Curs IX

Verbul

Este clasa lexico-gramaticala, cea mai complexa, atat prin

zonele de contact ale unora dintre formele lui paradigmatice cu
alte clase pe care le alimenteaza ( subst , adj ), cat si prin
multimea
formelor
paradigmatice
a
opozitiilor
si
a
semnificatiilor gramaticale si lexicale pe care le au potential
aceste si opozitii ( Iordan si Robu, LRC. p438)

Structura morfologica a verbului

Orice forma verbala este constituita din doua componente:
- Una fixa, neschimbata de-a lungul flexiunii verbale
( radacina ) care-i asigura verbului stabilitate lexicala
- Un mobila ( flectiv ) care-i asigura verbului variabilitate
morfologica

Intre cele 2 doua componente, radacina sau constanta si

flectivul sau variabila, exista relatii de interdependenta.
Ex : citiseram radacina ,,cit + ,,i sufix gr. perfectului
+ ,,se sufix gr al mmcp + ,,ra sufix flexionar + ,,m
desinenta de pers I, plural
!!! citiram radacina ,,cit + ,,i sufix gr al perfectului +
morfemul O ( suf gram) al perfectului simplu + ,,ra suf
flexionar + ,,m desinenta de persoana I, plural.
*sufixul gramatical O este specific perfectului
simplu!!

Flectivul sau variabila este alcatuita din doua grupe de

secvente lingvistice :

1. Sufixele gramaticale
2. Desinenta
Categoriile Gramaticale Ale Verbului
Apartin morfiligiei verbului avand atat forma categoriala
cat si continut categorial, MODUL si TIMPUL, NUMARUL si
PERSOANA sunt cat gr de imprumut si se manifesta in flexiunea
verbala numai la nivelul formei, DIATEZA ,,este o categorie
sintactica concretizandu-se la nivelul raportului subiect
gramatical / verb predicat / complement.

MODUL
Cat gr a modului are caracter subiectiv exprimand
atitudinea subiectului vorbitor fata de desfasurarea actiunii
verbale.
D.p.d.v al continutului categorial, modurile verbale se
constituie in elemente de opozitie prin dezvoltarea diferitelor
sensuri gramaticale
Ex: certitudine / incertitudine
Realitate / irealitate
Sunt moduri ale certitudinii, indicativul ,, mod al
certitudinii reale si imperativul ,, mod al certitudinii
subintelese ale actiunii poruncite sau recomandate
Sunt moduri ale incertitudinii, conjunctivul ,, mod al
actiunii in acelasi timp posibila si incerta si prezumtivul ,, mod
al intrebarilor, al ipostazelor, al presupunerii ( Irimia, 52 )
Modul optativ conditional , mod al dorintei si al conditiei,
se situeaza intre certitudine si incertitudine, fiid ,, mod al
irealitatii si realitatii conditionale ( Irimia, p. 52 )

TIMPUL
Cat gr a timpului exprima raportul dintre momentul in care
se desfasoara procesul comunicarii lingvistice si momentul
actiunii.
Complexitatea acestei categorii gr sepcific verbale rezulta
atat din numarul mare de marci temporale, cat si din imbinarea
valorii temporale cu una aspectuala.
Din perspectiva semantica distingem doua grupuir de
timpuri verbale :
I timpuri absolute
II timpuri relative
Ex : Va fi citit romanul cand vei ajunge acasa. Viitor anterior
!!! trebuie sa avem un alt viitor in propozitie ca sa fie viitor
anterior.
Va fi citit tot romanul noapte trecuta? Prezumtiv perfect

Situata la un timp absolut, actiunea verbala este raportata

direct la momentul vorbirii. Sunt timpuri absolute : prezentul
( la toate modurile ) , viitorul I, perfectul compus ( al
indicativului ), perfectul simplu ( ind ) , perfectul prezumtiv ( ind
).
Situata la un timp relativ, actiunea verbala este raportata
imediat la momentul vorbirii, primul termen de referinta fiind
un alt timp verbal.
Indicativ :
- Viitorul anteriror
- Mai mult ca perfectul

Celelalte timpuri verbale, imperfectul (ind) si perfectul ( de

la conjuctiv si optativ cond) pot fi in functie de context timpuri
relative sau timpuri absolute.

D. p. d. V al relatiei timp aspect s-a facut distinctie intre:

- timpuri perfective vs. timpuri imperfective
- timpuri momentane vs. timpuri durative

Imperfectiv este numai imperfectul al indicativului.

Celelalte timpuri snt perfective, actiunea este terminata de
catre S.
Imperfectivul este totodata un timp prin excelenta durativ
si interativ ( repetat ), alaturandu-i-se in sensul caracterului
durativ, anumite valori ale prezentului diferitelor moduri
verbale.

NUMARUL SI PERSOANA
Aceste cat gr sunt caracterizate a fi cat gr de imprumut si
sunt doua cat gr care exista la verb numai la nivelul formei
categoriale.
Cat gr de nr si persoana exprima la verb ,,raportul dintre
protagonistul procesului de comunicare si protagonistul actiunii,
obiect al comunicarii ( Irimia, p 57)
Formele cat gr de nr si persoana reflecta mai intai la
nivelul formei in structuri morfologice, existenta si functionarea
la nivelul continutului a unor opozitii cu trei termeni din
perspectiva persoanei si doi termeni din perspectiva numarului.

OPOZITII MODALE

A. MODURILE PERSONALE

1. MODUL INDICATIV

Indiativul este singurul mod personal care semnifica

procese reale vazute ca atare de vorbitor si care realizeaza
functia sintactica de PREDICAT.
Prin folosirea indicativului locutorul isi exprima atitudinea
de siguranta in legatura cu realizarea actiunii verbale, pentru
locutor actiunea exprimata prin indicativ fiind reala.
La nivelul formal modul indicativ se opune celorlalte
moduri verbale prin absenta din structura sa a unui morfem cu
realizare pozitiva, cum ar fi conjuctia ,,sa la conjuctiv ( sa
lucrez) sau vb auxiliar ,, a vrea la modul optativ-cond ( as
lucra), sau intonatia fundamentala eclamativa a imperativ
(Lucreaza!)
Se considera ca acest morfem are realizare 0 (zero),
opozitia formala categoriala nerealizandu-se insa intotdeauna
din perspectiva acestui morfem, de exemplu la nivelul formei
cat gr a modului vb aux ,, a vrea de la opt-cond se opune nu
morfemului 0 (zero) al indicativului, ci tot auxiliarului ,, a vrea
din structura viitorului I ( as lucra / voi lucra )

2. MODUL CONJUCTIV
Modul conjuctiv semnifica o actiune posibila, adica formele
conjunctivului prezent se refera la o actiune posibila,
realizabila, iar formele conjuctivului se refera la o actiune ireala
care ar fi fost posibila in trecut. De multe ori, conjuctivul i se
impune vorbitorului ca unica posibilitate atunci cand verbul la
conj. este cel de-al doilea verb din structura ( vreau sa merg)
Conjunctivul pune actiunea verbala sub semnul
incertitudinii, realizarea actiunii fiind posibila, dar nesigura .
Prin aceasta se opune indicativului, mod al certitudinii.
Ex: Sa lucreze el aici.
El lucreaza aici.

D.p.d.v sintactic, conj. este un mod al subordonarii. Cer

conjunctivul in primul rand verbele modale ( a trebui, a putea, a
vrea, etc. ), multe dintre verbele de aspect ( semiauxiliare de
aspect: a da el da sa plece; a incepe el incepe sa planga; a
se apuca el se apuca de citit).
Sunt auxiliare pt cel de-al doilea verb
Ex: Stanca sta sa cada.

Si alte verbe de tipul ( a incerca, a renunta, a indrazni, a

cere) cer conjunctivul.
In privinta structurii moroflogice, marca modului conj
prezent si perfect este conj morfem ,,sa. Limba romana este
singura limba romanica care a izolat la conjunctiv, conj
conditionala ,,sa.
Prin aceasta marca, conj se opune

indicativului la prezent si imperativului, forme verbale cu care

are in comun tema verbala ( tu cauti ) sa cauti (cauta!).
Opozitia conj / imp / ind se manifesta si la nivelul
desinentelor
1. Ind-conj

ex: El cauta / sa caute

El face / sa faca
2. Conj-perfect opozitia se stabileste intre conj si viitorul
anterior indicativ si opt-cond perfect, pe de alta parte.
Ex: Eu sa fi cautat / voi fi cautat / as fi cautat
Opozitia se manifesta orin aux ,, a vrea de la viitorul
anterior ind si de opt-cond perfect i se opune conj
morfem ,, sa de la conjuctiv.