate sunt confectionate din sarma cu rezistenta electrica mare
( nichelina, etc.) si fixata la capete cu un colier sau capacel. Uneori , rezistentele
bobinate sunt acoperite cu un strat de sticla sau material termorezistent ( lac).
La unele rezistente bobinate, care sunt utilizate ca divizoare de tensiune, se
monteaza, dupa nevoie, mai multe cursoare, care sunt niste bratari, a caror pozitie
poate fi reglata dupa necesitate.
Rezistentele variabile, care se utilizeaza acolo unde valoarea tensiunilor trebuie
schimbata de la un moment la altul, se intalnesc in practica sub forma de reostate si
potentiometre.
Un reostat este o rezistenta variabila constituita dintr-un fir de nichelina sau alt
material de rezistivitate ridicata, bobinata pe o bareta din material termorezistent,
indoit in forma de tor (cerc) intrerupt. Pe aceasta bareta se plimba un cursor,
comandat de un ax de buton. Intregul dispozitiv este montat pe un suport izolant.
Valoarea rezistentei unui reostat depinde de grosimea si natura firului metalic bobinat.
Potentiometrele sunt practic, tot un fel se reostate, spre deosebire de acestea
sunt prevazute cu trei borne, doua pentru capetele rezistentei si una pentru cursor. In
acest fel pot fi utilizate ca divizoare de tensiune (montate potentiometric).
In majoritatea cazurilor, potentiometrele care au valori mult mai mari decat
reostatele (de la cativa K la cativa M) , sunt chimice, fiind alcatuite dintr-un strat
de argint coloidal dispus circular, pe care se plimba un cursor. Intregul ansamblu este
fixat pe un suport cilindric izolat si acoperit cu un capac metalic, de aceeasi forma.

14

Pentru valorile mici, potentiometrele se executa uneori bobinat. Toate axele

potentiometrelor de marime obisnuita au diametrul standardizat de 6 mm. - In
schemele radio, rezistentele se noteaza prin litera R, urmata de un indice : R4, R7,
R11.
Reprezentarea schematica a rezistentei este urmatoarea:

4.2. Condensatoare
Sunt de 2 feluri: condensatoare fixe si condensatoare variabile.
Condensatoarele fixe sunt acele condensatoare care au o capacitate precis
determinata si relativ invariabila in timp.
Cel mai simplu tip de condensator fix este condensatorul plan, construit din una
sau mai multe perechi de armaturi metalice, intre care se introduce hartia parafinata
sau mica. Cum condensatoarele trebuie sa aiba o capacitate mare la un volum redus,
ele se executa prin rularea (plana sau tubulara) a armaturilor dielectricului.
Armaturile se confectioneaza din fasii foarte lungi din foita de staniol -14 %
plumb, sau din aluminiu sau cupru. Acestea mai sunt si condensatoare inductoare,
spre deosebire de altele, mai bune, numite neinductive, care au armaturile mai late
decat dielectricul si putin decalate lateral, astfel incat marginile uneia sa apara la un
capat al condensatorului, iar al celeilalte la celalalt capat.
In afara de acest tip mai exista si alte condensatoare de calitate superioara,
cum sunt cele construite dintr-o foaie de mica sau material ceramic special peste care
s-a depus un strat de argint. Acestea au o precizie si o stabilitate mult mai mari decat
cele cu mica sau hartie.
Condensatoarele ceramice tubulare de compensare sunt condensatoare al
caror dielectric isi schimba constant capacitatea, functie de temperatura. Utilizand
grupuri de asemenea condensatoare ( unele cu variatii de capacitate in plus, altele in
minus), se obtin condensatoare fixe care nu-si schimba capacitatea o data cu variatia
temperaturii.
Tot din familia condensatoarelor fixe fac parte si condensatoarele electrolitice
care, avand o capacitate foarte mare la un volum mic, sunt mult utilizate in filtrele
alimentatoarelor anodice (mai ales la aparatele alimentate la reteaua de curent
alternativ). Dupa constructia lor condensatoarele electrolitice se impart in : uscate ,
semiuscate si umede.

15

Condensatoarele electrolitice au insa si un dezavantaj: sunt polarizate si nu pot

fi utilizate direct decat in curent continuu. Nerespectarea polaritatii duce intotdeauna
la strapungerea sau clacarea condensatorului.
Condensatoarele variabile folosite in aparatura electronica, constau
din 2 grupe de armaturi de aluminiu, cupru sau alama, dintre care una fixa,
denumita stator , care se pot intercala unele cu altele fara sa se atinga. Armaturile
sunt separate intre ele printr-un dielectric oarecare (aer, mica, pertinax), iar axul
rotorului si rotorul , care fac corp comun cu batiul condensatorului, sunt izolate de
stator printr-un material dielectric solid.
Cand placile rotorului sunt complet introduse in stator, capacitatea
condensatorului este maxima, iar cand sunt scoase complet, capacitatea este minima.
Capacitatea minima a condensatorului se mai numeste si capacitate reziduala.
La condensatoarele utilizate pentru acordul radioreceptoarelor moderne , ea este de
ordinul a 15 pF.
Se intalnesc frecvent 2 tipuri de condensatoare variabile: cu aer si cu dielectric solid.
Condensatoarele din prima categorie sunt de calitate superioara si se utilizeaza in
exclusivitate in circuitele de acord ale radioreceptoarelor
Notarea condensatoarelor. In scheme, condensatoarele se reprezinta simbolic,
iar valorile de cele mai multe ori prescurtat, fara a se mai indica unitatea de masura.
Astfel capacitatile cuprinse intre 1 si 9999 pF, se noteaza printr-un numar intreg, care
se inscrie langa litera C si exprima valoarea in pF.
Condensatoarele cu o capacitate mai mare de 10000 pF (0,1 F) se exprima in
fractiuni de microfarazi sau in microfarazi. La condensatoarele variabile sau ajustabile
se indica ( in schema si lista de componente) valoarea maxima a capacitati sau
limitele intre care variaza.
Marcarea condensatoarelor. Toate condensatoarele fixe produse industrial sunt
marcate dupa un cod anumit, care difera de la o fabrica la alta sau de la un standard
la altul. Europenii utilizeaza codul cifric, altii codul culorilor.
Simbolul condensatorului este prezentat mai jos:

4.3. Transformatoare

16

Transformatoarele sunt dispozitive care au rolul de a modifica forma sub care se

prezinta energia electrica alternativa, fie ridicandu-i tensiunea si micsorandu-i
intensitatea, fie efectuand operatia invers, adica micsorand tensiunea si ridicand
intensitatea.
Primarul transformatorului primeste energia de transformat si o schimba in
energie magnetica sub forma unui flux, care circula; la unele categorii de
transformatoare, intr-un miez magnetic, inducand energia electrica transformata in
circuitul secundar care o furnizeaza unui consumator oarecare.
Asadar, se transforma numai intensitatea si tensiunea, cei doi factori principali
care caracterizeaza un curent electric.
Operatia de transformare se face in vederea adaptarii unei surse de curent
alternativ la necesitatile consumatorului. Transformatoarele care ridica tensiunea sunt
denumite ridicatoare de tensiune, iar cele care o coboara, coboratoare de tensiune.
Ca realizare practica orice transformator electric se compune din 2 bobine,
cuplate inductiv intre ele. Raportul dintre numarul de spire al bobinei primare si cel al
bobinei secundare se numeste raport de transformare :

unde 12 sunt, respectiv, numerele spirelor din primar si secundar.

Schematic, un transformator se reprezinta ca mai jos:

Operatia de transformare se face de obicei cu pierderi destul de mici si este

reversibila.
In functie de frecventa curentului la care lucreaza, transformatoarele se impart
in: transformatoare de radiofrecventa (RF), transformatoare de audiofrecventa (AF) si
transformatoare de retea (de forta).
4.4. Diode semiconductoare.

17

Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic format dintr-o jonctiune PN,

la extremitatile zonelor P si N sunt fixate conductoare de legatura prin intermediul
unor contacte metalice. Reprezentarea conventionala a unei diode este urmatoarea:

Regiunea P se numeste anod si regiunea N catod. Sensul sagetii din simbol

arata sensul de trecere al curentului direct.
Diodele semiconductoare se executa intr-o mare varietate de forme
constructive, de la diode miniatura la diode de putere mare. Utilizarile diodelor
semiconductoare se bazeaza pe proprietatile jonctiunii PN.
Principalele tipuri de diode semiconductoare sunt:
a) Diode redresoare. Acest tip de dioda utilizeaza proprietatea jonctiunii PN de a
conduce un curent relativ mare cand este polarizata direct si un curent foarte mic
cand este polarizata invers. Asa cum arata numele lor sunt folosite in constructia
redresoarelor de curent alternativ si lucreaza la frecvente joase, cel mai adesea la 50
Hz. Exista si diode redresoare cu siliciu care suporta curenti maximi directi de mii de
amperi si tensiuni inverse de 1600 V.
b) Diode cu contact punctiform. Diodele cu jonctiune plana au o capacitate de
minimum cativa pF, care limiteaza folosirea lor la frecvente inalte. Pentru acest gen de
aplicatii au fost elaborate diode speciale, cu contact punctiform, formate dintr-un
cristal semiconductor, pe suprafata caruia preseaza un varf metalic ascutit din
wolfram. Sunt utilizate in domeniul frecventelor inalte si ultrasunete, in tehnica
impulsurilor.
c) Dioda Varactor. Aceasta dioda utilizeaza proprietatea jonctiunii PN de a se
comporta ca o capacitate variabila in functie de tensiunea de polarizare inversa
Aceasta proprietate de a varia o capacitate intr-un circuit printr-o comanda electrica
este utilizata de aplicati de schimbare de frecventa, circuite de reglaj automat al
frecventei, modulatoare pentru modulatie in frecventa.
d) Dioda tunel. Aceasta dioda se deosebeste de celelalte diode semiconductoare
din punct de vedere al principiului de functionare si al proprietatilor. Se construiesc
diode semiconductoare cu o concentratie mai mare de impuritati, ca urmare grosimea
regiunii de trecere scade pana la 0,01 microni ceea ce reprezinta 1/50 din lungimea
de unda a unei radiatii luminoase din regiunea vizibila a spectrului.
e) Fotodiodele. Sunt dispozitive semiconductoare sensibile la lumina. Ele sunt
formate dintr-o jonctiune PN montata intr-o capsula prevazuta cu o fereastra
transparenta. Jonctiunea este polarizata invers si are, in absenta luminii , un curent
rezidual foarte mic. Radiatia luminoasa genereaza efectul fotoelectric, adica trecerea
unui curent invers proportional cu fluxul luminos.
f) Diode electroluminiscente. Acestea sunt diode care la trecerea curentului
electric prin ele emit lumina. Sunt incapsulate in capsule de material plastic
transparent, avand diferite culori, functie de radiatia spectrala luminoasa dorita.
18

g) Diode de comutatie. Functionarea in regim de comutatie a unui dispozitiv

electronic este trecerea sa din stare de blocare in stare de conductie si invers.
Comutatia nu are loc instantaneu, ci dupa un anumit timp.

4.5. Tranzistoare
Tranzistorul cu jonctiuni este un dispozitiv semiconductor, format dintr-un
monocristal de germaniu sau siliciu care contine trei regiuni cu tipuri de
conductibilitate alternanta. Cele doua regiuni de la capete au acelasi tip de
conductibilitate (ambele de tip p sau de tip n) si se numesc emitor si colector.

19

20

Concluzii
Tranzistorii au fost conceputi la
Laboratoarele Bell Telephone de fizicienii
americani Walter Houser Brattain, John
Bardeen si William Bradford Shockley
Pentru aceasta realizare cei trei au impartit
in 1956 Premiul Nobel in fizica. Shockley
este cunoscut ca initiatorul cercetarilor
asupra materialelor semiconductoare ce
au dus la descoperirea acestor tipuri de
dispozitive. Colegii sai sunt creditati pentru
descoperirea diferitor tipuri de tranzistori.

21

BIBLIOGRAFIE
G.Vasilescu,
Serban
,
Lungu
(1981). Electronica , Bucuresti: Editura Didactica si
Pedagogica.
George,
Oprescu (1987).
Caleidoscop
electronica, Bucuresti: Editura Albatros.

de

Gabin, Ionet, Radu, Munteanu (1994). Introducere

practica in electronica, Timisoara: Editura de Vest.
A.,Vatasescu, M., Ciobanu, T.,Carcu, I.,Rates, V.,
Gheorghiu (1975).
Dispozitive
semiconductoare.
Manual de utilizare, Bucuresti: Editura Tehnica.
Eugenia, Isac (1993). Masurari electrice # electronice.
Manual pentru clasele X, XI si XII, Bucuresti; Editura
Didactica si Pedagogica,R.A,
L,
C.,
Boghitoiu (1985).
Bucuresti: Editura Albatros.

Electronica

ajuta,

L, C., Boghitoiu sa. (1985). Montaje electronice de

vacanta, Bucuresti: Editura tehnica.
L, C., Boghitoiu sa. (1985). Manualul radioelectronistului
amator, Bucuresti: Editura tehnica.

22