Act de botez

la optsprezece ale lunii lui octombrie, anul o mie

opt sute cinci-zeci, au nscut dumitrache sin popa dima
cu legiuita dumisale soie anume ioana ot mahalaua sat
valea lunga de jos, orasul... fiu i astzi la cinci ale lunii
lui noiembrie anul o mie opt sute cinci-zeci... s-au
botezat in legea pravoslavnic a bisericii rsritului de
supt-isclitul preot al bisericii popa dima, dnduise
numele nstase de naul Su dumitrache sin niu

pietroanu din mahalaua sat valea lung de jos,

oraul...

Act de botez

la cincprezece ale lunii lu octomvrie, anul o mie opt

sute cinci-zeci i trei, au nscut dobra lu dumitru cu
legiuitul dumisale so a nume dumitru sin maria ot
mahalaua valea lunga de sus, oraul... fiu, i astzi la
douzeci i cinci ale lunii lui octomvrie, anul o mie opt
sute cinci-zeci i trei s-a botezat in legea pravoslavnic
a bisericii rsritului, de subt-isclitul preot al bisericii

preotul ioan, dnduise numele Magdalina de naul su

dumitrache sin bucur Pietroanu din mahalaua sat valea
lung de jos, oraul...

Evanghelia Duminicii a XXIV-a dupa Rusalii se numeste si 'Evanghelia invierii fiicei lui Iair'. Totusi, in
aceasta Evanghelie nu este vorba doar despre invierea fiicei lui Iair, ci si despre vindecarea unei femei bolnave,
care, de doisprezece ani, suferea de curgere de sange, de hemoragie. Evanghelia de astazi este la prima vedere o
prezentare a suferintei si a intristarii. Dar in mijlocul suferintei si intristarii oamenilor, Hristos Domnul, iubitorul
de oameni, Doctorul sufletelor si al trupurilor, arata marea Lui milostivire sau compasiune pentru oameni,
vindecandu-i.Smereniei mai-marelui sinagogii ii raspunde milostivirea lui Iisus.
Evanghelia ne arata ca mai-marele sinagogii din Capernaum, pe nume Iair, om cu vaza in comunitatea
iudaica religioasa ce se aduna in fiecare sambata si sarbatoare la sinagoga, avea o fiica de doisprezece ani care se
zbatea intre viata si moarte. Aceasta era singurul copil pe care il avea Iair. Auzind el de Mantuitorul Iisus Hristos
ca a vindecat o multime de bolnavi si a ridicat o multime de oameni cazuti in pacate, si-a facut loc printre cei
care-L impresurau pe Iisus, a ingenuncheat la picioarele Lui, i-a spus durerea sa si L-a rugat sa mearga la casa sa
pentru a vindeca pe fiica sa grav bolnava.Vedem ca acest conducator al sinagogii din Capernaum avea o
smerenie adanca. In general, mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, aveau multe indoieli cu privire la
invatatura Lui, deoarece li se parea ca El introduce noi invataturi, o noua orientare in religia poporului evreu. De
aceea, Il priveau cu suspiciune, rezerva si indoiala. Insa acest mai-mare al sinagogii din Capernaum, numit Iair,
are multa incredere in Iisus si se apropie de El cu respect si profunda smerenie. El cade la picioarele lui Iisus ca
in fata unui Domn al vietii si Ii cere ceea ce nimeni altul nu poate sa-i daruiasca, si anume vindecarea fiicei sale
care se lupta cu moartea.
Prin urmare, acest mai-mare al sinagogii se deosebeste de toti ceilalti conducatori de sinagogi. Desi
facea parte dintr-o tagma care-L contesta pe Iisus, el se apropie de Iisus, cade in genunchi in fata Lui, ii cere sa
mearga sa-i vindece fiica sa, deoarece are credinta tare ca in Iisus sunt prezente si lucratoare puterea,
intelepciunea si iubirea milostiva a lui Dumnezeu fata de oameni. Dupa ce a vazut smerenia si credinta lui Iair,
Iisus i-a spus ca va veni sa-i vindece fiica bolnava.
Iisus evidentiaza si credinta puternica a unei femei suferindeDar inainte de a ajunge Iisus la casa
unde se afla fiica bolnava a lui Iair, in fata lui Lui a aparut o alta persoana suferinda si intristata, o femeie
bolnava de doisprezece ani de curgere de sange, adica de hemoragie, care cheltuise toata averea sa cu medicii,
dar nu s-a vindecat. Aceasta femeie s-a atins de haina lui Iisus pe furis, venind plecata, smerita, pe la spate. In
momentul cand s-a atins de Iisus ea s-a vindecat. Dar Iisus a intrebat: 'Cine este cel ce s-a atins de Mine?' (Lc. 8,
45) Iar Petru a zis: 'Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza, si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins
de Mine?' (Lc. 8, 45) Atat de multa lume dorea sa se atinga de Iisus, incat nimeni nu mai putea sti cine anume s-a
atins de Iisus. Totusi, Iisus voia sa scoata in evidenta o persoana care se deosebea de toti oamenii care s-au atins
atunci de El. Aceasta persoana era o femeie care se deosebea de toti ceilalti prin multa ei credinta si prin adanca
ei smerenie. Intrucat era foarte credincioasa si smerita, Hristos a voit sa o vindece si sa o arate tuturor . Din
smerenie si sfiala ea se ascundea si nu indraznea sa vina in fata lui Iisus, sa-I ceara vindecare. Dar ea avea
credinta ferma ca doar daca se va atinge de haina lui Iisus se va vindeca. i asa s-a intamplat. Insa cand a auzit
pe Iisus intreband: 'Cine este cel ce s-a atins de Mine? Pentru ca am simtit o putere care a iesit din Mine ' (Lc. 8,
46), atunci femeia a inteles ca aceasta era puterea care a vindecat-o pe ea. Cuvintele Mantuitorului: 'am simtit
puterea care a iesit din Mine' ne arata ca Hristos-Domnul lucra cu putere dumnezeiasca, cu puterea
harului dumnezeiesc. El vindeca boala si daruieste plinatate vietii, mai ales cand viata omului se indreapta
spre moarte, deoarece numai El este Izvorul vietii depline si Vindecatorul sau Mantuitorul
omului.Darurile credintei.
Iubirea milostiva a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este sensibila fata de suferinta umana. Dumnezeu nu a
creat nici boala, nici suferinta, nici moartea. Acestea nu fac parte din chipul lui Dumnezeu Cel vesnic Viu, dupa
care a fost creat omul. Suferinta, boala si moartea sunt urmarile pacatului, iar Hristos-Domnul a venit in lume
ca sa vindece pe oameni de pacat, de boala, de stricaciune si de moarte. Vedem in aceasta minunata lucrare
vindecatoare a lui Iisus, relatata de Evanghelie, si o implinire in Hristos a profetiei proorocului Isaia, care, cu
multe veacuri inainte de intruparea sau inomenirea Fiului lui Dumnezeu, a profetit despre Mesia ca fiind un ' Om
al durerilor si cunoscator al suferintei' (Is. 53, 3). Femeia bolnava de hemoragie, simtind ca a fost oarecum
vazuta sau descoperita, a inceput sa tremure de sfiala si de emotie. Dar pe cand ea tremura, Mantuitorul Iisus
Hristos a incurajat-o si i-a zis: 'Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace!' (Luca 8, 48). Nu i-a
spus: 'indrazneste, femeie', cum de obicei se exprima Iisus cand vorbea cu femeile, ci i-a zis fiica. Adesea, cand
Mantuitorul numeste pe cineva fiu sau fiica acest fapt inseamna ca El a recunoscut in persoana respectiva o
credinta foarte puternica. De aceea, femeia vindecata este numita de El fiica. Apoi Iisus ii spune: 'Mergi in
pace!' Vedem cum Mantuitorul Iisus Hristos, dupa ce a remarcat smerenia acestei femei, a pretuit si multa ei
credinta numind-o fiica, iar apoi a binecuvantat-o zicandu-i: 'Mergi in pace!'
Trei daruri i-a oferit Mantuitorul acestei femei care a suferit timp de doisprezece ani de
hemoragie, si anume: darul sanatatii, onoarea de fiica duhovniceasca si binecuvantarea unei vieti
sanatoase, fara boala. Desigur, multa ei smerenie si credinta ei puternica proveneau si din indelunga ei

suferinta. Desi ea a facut tot ce s-a putut pentru a fi vindecata de medici, totusi nu a primit vindecare. De aceea, a
cautat pe singurul doctor care o mai putea vindeca: pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Cel ce 'vindeca toata
boala si toata neputinta in popor' (cf. Matei 9, 35).Invatam de la aceasta femeie smerita si suferinda de
doisprezece ani, care, de fapt, murea lent, in fiecare zi, prin hemoragia neintrerupta din trupul ei, ca darul
sanatatii pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie pastrat, dar si cautat atunci cand l-am pierdut. Doisprezece ani de
cautare a vindecarii, doisprezece ani de staruinta pentru a dobandi sanatatea au facut din femeia aceasta un mare
invatator pentru noi toti! Ea nu cade in deznadejde sau disperare. Ea cauta medici, se lupta cu boala, se roaga,
staruie sa-si recapete sanatatea si sa-si aline suferinta, pana cand, la sfarsitul puterilor ei si la capatul stiintei
medicale umane a doctorilor, intalneste pe Hristos-Domnul, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, Care ii
daruieste sanatate deplina, o numeste fiica duhovniceasca si o binecuvinteaza.
Prin invierea fiicei lui Iair, Hristos - Domnul arata puterea Sa dumnezeiascaIn celalalt registru al
sau, Evanghelia ne arata intristarea lui Iair. Dupa ce Mantuitorul a vindecat femeia bolnava de hemoragie, cineva
din casa lui Iair vine si-i spune acestuia: 'A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul' (Lc. 8, 49). La vestea
mortii fiicei sale, Iair este coplesit de durere. Dar Mantuitorul Iisus Hristos ii spune: ' Nu te teme; crede numai si
se va izbavi' (Lc. 8, 50), crede si ea se va ridica din moarte! Apoi Iisus a mers la casa unde se afla fiica moarta.
Intr-o atmosfera de mare gravitate si liniste, in prezenta numai a trei ucenici ai Sai, Petru, Iacob si Ioan, precum
si a parintilor copilei, Hristos a savarsit minunea invierii din morti a fiicei lui Iair si a redat-o parintilor ei.
Hristos Mantuitorul S-a adresat fetei al carei trup fusese deja parasit de suflet, zicand: 'copila, scoala-te!' (Lc. 8,
54). In momentul acela, spune Sfanta Evanghelie, 'duhul ei s-a intors si a inviat indata' (Lc. 8, 55). Ca sa arate
realitatea invierii ei, 'a poruncit Iisus sa-i dea sa manance' (Lc. 8, 55), iar parintilor ei, uimiti de puterea Lui,
Mantuitorul 'le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat' (Lc. 8, 56). Iisus a ingaduit sa ramana in casa,
unde era fiica moarta, doar trei ucenici ai Sai: Petru, Iacob si Ioan, tatal si mama copilei. Martori oculari ai
savarsirii minunii au fost deci numai oamenii credinciosi si indurerati, nu cei curiosi si galagiosi. De ce? Pentru
ca Iisus nu face din minune un spectacol, intrucat minunea savarsita de El este semn smerit al iubirii
dumnezeiesti milostive si compatimitoare. De aceea, in casa lui Iair, Iisus voind sa arate ca nu face minuni
pentru a fi laudat, porunceste parintilor copilei sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat.
Evanghelia sperantei si a vindecariiVedem, asadar, legatura dintre smerenia lui Iair, smerenia femeii
bolnave de hemoragie si smerenia lui Iisus. Acest Iair, parinte coplesit de durere, este, ca si femeia vindecata de
hemoragie, mare invatator pentru toti oamenii, dar mai ales pentru parinti, intrucat are smerenie adanca, credinta
puternica si dragoste milostiva de parinte care se identifica pana la capat cu suferinta copilului bolnav . Iar
pentru ca este un parinte bun si milos, Dumnezeu ii arata bunatate si milostivire, prin invierea fiicei sale. Din
aceasta Evanghelie invatam ca un crestin cu adevarat smerit nu cade in deznadejde, ci cauta tot timpul cum sasi redobandeasca sanatatea ca dar al lui Dumnezeu. El stie ca si atunci cand nu se vindeca boala trupului sau,
totusi Dumnezeu doreste mantuirea sufletului sau si dobandirea vietii vesnice.
Deci, Evanghelia de astazi este Evanghelie a sperantei, a vindecarii si a invierii omului prin iubirea
milostiva a lui Dumnezeu. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa cultivam si noi smerenia, credinta si nadejdea care
ne ajuta sa ne vindecam de boli si de pacate, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin!

P.F. Daniel

Predica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Evanghelia la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
"In vremea aceea a intrat Iisus intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa
ei. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezandu-se la picioarele Domnului, asculta
cuvantul Lui. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotesti
ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute. Si raspunzand Domnul i-a zis:
Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti insa un singur lucru trebuie; iar Maria partea
cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea. Si, cand zicea El acestea, o femeie din multime,
ridicand glasul, I-a zis: Fericit este pantecele care te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt.
Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc. (Luca
10, 37-42, 11, 27-28)
Sfanta Evanghelie din aceasta zi este randuita de Biserica a fi citita la fiecare sarbatoare de
pomenire a Maicii Domnului. In calendarul Bisericii noastre, lasarbatoarea Intrarii in Biserica
(Templu) a Maicii Domnului, se citeste aceeasi Evanghelie de la Sfantul Evanghelist Luca ca si la
celelalte
sarbatori
ale
Maicii
Domnului.
De ce oare Biserica a randuit ca la toate sarbatorile Maicii Domnului sa se citeasca aceeasi
Evanghelie? Pentru ca Maria din Evanghelia de astazi, desi nu este Maria, Maica Domnului, ci
este Maria, sora Martei si a lui Lazar din Betania, totusi are o asemanare cu Maica Domnului,
intrucat asculta cu smerenie si evlavie cuvantul lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, in Evanghelia
de azi este laudata Maica Domnului de catre o femeie din popor, care pe cand asculta cuvintele
Mantuitorului Iisus Hristos a exclamat: "fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii care Te-au
alaptat!" Deci, in Evanghelia de astazi se vorbeste si de cinstirea Maicii Domnului.
Unicul necesar pentru viata eterna: legatura omului cu Dumnezeu
In timp ce Marta "se ostenea si se silea sa faca ospat mare" (cf. Luca 10, 40), adica sa arate
ospitalitatea ei fata de Mantuitorul Iisus Hristos, sora ei, Maria, statea la picioarele Domnului si
asculta cuvintele Lui. Ea asculta cuvintele lui Dumnezeu-Cuvantul, Care S-a facut om din iubire
pentru oameni. Ca atare, Maria ne invata ca ascultarea cuvantului lui Dumnezeu este cea dintai si
cea mai necesara lucrare a omului. Legatura omului cu Dumnezeu-Creatorul sau lucrarea de
induhovnicire a sufletului este deci esentiala pentru viata omului. Mantuitorul Iisus Hristos a lasat
pe cele doua surori, Marta si Maria, sa-si manifeste pretuirea fata de El in mod diferit. Marta se
silea sa arate pretuirea sa fata de Iisus printr-o masa de sarbatoare, iar Maria isi manifesta
pretuirea sa fata de Iisus prin ascultarea atenta a cuvintelor Sale. Insa cand Marta a cerut
Mantuitorului Iisus Hristos sa-i spuna surorii ei sa vina sa o ajute, El nu a ascultat-o. De ce?
Pentru ca Marta incerca sa reduca activitatea omului la grija sa pentru hrana trupeasca. De aceea,
Domnul ii spune Martei: "Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti insa un singur lucru
trebuie; iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea" (Luca 10, 41).
Ce anume este unicul necesar, adica acest "un singur lucru trebuieste"? Este tocmai legatura
omului cu Dumnezeu, deoarece toate lucrarile de ordin material pe care le savarsim inseamna
acumulare de bunuri in jurul nostru, pe cand relatia cu Dumnezeu in rugaciune si in ascultarea
cuvantului Lui inseamna acumularea de valori netrecatoare in sufletul nostru. Acesta este adevarul
esential al identitatii si vocatiei umane, unicul necesar fara de care nu mai suntem fiinte teologice,
ci doar biologice. Or, oamenii sunt singurele fiinte de pe pamant create dupa chipul Persoanelor
ceresti, vesnice, deci chemate la iubire vesnica.
Legatura noastra cu Dumnezeu este singura relatie care ne invesniceste, ne da valoare
infinita si viata eterna. Tocmai pentru ca suntem facuti nu pentru a face umbra pamantului, ci
pentru a fi partasi la fericirea cereasca si slava vesnica a Sfintei Treimi, cea dintai si cea mai de
pret lucrare este cultivarea legaturii noastre vii cu Dumnezeu-Creatorul. Ea se cultiva prin
ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si intelegerea sensurilor duhovnicesti ale Cuvantului divin in
viata noastra proprie, pentru a incepe inca din lumea aceasta comuniunea cu Dumnezeu Cel

Vesnic. Iisus spune Martei: "Maria partea cea buna si-a ales", adica partea esentiala, baza sau
temelia vietii, legatura vie a omului cu Dumnezeu.
Asadar, Mantuitorul Iisus Hristos corecteaza si lumineaza pe Marta, ca sa nu devina roaba a
preocuparilor pentru lucrurile limitate si trecatoare. Hrana trupeasca este necesara pentru vietuirea
biologica, dar hrana sufleteasca sau comuniunea omului cu Dumnezeu in rugaciune, in ascultarea
si implinirea voii Lui este hrana pentru suflet. Sufletul persoanei umane nu poate fi umplut cu
ceva material, limitat si trecator, ci numai cu prezenta Cuiva, cu prezenta lui Dumnezeu Cel
nelimitat si vesnic, Care, iubire fiind, l-a facut pe om dupa chipul Lui, pentru comuniune eterna cu
El.
"Maria care a ales partea cea buna" se aseamana cu Maria, Maica Domnului, ce a ascultat
Cuvantul lui Dumnezeu, L-a nascut si L-a aratat lumii, iar la nunta din Cana Galileii a spus
oamenilor prezenti acolo: "Faceti orice va va spune El" (In. 2, 5). Aceasta este predica ei, a Maicii
Domnului, care nu rosteste o predica paralela, nici concurenta cu predica lui Hristos, deoarece ea
Il arata lumii pe Fiul ei: "Faceti orice va va spune El" (In. 2, 5). Intrucat Maica Domnului asculta
Cuvantul lui Dumnezeu, Il naste si Il arata lumii, ea devine icoana Bisericii in care locuieste tainic
Hristos si este propovaduit Hristos pentru mantuirea lumii.
Crestinul naste duhovniceste pe Hristos prin virtuti si fapte bune
In acest sens, Sfintii Parinti ai Bisericii arata ca Maica Domnului este icoana Bisericii si
modelul vietii crestinului. Sfantul Maxim Marturisitorul (662), de pilda, ne spune ca sufletul
crestinului trebuie sa fie fecioara si mama, adica fecioara prin curatia lui si prin credinciosia lui
fata de Dumnezeu, iar, mama prin nastere de virtuti, ca bunatatea, smerenia, sfintenia, milostenia.
Dupa modelul vietii Fecioarei Maria, Maica Domnului, trebuie si noi sa ne straduim sa
avem suflet de fecioara, pastrand dreapta credinta si suflet de maica prin savarsirea de fapte bune.
Daca sufletul nostru este plin de iubirea lui Hristos, el naste si cultiva virtuti si fapte bune. Daca
zidim biserici, crestem copii in credinta, ajutam pe cei saraci, batrani, bolnavi, orfani si umiliti,
atunci sufletul nostru devine mama sau nascator de virtuti si implinitor al poruncilor lui Hristos
dupa chipul Maicii Domnului care a nascut ca om pe Dumnezeu-Cuvantul si L-a aratat lumii.
Nu putem sa cinstim pe Fiul si sa uitam pe Maica Sa
Reamintim faptul ca Evanghelia de astazi este citita nu doar pentru a arata o asemanare intre
Maria, sora Martei si a lui Lazar, si Maria, Maica Domnului Hristos, ci si pentru a ne arata ca
cinstirea Maicii Domnului este o lucrare binecuvantata a poporului dreptcredincios. Evanghelia
care se citeste la sarbatoarea Bunei-Vestiri a Intruparii Domnului Hristos ne arata ca cinstirea
Maicii Domnului este inceputa de Arhanghelul Gavriil cand i s-a inchinat Fecioarei Maria, adica a
facut o plecaciune in fata ei si a zis: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei" (Lc. 1, 28). Iar Fecioara Maria a ramas mirata de acest gest,
intrebandu-se: "Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta?" (Lc. 1, 29).
Deci, tot in Evanghelia dupa Sfantul Apostol Luca, avem marturia ca ingerii au cinstit-o mai
intai pe Fecioara Maria, Maica Domnului, si apoi oamenii.
In Evanghelia de astazi se spune ca o femeie din popor cand L-a auzit pe Iisus vorbind s-a
gandit la Mama Lui care L-a nascut ca om. Desi Maica Domnului nu era prezenta atunci langa
Iisus, totusi femeia din popor, auzind cuvintele Lui pline de har si de adevar, a fericit-o pe ea, pe
Maica Domnului.
Femeia aceasta, ca un mare dascal anonim din popor, ne invata pe toti ca nu putem sa
cinstim pe Fiul si sa uitam pe Mama Sa, nu putem sa-L ascultam pe El fara sa o fericim pe ea. Din
acest motiv, Biserica Ortodoxa nu desparte, in cultul ei liturgic, pe Fiul de Mama Sa, pentru ca
toata cinstirea ei vine din calitatea ei de Mama a lui Hristos, Mantuitorul lumii, adica din calitatea
ei de Nascatoare de Dumnezeu. Maica Domnului are in calendarul ortodox noua zile de pomenire,
din care cinci sunt inscrise cu cruce rosie in calendar.
Asadar, Evanghelia sarbatorii de azi ne invata ca prima lucrare a noastra trebuie sa fie
cultivarea legaturii noastre vii cu Dumnezeu prin rugaciune, ascultarea Evangheliei, implinirea
poruncilor lui Hristos si fapte bune, iar impreuna cu aceasta trebuie sa cinstim pe Maica Domnului
ca fiind nedespartita de Fiul ei, Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Intrarea in Biserica a Mariei - icoana a pregatirii noastre pentru sarbatoarea Nasterii

Domnului
Sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului a fost instituita in secolul al VIII-lea, ca
o necesitate practica, deoarece incepand cu secolul al V-lea in Apus si al VI-lea in Rasarit s-a
raspandit practica observarii Postului Nasterii Domnului ca perioada de pregatire pentru
sarbatoarea Nasterii Domnului sau a Craciunului. Prin urmare, Biserica a stabilit ca in ziua de 21
noiembrie a fiecarui an, adica in ziua a saptea de la inceputul Postului Craciunului (care incepe la
data de 15 noiembrie), sa avem o sarbatoare a Maicii Domnului. Aceasta sarbatoare este numita
Intrarea in Biserica sau in Templu a Maicii Domnului si ne aminteste de pregatirea duhovniceasca
a Fecioarei Maria, timp de doisprezece ani, de la varsta de trei ani pana la varsta de cincisprezece
ani, in Templul din Ierusalim. Templul avea si o scoala de crestere si educatie a fetelor in credinta
si in activitati practice. Scoala era condusa de femei vaduve si evlavioase, care se ingrijeau de
confectionarea si curatirea vesmintelor de la Templu si de mentinerea frumusetii lacasului sfant
din Ierusalim. Aceste femei evlavioase, intelepte si harnice, erau educatoare sau profesoare care
ajutau fetele de la Templu sa cultive rugaciunea si munca, sa creasca duhovniceste in ascultare,
smerenie si grija pentru intretinerea obiectelor si vesmintelor sfinte de la Templu.
In aceasta scoala duhovniceasca vine Fecioara Maria, fiind adusa la Templu de parintii ei
inaintati in varsta, Ioachim si Ana, intrucat fiica lor era darul lui Dumnezeu si rodul rugaciunii lor
si, ca atare, ea trebuia sa creasca in rugaciune si sfintenie.
Maica Domnului, Templu viu al Arhiereului Hristos
Potrivit Sfintei Traditii, Fecioara Maria este primita la Templu de preotul Zaharia, tatal
Sfantului Ioan Botezatorul, care, inspirat fiind de Duhul Sfant, si-a dat seama ca ea este o fiinta
binecuvantata de Dumnezeu pentru a implini o lucrare sfanta.
In mod exceptional, Fecioara Maria nu a fost dusa doar in Sfanta, locul unde slujeau preotii,
ci si in Sfanta Sfintelor, in locul cel mai sfant al Templului. De fapt, asa cum se spune in Apostolul
care se citeste la aceasta sarbatoare, Templul avea trei incaperi, una pentru popor, a doua pentru
preoti, care se numea Sfanta, iar a treia incapere era Sfanta Sfintelor, unde intra o data in an
Marele Preot sau Arhiereul, pentru a rosti o rugaciune speciala. Insa, atat Templul, cat si Marele
Preot din Vechiul Testament erau o preinchipuire sau o prefigurare a Persoanei si lucrarii viitoare
a lui Hristos Arhiereul Vesnic. De aceea, Mantuitorul a zis iudeilor: "Daramati acest templu si in
trei zile Eu il voi ridica" (In. 2, 19), referindu-Se profetic la trupul Sau care, dupa rastignire si
moarte, va invia a treia zi. Deci, Templul din Ierusalim Il preinchipuia pe El, pe Mesia-Hristos, iar
Arhiereul de la Templu Il preinchipuia tot pe Hristos, intrucat El este Arhiereul Vesnic, ceresc.
Iar Fecioara Maria intra in Templul din Ierusalim spre a creste, timp de 12 ani, in sfintenie,
intrucat va deveni Biserica vie sau Templu viu al lui Dumnezeu-Cuvantul Care Se va naste din ea
ca om. Pornind de la aceasta semnificatie a sarbatorii de astazi, Biserica ne indeamna sa ne
pregatim pentru sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul, pentru ca in sufletul nostru si in
casa noastra sa Se nasca duhovniceste Hristos-Domnul prin harul Duhului Sfant, deoarece unde
este prezent Duhul Sfant, acolo este prezenta intreaga Sfanta Treime, iar Hristos-Domnul Se arata
lucrator in viata noastra prin iubire milostiva si viata sfanta.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu ca sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnuluisa fie
pentru noi toti o lumina calauzitoare in Postul Nasterii Domnului si o chemare la cresterea
copiilor in credinta, rugaciune si fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi si pentru a noastra
mantuire. Amin!
PF Daniel