COLEGIUL TEHNIC MOTRU

JUDETUL GORJ

PROIECT
DE
ABSOLVIRE
CLASA: a XII-a G
PROFILUL: ELECTRONICA AUTOMATIZARI
SPECIALIZARE: TEHNICIAN OPERATOR TEHNICA DE CALCUL
COORDONATOR PROF.
GHITEA
CATALIN
ABSOLVENT,
MARIN ADELINA ELENA

2016
1

TEMA:
tester
pentru
diode si
tranzistoare

CUPRINS
Argument ... Pag. 4

I.

Despre tranzistoare ... Pag. 5

II.

Consideratii teoretice ..Pag.8

2.1.

Circuite basculante .... Pag.8

2.2.

Circuite basculante monostabile ... Pag.10

III.
3.1.
3.2.

Testere pentru tranzistoare si diode .... Pag.12

Incercator de tranzistoare cu indicator optic ...... Pag.12
Tester cu circuite basculante monostabile .... Pag.14

IV.
4.1.
4.2.
4.3.
4.4.
4.5.

Componente ...... Pag.17

Rezistente ..... Pag.17
Condensatoare ...... Pag.19
Transformatoare ...... Pag.21
Diode semiconductoare ...... Pag.23
Tranzistoare ..... Pag.25

Concluzii .. Pag.26
Bibliografie ...... Pag.27
3

ARGUMENT

Transistoarele sunt dispozitive

semiconductoare care indeplinesc conditiile
necesare AMPLIFICARII UNOR SEMNALE.
Dupa tipul de purtatori ce contribuie la
functionarea lor ele sunt:
- Bipolare purtatori de ambele polaritati majoritari (electroni)
- minoritari (goluri)
- Unipolare Purtatori de o singura polaritate
electroni sau goluri.

CAPITOLUL I
I.

DESPRE TRANZISTOARE

Alcatuirea: - Dintr-un monocristal de germaniu sau siliciu in

care se creeaza prin impurificare trei regiuni despartite prin doua
suprafete. Regiunile de la extremitati au acelasi tip de
conductibilitate (p/n) acestea se numesc Emitor si Colector .
Regiune centrala are conductibilitate opusa fata de cele de la
extremitati si se numeste Baza. Pe suprafetele fiecarui regiuni se
depune cate un strat metalic de contact pe care se sudeaza firele
de conexiune. Acest tranzistor are doua jonctiuni.

1) Jonctiunea Emitorului : intre baza si colector

2) Jonctiunea Colectorului: intre baza si emitor

Jonctiunea C este polarizata direct cu o tensiune de ordinul

zecimilor de volti iar jonctiunea E este polarizata invers cu o
tensiune de ordinul voltilor sau zecilor de volti.
Functionarea tranzistoarelor in regim normal activ in conexiunea
cu baza comuna.
- Ansamblul format din cele trei jonctiuni reprezinta doua
diode semiconductoare conectate in opozitie si cu o regiune
comuna. Pentru ca un tranzistor sa nu se manifeste ca doua
diode trebuie ca intre ele sa se realizeze u cuplaj, acest cuplaj
are rolul de a transfera purtatorii de sarcina de la o regiune la
alta. Acest transfer se realizeaza numai daca baza este suficient
de subtire. Transferul se numeste EFECT DE TRANZISTOR .
5

- Fenomenul de polarizare: este similar la ambele tipuri de

tranzistoare cu diferenta ca rolul golurilor si al electronilor este
inversat.
Electronica este o disciplina care se afla in topul evolutiei si
revolutiei industriale din secolul XX si inceputul secolului XXI. S-a
trecut de la primitivele, greoaiele si incetele lampi' la cip-uri care
integreaza milioane si milioane de componente electronice, la
dimensiunea unui gandac'. Calculatoarele au evoluat spre
sisteme performante si nu mai se poate concepe casa in care sa
nu existe cel putin un calculator, si acela legat la Internet.
Odata cu dezvoltarea tehnicii si implicit a electronicii, s-a
trecut la miniaturizarea componentelor si inlocuirea celor
voluminoase cu componente electronice miniaturale, care
realizeaza aceleasi functii, cu aceeasi putere dar ocupa un spatiu
redus.
Unul dintre dispozitivele care a revolutionat electronica a fost
tranzistorul. Tema proiectului meu este Tester pentru
tranzistoare'. Este interesant de a sti cum se poate verifica un
tranzistor. De aceea, m-am gandit sa abordez mai multe variante
de scheme de testare a tranzistoarelor, lasand la latitudinea celor
doritori realizarea unui asemenea montaj.
Partea principala a proiectului de fata in constituie un circuit
realizat cu circuite basculante monostabile, de aceea pe aceste
tipuri de circuite le voi prezenta mai pe larg. Ca o aplicatie a
acestor circuite este si schema care face obiectul proiectului de
fata, schema care isi propune sa abordeze un alt fel de aplicatie a
circuitelor basculante monostabile si anume isi propune sa
realizeze un tester pentru tranzistoare bipolare.
Proiectul este structurat pe mai multe capitole in care imi
propun sa dezvolt cateva consideratii teoretice necesare pentru
6

argumentarea mai departe, diverse scheme de testere pentru

tranzistoare, schema propriu - zisa a testerului, in ultimul capitol
voi prezenta componentele utilizate la crearea acestui proiect, iar
in anexe bibliografia utilizata si schema electrica de principiu a
testerului meu.
Din punctul meu de vedere, montajul este foarte simplu si
pentru initiati, dar de ce nu si pentru cei neintiati in electronica si
poate constitui un subiect de constructie si testare a diverselor
componente de circuit sau a abilitatilor de realizare a unui montaj
electronic simplu.
Schema bloc a testerului care face obiectul proiectului de fata
poate fi urmatoarea:

CAPITOLUL II
II.

Consideratii teoretice

2.1. Circuite basculante

In multe aplicatii este nevoie de un element care sa prezinte
2 stari diferite, cu posibilitatea de a trece dintr-o stare in cealalta,
fara sau in urma unei comenzi exterioare. Orice circuit electric
care are aceasta caracteristica se incadreaza in categoria
dispozitivelor cunoscute de obicei sub numele de circuite
basculante. Aceste circuite fac parte si din categoria circuitelor
combinationale.
Circuitele basculante sunt elementele care stau la baza
realizarii unor importante categorii de circuite digitale cu multiple
aplicatii in prelucrarea numerica a informatiei: registrele,
numaratoarele si memoriile.
Tot circuitele basculante, cunoscute si sub numele de circuite
de comutatie, ajuta la realizarea unor dispozitive simple de
automatizari si divertisment.
Circuitele de comutatie se caracterizeaza prin faptul ca
tensiunile sau curentii sunt modificati brusc intre nivele
prestabilite, pe care pot ramane un timp determinat sau oricat de
mare.
Aceste circuite se utilizeaza in calculatoare, televiziune,
sisteme de telecomunicatii si radar, instrumente si aparate
destinate acelor sisteme la care datele sosesc sub forma de
impulsuri. Circuitele de comutatie sunt circuite neliniare.

Exista doua mari categorii:

Circuite neregenerative, caracterizate prin faptul ca circuitul

este mentinut in starea dorita numai prin intermediul unui semnal

de intrare aplicat din exterior;

Circuite regenerative, caracterizate prin aceea ca actiunea de

trecere dintr-o stare in alta este initiata de un impuls exterior,

aplicat la intrare, dar in continuare circuitul actioneaza singur
pentru a modifica starea.
In principal circuitele de comutatie se caracterizeaza prin
faptul ca starea la un moment dat a circuitului este determinata
doar de variabile de la intrare.
La circuitele regenerative, semnalul dintr-un punct oarecare
depinde atat de variabilele de la intrare cat si de cele de la iesire.
Asta inseamna ca iesirile sunt aduse la intrare astfel incat, in
sensul deplasarii semnalului, exista o cale de reactie pozitiva,
care se poate realiza atat prin cuplaje intrare-iesire, cat si prin
procese interne specifice semiconductoarelor. De aceea se poate
spune ca circuitele au memorie.
Dupa posibilitatea de a ramane un timp nedefinit in una sau
ambele stari atunci cand la intrare nu se aplica nici un semnal de
comanda, circuitele se clasifica in trei categorii:

Circuite bistabile, daca circuitul se poate mentine in

oricare stare oricat de mult timp;

Circuite monostabile, daca circuitul nu se poate mentine

decat intr-o stare un timp oricat de lung;

Circuite astabile, daca circuitul nu-si poate mentine

permanent nici una din stari.
9

In ceea ce ne priveste voi insista asupra circuitelor

basculante monostabile, care fac obiectul proiectului de fata.
2.2. Circuite basculante monostabile
Schema tipica a unui circuit basculant monostabil este prezentata
in figura urmatoare:

Circuitul are o stare stabila pe perioada careia T1 este blocat

iar T2 conduce in saturatie, in timpul careia condensatorul C se
incarca prin Rc1, la o tensiune aproximativ egala cu Rc.
Daca la intrare se aplica un impuls de comanda potrivit,
circuitul basculeaza, avand acum T 1 saturat si T2 blocat, ceea ce
face ca tensiunea la bornele lui C sa se inverseze. In consecinta C
se va descarca prin Rb2 si apoi tinde sa se incarce in sens invers.
Cand potentialul pozitiv acumulat pe armatura din dreapta devine
suficient de mare, T2 incepe sa conduca si incepe procesul
regenerativ in urma caruia circuitul comuta in starea stabila. Este
necesar un timp pentru ca C sa se incarce din nou prin Rc 1 de la
tensiunea Ec si acesta se numeste timp de relaxare al circuitului.
Condensatorul celalalt are rolul de a accelera comutarea.
In concluzie pentru ca un circuit basculant sa fie monostabil se
cer urmatoarele conditii:
- scotand condensatoarele din montaj, trebuie sa existe o
singura stare stabila, in care un tranzistor sa fie blocat iar celalalt
in stare de conductie.
10

- reteaua de reglaj in curent continuu trebuie sa permita

ambelor tranzistoare sa se afle in acelasi timp in regiunea activa
normala (RAN).
- cu ambele tranzistoare in RAN este necesara o bucla de
reactie pozitiva avand T>1 la o frecventa oarecare, pentru a fi
posibil procesul regenerativ.
Circuitele basculante monostabile au doua stari, dar una este
stabila. Trecerea in cealalta stare, care este temporara se
efectueaza numai printr-o comanda exterioara. Modificarea starii
stabile dureaza numai o perioada de timp determinata de
constantele proprii ale circuitului respectiv, dupa care circuitul
revine la starea initiala.
Circuitele basculante monostabile isi gasesc diverse aplicatii
printre care se numara: registre de deplasare, automatizari
industriale, relee de timp, generatoare de impulsuri,
telecomanda, etc.

11

CAPITOLUL III
III. Testere pentru tranzistoare si diode
3.1. Incercator de tranzistoare cu indicator optic
Principiul de functionare este foarte simplu: un oscilator de
radiofrecventa care vrea sau nu vrea sa functioneze, fiind defect
sau nepotrivit tranzistorul de incercat. Tensiunea de
radiofrecventa este redresata cu ajutorul unui detector cu
dublare de tensiune, care ofera din tensiunea continua rezultata,
o polarizare care deschide un cuplu de tranzistoare montate in
schema Darlington si care produce aprinderea unui bec pilot.
In figura de mai jos este aratata schema de principiu.

In partea stanga a desenului tranzistorul T 1 este

tranzistorul care se testeaza si care poate fi plasat la bornele de
test. El este plasat in regim de oscilator, faptul ca i se pot
comuta in circuitul de colector diverse bobine il face apt - daca
12

poate - sa oscileze, incepand de la o frecventa de 100 KHz, la

care poate sa oscileze practic orice tranzistor, de constructie
veche sau noua, pana la frecvente comutabile prin comutarea
bobinelor de 1 MHz, 10 MHz si 100 MHz, prin aceasta putanduse face o sortare a tranzistoarelor in functie de frecventa limita
de oscilatie, mai ales la transistoarele dubioase sau cu date
sterse. Prin desfacerea intrerupatorului I1, se pot incerca si
tranzistoare cu efect de camp, sursa plasandu-se in locul
emitorului, drena in locul colectorului si poarta in locul bazei. In
cazul unor tranzistoare de conductie diferita, printr-un
comutator basculant, se poate schimba felul de alimentare,
pentru tranzistoare PNP sau NPN. Nu exista riscul de distrugere
a tranzistorului in caz de inversare al polaritatii de alimentare.
Partea a doua a schemei este indicatorul optic, a carui
functionare a fost descrisa mai sus. Tranzistorul T2 poate fi de
orice tip PNP de audio sau radiofrecventa, dar tranzistorul T3
trebuie neaparat sa fie de medie sau inalta frecventa, de putere
medie sau mare.
Alimentarea montajului se asigura dintr-o baterie obisnuita
care poate dura circa un an de zile in regimul sporadic in care
se foloseste incercatorul optic.
In privinta bobinelor L1 L4, acestea nu sunt realizate pentru
o mare precizie a frecventei, ci pentru a intrarea in anumite
limite in domeniile de frecventa cerute; astfel diferenta poate fi
de zeci sau sute de KHz la frecvente medii si de ordinul MHz la
frecventa cea de mai sus.
Este evident faptul ca acest montaj nu este de mare precizie;
dar e poate mai util decat alte incercatoare de tranzistoare sau
tranzistormetre care nu permit o judecare a tranzistoarelor in
functie de frecventa de oscilatie limita. Trebuie subliniat insa
faptul ca nu totdeauna frecventa de oscilatie limita este aceeasi
13

cu a limitei de frecventa amplificabila; de obicei transistoarele pot

oscila cu mai multa usurinta decat amplifica; dar totusi, indicatia
ca un tranzistor functioneaza bine la 100 KHz, iar mai sus nu, il
indica apt in a functiona perfect in audiofrecventa .
3.2. Tester cu circuite basculante monostabile
Circuitul prezentat in acest paragraf face obiectul proiectului
de fata. El este un circuit basculant monostabil simplu a carui
punct principal il constituie circuitul CDB 412 L Acest circuit este
prezentat intr-o capsula care contine un circuit basculant
monostabil. Functioneaza in gama de temperatura 0+170 C, se
alimenteaza cu o tensiune de 5V intre pinii 14 si 7. Poate
comanda maxim 10 porti logice conectate la iesirea Q.
Schema circuitului este prezentata in figura urmatoare:

14

Principiul se bazeaza pe compararea a doua semnale

furnizate de un generator de joasa frecventa. Un semnal este
aplicat direct la intrarea comparatorului realizat cu porti logice din
capsula CDB 400 E, iar celalalt este transmis prin tranzistorul
testat. Daca tranzistorul este bun, tensiunea din colectorul
acestuia se va modifica in ritmul frecventei date de generator.
Decodificata, aceasta stare se traduce prin aprinderea continua a
diodei luminiscente.
Generatorul de foarte joasa frecventa este realizat cu doua
circuite basculante monostabile de tip CDB 4121. Iesirea primului
monostabil este legata la intrarea celui de-al doilea si invers.
Durata oscilatiei este stabilita prin doua circuite RC. S-au folosit
intrarile B ale capsulelor. Se dispune de trei semnale: un semnal
de referinta, cu amplitudinea intre 0,5 si 3,5 V fata de masa; un
semnal inversat cu amplitudinea mai mare (intre 0,5 si 4,5 V); un
semnal care are aceeasi amplitudine cu primul dar inversat.
Pentru a analiza functionarea comparatorului se vor
considera cazurile intalnite in testarea tranzistoarelor. Daca
tranzistorul testat este bun al treilea semnal este egal cu primul
(din punct de vedere logic). Al treilea semnal este inversat prin
intermediul portii P1, in acest caz poarta P2 se comporta ca un
inversor, deoarece semnalele sunt egale, iar dioda luminiscenta
va lumina fiind in 1 logic.
Daca tranzistorul este defect, semnalele vor fi egale (va fi
acelasi potential), dioda va fi in 0 logic, deci nu va lumina.
Alimentarea montajului se face fie de la o baterie de 9V, fie
de la un alimentator simplu realizat ca in figura de mai jos.

15

Acesta este un redresor simplu bialternanta, stabilizat cu ajutorul

unei diode.

16

CAPITOLUL IV
IV.Componente
In ceea ce urmeaza se vor prezenta cateva caracteristici mai
importante ale componentelor electronice si electrice utilizate la
realizarea acestui proiect. Acestea sunt:
4.1. Rezistente
In practica rezistentele se realizeaza din punct de vedere
constructiv sub doua forme: fixe si variabile.
Rezistentele fixe , dupa cum arata si denumirea, sunt acele
care au o rezistenta fixa, precis determinata si invariabila in timp.
Ele pot fi de doua feluri: chimice si bobinate (din sarma de inalta
rezistivitate).
Rezistentele chimice se prezinta sub forma de mici cilindri
confectionati dintr-un amestec de grafit sau carbune si un liant
ceramic oarecare si prevazuti la capete cu sarmulite sau lamele
de contact, cu ajutorul carora se leaga cu alte piese din montaj.
Alte modele de rezistente chimice constau din niste
tubusoare de material ceramic peste care sa depus - pe toata
suprafata sau dupa o spirala - un strat subtire de grafit. In
prezent aceste piese se fabrica dupa o metoda mai noua, care
consta in metalizarea suportului ceramic cu un strat de grosimea
caruia depinde valoarea rezistentei. Rezistentele produse dupa
acest procedeu sunt de calitate superioara, fiind mult mai
constante in raport cu temperatura de lucru si mediul ambiant.
Rezistentele bobinate sunt confectionate din sarma cu
rezistenta electrica mare ( nichelina, etc.) si fixata la capete cu
un colier sau capacel. Uneori , rezistentele bobinate sunt
acoperite cu un strat de sticla sau material termorezistent ( lac).
17

La unele rezistente bobinate, care sunt utilizate ca divizoare

de tensiune, se monteaza, dupa nevoie, mai multe cursoare,
care sunt niste bratari, a caror pozitie poate fi reglata dupa
necesitate.
Rezistentele variabile, care se utilizeaza acolo unde valoarea
tensiunilor trebuie schimbata de la un moment la altul, se
intalnesc in practica sub forma de reostate si potentiometre.
Un reostat este o rezistenta variabila constituita dintr-un fir
de nichelina sau alt material de rezistivitate ridicata, bobinata pe
o bareta din material termorezistent, indoit in forma de tor (cerc)
intrerupt. Pe aceasta bareta se plimba un cursor, comandat de
un ax de buton. Intregul dispozitiv este montat pe un suport
izolant.
Valoarea rezistentei unui reostat depinde de grosimea si natura
firului metalic bobinat.
Potentiometrele sunt practic, tot un fel se reostate, spre
deosebire de acestea sunt prevazute cu trei borne, doua pentru
capetele rezistentei si una pentru cursor. In acest fel pot fi
utilizate ca divizoare de tensiune (montate potentiometric).
In majoritatea cazurilor, potentiometrele care au valori mult
mai mari decat reostatele (de la cativa K la cativa M) , sunt
chimice, fiind alcatuite dintr-un strat de argint coloidal dispus
circular, pe care se plimba un cursor. Intregul ansamblu este
fixat pe un suport cilindric izolat si acoperit cu un capac metalic,
de aceeasi forma.
Pentru valorile mici, potentiometrele se executa uneori
bobinat. Toate axele potentiometrelor de marime obisnuita au
diametrul standardizat de 6 mm. - In schemele radio, rezistentele
se noteaza prin litera R, urmata de un indice : R4, R7, R11.
18

Reprezentarea schematica a rezistentei este urmatoarea:

4.2. Condensatoare
Sunt de 2 feluri: condensatoare fixe si condensatoare variabile.
Condensatoarele fixe sunt acele condensatoare care au o
capacitate precis determinata si relativ invariabila in timp.
Cel mai simplu tip de condensator fix este condensatorul
plan, construit din una sau mai multe perechi de armaturi
metalice, intre care se introduce hartia parafinata sau mica. Cum
condensatoarele trebuie sa aiba o capacitate mare la un volum
redus, ele se executa prin rularea (plana sau tubulara) a
armaturilor dielectricului.
Armaturile se confectioneaza din fasii foarte lungi din foita
de staniol -14 % plumb, sau din aluminiu sau cupru. Acestea mai
sunt si condensatoare inductoare, spre deosebire de altele, mai
bune, numite neinductive, care au armaturile mai late decat
dielectricul si putin decalate lateral, astfel incat marginile uneia sa
apara la un capat al condensatorului, iar al celeilalte la celalalt
capat.
In afara de acest tip mai exista si alte condensatoare de
calitate superioara, cum sunt cele construite dintr-o foaie de mica
sau material ceramic special peste care s-a depus un strat de
argint. Acestea au o precizie si o stabilitate mult mai mari decat
cele cu mica sau hartie.
Condensatoarele ceramice tubulare de compensare sunt
condensatoare al caror dielectric isi schimba constant
19

capacitatea, functie de temperatura. Utilizand grupuri de

asemenea condensatoare ( unele cu variatii de capacitate in plus,
altele in minus), se obtin condensatoare fixe care nu-si schimba
capacitatea o data cu variatia temperaturii.
Tot din familia condensatoarelor fixe fac parte si
condensatoarele electrolitice care, avand o capacitate foarte
mare la un volum mic, sunt mult utilizate in filtrele
alimentatoarelor anodice (mai ales la aparatele alimentate la
reteaua de curent alternativ). Dupa constructia lor
condensatoarele electrolitice se impart in : uscate , semiuscate si
umede.
Condensatoarele electrolitice au insa si un dezavantaj: sunt
polarizate si nu pot fi utilizate direct decat in curent continuu.
Nerespectarea polaritatii duce intotdeauna la strapungerea sau
clacarea condensatorului.
Condensatoarele variabile folosite in aparatura
electronica, constau din 2 grupe de armaturi de aluminiu,
cupru sau alama, dintre care una fixa, denumita stator , care
se pot intercala unele cu altele fara sa se atinga. Armaturile sunt
separate intre ele printr-un dielectric oarecare (aer, mica,
pertinax), iar axul rotorului si rotorul , care fac corp comun cu
batiul condensatorului, sunt izolate de stator printr-un material
dielectric solid.
Cand placile rotorului sunt complet introduse in stator,
capacitatea condensatorului este maxima, iar cand sunt scoase
complet, capacitatea este minima.
Capacitatea minima a condensatorului se mai numeste si
capacitate reziduala. La condensatoarele utilizate pentru acordul
radioreceptoarelor moderne , ea este de ordinul a 15 pF.

20

Se intalnesc frecvent 2 tipuri de condensatoare variabile: cu aer

si cu dielectric solid. Condensatoarele din prima categorie sunt de
calitate superioara si se utilizeaza in exclusivitate in circuitele de
acord ale radioreceptoarelor
Notarea condensatoarelor. In scheme, condensatoarele se
reprezinta simbolic, iar valorile de cele mai multe ori
prescurtat, fara a se mai indica unitatea de masura. Astfel
capacitatile cuprinse intre 1 si 9999 pF, se noteaza printr-un
numar intreg, care se inscrie langa litera C si exprima valoarea in
pF.
Condensatoarele cu o capacitate mai mare de 10000 pF (0,1
F) se exprima in fractiuni de microfarazi sau in microfarazi. La
condensatoarele variabile sau ajustabile se indica ( in schema si
lista de componente) valoarea maxima a capacitati sau limitele
intre care variaza.
Marcarea condensatoarelor. Toate condensatoarele fixe
produse industrial sunt marcate dupa un cod anumit, care difera
de la o fabrica la alta sau de la un standard la altul. Europenii
utilizeaza codul cifric, altii codul culorilor.
Simbolul condensatorului este prezentat mai jos:

4.3. Transformatoare
Transformatoarele sunt dispozitive care au rolul de a modifica
forma sub care se prezinta energia electrica alternativa, fie
ridicandu-i tensiunea si micsorandu-i intensitatea, fie efectuand
operatia invers, adica micsorand tensiunea si ridicand
intensitatea.
21

Primarul transformatorului primeste energia de transformat

si o schimba in energie magnetica sub forma unui flux, care
circula; la unele categorii de transformatoare, intr-un miez
magnetic, inducand energia electrica transformata in circuitul
secundar care o furnizeaza unui consumator oarecare.
Asadar, se transforma numai intensitatea si tensiunea, cei
doi factori principali care caracterizeaza un curent electric.
Operatia de transformare se face in vederea adaptarii unei
surse de curent alternativ la necesitatile consumatorului.
Transformatoarele care ridica tensiunea sunt denumite
ridicatoare de tensiune, iar cele care o coboara, coboratoare de
tensiune.
Ca realizare practica orice transformator electric se compune
din 2 bobine, cuplate inductiv intre ele. Raportul dintre numarul
de spire al bobinei primare si cel al bobinei secundare se
numeste raport de transformare :

unde 12 sunt, respectiv, numerele spirelor din primar si

secundar.
Schematic, un transformator se reprezinta ca mai jos:

Operatia de transformare se face de obicei cu pierderi destul de

mici si este reversibila.
In functie de frecventa curentului la care lucreaza,
transformatoarele
se
impart
in:
transformatoare
de
22

radiofrecventa (RF), transformatoare de audiofrecventa (AF) si

transformatoare de retea (de forta).
4.4. Diode semiconductoare.
Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic format
dintr-o jonctiune PN, la extremitatile zonelor P si N sunt fixate
conductoare de legatura prin intermediul unor contacte metalice.
Reprezentarea conventionala a unei diode este urmatoarea:

Regiunea P se numeste anod si regiunea N catod. Sensul

sagetii din simbol arata sensul de trecere al curentului direct.
Diodele semiconductoare se executa intr-o mare varietate
de forme constructive, de la diode miniatura la diode de putere
mare. Utilizarile diodelor semiconductoare se bazeaza pe
proprietatile jonctiunii PN.
Principalele tipuri de diode semiconductoare sunt:

a)

Diode

redresoare. Acest

tip de dioda utilizeaza

proprietatea jonctiunii PN de a conduce un curent relativ mare
cand este polarizata direct si un curent foarte mic cand este
polarizata invers. Asa cum arata numele lor sunt folosite in
constructia redresoarelor de curent alternativ si lucreaza la
frecvente joase, cel mai adesea la 50 Hz. Exista si diode
redresoare cu siliciu care suporta curenti maximi directi de mii de
amperi si tensiuni inverse de 1600 V.

b) Diode cu contact punctiform. Diodele cu jonctiune plana

au o capacitate de minimum cativa pF, care limiteaza folosirea lor

la frecvente inalte. Pentru acest gen de aplicatii au fost elaborate
diode speciale, cu contact punctiform, formate dintr-un cristal
23

semiconductor, pe suprafata caruia preseaza un varf metalic

ascutit din wolfram. Sunt utilizate in domeniul frecventelor inalte
si ultrasunete, in tehnica impulsurilor.

c) Dioda Varactor. Aceasta dioda utilizeaza proprietatea

jonctiunii PN de a se comporta ca o capacitate variabila in functie

de tensiunea de polarizare inversa Aceasta proprietate de a varia
o capacitate intr-un circuit printr-o comanda electrica este
utilizata de aplicati de schimbare de frecventa, circuite de
reglaj automat
al
frecventei,
modulatoare
pentru
modulatie in frecventa.

d) Dioda tunel. Aceasta dioda se deosebeste de celelalte

diode semiconductoare din punct de vedere al principiului de

functionare si al proprietatilor. Se construiesc diode
semiconductoare cu o concentratie mai mare de impuritati, ca
urmare grosimea regiunii de trecere scade pana la 0,01 microni
ceea ce reprezinta 1/50 din lungimea de unda a unei radiatii
luminoase din regiunea vizibila a spectrului.

e) Fotodiodele. Sunt dispozitive semiconductoare sensibile la

lumina. Ele sunt formate dintr-o jonctiune PN montata intr-o

capsula prevazuta cu o fereastra transparenta. Jonctiunea este
polarizata invers si are, in absenta luminii , un curent rezidual
foarte mic. Radiatia luminoasa genereaza efectul fotoelectric,
adica trecerea unui curent invers proportional cu fluxul luminos.

f) Diode electroluminiscente. Acestea sunt diode care la

trecerea curentului electric prin ele emit lumina. Sunt incapsulate

in capsule de material plastic transparent, avand diferite culori,
functie de radiatia spectrala luminoasa dorita.

g) Diode de comutatie. Functionarea in regim de comutatie a

unui dispozitiv electronic este trecerea sa din stare de blocare in

24

stare de conductie si invers. Comutatia nu are loc instantaneu, ci

dupa un anumit timp.
4.5. Tranzistoare
Tranzistorul cu jonctiuni este un dispozitiv semiconductor,
format dintr-un monocristal de germaniu sau siliciu care contine
trei regiuni cu tipuri de conductibilitate alternanta. Cele doua
regiuni de la capete au acelasi tip de conductibilitate (ambele de
tip p sau de tip n) si se numesc emitor si colector.

25

Concluzii
Tranzistorii au fost conceputi la Laboratoarele Bell
Telephone de fizicienii americani Walter Houser
Brattain, John Bardeen si William Bradford Shockley
Pentru aceasta realizare cei trei au impartit in 1956
Premiul Nobel in fizica. Shockley este cunoscut ca
initiatorul cercetarilor asupra materialelor
semiconductoare ce au dus la descoperirea acestor
tipuri de dispozitive. Colegii sai sunt creditati pentru
descoperirea diferitor tipuri de tranzistori.

26

BIBLIOGRAFIE
G.Vasilescu, Serban , Lungu (1981). Electronica , Bucuresti:
Editura Didactica si Pedagogica.
George, Oprescu (1987). Caleidoscop de electronica, Bucuresti:
Editura Albatros.
Gabin, Ionet, Radu, Munteanu (1994). Introducere practica in
electronica, Timisoara: Editura de Vest.
A.,Vatasescu,
M.,
Ciobanu,
T.,Carcu,
I.,Rates,
V.,
Gheorghiu (1975). Dispozitive semiconductoare. Manual de
utilizare, Bucuresti: Editura Tehnica.
Eugenia, Isac (1993). Masurari electrice # electronice. Manual
pentru clasele X, XI si XII, Bucuresti; Editura Didactica si
Pedagogica,R.A,
L, C., Boghitoiu (1985). Electronica ajuta, Bucuresti: Editura
Albatros.
Boghitoiu sa. (1985). Montaje
vacanta, Bucuresti: Editura tehnica.
L,

C.,

Boghitoiu sa. (1985). Manualul

amator, Bucuresti: Editura tehnica.
L,

C.,

27

electronice

de

radioelectronistului