lorga

co
'entru

N.%

oameni cari au fost

d.

.0

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

frk

41.u`

-;

I 44,4

4-;*
tiblf

19

;.

9.04o.;

10

0"
'11

0,1

;.

-a&

Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

n. iorga

oameni cari au fost

EDITIE iNGRIJITA,
PREFATA 51 NOTE DE

ION ROMAN

1907

EDITURA PENTRU LITERATURA

UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenit l jumatate de

la moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolut
unor magnif ice biruinte creatoare ale umanittii, dar si
al unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali-

tate ce incti jigneste specia, istoricul a avut sfiritul

teribil al lui Mihai vodti i al lui Grigorie Ghica. Feipt0i

ii cunogeau victima i giau destuld carte cit sit-0

seraneze numele de care, dac ii s-ar da Ion ?I ciinii
s-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cind
tes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit s reipeaset
vietii ci poporului romnesc o minte genialrt, de o forret
unica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenar
viguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului
1940

ccideau

in Europa atitia morti, incit omenirea

ingrozitti nu mai avea timp sd-i numere. Patronii celui

mai mare concern al uciderii si ndirnitii /or puneau la
cale crime 'Inca purl marl si-si ctiau complicitatea in
aceea comisa la liziera pildurii Strejnicul de lingti
Ploietti. Asasinarea savantului roman a trebuit s treacd,
cleat, ca un fapt divers.

Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul unei

biografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui Miron

Costin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orga

ci-a gsit odihna, dupla' o viatd frii odihnii, in pdmintul
V

patriei. Muntele operei ha, cu crestele, prtiptistiile si

pesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soare
nou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1
cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealei

din imensa cantitate de material, nu lipsit de steril,

toate diamantele si aurul pur.
Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om.

Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde

dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Victoriei. Foarte inalt, in, costumul de culoare inchisei 0,

de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributele

unice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti,

care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtir

stiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd a
nenumratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchia
rnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cind
spacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servieta

mare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle

0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peisefte
grtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul,
fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte,

pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 dupti

o noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!"

il

sergentul de stradti, incremenind cu mina la

chipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titlul
i-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toate cd, intre
celelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu au
scautei

nevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. eine

nu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu o
curiozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatea

lui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginile

malitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistii
generatiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiesc
mdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritatea
oamenilor mari.
VI

qi-1 revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhiplin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei, profesorul

aluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordinea

zilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementd
ee nu poate set nu fie rostitti. 1.7n Jupiter tonans care

vorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar un

curs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poate
fi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii.
Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum.
$i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd
i plinge.

Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui, se

intreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinat
impotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framinta
din pricina unui motiv neinsemnat
profesorul intirzia.

Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruia

se sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urma s
vorbeasc nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea.
Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea... $t sale,

cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdrise

intr-un la consiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotunde
se rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste-

cau in barba raviisita. Iclealul unitatii nationale care

insufletise in trecut masele popu/are i pe care el insusi
ii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nou
siluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa ceva
era greu de suportat chiar pentru un temperament robust,
calit in deceniile luptelor din for.
Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succesiunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu
B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant,
ci i ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, al
zecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe care
a scris-o, istoric i filolog, istoric /iterar si critic, poet, prozator i dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit,
dupti masura timpului necesar si unei inteligente superioare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi
VII

intre peretii arhivelor ji ai camerei de lucru. Forte le lui

lorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoia
sei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicist
cu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once
i in
toate
a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distinge
desigur pasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treistitura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servit
de talentul unui mare scriitor.

Integrind in cultura noastrii socialist partea perena,

intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratie Ii
insusirile etice ale scrisului h fiintei lui umane. Sint acele
coloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism,
devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiird

reigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea intreagti, frt nici o unlit/ de interes personal, in masa poporului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu puterile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorga

feicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al unei
vieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bogate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tui
biografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui,
Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu datele
obisnuite. Altrainteri, ar trebui s repettim ceea ce nottim
acolo : niste ani gi un verb care, in fond, rezumet totul
a pub/icat, a publicat, a publicat. A fost h ministru ? Vai,
a fost chiar It presedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure,
scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruia
apostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi si
i-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce decit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednice
de dimensiunile intentiilor It personaliteitii omului. Ca o
reizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitet

injurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc

VIII

clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Fraza

ne evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusi
un om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator,
0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd in
ministru
observatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r de
portrete vii, reconstituie in cuno0intil de ema momente
de rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd in
ansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi de
dup primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foarte
personald clesigur, dar i foarte adevdratcl In esenta ei.
Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge.
S nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd,
# eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianismula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza activitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fatalei
erori fundamentale. A aruncat vina in circa catora care
erau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de ale
lui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor.
Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nici
nu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmele
vieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante.
Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sandtoase l puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noi

si intregite, zone fertile care asteptau cuvintia ca

transforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orase
si sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obilizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor.
Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inainte
de prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cu
intristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilor
sale social-politice. 0 cddere tragicd # aceea apostolul",
care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vorbise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios
I Rotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot.
Istoria unei lupte pentru ttn Ideal moral i national. Bueureti,

1832.

Ix

desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aur

pentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale lui

Iorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cercetare monograficil asupra acestei personalittiti atit de complexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in cele
patru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste trasarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schitti
sumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : seria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, se

refera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv la

activitatea social-poi/tied. In sfirsit, apartinind publicisticii
curente, consemneazd la zi evenimente si precizeazti ati-

tudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, in

ansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie intr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despre
multi oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. De
aceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un criteriu din insemntitatea persoanei evocate. i cind rosteste

o apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pe

sine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti.
Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oameni
cari au fost oferti o sursii indispensabilti.

In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh.

Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ;

cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, ca

ii ilustrul

situ inaintas, scriitorul roman extrage din biografii

si

propune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipic

foarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edueativ pe care-/ urmareste pi numerotind invtittiturile.
Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica, ii de
muUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cari
au fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor
0 $i-o exercitti, ca si in alte prl, cu mijloacele scriito-

rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele mat

rnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori ins
si negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir prescirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care cal
inhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de renege*,
un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilor
transilvdneni
un Stinnes, capitalist german, sprijinitor
al baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovati

de cotropiri t rdzboaie.

In Oameni cari au fost, autorul a inglobat

ti pagini

despre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fast

scris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volumelor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci
# din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sferei
de cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii.
lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild,
pentru cele mai diferite domenii : istoria literaturii, a
tiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ronuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiar si
a sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlul

articolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-un

portret al unui Sturdza poate fi vorba i despre Kogdlniceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despre
Hasdeu.
In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele.

asa cum a fost, articolele ne oferd

0 viath de om
pit oresti i interesante pasaje de amintiri personale.
Iatd-1 pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corecta
Umbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd al

lui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evo-

care a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocirea

nuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de revelatia poeziei eminesciene : aceast poezie minunath din

cele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spre

in iubire, care mijea nelArnurith in sufletele
ideal
noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile
XI

noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor

(In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se situeazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se produce
altd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp,
idealului" i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci,

la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atit

de slab, din efort intelectual i hrand putind, incit avea
sii-si sperie profesorii aproape convinsi cd-1 vor vedea
pierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd,
sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unor
protectori. Era insti un rclzvrtit, impotriva cdrula s-au
rostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1
destdinuie insdit victima rigorilor disciplinei didactice a
vremit niste vorbe nesocotite" i citeva din atitudinile
revolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modii
in Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi mai

mit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrul

neconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferinte
despre aceastd opera fundamentalti a socialismului
si ne imagintim cu citti insuflefire S.
fific, lua parte
La aduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii.
Curind avea sti i co/aboreze la presa miscarii muncitoresti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea articote, va purta cores ponden
i dupti plecarea la studii
peste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd,

similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au infeles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0
el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : un
siniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5,
de nespusii sete de-a sprijini dreptatea" (Alexandru
Tenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acel

care scrie aid era prins pentru o clip in miscarea generoasd care se indrepta spre poporul in suferint" 1
Vasite Morton.: o ?mat/I-turd, in Oameni cars au fost,
Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII

Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudine

generoasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flu
s-a apropiat de simburele revolutionar al socialismului
stiintific, a refuzat sti-/ accepte $ i mai tirziu I-a $ i condamnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tinerete
cu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca o
doctrinti strand, fart/ conti5gente cu realittitile din
Romdnia.

N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget al

stdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupat
de indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acumulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti de
necesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat am-

bitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Din

studiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al
railcard sociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-un
unghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirti
zguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceasta
l-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului

# la denuntarea contradictiilor sociale din orinduirea

vremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumenta

teza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, reconstituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsd
a unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim deplina intelegere gt frafie dintre boieri gi teirani. Istoricul
admite c vechea societate romdneascd avea groaznice
vicii de orientalism", dar adaugd numaklecit cd ea cuprindea in sine o traditie serioasil i fecundil, asezilminte
care izvoriser din adincul fiintei nationale, datini care
corespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata mo-

ralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o solidaritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio/lard" (Vederile politico ale lui Eminescu ei generatia de
azi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuit sd-si urmeze
netulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la
1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care
XIII

a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W..

zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, preluate din Occident i inadecvate. Situindu-se astfel pe
o pozifie conservatoare p1 regretind bunele vremuri de
odinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind la
ultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, in
sens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti nu
mai poate fi darimata ; in aceastil cldire trebuie Irma
inceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pe
care ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Acceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze,
istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capitalismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, industrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de instrdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privit
proletariatul cu ostilitate. Dimpotriv, s-a referit cu compasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, de

pilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erau

tratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa ca
un fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condamnarea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul industrial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energii
capabild st instintitoseascii viata comunitatii nationale.
Istoricul, literatul i omul politic N. Iorga a nutrit o
statornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-un
simplu impuls afectiv ca altii, ci pentru c o considera
depozitarti a traditiilor p1 virtutilor morale ale poporuIui
roman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", a
facut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentru
a fi distribuite vtiduve/or pi orfanilor ; in timpul refu-

giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor.

Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, dar
nici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privit
rezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere
' Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV

economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bintuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, ci
moral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in
1909, fticea observatia cti romdnii nu formau Men un
popor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prin
ignorant, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Chestiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii nationale, iar calea unic spre acest obiectiv o reprezenta
difuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii,
cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lucaciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieri
ale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu mis-

carea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a acea

perioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i mila
de oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur : in
loc s profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersuna

ca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru era

sti-1 facern a intelege, a sti." Prin culturd, oamenii sdraci

din lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si de

vicii, transformindu-se in gospodari harnici si instdriti,
asemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice de
urmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat,
reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de popor
si de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se cornpleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitet
pe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oameni
cari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu.
In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimea

trebuia sti joace un rot important, chiar in directia imbuntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura are
menirea de a statornici impticarea socialti pi colaborarea
intre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de
culturd, ci pe aceea pe care poporul nostru $i-a format-o
de-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi,
apare din nou criteriul paseist 91 exclusivist.
Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

XV

Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul,

fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentd

culturald din afarti, in prima rind influenta francezd,

tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha-

lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturti

instrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/
(arendasii, circiumarii greci i evrei) sint factorii negativi
impotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie
1906, profesorul si-a scos studentii in straciti, pentru a
manifesta impotriva unui spectacol in limba francezd
organizat de protipendada bucuresteand in sale Teatrutut
National. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul,
este semnificativii si prin consecintele ei. Pasaje din

Oarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza c

atunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pe
care un eveniment imediat urintitor, i mult mai mare
rascoaleie din 1907

1-a cleterniinat s ptiseascii in -arena

# sa-si puna pentru prima data candidature de deputat,

apoi s infiinteze un partid.

N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriot

pi

un democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist,

prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, a

pus obiectiv la indemina celor interesati teze diversioniste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt,
partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatia
cuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostru
om de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatii
deed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreapta
extremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte de
tales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cu camdp
verzi I Orinduirea dominata de burghezie
mosierime
nuavea nevoie de lorga pentru a-si crea instrumentele
bestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactia
de a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd,
I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altora sd-i
dezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vioXVI

lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, pro-

fesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asista

uluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationaliste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceea

a si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist"

cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobil

plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale de

altddatd : traditionalism national, realism democrat". Au
fost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0
timp, care s-au veizut dap la o parte si infirmati in
crezul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdi
atit de greu falimentul conceptillor lui gresite.
-Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit
la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focare
de lumina', interventiile sale merituoase in momente importante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentru
anii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari au
fost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, in
ideal

general, luptei de eliberare nationald si de intregire a

Romdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind.
Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte
oameni
politici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de la
vladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesorul
universitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitatea
culturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufleteste
pe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e oprit
la granitii de autorittile austriace, organizeazd pelerinaje
la Mandstirea Dealul i vorbeste, infldcrind, despre
Mihai Viteazul
cel ce nu se poate odihni". Rea/izarea

statului national Romania, in hotarele sale naturale ci

istorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iar
Iorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositi
entuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucnirea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei.

Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al eventmentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese.
XVII
2

El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin prin

cuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a romanilor din armata habsburgicif gi infiereazii barbaria teutonica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuri

de singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei cu

statele Antantei gi -an adversar al puterilor centrale.
Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania locul
firesc, dincolo de toate manevrele de culise gi rezistentele
unor politicieni $ i ale regelui pe care inima i interesele
ii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiu
Iorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intregise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand,
metoda tiinific germana, literatura germanii si le opunea
culturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismul
piturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericol
impotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in aprecierea
poporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare,
uitind violenta militarismului prusac 01 gasind accente
de admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ german scria al nu e unul care s'a aibd o viat mai armonicd,
mai echilibrat, si printr-aceea c la dinsul curentul spre
bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpnit de

iubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentru

adevarul cugetarii, pentru elaborarea tLintii, pentru indeplinirea frumusetii" (Serbrile pentru Schiller). Sint
oare calitatile enumerate specif ice poporului german ?
S-ar putea rdspunde afirmativ, in msura in care apartin
tuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare de
apreciere, privind natiunile din unghiul de vedere al
psihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpul
razboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zece

tectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul Cugetare Ii

lapte: germang. i in unele din texte din Oameni cari

au fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinci

acolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ i

ofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti
XVIII

in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantd

ft cu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de

vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adus

clarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolele
publicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asa
cum ne asteptant : slvincl eroismul celor morti pe front,
de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrima
de recunostintii pentru militarii francezi si englezi aflati
in misiune la noi ft ramasi sti se odihneascti in pamintut
romiinesc, pentru medicii ai personalul sanitar inferior
contaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamului romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgere
impotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritor fti ga-

zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca s se pund in solda

inamicului. Temperamentut impetuos al publicistului se
refuza deznddejdii at defetismului. In zilele cele mai
grele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga exprimd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufletesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care a
trait-o, desi pe front n-a fost
ft n-a fost fancied nu
mai era tintir
deschide 0 in Oameni cari au fos't un
capitol nou.
Inainte de rdzboi, viata sociald at politica' din Romania

vddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, sena

in 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numai
din spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde

in sine toat viata, vesnic miscata, totdeauna innoith ei

pe deplin curata, a multimilor muncitoare at cinstite"
(La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totusz

un ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare care

trebuiau sd eliot fi aceastd consecintii : purificarea vietii
politice, in general a existentet spumei de sus". Eventmentele au venit, mai teribile decit 10 putuse inchipui
cineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romaniei

s-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Prim

mantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un
XIX
2*

vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat la

indltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii.
Tara a fost lsatg pradii numai ambitiilor personale si
dorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrg

deosebire de rang, in haosul poftelor dezlntuite" (Bru-

silov). lorga face o deosebire neta intre politica"

adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal"

ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe ori

de-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindcti
e pornit din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupa

incheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe ale

epigonilor".

0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire a

vigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnarii
se insoteste cu semnalarea pc plan intern si international
a unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctirora

ci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, mult

mai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, in
faza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semi
interesele producgtorilor industriali, cart string o natie
intreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de
cotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ de
fiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ omenirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim
1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgri
de singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancarde

a Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga rostecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924,
cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anume

Hitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea pe

ortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de amenintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarzii
indirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg.

Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentru

rtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctul
cel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg
XX

ratacita prin pasiune" (Helfferich). In Germania de

atunci, zugravul ratat ce se pregatea s devind dictator

al OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale.

Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania lui
Ludendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numai
a mi Adolf I, devenit Imparatul Reichului al treilean".

Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurierului

sinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el

(marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului

trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Recitesti fraza, controlezi data : 1934. Data nu e gresUcl.
Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fie
trecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani,
Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut intocmai, in alta ordine cronologicd, dar acesta e un
amanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden-

burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avut

insd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti.
in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu al
lui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunzis
cu pumnale i revolvere se gasea lista ministrilor cari

trebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel,

violenta fascistd Li oripileazd. Cel ce stivirsise cindva

grava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planul
teoretic al conserveirii fiintei etnice" protesteazd acum
impotriva exceselor antisemite" 0 atrage atentia asupra
marelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sint
manifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationalitate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. De
aceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovinean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluia si faptul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De pe

aceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru

I0

Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381.

Constantin Morariu, in Oameni cart au fest, III, 1930,
*

p. 233.

XXI

savantul evren Moses Gaster i punea intrebarea Cind

oare ura va fi trimis la sanatoriu

fr

invidia la casa

de corectie ?" (Memoria doctorului Davila).

In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe stradd

si lovit : I s-a spus c aceasta se face pentru vederile
sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzat

de nepatriotism", fiindc facuse o criticti asprit sttirilor

de lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ? Sa-si

fi dat riispunsul pe cane polemicii de idei. Nu stiu,

spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politica

ale unui om InvAtat i de o superioafa inteligentg se

rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fi
mai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, trist, deplorabil inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice in

diverse state ale Europei, miscarea camasilor brune a

transforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumnii
s-au inarmat cu revolvere. Bestia umand" si-a facut
o victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu era

el un sfint, dar sedea in calea proiectatului

Anschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase.
Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii d prilejul unei
infierari a hitleristilor
briganzii comandati de acolo
nici

unde un mort mai mutt nu intereseaz" (Victima de la

Viena : cancelarul Dollfuss).

Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului roman

s-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilea
razboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriului
public teoria spatiului vital", pretinsa superioritate a
rasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra in
Virile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontul
era sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, in

asa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adevarurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmai
acum i se impune certitudinea c adevaruri/e, chiar clacti
Un otentat, a Reithotul nostru trt note ztlnice, Ramuri,
Craiova, I, p. 179.

XXII

pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul an

de viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurs
cu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati de
nadejde.
*

In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanald

a unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesia
tutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fap-

te/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, in

sfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra evenimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte,
exemple de imitat", reguli de conduita politica" (In-.
vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceasta
din urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us in
studiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatorta
romantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Dar

prin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorie

rdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al lui
Koglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorie
,.aceast experienta, verificata indelung, a vietii neamurilor
ce se cheama istorie" (A. D. Xenopol)
el cautd esenta,
sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt de-

cit adevarul faptelor", il intereseeza adevarul din

fapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic&
Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiunilo

ca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot ca

istoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilor
personaliati in viata unui popor si propune un cult a/
eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiinta
limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i
are si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citeva
rinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu).

Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezei

idealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pild,
victoriile

lui Mihai erau ale unui neam intreg" 0

p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur

XXJT1

s poatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are

nevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul).

Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sensul educativ. Asa o l valorificd autorul volumelor Oameni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd in
discutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lvi
Mihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea razboiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Transilvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile
22420,ot/de i pentru critica internd. Ca si Eminescu, admonesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pe
cei cari infatiseaza ordinea materiara, satula i multumita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defectuoasa, a idealului" lupttorilor c/e /a 1848 1.

Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pe

care a dorit-o activil, lucrind pentru folosul i mindria
unel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesorta
sau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu unde
serioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudinea
pentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoarea
drepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scris
despre un 07Th de gaup
inventator, medic, inginer,
naturalist, explorator
autorul articolelor strinse in
Oameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor special in respectivul domeniu de activitate. Nu avea competenta, i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii intense modu/ in care omu/ de Uinta, roman sau strain,
a dat eforturilor sale un scop practic
stiinta reprezentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de la
sine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiintei
dedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cu
viata practica". Ca 0 istoricul, ca ft literatul, omut tiintelor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuie
sa fie utilitara cj democraticd. Edison a fast mare, pentru
1

Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti, in Camera ear{

au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV

cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la cit

pot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-o
materiei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre peretii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici de
stimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specialitate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostintelor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu e
un inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a con-

sumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturarea

ignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori
ca
de exemplu cutare filolog san istoric Latinist
acestea
nu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerile

sale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertat

insti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi interesele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuie
rostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferi
sanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutarea
adevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit niste
obligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice.
*

Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitle

despre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in genere) e legatti de societate prin originile si -prin inriurirea ei. Artistul creeazti ca un purttor de cuvint a/ poporului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si originalitatea prin spirit popular si specific national.
Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdminte
de ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragostea
fatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul se

inchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti de

principiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevdrului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar adeyarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri,
unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiar
pind la falsificare.
XXV

Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard din

jurul Contemporanului i ca o preluare a traditiei Daciei

literare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asupra

functiei sociale a artei. Ca atare, e un adversar al
estetismului si s-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatd
de junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esentialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie net
distinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cu
atit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, la
forge, literatura si arta, cultura in general sint privite
nu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in lupta
pentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucerea
vietii sociale si nationale pe un. fligas ideal fticindu-se
prin. culturd, continutul acesteia $ i forma pe care o imbract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind de
aici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel al
eticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice
tendinta
exprimatd prin mijloace artistice
cel de-al doilea e
impins pe un plan secundar p1 chiar ignorat. Trecind cu
vederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti de
forte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazd
scriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul de
vedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ s nu fie
surprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutate
mare pentru o mind de paie, p1 alta, neafteptat de mica,
pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poem
istoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o binevoitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/
dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild :

patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece.

Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pe
care I-a privit cu suspiciune, ca $ i alti contemporani, ca
pe o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale.
Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist,

cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotit

aproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/
XXVI

mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi,

fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar-

manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nvlit

cuprinsul literaturii, culturii intregi..." (loan Scurtu).
Sigur, era # nesanatate", dar din 1922 pina in 1940,
literatura moderna" a inscris # in Romania succese
remarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignarea
tribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestat
global opera celui mai mare poet contemporan, supus
unui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivialitate.

Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturii

are fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteticului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literatura
moderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei 0-a
imbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # ale
sufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate,

un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insa

mai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cif
aceasta nu egala cu negarea specificului national, cif in
poezia lui Ion Barbu $ i a lui Tudor Arghezi se distila
intr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga,
exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. IntoleTanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca,
$ i Inca din anii Smgniitorului. Cunt se stie, acolo # in
celelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat o
energicii muned de indrumare a literatilor in sensul
vederilor sale : inspiratie din viata satelor, privite ca
organisme curate ale Pinta etnice, netulburate de lupta
de clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocarea
vremurilor patriarhale in care taranii si boierii impreund
apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditie
etc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revista
a ridicat impotriva profesorului respectat # iubit pe
colaboratorii sai, altminteri supusi fi cuminti, din reclactia
Siimgnatorului : losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a
XXVII

trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea martorilor nu mai rau in viafti, el a reluat procesul, apdrindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd se
conformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doar
acestea : E bun ? E sdnatos ? Da, i sdnkos... Fiindc5
Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1
fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu).
Desi de la respingerea estetismului i condamnarea

manifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind la

confuzia dintre estetic ft etic, dintre artti qi culturti,
gustul

sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe-

rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celei

strdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline de

adeviir $ i de prefuire dreapai despre opere Si scriitori.
Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte,
altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeit
locul ce Ii s-ar cuverd. Ins, cu defectele respective, stit
totusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn,
Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale

ca

sit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile din

Oarneni cari au fost
dintre cei straini : Horafiu, Dante,
Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelut

corespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a Weraturii romdnesti $ comentatorul profund al unor scriitori

de seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literard

ci

exegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea,

din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruie

asupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e prea
generos cu ei. i acolo sint incrustate informafli utile qt
observatii interesante.
Prevenifi asupra erori/or criticului p1 istoricului literar,
parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperi

idei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fixeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul adevdrat al unui scriitor. Ne explicdm It exagerdrile deformatoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care
XXVIII

ni-I putern insu0. Articolele cu care avem a face nu

shit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii,
tzu

ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea

told carti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea unei
statui. Nu le vom cere mai mult decit unui material publicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in virtutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga,
cu scopul detaarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii
si calitati ale operei : realism, expresivitate etc., dar
atentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seriitorului, asupra mdsurii in care acesta it-a slujit patria

poporul. Principalul merit subliniat e acela de om

Mina". Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgar
Ivan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a identificat cu ai sai. Orice suferint, orice bucurie, orice
sperant a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtuai

de

risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). Bjrnstjerne

Bjrnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul din
drepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel,
Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem de
sugestive

autorul Anei Karenina nu s-a facut crestin

dupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru suferinta acestui iad" (Leon Tolstoi).
AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilor
0, implicit, valoarea educativd a operei /or, autorul

Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite mai

mari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratie
fifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre

,,un suflet adinc", un om de natur fnalt-etica", a cdrui

tintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natia

etern"

calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificarea

de mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc),

Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea unei
literaturi de o adevratii valoare". Precizarea fiicurd
numaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoare

literarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0

XXIX

umbra a trecut
Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare",
comptitimirea fate/ de cintdreti stilts/ dup incercarea
primelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cari
au fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei,
Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu.
Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etied

il duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate,

MO de unele literaturi nationale, acele literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale,
inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si cea
germanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu,
jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca-

dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadrele

aceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun lui
lorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatiei

unei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cind

portretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al lui
Titu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma-

iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar .

doare militantd ; Junimea" a practicat un criticism

sterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiu
nou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteri
plasticd

fi in mod regretabil superficiald , a criticis-

tului ,Shaw
irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul
zimbet de rulate si despret, acest profanator si al mor%nor (!)

pentru a face sa scapere flaciira albastr a

satanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne surprindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva a
individualismului : fiind un poet asa de mare pentru el,

1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lut

Byron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor.
Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuvelelor
istorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasi
satira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferent

fall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestare

fireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta
XXX

cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noi

ii respectiim asttizi mai ales pentru democratismul
patriotismul su, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorga
fi refuzii simpatia tocmai fiindcti nu-i recunoaste acest
oficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealt
un bogat i strglucit diletant". Cu stenli lui, adaugii,

fost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, a

donmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privirea
ping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce a
strins i prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt,
A. a fi

ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai

mult in viat" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte-

nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice,

dupti modul sociologist si, totodatti, in contradictie cu

teza patriarhalistii a frcifiei dintre boieri i rani. Sti nu
trecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti in

alte pagini memorial ltd Alecsandri

totusi poetul
renasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu e
de uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, ca si
pentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd"
(Liciu i teatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se face
insti nici o concesie i rtimine obiectul unei negatii totale,
fOrd indoialti neintemeiatil in absolutismul ei, este Bolintineanu
sentimental vorbre i neglijent, care ajun-

sese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilor si

idealelor neamului" (In amintirea lui Erninescu). In cazut

autorului Legendelor istorice, exigenta este de naturii

esteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colorati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi).
Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul milltantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe care
it cautii i acolo uncle nu existti
nu se pierde, intotcleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau ale
flamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca
si Ibrdileanu, un exponent al criticismulut junimist.
Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond"
XXXI

si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Critica

in sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insd

prima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di drama-

turgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, la

fel cu mai toti juniinitii, n-a fcut pasul, a despretuit

sil-1 feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $
micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din cele
mai desiivirsite i armonioase forme ale realismului critic"

(Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere a

fost

5 un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde,

admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 a

iubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articol

despre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil o

intelegem 5 o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu o
stiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescu

a fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelor

5 credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional

5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioase
din viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or,
viteze

dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. In

5 prin ea s-au
indltat : Aa cum vorbea el, in ritmuri de o muzied
imblitatoare 5 tainick oricine dintre cei umili putea si
se minglie 5 sd se indemne, sd Inv* 5 sd fie mai bun :
poezia lui, cei multi s-au recunoscut

rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care

s5 se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescu
ri generatia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca
acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/
sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubit
un cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, ea
profetii vechii Iudee, biciuind 5 arzind de o parte, sf5tuind 5 revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ"
lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-a
lost un. schivnic intr-un turn de fildes", un zeu sinistru, Mot in marmur neagra", cum le-a pkicut bdietanilor st blietoilor" s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se
XXXII

fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul

de durere i dispret al razei sale, nici ca s se impietreascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toate
ale pmintului, nici pentru aceast mare glorie fals n-ar
fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decit
orice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege,
iubeste i urAste si care, deci, pin la sfirsitul zilelor ce-i
sunt ingkluite, alege, propovduieste i lupt" (Cel dintii
volum din operele in prozg ale lui Eminescu).

0 paralelii concludentii pentru modul in care cumpiineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentru
posteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe.
Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie,

pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost un

piirinte" i a atins toate coardele lirei", dar impartitia
ui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA
pe un scaun de diamant, zeu cu stpinirea frfi de margini
in loc i timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intre

poetii-lutari", aceia care zbirnlie strunele din mate

de oaie pe care cint la bucuriile i durerile oamenior".
Intre zeta rece i poetul-lciutar, cel preferat e Walnut,
umanitarul cu ochii umezi".
In critica literard l artisticii, /orga aruncii in cumpana
spada rzboinicului i o inim ce pulseazti de dragostea
pentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'd i oamenii polltici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activitate, profesorii fr faim, oricare om de rind meritti
un cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fost

de folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manual

de eticii, in capitolele cdruia ii giisesc locul st fostii

adversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte contringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, polemicile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inteXXXHI
3

Oameni earl au fost, vol. 1

reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit peste

hotarul vietii : hdrnicia i cinstea, sinceritatea in credinte,
consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anume
iMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereu
modestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea material (idealismul"), sint propuse tineretului, curat inca,

maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional&

talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la imperative/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebire
intre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-si

privilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altii

se simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..."
(Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atit

mai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilalti

valoarea unui exemplu bun sau rtiu oricine, s vrea
sau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca 1i prin
celelalte, e profesor i elev in acelasi timp" (Joan Maiorescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajat
in activitatea politica este mai mare decit a politicienilor
obisnuiti ; el e indatorat a nu aduce in politic5 decit
ceea ce e mai adevArat si mai generos in el" . Cind cel ce-a
indeplinit o functie publied oarecare 0-a tradat semenii,

st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorga

nu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mort
care se ingroap : Ion Ciocan). Conjuncturile,

slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante atenuante.

Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omul

politic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numai

acela care, vzind o neclintit i luminoasd tint& merge
indrznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din
loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta
cA, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 fac

e cistigat pentru urmasii ce vor veni neaprat dup

Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

XXXIV

vitejm lui" (La mormintul lui Koglniceanu). lorga salutd

eroismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, in

artily in expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modeste
nestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen,
Andre, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatorului Bn-

ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvinte

de admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd un
accident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupui

intregit de proteze. i dtiruirea unui actor ia forma

eroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciu
iesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei mai
vrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nici
cind e gratuit
cum i se pare lui Iorga explorarea
regiunilor polare
eroismul nu poate fi minimalizat.
Pi o jertf zadarnicd" se incununeazd cu aureola subliming., chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a
facut o inutil risipti de puteri.

Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul

o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituieste
energiile i spulberti elanurile e o umilintd". Imaginea

unui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru a

pune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter-

vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii inssi II

repugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitil lui spirituale
nu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate",
cu acea osindd stupidd i ridiculd a mortii care ne a-teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind loveste
pe omul folositor : Iti pare rdu i te ridici Impotriva
care uitA In
hotaririi nedrepte, stupide
da, stupide
fundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltul
strAzii i aruncd in mormint tocmai pe acesta" (Octavian
Smigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat in
ierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11
Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omul
bun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian).
IDEXV
3*

Nedreaptd i stupidd, osinda mortii s-a rostit o data

pentru totdeauna, fi natura li cheamd inapoi fiintele

trecatoare, ca s se piarda in mgretia ei". Fatalitatea

sfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tin

indemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu e

declt o singura poartil : aceea a mortii. i ce e mai

cuminte, e s'a astepti s ti-o deschida puterea de la care
tii viata. Ins pina atunci, fii al celorlalti, cit poti mai

i poate
mult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne
e aproape
cind vei trtii printr-insii" (La moartea lui
Tolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata In
ce sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla In
puterea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe care
nimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A.
Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nu

i-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdea

intr-o viata viitoare i intr-o riisplatcl supremd. Nu insti
pentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobosita
a zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui cod
social pentru o mintuire pminteascd in cuprinsu/ iadului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdra
perpetuarea in rnemoria
acoperire. Nemurirea certa
oamenilor: $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupa
altul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cu
adevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre au
fost, i ele rmin de aci Inainte necontenit amestecate,
mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor
ce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supravietuirii spirituale prin fapt revine adesea in panegiricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire,
in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce ai

dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P.

IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Dar
rnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei,
fapta lor, i aceste urmtiri se Intind tot mai departe In
timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau
XXXVI

grupuri de oameni care se sprijing pe morminte. ft

cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatie
proprie.

i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi in

villmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora,

bine sau edu, pentru a pggubi i folosi" (Statuia lui Cuzavod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptinge
decesele premature $ i ntirnpin, cu pareri de rtiu, insci

cu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit",

fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cu
sine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotal
mort : inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatil fi
sterilittitii. Be poate deci inregistra i moartea unul

mort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost,

referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, ca
a mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moartea
acestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Un
orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintul

unui asemenea om e unul inchis". La alte morminte

nu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburat
de la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge si
de acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinind
incAlzind inimile, indernnind i poruncind" (Ibid.). La

aceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutului

nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru
a lua viat". Acesta este i rostul comemordrilor : a
adauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta,
puterea pastrata in sicrie, asezaminte i fapte a celui
care se pomeneste" (0 icoanA curat : mitropolitul Veniamin Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilor

si a pticatelor se face prin exemplul unor personaliati
ilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturisire a istoricului i criticului literar, in sfirsit sursti documentard, Oameni cari au fost e i o captivanta carte de
XXXVII

lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de litera-

turd prin participarea afectivd, prin admiratie si prin

vehement& Pe lorga nu-1 satisfcea nici in istorie inregistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif erentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvin-

tului, istoria presupune un dar", acela s poti reconstitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapinitoare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-o
traiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuzavoda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fi
pusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/ui

inctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul,

Cuza-vodei, Kogiilniceanu. Avintul, epitetul admirativ,

fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul-

atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloacele

obisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni mart

dintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pe

lorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi in
mtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiinta
umand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, se
estornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipul
asa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si national.

Privir ea de sinteed lumineazd toate articolele din

Oameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oameni
rometni si straini
lorga i-a cunoscut personal si memoria lui prodigioasii era un foarte bogat album de
imagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/ui
i se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intotdeauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum
1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mull

este frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar"

sint expresii cu repetare de refren.
Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi,

in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, in

fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic,

XXXII"

subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu,

de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu"
(Doamna Elena Cuza). Alteori, trsiiturile desenului fi
culoarea sint viguroase $ aspre. Pe Creangd, tindrul

Iorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Era

un om scurt, gros i rosu, cam burtos i imbracat ca un

dascal de biserica ; pare c-a scos i o basma din cele
mari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba,
pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Ceva
despre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifesta
felul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzino
inssi intruparea integrala a puterii, voinil i intelle fixat intr-un tab/ou memorabtl :
gentii omenesti"
O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, din
superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul
Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului

care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic

prieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate
si veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia

insasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1

scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatil
de aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprinten

si avea o mare redingota neagra. Asa statea i asa se

ridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminte
acel bust impunator i apan, iar mai mult decit bustul
insusi, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa : uscate,
mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede,
portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijloc

de caractertzare integrald a personajului. Chipul lui

Tolstoi e imaginea vtie i tulburiitoare a artistulut ciudat,
iscoditor $ i iubitor de oameni : un frumos Oran batrin,

cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fata

arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare
a nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitatea
portretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de George
Ciilinescu t generalizat cu efecte impresionante in a sa
XXXIX

Istorie a literaturii romne, in care face 0 inaintasului

sdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introduce

curent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o

inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tinerilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine de
poem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoare
neguri albe, ca niste aripi de Inger, i multora li se parea
ca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae
Ionescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Eminescu i indiferenta sa superioara fatii de detractori,
Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa
sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale
singuratice, i aruncind apoi, nepasator, in urma aurul
uimitor al frumusetii noua" (Eminescu i generatia de
astlzi).

Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintul

dur, a indignarii. Ce scirba !" exclamd lorga scriind

despre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-a
gudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, cotropitorul tdrii sale. Lingusitorul a fost o canalie" ;
ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesul
in alegerile din Romania intregita: al unui memorandist
nu poate fi trecut cu vederea : Sii ni fie rusine obrazului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbitoare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III.

Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cu

valoare de maxima : Numai anii de munca tree greu.
Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase ca
niste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serial
La moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoie
sa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia

i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul

cel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cu
toata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pe
dinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama'
XL

ca a tuturora, i oase mute ! Dar in el e ramasita fetei

pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi
oi tristi i cari ni-au trimes in schimb raze de luminii oi
ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru,
a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moaste
ale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerea
lor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pe
care viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai mult

in urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea lui

Petru Liciu).

In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul si

drarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede.
Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memorialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorul
ii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii.

Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imn

emotionant inchinat viefii. Iorga 1-a scris sub steaua
optimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca moto
aceste cuvinte ale profesorului i scrlitorului : o data
ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru
a-i veden din nou ragaritul".
ION ROMAN

TABEL CRONOLOGIC 1

1871

In noaptea de 5/6 iunie se naste la Botosani

Nicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 al
Zulniei, nascut5 Dr5ghici.

1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George.

1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu.
1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif.

1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani.

Primul ski fiu este un copil precoce ; a invgtat
sd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toate
c5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale.
1877 Prima lectur istoric5 a lui N. Iorga : cronicile
Moldovei in editia Kogdlniceanu.

Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchian

din Botosani.
1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nu

are prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva si

de Esop. AdicA, el nu-si propune sl epuizeze Cu un pahar
oceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl.
Pentru a rAspunde exigentelor colectiel, Tabetul cronologic

inscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctind

cele sapte decenil de viatA ale savantului si scrlitorului cu

amintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII

1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei.

Incepe rdzboiul de independenta.
Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I.

1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istorta

romdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu.

1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti drama

Despot-vodd de V. Aleesandri.
1881 Incepe sa apard Ia Iasi revista Contemporanul.
1881

Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscrie

la liceul din Botosani.
1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga.
Apare Revista pentru istorte, arheotogie i fitologle.

1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorga

incepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasi

virstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie

publicind cite o traducere din francezg prin

revistele locale.
Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezit
de M. Eminescu.
1834

N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica'

externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanul
a lui Manole Arghiropol.
1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteraturei
romane.

1886

Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de la

Botosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceul
din Iasi. Aid, irnpreung cu colegii si, se initiaza
in poezia lui Eminescu.

1887

Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazg

ca pedagog la internatul particular al profesorului

Drgghici. Ii gaseste totusi timp ca s se perfecXLIV

tioneze in latina i elin, limbi in care citeste Mei

dificultiiti orice text.
Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri de
Ion Ghica.
1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti.
1888

Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist din

Iai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face=
conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere din
Revista social i extrase din numerele ei..."

In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceu

pentru acte de independentii i rkveltire. Profesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5

la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arra

a primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era un

tin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/

pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras).

Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introducare in istoria timbei si titeraturei romane.
A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoria
romdni/or din Dacia Traiand.

Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in litere

si stiinte, in fata unci comisii sub presedintia rectorului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea de
litere a Universitritii din Iasi, sectia istorico-literarit
1889 Primdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva
judetc din Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat).

In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea lui

M. Erninescu.

Apare prima parte a monumentalei lucrrl Le trisor de

Ptrossa de Al. I. Odobescu.
1389

In pragul anului al doilea, studentul Iorga core

aprobarea s1-0 dea licenta inainte de sfirsitul celor
XLV

trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin starea

precaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinit de

A. D. Xenopol, care va scrie : admirasem mutt

intinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancile

scoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei,

Aron Densusianu), cererea studentului este aprobat

de minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorga

isi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar in
aceea de toamna", 16 !

In decembrie, absolventul isi a examenul de licentii

obtinind calificativul magna cum laude". La examen a participat un numeros public. A. D. Xenopol
organizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori pe
minunea de om ce aveam inainte". Ziarele consemneazd cu uimire aceasta srbAtorire cu totul
neobisnuitg.

Proaspiitul licentiat cere postul de profesor suplinitor la liceul din Focsani, pentru limba romdruli
sau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoaste
franceza, spaniola si italiana, mai putin germane,
cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Va
mai invgta limbile englea portugheid, danezd si
suedezil.

Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionati

de infillisarea tindrului istovit de efort, care e si

foarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragiani
sa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunerea
decanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de o
inteligentd si un talent gra. seaman".

In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl La

inmormintarea marelui povestitor, asist si N. Iorga,
care va fi invitat sg-si dea contributia la publicarea

opera
In cursul acestui an si al celui urmtor, el colaboreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studii
istorice, articole si recenzii literare.
XLVI

1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg in Italia. Spre

sfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurile
Scorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes),
avind ca profesori pe Ch. Bmont, G. Monod, Ch. V.
Lang lois, abatele Duchesne.
La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L.
Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga,
printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu.
Ia fiintA Liga pentru unitatea cultural a tuturor roma-

nilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentru

libertatea natlonala a romfmilor din Transilvania.
/891

Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prin

scrisori poezii i alte colaborgri pentru publicatiile
socialiste din Iasi.
V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitar
Istoria romantlor.
Profesorul Ion Bogdan tipre$te volumul Vechile cronici
moldovenegi pind la Ureche.
Moare Mihail Kogalniceanu.

1892

In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual",

N. Iorga se afl la Paris. In ianuarie, Gherea ii

solicit colaborarea pentru noua sa revist de literaturg i stiint ; articolele primite i se par criticului
prea savante".
De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediu
de studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie.
Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis-

tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinrul

era casgtorit.

In Revue Historique i in extrase apare lucrarea

lui N. Iorga tine collection de lettres de Philippe
Mzieres (Notices sur le ms. 499 de la bibl. de
l'Arsenal).

I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notite

asupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII

1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a lui

Iorga : Schite din literatura ran/A/teased (2 vol.,
al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicate
in Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta,
Literaturd i arta: romdnd etc. Dupd un popas la

Berlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doc-

toratul in fata unui juriu, din care face parte i

savantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas III

Marquis de Saluces. 2tude historique et littraire

avec une introduction sur ta politique de ses predecesseurs et un appendice de texte 1.
Spre sfirsitul anului, doctorul in istorie e in
Ntirnberg.

La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii

(1890-1893).
Ia flint!! Partidul-Social-Democrat al Muncitorilor din
Romdnia.

184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revista

Vatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale.

In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldovene

Tecuci, Tutova, Flciu, BacAu.

In mai, tribunalul din Cluj condarnn la inchisoare pe

Semnatarii Memorandulut.
1894

Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia de

profesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit,
si se prezintd la

concursul pentru catedra de

istorie medie i modernd de la Universitatea din

Bucuresti. Juriul din Iasi ii acord o medie putin
mai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare,
este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedr.
/ noiembrie Ti tine lectia de deschidere Despre
concepfia actuald a istoriei i geneza ei.

I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterar

cu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi 0 cu un
adaus de text,

XLVIII

1895

15 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusg

la Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat conferentiar a lui N. Iorga.

Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuseste intr-un mod strglucit i devine profesor universitar titular, fiind confirmat in aceastg functie de
ministrul Petru Poni.

Ii sintetizeazil observatille j impresiile culese in

Italia in volumul Amintiri din Italia. Giosue
Carducci. Publicg primul volum din culegerea Acte
to fragmente cu privire la istoria romeinilor adunate
din depozitele de manuscrise ale Apusului.
1896

Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorga

pleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscoleste
bibliotecile din Viena i copiazg documente privitoare la istoria romgnilor.
In cadrul publicatillor institutului Ecole des Hautes
Etudes i se tipareste ampla lucrare Philippe
Mzieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&le

Tot la Paris apare in doug volume Histoire des

Rournains de la Dacie Trajane de A. D. Xenopol,
care obtine un premiu al Academiei Franceze.
1897

In timp ce se ggseste in Italia, la Bucuresti iese

de sub tipar prima

sa contributie in colectia
Hurmuzachi (torn. X). Ping in 1936 va semna in

aceeasi colectie incg sapte volume.

1898

Academia Romn ii alege membru corespondent.

1899

Tingrul invatat i literat ii manifest spiritul

critic intr-o suitg de articole cu care colaboreazg
la gazeta bucuresteand L'Indpendance Roumaine
Philippe Mzires 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

XLIX
4

el pe care le adund in volumul Opinions sincdres.

La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1.
TipAre#e lucrarea Cronicile muntene.

La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii,

care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiuni
disciplinare.
1900

Se desparte de prima sotie.

DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901

CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului i istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate.
In martie, sotii Iorga sint la Venetia.
In aceea# lunA, Academia Rom An respinge de la

premiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorie

literard a savantului. Adversarii pe care #4 Meuse
la Universitate il sanctionau...

Apare Istoria Iiteraturii ronuine in secolul al

XV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publicarea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre care
ultimul va iesi de sub tipar in 1916 : Studii ii

documente cu privire la istoria romdnilor. Mai tipAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pentru poporul romlinesc.

Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentru

colectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha.
In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semimitorut, sub directia iui Vlahuta l Cosbuc.
1902

Istoricul face cercetari in legAturA cu familia

Cantacuzino.

Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editie

din Istoria domnilor rani Romdnefti de Constantin
CApitanul Filipescu.
1 Opinii sincere. Viata intelectuald a romnilor in 1899.

In iulie incepe s apar la Budapesta revista

Luceafdrul. Intr-o scrisoare publicat in primul nu-

mar, N. Iorga adresa romanilor transilvneni indemnul :

Sinteti in luptd i trebuie s iptati".

Al. Davila da drama Vtaicu-voda.

1903

N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapise

riivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeaz cu
Grigore Tocilescu i Pompiliu Eliade.
1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarea

revistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliata

curentului non" initiat de Samdnatorut.

Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printre

care romanul istoric Soimii.

1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la

moartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune o
intens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele,
21 cartea Istoria rui Stefan eel Mare povestitei
neamulai romanesc.

Alte volume

Pe drumuri deptirtate (Note de

cOlOtorie), Drumuri i orase din Romdnia

adun5
impresiile i insemnririle stiintifice ale neobositului

drumet care a colindat tam de la un capat la

altul, inclusiv Transilvania.

O nou lucrare de istorie literarg : lstoria literaturii religioase a roindni/or Anti la 1688.
1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaM
noud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universitate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga.
1905

In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Itorul, la care colabora mai dinainte.
La Gotha ii apare Geschichte des rumfinischen
Volkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.).
Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

LI
4*

In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia,

Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TOmdnilor in chipuri $ i icoane (3 vol., ulthnul in 1906).
In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt,
de orientare samandtoristd
1906

In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotriva

unui spectacol in limba francezA organizat la
Teatrul National de protipendada bucuresteanA,
profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Au

loc incidente. Ca urmare a mipcdrii din,

1906",

profesorul constituie Fratia bunilor romlini (transformatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderil
Vasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorul
transilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovici si
altii.
In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesc

care, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940.

Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, intreprinde prin tar un turneu de seztitori literare.
In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe sii
publice in Neamut romdnesc o seric de articole in
care cere imbuniltAtirea situatiei tranilor.

Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icse

de sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explicatile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorul
se orientase &Ste transformarea revistei intr-o
publicatie personalti.
Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc din
Ardeal pi Tara Ungureascd.
1907

In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie,

F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatie

scrisul romanesc ce/ vecki".
In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoale
itirdnet1.

LII

La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte la

Bucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-un
articol din Nearnu/ romtinese indica drept cauze
ale rascoalei obifnuita expioatare feird limite ci

gird miI, neincetata jignire a celor muritort de

foame i, aldturi de aceasta, cea mai proasta admi-

nistratie din hone". Face colecte i trimite sume

de bani in diverse centre insingerate de s1batica
represiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefect
al judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite de
la savant, unor v6duve i rnii. Atitudinea din
timpul ra'scoalei ii educe lui Iorga acuzatia de
instigator".
Evenimentele ii determind s actioneze mai direct

in arena politicl In rnai candideaza si este ales

deputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primul
discurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"-

ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme la

sate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte,
marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asigur
mereu prezenta in parlament.
Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea culturalii a romnilor.
La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, din
prinavarti pind-n toamnd.

N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii Prin

Bulgaria la Constantinopol. La Londra Ii pare
lucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti,
primul volurn din Istoria literaturii rominesti in
veacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:aura
cu dezvoltarea culturalti a neamului (vol.
In 1908-1909).

LIII

Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici,

dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat.
A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona,

stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inalt

N. Iorga.
1908

In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi.

Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar.

Ales secretar al Ligii culturale, incepe s desfasoare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei,
pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti.
Impovrat de cheltuielile necesitate de publicatiile
sale si de nevoile zilnice ale unei familii devenite
numeroase, profesorul se hotaraste s se instaleze
la Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii con-

tribuie cu sume de bani, devenind actionari ai

tipografiei cooperative" care incepe s lucreze in
frurnosul orasel, unde Iorga infiinteaza vestita

Universitate populara, frecventata si de numerosi

oaspeti straini.

La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam-

precht, apare prima parte a lucrarit realizate de

istoricul roman : Geschichte des Osmanischen Reiches I (5 vol., incheiate in 1913).

De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte,

profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare,

printre care Istoria romtinilor pentru poporul romoinesc.
1909

B. St. Delavrancea publie Apus de soare.

N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unirea

tarilor romanesti.
AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transitvania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81
trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe
Istorta Imperiutui otoman.

LIV

vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, Ftoarea

Malta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate
01 Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti cele
mai not metocle. Traclueere din limba maghiartl.
1910

N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat.

Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor.
Balada popuiarti romneascd, Ce e patria, Doamna
lui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armatei
Tomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile
'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele,
printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu
at InvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911

17 mai Rosteste discursul de receptie, ca membru

activ al Academiei RomAne : Dotu concepfii istorice.
Rdspunsul este citit de A. D. XenopoL
Public:4 intre altele, Cugetiiri, Mihai Viteazut

(Schit de poem dramatic), Oameni cari au fost

(serie pe care o va relua i completa mai lirziu),
o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu.

Spre sfirsitul anului, face interventiile necesare

pentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Transilvania. Guvernul habsburgic d un rAspuns negativ.

1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si in

publicatiile Acaderaiei Romane un numar de peste
dour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele,
scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciile

aflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Trei

drame etc.
Moare, la Berlin, I. L. Caragiale.

413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipol i colaborator

al lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul.

Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunnrea, In Balcanl.

LV

1913

N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasat

serviciului cenzurei.
Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tratatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor duse
sub presedintia lui Titu Maiorescu.

N. Iorga participil la Congresul de istorie de la

Londra, unde ia euvintul in sedinta plenarg 91
afirma rolul activ al istorici pe care o consideril
.,unica forca capabild s intpiedice mina totalti a
traditiilor, prabusirea unui echilibru social si politic
abso/ut necesar omenirii".

Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,a

freigan1 (Stokholm).
Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an cel
Mare.
1914

Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantul

infiinteazti Institutul de studii sud-est europene si
face s apar6 publicatia de specialitate Bulletin de
rInstitut pour l'tude dc l'Europe sud-orientale.
Conferentiazil la Venetia.

Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on : Venetia

in Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916),
Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. Histoire des Etats balcaniques a l'poque moderne 2.
Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc

Culegere de

artico/e de N. Iorga.
1916

Profesorul publici volumele : Cdrti reprezentative

in viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Transylvanie et de Hongrie (vol. II). Ultima scriere

1 Problema aibane:a7.

Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI

documenteazg drepturile Romtniei asupra Transilvaniei, pentru care savantul, omul politic si gazetarul pledeazil neobosit, cu ardoare.
15 august Romfinia intrA in rilzboi.

In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucurestii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait

Tipografia, casa profesorului i localul Universitgtii

populare din Vrilenii de Munte suferii grave
deteriorrtri.
1917

In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele,

publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia,

zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, cornportarea trgdgtoare a unor oameni politici i de

culturl rornfmi ramasi la Bucuresti i mobilizeazg
constiintele pentru un nou efort armat. In acelasi

scop tine zece lectii pe care le publicil sub titlul

i faptit germand. Personalitate politicli
marcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare,

Cugetare

stgruie pentru o lege a exproprierii in favoarea

triranilor ; redacteazil textul unei proclarnatii in
acest sens.
Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parlamentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie,
hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a
2 000 000 hectare.

7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin.

1918 Moare George Cosbuc.
1918

Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupg

retragerea armatelor germane.
13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5
singeros in plata Tentrului National din Bucuresti.
Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrma
agrarA.

LVII

N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre care

1919

Istoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanie

et du peuple albanais

Tine lectii la $coala de rzboi. De altfel, paralel

cu predarea cursului de istorie de Ia Universitate,
va fi mereu profesor i la alte institutii de inviitdmint (Academia comercial5).

Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere,

in care vor fi reprezentati cetatenii din toate
provinciile romnesti eliberate (1920).
Colaboratorii i prietenii Ii ofera, prin subscriptie
publicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7.
Se stinge din viatii Ion Bogdan.

Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anul

urmiitor confirmil intregirea Romaniei.
Moare A. Vlahutd.

1920 Un an bogat in volume giintif ice importante

scrieri literare : Histoire des Rournains et de leur
civilisation 2 (2 vol.), tradusii curind in limbile
englez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezaminte/or politice
sociale ale Europei (3 vol., pin5
in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5
in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ultimul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemir
bettrinul.
La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fond

N. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare la

Viilenii de Munte. Romanii din America trimit o contributie de 2 000 dolari.

0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romand

modernd.
Moare A. D. Xenopol.
Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez.
Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII

In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita eu

vioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte al

guvernului.
1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman.
1921

N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric,

Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne
si contemporane (3 vol., ping in 1922), Din opera
poetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama.
Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de Sextil
Puscariu.

In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul implinirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni de
stiintg i scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga
Omagiu.
1922

In cadrul cursurilor pe care

le

tine anual la

Sorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectii

Formes byzantines et ralits balcaniques.' Tot la
Paris tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrie
un mare capitol despre arhitectura religioasg din
Moldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2,

In targ publicg Istoria presei romdnesti... pind

in 1916.
1923

N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuza

ii transform in Liga apargrii national-crestine,

organizatie de tip fascist.

Incepe sg aparg anual ping in

1940

buletinul

Mlanges de l'Ecole Roumaine en France, in care

se tipgresc contributiile tinerilor din targ trimii

la Scoala romang, infiintatg de profesor la Fontenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin-

telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenayaux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor

a

Forme bizantiue i realitafi ba/canice.

Istoria artei romdnesti vecht.

LIX

si studenti si primeste vizita Invalatilor francezi

prieteni.
Pub ilea' Istoria artei medievale L moderne in le-

gdtura: cu dezvoltarea societii, piesa Seeman),

amicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Art

populare en Romanic si Etudes roumaines', cuprinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol.
in 1924).

Profesorul face cunoscut un act de danie c5tre

Ministerul instructiunii publice privind casa sa din

Bucuresti cu intreaga bibliotec i toate criIe

# obiectele istorice si de arta.' aftate intr-insa, precum si

acele ce se vor gtisi la incetarea sa din

viate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenit

sediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirti
apartine Institutulul de istorie, constituind, impretufa cu adausurile ulterioare, una din importantele
biblioteci bucurestene.
Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub patronajul Ligli culturale.
G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne moderne. InLIn poefI munteni.
Moare tstoricul Dimitrle mad.
1924

N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croisades, Ides et formes littraires frangaises dans
le Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2.

Stringe piese de teatru vechi i noi in volumul

Trei drame.

Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii culturale.

I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane.
2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze
In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

LX

In cadrul Ligii, profesorul Ii va realiza i visul

generos"

(G. M.-Zamfirescu) de a infiinta un

teatru popular, In al cdrui program inscrie spectacole pentru copii, soldati, muncitori.
Partidul Comunist Roman este obligat sa treacil n ilegalitate.

1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in di-

verse capitale de pe continent cruti

brosuri

stiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vert

roumain (Geneva), La. littrature poputaire, source
de haute littrature, Les crivains ralistes en
Eoumaniel (Paris) etc.
Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfului
romdnesc, epoca veche i nzai nou, editia a doua.
revrzzutil, din Istoria literaturii romnefti (vol. II
si III, respectiv in 1928 si 1933).
Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti=fief ronidne moderne, Inceputa In 1924.
1926

N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare de

mare anverguril Essai de synthese de l'Histoire de
l'humanit = (4 vol., ultimul in 1928).
V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica.

D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta-

turii romane contemporanc.

8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligli
culturale.

1927

Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoate

volumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legenda
dramatica rata babei ai fate mosneagului.
Se stinge din viata V. Parvan.

1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard,

lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania.
Incercare de sintezd asupra istoriel umanitdtii.

LXI

Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cuget

clar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Este
o revistel de culturli i literaturti, pentru scat st
tineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoa-

1928

lelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr-

tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintului

ramnesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare cartea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste,

intreprinde o calatorie in America, unde ii parvin
vecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale unei
tinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegere
Weald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd conducere monad fi gird autoritate adeveiratd". Profesorul se arata mereu mai ingrijorat de transfor-

1929

marea studentimii din Romania intr-o masa de

agitatie politicianista.
Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineri
de la Lupeni.

N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro-

ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e

plain, basmul dramatic Frumoasa fdrd trup.
7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale.
Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie,
mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte de
inchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un ban
cdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ci

1930

Zilrich.
Istoria ronadralor L a civilizatici lor.

LXII

Faima lui international primeste o nou'a confirmare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul de

doctor honoris causa". El este mernbru al mai

multor Academii strdine si al multor societati stiintifice din diferite tdri.
Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $
romdnii din America.
1931

In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu,

in care cel dintii are si portofoliul instructiunii

publice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejul

implinirii a 60 de ani. La Teatrul National din

Bucuresti se organizeala un ciclu de conferinte
j ubili are.

Apar cdrtile ; Privelisti elvetiene, 1930, Vederi din

Grecia de azi. Cinci conferinte despre viata greceased actuald, primul volum din Memorii (al
VII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra.
In decembrie are We Congresul al V-lea al Particiului
Comunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organul
partidului.

1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o serie

de miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli.
Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acuma
patruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd.
In iunie, macinat de contradictii interne si asaltat
de partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianu
este obligat sd se retragd.
1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilor
de la atelierele Grivita.
In Germania se instaleaz regimul hitlerist.
1933

N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de

LXIII

o monstruoasa brutalitate a fascismului german

pe care-I va condamna cit timp va tine pana in
mina.

Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istorice

de la Varsovia.
CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul liberal, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul garii
Sinaia.
1934

N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fier

oa unealt a telurilor expansioniste ale Germaniei
hitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc,
in conferinte, la catedra.
Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Partea
intii
Crearea formei i Partea a doua
In
cautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in
4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografia

Orizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost

(3 vol.), drama Moartea lui Asur.
1935

Istoricul roman publica La place des Roumains

dans l'histoire universelle t (3 vol., ultimul in anul
urmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.).
Italia fascista dezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotriva
Ablsiniel.

1936

N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitale

Istoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939),

urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limba

franceza.

Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care le

va publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933.

Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan,

1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

LXI17

subintitulat Noul Seim :dilator

literard, artistica' i culturald".

revistii de direetie

Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portrete l cornemordri, comedia Zbor

cuib.
1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictatura
regalA. Germania anexeaza Austria.

In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete.

1938

Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munte

un teatru in aer liber. Participd la Congresul international de istorie de la Zurich.
Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului.

1939 Din operele anului : Istoria Bucurestilor, dramele

Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poeToate poeziile lui
tied completg
(2 vol., al
II-lea, in 1940).
Germania ocupA Cehoslovacia.
1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia.

Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial.

1940

In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia,

Danemarca, Olanda, Belgia.

In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei.

La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatul

de la Viena, prin care se dislocA din teritoriul national

o parte ce-i apartine organic.
La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze,
aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A doua
zi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statul

national-legionar", ultimele resturi ale libertatilor democratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroarea el
j aful.

1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directorului

ziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care
LXV
5

Oameni cad au lost, vol. 1

11

anutitd c a hotrit s suspende aparitia gazetei,

deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in

/taloned sa-0 exprime pdrerea lor intreagd". La
11 octombrie apare ultimul numar din Neamul
romdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu un
protest impotriva anullrii oricarei independente a
cuvintului scris.

In noaptea de 10 noiembrie se produce marele

cufremur. Casa de la Vlenii de Munte a profesorului este gray avariat. Familia Iorga se rnutd la
Sinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuia

s-i incununeze activitatea de o viata : Istoriologia umand, proiectat in zece volume. Public
drama Vagabondul.

La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' de

un grup de legionari i pornit spre Bucuresti. /n

apropiere de Ploiesti, la marginea pdurii Strejnicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanje
e parsit acolo.
a
1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA-

nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA implinirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large personaUtate de frunte a #iintet l cutturti romdnesti, savant de

renurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cuvintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, vicepresedinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorga

istoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul Institutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; Nicolae
Iorga $ istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu,
director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj al
Academiei ; Nicoicie lorga
scriitorul ei istorieul itterar
de prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Academiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge de
prof. Alexandru Ellan.
/n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inauguratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga" I s-a dezveht nn
bust al savantului roman.

LXVI

tiara al reviste au publicat articole

comemorative st studii despre biografia ai cilversele sectoare ale operel lul N. Iorga.
Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga
Toate periodiceIe

(2 vol.).

Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a reprezentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga.

I. R.

s*

NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" pun

la dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adu-

nate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-o

Addenda, reproduc articole extrase din periodice si din
alte carti ale profesorului.

N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articolele

despre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a publicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa din
Valenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac,
mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cu
unele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmat

celelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru literatura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantul
a insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a periothcelor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat fara

suficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat ca

unele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriul
cronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IV
pare, in parte, o completare a lacunelor din cele anterioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioadele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obligatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea croI

To cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproduce

textul ultim.

LXIX

nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor i ir

cuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesare
pentru motivul c ordinea cronologicl e foarte important5

in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretul

unui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei.
Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitiei
in pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o,
am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oameni
cari au fost.
Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea arti-

colelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de a

le preda editurii. Confruntarea cu textul din periodice
indica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consecyenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceasta
confruntare a ing5duit si editorului indreptarea unor
erori.

In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilite

de uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat a
trata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt
si supt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut.
Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5,
folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat la
ea in volume, inlocuind pe e prin a. rn cele doug-trei
locuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmat
indicatia.
Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului),

ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui

Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborarea
culeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioal

obisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, am

redat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu-

rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitate

numele proprii, romitnesti sau strine.

LXX

PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicut

urmatoarele precizriri :

1. Pentru personalittile (sau numai persoanele) mai putin

cunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituit

mite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obicei
la sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10
propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostru
pie vedere actual.

2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul articolelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL

3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele mai

putin obisnuite i traduse expresiile strgine.

4. Notele autorului se diferentiaz de ale editorului prin

mentiunea : n.a.

5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indice

alfabetic de persoane-tema.
T. R.

OAMENI CARI AU FOST

DOUA RINDURI INAINTE

Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerut

sic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 alte
cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupa
credinte
nol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti,
juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintre
dingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopul
ce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurile

nu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar once

ostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelor
care impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsified
simtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotita
nu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie de
energie nobild.
Nu reneg din tot ce am scris

niciodata pentru a scrie,

ci pentru a da un adeveir ori pentru a inltura o mindecit ce se rezema de o informatie insuficientd.

N-am jertfit dugmtiniei adeviirul, ci adevdrului i-am
jertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicere
ciund

paginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oameni

can nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea.
gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in ei

a rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiam

s-o trezesc.
3

In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboi

cultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie,

aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutt
timp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprinde
amintirea unor oameni pe cari i-am cunoscut i cu cari
adesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, sau
alteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume stau
pe cele dintff pagini ale culturii i politicei noastre mo-

derne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate,

si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare si

necomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a publicului, cure le-a primit odatti simpatic.
Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda,

in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnuri

vechi i nouti ctitre acea viatti de cultur nalionald si
moralti care mi se va prima totdeauna singura putere
ademiratii a unui neam, pentru e/ nsu

n/re.'

N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

pentru ome-

TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu.

S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toat puterea virstei, a fost ziarist si. functionar la ministerul
nostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui de
apetenie perrtru recunostinta noastr, frumoasa-i carte
despre romnii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbicosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismul

rabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii neamurilor dunrene, aceia cari fugir de robie prin portile
largi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cu
alt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1
dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in strintate, la
Graz, odihna pl'acut a vacantelor : cetitorii isi vor fi adu-

cind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui au

izbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul depgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direi

autori nu mai sunt astzi nici unul vii, e una din cele
mai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astzi cu
privire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care ne
batem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem-

nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora s-I

cunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie
de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti au
scris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum
5

nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul,

din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumul
de instrainare al traiului.
Ei, moth, i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uita
nimic. Carturarii ce se ivesc intre dinli i trebuie sa-i
parilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa,
spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spre
gospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare...

Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, can i ei au

pornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoarele supuse i s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiul
cerului curat i rece, de un albastru ca al ochilor, cind
pasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatuti
de licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc
pi

astazi pe acolo.

Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-a

deprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucaturile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nu
prea alege oamenii i lucrurile, de multumire cu placerea
din fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe suflet

ca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasite

care alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatul

roman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cind

vorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaga
numai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti,
scaparau ra'utacios, i fata-i capata o infiltisare cruda.

Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om de

isprava, care crede in legea lui nationala, alta lumina-1
venea In priviri i, in graiul lui apasat, statea bucuros

de vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealul

pentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au incruntat de singele jertfei si al razbunarii.
Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5
(1862-1889), T. Frincu a mai publicat

cu George Candrea

Rotacismul la moft $ la istrient (1886).

6

Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zece

zile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei hotelului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 o
zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de nerecunoscut ; figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 in
ochii plini odat de atita putere se oglindea duiosia nespus a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus de
suferintele lui, de slbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiata
lui plecare acas. De aceasta plecare vorbea mai bucuros
ca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul :
pmintul printilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmintul neasemanat de scump prin doug mil de ani de lupt II
de munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce ingheta

acum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o,

o casuta pe care a pastrat-o, i unde locuia fratele lui,
care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise

0 el nevoia neinduplecat de a se Intoarce la acea mosioar 0 la casuta aceea. Va sta acolo, dacii-i va fi s5 mai
tralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-i
lipseasc5 nimic, multumit, fericit... i, ridicindu-se glu-

met in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai bine

decit un profesor de Universitate in Bucuresti..." Iar,
dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui
smith
Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atita
timp o incunjurase de departe cu dorul lui motul instrainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tuturor strinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineri
Ca dinsul, cu sufletul curat i drept, cu inima neinduplecat5, cu ochii scaprtori de minie in fata nedreptkii
sau a usurintei, si scldati in lacrkni de bucurie inaintea
mijirii indepartate a idealului rornanesc...
25 mai 1903
(1)

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva profesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire si
dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat s
aminteasca i copiilor din scoala vecina, i putinilor tre-

catori din acel unghi al Bucurestilor numele i faptele

lui August Treboniu Laurian.
August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste treeutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume,
curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie,

ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele de

dincolo
cheama in memorie carti care nu se cetesc de
mult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnici
sau de straini. Tentamen criticum,
un indraznet tentamen, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop s
puie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei curatiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la
1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied a
limbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. Apoi
Istoria romni/or, trei volume indesate de nume, de date,

de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca s

se

opreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in secolul al dougzeci i saptelea ab urbe condita 2, a principelui
strain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca prelungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in al
nostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din acele
decrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei biserid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigur
al caruia un biet cioplitor, taranesc i barbar, de cruci de

morminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufletului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu1

Incercare critic despre origtnea, clertvarea fi forma Umbit

romne dezvoltatti fon ambete Dacii.

1 De la funclarea orasulut (Romel) (lat.).
8

crata pentru scolile Daciei nou, libera intre hotarele cu

riuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o la
mijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, ca
si a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pomenesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite :
Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatii
celor nscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta,

care era menit s fie indreptariul limbii noug, dictionarul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreodata, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictionarul de contrafaceri romane
ca medalii entice false,
ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate
pe lined cele doua monumentale volume ale caruia se
ascunde sfios, in umbra, vistieria
totusi purificata
temeinic 0 ea
a vorbelor proaste, vulgare, avind pe
ele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina
fara nici o cinste a barbariei Glosariul I.
Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de mult

sau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti

deed

ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa,

minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fi

fost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-se
invins de neintelegerea timpului sau.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li

se cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura din
cind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta
si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dada
bustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate
1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioas
a lui iulie, ce 1-a cuprins deodat in aureola, daca de
pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai
multa sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi
aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro1 Dictionarul limbit ronnine (1871-1876) 6i Glosarlul

(1871)

au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I. C. Massim.

9

mane, creatorul de Iimb nebung i iluzii zadarnice n-a

fost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins.
Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e greseala ce a facut, in care si-a inchis, i-a zidit viata, sufletul aceasta mare i sfintg greseala.
$titi legenda : o mare cladire se inalig ; este tot ce
s-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si marmura ; sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului si
priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inalia
ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material,
nici plan mgiestrit : trebuie jertfa unui suflet, care se

furii aici sau se jertfeste aici, i prin care se incheaga

pietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori
ei

steaguri virful sgvirsit.

Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si lalinist, istoric, geograf i arheolog din Viena, biet prooroc
ratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar
pe atunci,
la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model si
numere pentru case, fintini, grdini, coli, biblioteci, sub
cirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrora

se adunau puterile din Ora ca functionari munteni sau

moldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairna
tisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari putrezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o constiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auziserg i vazuserg.

Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulgg

aceasta societate i s-o arunce mai departe.
Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crearea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-I
credea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prin
amintiri era sa se facg aceasta minune. i, spre a imprima

miscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de plecare solid pentru o asemenea faptg : scoala. Incepu cu

cele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata in

mina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir10

ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care trebuia sfi fie Academia Romnd.
Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu era siiminta moartd culeas in urne antice, prinse. 0 mindrie,
capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trainice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citiva
ani in urm, se indltase fumul de tdmiie recunosedtor
cdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrdteased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult decit

eram ne scdp de o singurd pieire.

Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletul

prins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfa

lui. Limba rmsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar,
Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul se
lovi de aceast realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimat pe realitate trainic5, trdieste cldirea ;

lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliile i, in margine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesc i astearitg... I
13 iulie 1903
(I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorul Anghel Demetriescu.

1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl,

In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat

condus

Magazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte la

revolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenind

profesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii de

documente i lucrgri istorice.

6*

Celor mai multi le va r5minea amintirea unui urias

cu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate,
a unui convorbitor puternic, variat, adinc adseori si de
cele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintele
ce intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiul
elocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu,
de la seminar, de la scoala particulara pe care o intemeiase si a condus-o pira la urm un profesor invatat
indestul pentru a nu fi luddros, pretentios, truf ; un
profesor in stare s5 inteleag5 sufletele i destul de bun
pentru a incerca aceasta cu toat seriozitatea si dragostea
fata de sufletele nelmurite, sovitoare Inca, ale scolarilor si ; un profesor hotgrit, spre care se putea privi
numai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cineva
ca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracterizind pe acest adevrat invatator.
Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cu
o largd i solid culturd clasie, un intelegator de latineste i greceste cum nu se intimping adesea, un degustator fin al vechii literaturi de cumpAtare, masura i inalt
mestesug in forma', un apreciator ealduros al unor literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de

morale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura englez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot ce
se scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versuri
sau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilor torttati ; un amator de carti care se gasea mindru i multmit,

ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitare i fgra

moarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizeci
de ani, bucatic5 de buciltica.

Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel Demetriescu trebuia s raspunda prin scris propriu la scrisul
Profesor de istorie i geografie, Anghet Demetriescu
(11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe",
unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale.
12

altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletul

lui primitor de cunostinte i frumusete.
A fcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, care
incepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceri
din clasici, ii ciao:1u sarcina de a talmaci pe un istorie
grec al Romei imperiale, care nu e, fr indoial, tocmai
usor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorul
Dio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparut
in 1878 : e i o adevarata icoana a originalului, i o povestire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinut
searna, spre lauda lui Demetriescu, i numarul mic, caracterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunci
era obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumea
cu citaii potrivite i. nepotrivite, cu reprodueeri de texte
in multe limbi, i, facind altfel, tinarul scriitor dovedea
cit de bine se folosise de studiile i cetirile sale in strainatate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era pe
atunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabe
scumpe si ieftine !

Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-i

de a vorbi rdspicat i lapidar, cu gustul sdu literar, Anghel

Demetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de filologie sau de istoria antica la Universitate, unde era
nevoie, pentru invattura i educatia studentilor, de
astfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria antica
se deschise peste putin i, pentru a-1 ocupa, alergd in
strainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducind
ca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn,
tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Dacia
inainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltie
alcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doiI Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc.
ceianus (cea. 155eca. 235) si pAstratfi fragmentar ne-au parvenit stiri despre riizboaiele romano-dace.
13

lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. El

se mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul,
cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticismul, sub conducerea suprem a d-lui Hasdeu.
Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme-

triescu, ca sa vada adevaratul pre

l lucrarii din care

concurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faima i lean.

In octomvrie 1881, aparea in Romdnia liber un foileton

despre Dacia inainte de roinani, intitulat

titlul era

cum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd,

Ii iscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nu
ascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urma
unul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupa
modelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, fira
putinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase, i plagias
stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii drege 41
descoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine.

Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusi

profesorul l sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, pri-

mise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in public

nu se produse o miscare care sa poati invinge aspectul
invitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de nomani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramutate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi mem-

bru al Academiei si director al Muzeului de antichitati,

Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al trecutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa un
luptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cirpeasca

i spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1

Hasdeu, bunul prieten i camaradul de lupta al omului

pe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un
Istoricul Grigore Tocilescu

(1850-1909)

a publicat marea

eolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900).

2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, alta

magistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.).
14

cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamci

de ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dup
rugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2,

pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare,

bogata in perthade, atit de clasic i atit de moderna, a
caruia avea un adevarat cult ; publica id t coth stiidii
asupra antichitatii, fiirli mare valoare, precum i pagini,
acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-i
vazuse lucrind i, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatea
lui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Literaturd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt o
recenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi-

rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, influentat si de relatiile sale personale ; apreciind fals
a vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei modome 3 !
scriind cind intr-un sens, cind intr-altul, gi
aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta inviersunata intre curente de pieire si de inviere.

Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un om

atit de capabil i de inteligent, vina e, fara indoiala, si a

celor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate,

Academie i Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarile
exterioare nu hotarsc in activitatea unui scriitor, mai
ales a unui invatat, i acesta se preocupa foarte putin
de citi cetesc i intrebuinteaza acum adevarul pe care
1-a fixat, poate i intr-o forma frumoasil, pentru a riispunde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentru
a rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile intelectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in
6ef al partidului consert Barbu Catargiu (1807-1862)
vator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru.
om politic englez,
* Thomas B. lord Macaulay (1800-1859)

fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia.

3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealul

de intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei.
prezintri dare si precise, dar nu i calde (1934) (n.a.).
15

petreceri sau in reverii singuratice i dispretuitoare. Varga

de otel, puterea neinvinsg e alta : increderea in scopul

cgruia ti-ai inchinat viata, i ce e mai rar la oamenii

alesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moral
din adincul tainic al sufletului, in care lumineazd scliplrile idealului. Dacg nestimata se afl acolo, ce-ti pasg, in

largul avint al aripilor "deschise pentru un drum lung

eIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci,
tot mai sus si mai departe !

aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurg

insusire hotgritoare : avintul spre o tint in care s i

se incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste puteri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite spre
binele tuturorg.
3 august 1903
(1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alor

sgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul, II
se potriveste ori nu se potristampileazg indatg
ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu paveste
triot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, murind
totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce asteaptA afarg
se zice din toate pgrtile, cu o duioasg
unanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, a
dusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simt
oarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adverI Mci, ca i In alte articole, cuvIntul nationalist" este intre
buinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16

sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreau

s tac la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bun
patriot I"

Acest gind imi trecea prin minte cind comparam la

moartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margrit,
strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildtoriile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti la
Bucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina in
cap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoas si grosolana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor, si,
acum, inaintea celui ce nu mai poate jigni i impiedeca
pe nimeni, complimentul funerar de bun patriot", arun-

cat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lost

aruncat, desigur, si de atitia, in judecti spuse prin grai.
Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e cea
adevrat5 ? Se spune deseori c In focul luptei" scapa
osinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5

pareri de rau. Si se spune iari cd la moartea cuiva

trebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacd

ea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 descoperi acea insusire sau faptd bun in inchipuirea ta
mike* de crestin.
Amindoufi indreptatirile n-au old un temei adevarat.
Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vred-

nici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sa

nedreptateasc in Inc s distrugg nedreptatea. I nici un

om cinstit nu-si

palate schimba judecata asupra unei

personalitti indat ce aceasta nu mai cade sub simturi,

cu toate c inriurirea ei nu porneste din ceea ce se

poate ingropa.

De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pentru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmur pentru statuia lui. Ciici el n-a fost
pstrind umilele proportii
nici Iuda i nici Hristosul miscarii nationale din Macedonia (cit a fost, i end este).
17

Inainte de dinsul, fuseser dascalii, studentli, negustorii iubitori de neam din Pesta si Viena : oamenii Imbiitati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului",

mecenati, tipAritori de carti inainte de toate

fard
gind Irish' la izvorirea unui curent de culturd romaneascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmii
un al doilea rind de frati macedoneni" : negustori si
alugdri veniti in Bucurestii ce se strduiau cdtre civilizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putine

la numdrv se lsarA in cdutarea sau necautarea cui se

gAsea la fata locului. A treia perioad o deschide Apostol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el.

Era un om ager i hotdrit, cum se gdsesc in Orient

mai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplina si
organizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' se
poate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc in
Balcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indat drumul i ajutoarele. Asa, card carte mult, farA crestere
aleas, frd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa se
impuie respectului, sd destepte incredere, sfi incAlzeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si destoinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba lui
avea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilor
turcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi buni
silintile lui latine" un cunoscator ca cl7l Weigand a
socotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul.
E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri,
au rasdrit coli1e noastre.
g

Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate inchipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sit ii seamA de
cloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un oriental, lucrind intre orientali, i apoi cA i-a inceput i ur-

mat lupta sub influenta normelor de propagandd grecesti.

18

La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusi frantuzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui Apostol
Margarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evident

ca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al

scolilor romanesti din Macedonia, reprezentantul politic neoficial si omul de incredere al guvernului roman
sa fi avut toate virtutile unui apostol : i blindeta, i iubirea de saracie, i castitatea unui apostol. Dar el nu era
un apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Calitate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzul
unei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorul
unei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul unei
rascoale. El garanteaza de succes : caravana va ajunge

la tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului,

dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linistea

sau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile pe

seama lui, i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa i
se impuie un cod de maniere sau un catehism de moralitate privatk s i se porunceasca sfintenie sau cuviinta.
Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo,
in pirile, in prigonirile, in cheltuielile i chefurile lui
sa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga stapinire asupra unui fond secret al Macedonia
In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca-

rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestia

voiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atunci
alt popor decit al ler, alte drepturi nationale i istorice
decit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Constantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru ceasul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedonia lui Filip i Alexandru cel Mare. Apostol Margarit
stia geografia i vedea bine c de la el pina la Dunare
mai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprin-

dea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa se

dea invins, sa se feed de batjocurk cerind i sfatuind
19

nitnicuri ca Foil primare in dialect si indemnul spre mjgratia economicii in Romania. Se juca i eI cu sutele de

mii de oameni, nascoci cifre i arunca banii poetic",

pentru forme-1i inchipuiri.

Se gasira !ma altii, printre fostii lui ucenici, cari

gasir Ca banii nostri se pot imparti altfel i, dupa mult
zgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa,
si fu uitat.
Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regie
pretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse
face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici din
iad. Asa se incepu a patra faza a chestiei romane
din Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii.

Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc de

bursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile polltice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idealism. Acesta e meritul lui.
19 octomvrie 1903
(.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar

dositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuie
generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cuvintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, mai
mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea
1 Profesorul Apostot Mrgdrit (1834-1903) a publicat i unele
Iucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApinire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'Empire
Ottoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895).
20

necontenit
cum se desfacea si la discursurile de la
1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani
o nota
de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie,

de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga btrinii de astzi

ai invtamintului medical de la noi, a venit de peste

Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente
de recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirile

lui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoana

binefacatoare a doctorului Davila.

Davila a fost i profesor la facultatea inaintea careia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar fara
indoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stralucill, carora insa nici un om cu masura nu se va gindi
vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri
de holera, in razboaie ce se desfasurau i pe pamintul
nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas in
spiteria romana, dar adevarata holera trece lesne, in
mersul ei ucigator, peste acest dusman, i altii, cari nu
sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu descoperiri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice
staruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bung
teza de doctorat despre anumite boale, ins activitatea
lui de invatat s-a oprit aici, i marele doctor Davila
n-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbielsugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o posteritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz vargi

sat.
Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea

ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de medicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farinadish, aziluri pentru copiii schilozi i fetele fara parintl,
am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicale i o
gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie
de asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor ei
mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ;
gi nol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da21

vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice,

economice mai tari decit voia oamenilor conducatori,

spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara
tiva indrzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentul
de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i
incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor,
fr priceperea-i, adevarat franceza, de a face multe pi
trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii medicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii

toate aceste stabilimente-model ale rnilei de aproapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se viideste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare,
a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i, in graba
navalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra,
in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa
fi cistigat un pas mai inainte decit altii. i, iari, filed
el toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindrib
astelzi,

nationala n-ar fi fost astfei.

Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea

Europa muncitoare si rasplatit pentru munca ei, se descopar repede doua marl avinturi, despartite printr-o perioada de preocupari aproape numai politice. La ultimul
avint au fost de fata j tinerii de astazi : am auzit i noi

vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate,

ploaie czind pe tarini roditoare ca i pe stinca goala a
trufiel si a interesului particular, si am vazut rasarind
oastea in stare sa apere patria i sa-i cinsteasca numele,
colile elementare ale oraselor i satelor, drumurile de
fier care ne leaga cu lumea i pe care se pot misca in
voie bogatiile noastre, podurile i porturile, in acelasi
timp cu palate babilonice, urite i nepractice, pentru lticruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu mai
putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau
a celui mai folositor in lupta politic. In aceasta vreme, .
cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primi
ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia
22

ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude de

organizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macstinti, nici pricepere.

Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urnilintii, sitrciei i nepriceperii, cind putini intelegeau, cind
nimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fi
anexati din zi in zi !) i banii se drnfaluiau de o mie de
ori pink s ias la luming, chiar pentru cea mai vajnick
nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru glo-

ria sa, orice omulet de rind care avea una din cheile
vistieriei de imprumut.

Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milttar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citiva
medici sasi, nemti, greci, cari tmaduiau cu arginti pentru folosul lor propriu ; scoala pentru felceri", pentru
of iteri sanitari-ajuttori a meritosului dr. Kretzulescu'
trebuise sk se inchida, satele trfiiau i mureau in voia
lui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare in
Buletin legea pentru organizarea sanitark, care instituie
medici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iunie
gazeta oficialk d'a lista celor numiti : romni sunt numai

printre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor,

Davila interneiazd la Mihai V,od
o mink bunk pentru
orice
un muzeu de anatomie l hirurgie", pentru
studenti, i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult,

cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajuns

o scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davila
calktoreste in Franta i capktri de la guvernul imprktesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facultdtii franceze. Restul a venit de la sine.
I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900)
medic si om politic,
prtas la revolupa din 1848 ; a fost unul dintre ctitorii inviipimintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaborat

cu doctorul Carol Davila.

23

Acestea
i altele
s-au facut intr-o vreme cind
nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau

pensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erau

ziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai.
*i nu merit sa fie amintit nici un lucru care nu porneste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in

Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete roma-

neste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a

spus nici o singura data di ne iubegte.

Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul romanesc

numai buze lacome i braze deschise

filo-

romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, caci

bratele aveau gheare i buzele acopereau flilci harnice.

El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit isprava

pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe
urma, pentru binele pe care ni-1 facuse
i, mai ales,
n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mai

mic. A fost un invatator
ceea ce e mai mult decit
un invtat
un sfatuitor pentru exemplu si un calauz.
Nu prin discursuri i prin cArti, nu atita chiar prin.
lectii. Thutul i nevazutul sunt deopotrivA si se amestec necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi indeplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi.
Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe lined
orice fapt material a lor, se mai adauga ceva, o ema-

natie necontenit a sufletului lor mare si bun, care

24

inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, de

aur curat, cade adinc in inima, i alcatuieste aid o statuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma
cind se ridica i dacd se ridica
statuile de piatra sau
de bronz.
26 octomvrie 1903
(I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osificate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala a
marii Germanii sufletul de intelegere deplina, de calda
simpatie, de neobosita lupt pentru adevar al minunatului mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pe c'are
altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul de
stinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarck
recunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintre
mai math sal, va fi silt sa se coboare mult pentru a

gasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasa

coroana de intii german". Si, pe cind adevarul batut

in moneta universald cu efigia lui
ideile, constatarile,
lamuririle lui
vor circula mai departe imbogatind,
intre sufletele admirgorilor i sufletul lui se va intinde
de-acum inainte tragica perdea prin care nu poate strabate Jumina noastra.

Intre un nou minister unguresc, o intrevedere imparateasca i un raspuns al sultanului din Constantinopol
la cererile de reforme ale Europei milostive
lucruri
25
7

Oameni earl au fost, vol. r

marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic ori

mi tdiate
patriarhul gindului, care in viata lui n-a
cunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o au

aventurierii i aceia dintre oamenii politici can seamdna
cu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsen

se incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in SchleswigHolstein, in acele tinuturi aproape scandinave in care
cresc oameni cu oasele tan i singele bogat, pregiititi la
munca inddrtnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau ii
asazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o frumoasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum de
indrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orintesc un rsunet de glorie, a invdtat dreptul la Universitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, in
locul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provincii

dorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctorat

in latineste despre un subiect de antichitati. Peste un
an, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiu
despre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-I
cucerise intii i pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectul
oscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris mai
tirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor italiene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacra
de liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 a
strdlucit i pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca s
lumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite : in imnurile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiird
triiinicie i s-a pdrut c aude i o chemare catre viitorul
national, german, al micii sale patrii incdtusate.
&

&

Canaan

Fratil

in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".

T. Mommsen, Tycho

41 August
in fi1o1ogia clasicd.
populatie pelasgica din vechea Italie.
1(11

(1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1

Osci

26

(1819-1900)

La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si el

inath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o practied lucrare de fier i ciment, ci un stealucit monument
de marmur, in armonioasa desfasurare a cruia se v5cli
un mare artist.
Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urm-

ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziast a intregii

lumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare, gi
invietorul vechii Rome nu-si gsi in acest triumf
Capua 1
j mai mult : i se Om c5, mergind inainte,
el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajul
superior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosului
ce-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistria
mesterului i lug iari, cu jertfire de sine, sapa muncitorului ce cauth marmura.

De atunci pin in clipa neprevilzuth a mortii, grijile,

bucuriile i r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cu

prisos meritate i r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, care

ingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toat roada pe

care pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseldtoare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cAror
tairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 a
unor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi la
un loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercettor
al Romei antice nu se poate desp5rti : Istoria monedei
romane i a instituttilor romane.
De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lungile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inainte
de 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimul

vietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentru

cele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL
Ora italian: considerat in antichitate ca siila al deslatirilor.
27
7*

Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-un

Corpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa insemne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni vesel

pentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se putea

prevede. A si indeplinit-o.
Aceasta e viata lui Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile i

se destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, dar
el isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie de
jertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1
vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, de
a caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca de

descoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pe

linga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai mult
sau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga.

A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala

sa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deosebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilor
sale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranise
cu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricep
si spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, el
a primit organic si a reprodus organic subiectul sau, in
toata ramificatia delicata si puternica pe care subiectul
o avuse, end fusese.

A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseori

dintre coloanele templului sail de marmura antica pentru

a spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa la

glasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte,
cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era prea
mult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur popor
al omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nu
s-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-au
Infratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco28

nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au parsit

tendintile lor de unire cu imperiul german.
*

Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrece

pe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatii

grecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a murit

in timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, deci
mai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricine
prin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prin
formidabila sa munca de invatat.
B1, astfel, cind atletul binefaciitor ajunse la acea

virstd care ridica pe un om mare mai presus de rindurile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei,
il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui,
deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare a
zeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de munca
nouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-.

cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusirile sale : sthruinta orinduitk indaratnicia metodica.
Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inaintea
viitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingroparea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturor
inimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii,
filolog german, specialist in
I Georg curuus (1820-1885)
limbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativIstoricA.

istoric sl oat politic

a Johann Gustav Droysen (1808--1884)
german de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrare
asupra lui Alexandru cal Mare.
3 Leopold Ranke (1795-1886)

istoric german, exponent

al intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat determinArile social-economice ale proceselor istorice si a restrins
obiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41
romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditie
sl printr-un stil strAlucitor.
29

un imn catre Insuirile, ditre munca

natiunii intregi.1

catre viitorul

2 noiemvrie 1903
(1)

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil ! Suntern, ce e dreptul, in

epoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au pinii
acum
precum i citiva oameni mai mici. Va veni rindul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-ai
doilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lor

dupd moarte vor prevedea in testament suma trebuitoare pentru cumpharea locului, pentru plata sculptorului francez la care se va face comanda, pentru trenul
delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru fotografi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate,
pentru ziaristi i pentru paznicii nemuririlor in bronz

sau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domni

induiosati cari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor.
Iar strainul care va steabate stradele noastre intre stapoate ca locul nu va
tuile din dreapta si din stinga
Pentru lucrgrile fundamentale Istoria Romei i Corpus-ul
inscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume,
Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel.

De notat

CS,

in interpretarea evenimentelor, marele istoric

german aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazet

nemotivat epoci din istoria Imperiului roman.

Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intre

Mommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezentant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrulul
prusian.
39

mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pe

cinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacator
al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei
strainul

acela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoric

romanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un popor
care nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si,

uneori, ucide pe mai marii sai, dar fie ca la urm

aceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumente

de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunostinta !"

SU fie asa ? Suntem noi, romnii, adica aceia cari au

ragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor
care sa regrete loviturile crude date in mijlocul luptei

si sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelor

rascumpartoare ?

E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, sub

unghiul interesului personal, si e astfel foarte mare sau
foarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providentei
sau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primitivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt diametral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea,
singurele in adevar trainice, ale interesului, numele,
amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care ascunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti.
Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste,

prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind

tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai
vede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijina
pe morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morti
cari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face,
pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi si
folosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul roman, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici...
31.

Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuii

lui Cuza vodd.

La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterile

intemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd,
dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea'
aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun-

tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg,

trebuia un am nou, Med trecut i fgrg leggturi, dar ager,
energic i avind o putere in ming. Alexandru Cuza, din
boierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult si
Inca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi
colonel din creatiunea fulgerator de repede a catinacamului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar
dernisionat cu zgomot ca 6 protestare impotriva ingerintelor cgimgcgmesti, loctiitor al ministrului de rgzboi,
pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere.
Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitatea
aleggtorilor.

$i el ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupg

datina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numele
lor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc,
impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; un
excelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglucitoare i incisivg, causticg i crudg, un prieten sigur
Nth pretentil, indatonito i plin de iertare ca in zilele
de sal-Ade i obscuritate, un frate bun cu cei mai umili
din neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut,
gi vgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc al
dreptgtii i facerii de bine ; uia inteleggtor al celor mai

inane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptul

inaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgrei
demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot
uita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitii i patria,
carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul siva
situatii i onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile
32

si o constiintii de mindrie pe
care n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire
si crutare, cam lene i terfelindu-se in vicii 1, de la care
icrfangstireti, o armata

pornea exemplul rat' pentru altii, iar pentru dinsul

neorinduiala, nemultamire i batrineta precoce. Intr-un
cuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile
si pacatele tipului
cu o loialitate simpl, insa i o
marinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui.

Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata Inca

In incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care a
primit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse
cu primejdia tronului sau. Partidelor i individualitatilor
nu le convenea : fiindca era prea original, prea stapin

pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea

jenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, toti
oamenii marcanti ai trii, cari nu puteau sa incapa de
dinsul, 1-au rsturnat, pe o cale ce a patat un numar de
ofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare.

El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. A

pornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsita
iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit
de ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertat
pe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate de
dor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara,

la Ruginoasa, unde sta

acuma, mi se pare, un

arendas [...L Apoi 1-au uitat.

Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsul

lacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znorIlion Deunazi un batrin istoric, d-1 Xenopol, i-a consacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locul
laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ce
ai scris astitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chip

care nu se poate da incA publicitAtii t acea legAturA neingAduitii

pe care cu atita fariseism au exploatat-o i Impotriva memoriei
lui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.).
33

ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes, i un comitet

s-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza.

Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el,

ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pe

singuratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de orice
profanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncle

el a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentru

dinsul, i sunt i oameni cari voiesc ca marea statuie
impungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentru

setea lor de cirmuire, pentru sperantele lor i pentru

amenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde asemenea zgomote nu pgtrund.
Si atittorii de turburgri n-au nemerit la mormintul

care le trebuie. Omul care, cu desgvirsit resignare, a

inteles sg cldeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiul

viitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prin

urite farmece, ca sg facg rgu.1
9 noiemvrie 1903
(I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZI

Cu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecare

rind de oameni", cum se zicea odatg si in scris, i se

, Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal
$i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimilor politice : el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumanii
lui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ; el
vede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$i
plata unei vechi datorii de recunostintA $1. un lndemn cAtre
viitorul de energle t demnitate pe care 11 doregte (n.a.).
, loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten,
Leipzig, 1903 ; 158 pp. In 80. E cea dintii build biografie a unui

scriitor roman (n.a.).

34

zice astdzi nurnai in graiul neprefcut al t5rdnimii, vede

altfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie ca

si in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, o

simtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in orice
proces de culturd si felul particular in care generatiile
se preggtesc pentru viata cer aceasth necontenit prefacere.

Foima ca i felul de intelegere ale unui scriitor cresc

sau descresc si se preschimbd in aceast frdmintare de
idei i sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite.
M5runtele articole de modd intelectuald pierd orice
cdutare,

fabricantii lor ii ineack intr-un faliment

definitiv, reputatia. Operele mari i trainice pot sa aibd

o eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5
sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina
lor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si se
dezvolth la aceast lumin5, dar intr-un timp se deosebesc
unele linii in focarul binefciitor i i se thu unele explic5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pare
ca nu poate fi cuprins deodath, si se desfac p5rti pentru

a fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru

m5rimile dominante : soarele a r5sdrit, iar veghetorul

intirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampii

se simte indemnat a cobori perdelele ca s impiedice
intrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citeva
clipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostinta
astrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei i th1m5cirii lui

Erninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atunci

o foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie de

limb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului
si prezentului literar, tipreau din cind in cind, in pagi-

nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume

simplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, se
poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice
pi toata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor,

toata intelepciunea unei minti cu experienta larga

nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasta i felurita
cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins
a strabate pina la capat, neinriurit i neinfricosat. Asa

cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare

tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si s
se indemne, s invete l sa fie mai bun : rostul armonios

al lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care s

se invedereze, intru cit e ingaduit aceasta.

$i in ce sttea multamita fata de acela care n-o cerea,

care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspinge
chiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ?

afara de unul
Cei de aproape, membrii Junimii"
gaseau c tinarul sarac, care parea strain in
mijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legat
mai mult prin paharul cu vin i prin glu.ma rustied, are
ceva talent, dar c nu e Inca stapin pe un scris limpede
si ea* pacatuieste in privinta limbii i a gustului ; ca idei
singur

ii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru

i pentru literatura romaneasca, acesti prieteni
de o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-I

dinsul

pieptana stilul, i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca,

in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile
apareau, i se raspundea de la Bucuresti
unde until
din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentru
Eminescu
prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul
trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind
necontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncind

apol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetii

noua.
36

Intr-o zi, nebuni

de nebunia unei boale urite, de
nebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilor
unei munci de gazetar facut cu prea mult sinceritate,
cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg de
sine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maiorescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese ale

lui Mihail Eminescu. In toat tara spiritele romantice

ale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentru
poetul nebun : bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor-

bird gros, se uitard crunt, imprtgsird cu scumpgtate

ginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CA
au halucinatii si porniri bolngvicioase ; iar, pe de altg
parte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg se
numere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri le
declamau cu atita admiratie pentru... sine insisi.
Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimente
noutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia lui
Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor.
Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsg
odat de acest mare intuneric. Unii o spuserg prosteste

si cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nu

uitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laude
care nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativul
injurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei.
Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi.

Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii se

ivirg in zodia lui Eminescu si cglcard intrucitva pe
urmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insg
cu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind in
viata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul de

productie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg pe

Eminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgrtise de lume, pe care artistul"
termin importat, cu
noted teorii estetice, din Franta
are dreptul si datorqa

de a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti,

37

I insela. Tease cu toata demnitatea schivnicului intr-un turn de tildes", nepasator i rece", cum

exploata

singur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremi

de tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraci

incolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe care
o merita. Scrisese putin i greu, amestecind blestemul

pentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeu

sinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceasta
conceptie

nu se poate spune indeajuns.

Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la lumina

articolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentru
pine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana
prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia
sa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafenea ti
berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului
intreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Se
destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica

o suma de caiete, in care se cuprinde poezia i proza

pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad el
stia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numai

ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s,

vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un mare
comunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca el
nu s-a nscut beteag in aripile vointii sale de a produce,
ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai ales
prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai
sigur.

Un nou Eminescu apiiru : minte setoasa de a sti,

suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsindu-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenit
idealul.

Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelor

mizantropice i individualiste, simtind, o data cu puterile
unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda

unei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea

38

bun5. La lupta lor ei au mai gsit un indemn in icoana,

curatita astazi de ceat5, a celui mai strlucit reprezintant
al mintii romnesti creatoare, in timpurile moderne.
16 noiemvrie 1903
(1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti,

unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecut
in strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric.
Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fi

intrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni,

dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg
iubesc stiinta cinstit, daca viata lui ar fi fost mai
lung si mai putin retras, asa incit mai multi s fi avut
prilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viu si
inima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduri
care, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii lui
superioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioase si
ma inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele,
as fi indeplinit i dorinta nemarturisit5 a prietenului
care s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelor
sale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace
si liniste.

Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini

i prin mari greutti i suferinte, cei ce 1-au
cunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul,
inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai generatiei lui, n-au dreptul s tac5. Daca mortii nu mai cer
nimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun si
inguste

cuviincios al lucrurilor de aici.

39

Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta unei

scoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii de
talent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare se
afla doted din poeziile lui, iscalite cu pseudonimul
Z. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fi

trecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smuls

de pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui strabatatori, in locul minunii frumosului, severa culme a adevarului.

Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei,

si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al Fundatiei
Carol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luara
licenta, se risipir in strainatate si se intoarsera de acolo
pentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanu

ar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de a

cunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupra
intrebrilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impartsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl si
alesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca el

isi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sa

invete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pe
cari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefacerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impotriva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici o
silinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarea
lui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnunca

materiala pentru altii, de lecturi personale intrerupte

prin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami-

neau pentru studii linistite decit serile, a caror introbuintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strins
el totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin organizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina,
asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisor
de specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pregatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie care

invata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de

40

cercetgri, i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indoial adevgrul. Ii ddea seamg cu totul de puterile sale,
ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, de
judecata si de gust ale altora
dar nu scria. Intre altele,
si fiindcg se simtea foarte strain.

Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit

decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetul
intim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg,
pentru a face buna alegere intre falsele pgreri l intre
lucrurile care sunt i rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu o

cercetare care s parg venite din dorinta lur de a I se
recunoaste i atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decit

dani de seama. Revolta contra insuficientii sub toate

formele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucuros
sg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringind
note, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glumind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inima

sa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea de

seamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicg
implacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggseste
la altul, toed confuzia i toatg minciuna, nu se incheia
niciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, el

amesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate,

si rgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreaga

la capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cum

n-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA.

Logicianul farg greg, rationalistul puternic era in
insusire care aminteste pe ruda lui, poleacelasi timp
mistul politic Nicolae Orgsanu
un desgvirsit om de
spirit, un sarcastic corosiv. $i aid ins farg violentg, cu
constiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauza
urmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui,
nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocratic, aceeasi
41

nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricare

din sentirnentele i oricare din faptele lui.
Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele lui
studii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame,
lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarea
lui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necunoscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impun
respectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nrideste
oricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi,
eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii,

intimpltoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai

&Ile Inca.

Pentru cA niciodat in literatura noastrg o boal5 grozava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult.
OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care de

multa vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5

intind mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptmini

la Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtia

stiintii sale ; o burs in Germania-i dilduse mijlocul de a
cunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-avea
s mai ia decit orientari i indemnuri. Nu vedeam nimic
prea greu i prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui,

grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ce

aveam pentru cel mai bun si sigur prieten, ci si din
frica de a pierde un astfel de tovarOs de studii.

El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuie

sii vorbeasCA de teribila sa tain, care-I privea numai
1 George Bengesce (1848-1922)

memorialist si bibliograf ;

a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe carterei

mete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o bibliografie in patru volume a operei lui Voltaire si alte luerri
despre

marele

scrlitor

francez,

Bibliografia

franco-romeend

(Paris, 1907).

3 Octavian G. Lecca (n. 1881)

istoric, autor al unof lucrarl
cle genealogie, printre care : Familia Lecca, FarniUite boleresti
rometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un Dictionar
istOric, arheologic l geografic at Romcintei.
42

pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glumeat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletul

lui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, mai

senin. Pina ce, intr-o dimineat de odihnd, dui:4 lungi
zile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care o
dorea de mult.

Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunere

cu atita din trecutul nostru,
din fericirea si din sufletul nostru
simteam ea inmormintm si o largd parte din viitorul stiintific al neamului
a soarelui blind de toamnA

nostru.1

23 noieravrie 1903
(I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos s se stie di Eminescu a scris

pe care altii aveau insii
sasezeci de poezii perfecte"
toat'd voia s'a le ggseasca mai putin perfecte". Despre
poetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cind
mai mult sau mai putin serios
studentimea se inchina
in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6rea
din nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat in
mina eleganta crticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutii
arnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasi
bueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furia
multumita a celui ce distruge un pcat. Inainte de nenoro-

I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl de

seamA, semnate cu pseudonimul Polit, In Romania literard,
Literatorut, Revista poporutut. Dintre volumele sale citAm :
Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea (1899), Botarrica
poputard. Note critice (1900).
43

8*

cirea lui, el avea, fara indoial, cu constiinta neobisnui-

telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu mult

literatura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ce
era, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura,
umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de a
le intrupa in cuvinte. i in cele sasezcci de bucati per-

fecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate si

inlaturat rclu.

Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri binefacatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Cu
stralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina,
cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu deznadejdea si supunerea ei, aceasta opera superioara s-a
inaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a putut
s-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-a
fost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilaresc
care sa fi vinat tablouri,
raminind oricit voiti de mare
senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri sigure

si linistite, la popoare cu o cultura orientata si armonioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator,
un luptator, un profet
da, un profet, ea profetii vechei
Iudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind,

de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii.

Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fost

tragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scldate

in aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si cal

cind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii, ci
zadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindava
si robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutiona

inafar, zavorite inauntru prin indiferenta mediului de

plumb, au distrus.

Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estet

at Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul,
fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale antologii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucati
rimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic.
44

a trebuit sit' se riispindeascel. i orice a rezultat din necontenita activitate a aeestui suflet ales meritA sa fie
cunoscut
pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba,
ei

pentru lumina ce arunca asupra unor lucrari mai

desavirsite ale aceluiasi maestru.

E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pe

care Eminescu 11 scria intre nouasprezece i dou57-Pci
de ani, ca student la Viena. S n-aiba grija nimeni : nici
un iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rnisca
de indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca nesigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea statornica i adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii,
se schimba ceva intre cei ce sunt i cei ce zu lost, eel
mai mare cintaret al neamului nostru va primi aceasta

ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si

incearcd aripile pentru a pluti intiasi data.
Iata ce e romanul.

Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene

scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-o
cafenea
cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decit
spre marginea Capitalei noastre
el intilneste un emigrant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre-

vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimba

ginduri, care zboara departe de fate pamintului, si de
aceea i sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorinduite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic al
vietii, de cirmuitorul sigur prin legi neaprate. Un avint
de pribegie romantica duce pe Toma Nour
numele se

potriveste

tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, si

ca mai totdeauna
pe

de aid, unde eroul se afla

pragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, primeste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii.
Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mers
la Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in
45

legea romantick oricrui tinr de virsta sa : sufletulIrate al prietenului. Prietenul se cheamA loan, i iubeste
neapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialk
dup5 aceleasi legi. Pentru desvirsirea armoniei, ea are
o sofa'
Eminescu ii zice Poesis, i aceasta 1nseamn5 :
nu credeti : sunt visuri ; luati-le ca visuri, i yeti vedea
ea sunt frumoase"
i Toma iubeste pe acea sor. Ea are
un tat b6trin, care e muzicant i sarac ; el cade bolnav
si, dup normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banul
de jertfd al viciului. loan, desi bolnav
ati inteles :
ftizic
plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contra
ungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma afl tfadarea iubitei sale, si alearg si el sub steaguri, unde
intimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu,
cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie,
care i-a fost povestit lui Eminescu in astfel de episoade
de colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare, i Toma,
intors la Cluj, afl
final de impkare i armonie
scrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moart.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu e

cea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura impleticit a ideilor.
Judecat astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescu

e vrednic de poezia pe care o cunoastem, i cu anume

pkti din care e i contemporand. Ce limbd frumoas5, ce
putere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jigneste aici, motivul e numai c ritmul prozei nu libereazg
de leaturile vietii cu aceeasi desvirsire ca farmecul de
cristal al versului.

Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabile

pe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e aceeasi convingere c numai din viata celor multi si curati,
a taranilor, se poate desface si vitejia, i frumusetea, el
partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5
46

de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870

dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai bine
despre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca :
ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, francezi
in inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostri

avantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fi

emigrat de mult cu totii" ?
Si
adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu !
11 ianuarie 1904
(I)

ALEXANDRU ODOBESCU

Cu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru

Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in
literatura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocratic
spirit printre scriitorii nostri si, in acelasi timp, unul
dintre cei mai buni cunoscatori ai graiului romnesc, al
graiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legatura
lor vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivit
pentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincurilor intelepte.

Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus in

mina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu o
zgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de ani

de librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelist

istoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust si
putea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitd
si colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii o
fantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date.
Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si
47

discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stravezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea ce
se intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inalt
din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit
dou'd nuvele.--

Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumusetii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentru
ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupra
corpului de curat si vesnica marmurd al artei grecesti.
El ajunsese arheolog
pentru el cuvintul sunk oarecum

pedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el avea

o catedr de arheologie
prin iubire, si astfel raingsese
totdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admira
mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein-

trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'surii

celei mai maternatic exacte, al cumpAtrii celei mai aspre

cu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii universitare, care sunt
mai degrab5 decit Istoria arheoo convorbire spiritualA, stralucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsului
domeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douil
mil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, de
saga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, de
trecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape din
vedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezaurului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiint obiectiv,
ci o lucrare cu totul personal:, cu mult mai mult a autologiei, cum se intituleazA

rului decit a_ subiectului.

Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletul

decit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinA

la induiosare, al idealului artei crestine, care urmAreste

tinta imposibilk de a gsi o frumusete nond, numai

sufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre

conducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornise

din ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poate
zice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala,
48

care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5

atunci numai venituri i pisanii. El a cercetat toate
lacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admirat
sau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologie
mai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie,
sa simta i s poath scrie intr-un chip vrednic de stiinta

simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietii

noastre de demult. Dar rapoartele sale catre minister
n-au vazut lumina decit intr-o mica parte i, cind a stat
sa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusese
publicat.

Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar,

acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiul
cel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incit
oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevrat, mai
Ihtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primeste
o dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. a
gasit un tovaras de preri in acest priceput convorbitor
care, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui,
de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit
putind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80,
apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica,

de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai

vietii lui.

Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sthruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indemina
care e din darurile ce se capata
oricui
la cliscip1in5
ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru

a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios, si

mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia ins sa
stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, era
mai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentru
frumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul trecalor al admiiatiei, i n-avea nevoie de scris. Prin societatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecut
doar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci
49

el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziast

al vietii prin tot ce are ea mai frumos, pin in clipa cind
a sfarimat insusi pharul golit al vietii, fail nici o parere
de rat'.
si el, nu din
Scriitorul murise mai de mult Inca

ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si din

multele lucruri hetiparite ce au mai ramas de la el,
xievoie,

mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.'

Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestui

corn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa se

Ina placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnata

scriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a lui
care infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa si
de a fi fost facula la... paisprezece ani.

Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile de

famine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848,
spun asa :

1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la

6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti.
1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru."

Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoara

noi dam, fireste, o traducere
si totusi Alexandru
Odobescu
numele pare a-i fi fost dat dupa al domnului
din 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau,
caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesise

Inca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa o

scrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in

i Le insemn aici : amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete la
londra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri,
o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na
Odobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerele
lui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp.
Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuar
al FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.).
50

litere inaintea unei comisiuni prezidate de vestitul

St.-Marc Girardin.1

Mama lui Odobescu, dare care era adresat serisoarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2, si
una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_
,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ;
miercuri, 8 iulie 1847
Dragd mamd,

Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Alb, unde suntem de

o stiptdmind aproape : din fericire, suntem foarte bine
cu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd.
scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd.
:
Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am stat
acolo o parte din zi $i, se poate zice, o parte din noapte,

cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri.

dimineafa, i tii c, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuie

sd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foarte

lung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, unde
am prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou,
am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem mat
departe : nu era lund, i noaptea era intunecoasd. Deci
ne-am dus Za d. Niculescu (le maitre de graces 3), la.
critic literar si proI Saint-Marc Girardin (1801-1873)
f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ; fn.
1830, a vizitat tarile romnesti.

3 Doctorul Constantin Caracas (1773-1828) a jucat un rol

insemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca.

A publicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numit

mai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poem

medical in limba greaca.

3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astazi (Ma,l.

Lucrurile se pot lamuri totusi, datorit lui Ion Ghica, Ta

scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca pe
clucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestra

organizata de celebrul maestru de gratii

Cocoratu". Acest

,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate

51

care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos,

ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cari
era o jumiltate de posta,, de alta, un ses intins i roclitor.
Am trecut i multe riuri, dar cele mai multe erau secate.
Tin minte l trei sate foarte frumusele.
In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul de
lungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lac

un sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, moldoveni, ori evrei st nemti. Pe linj casele 0/rani/or, s-au
cltidit barace de lemn, care seamtind de departe a grajduri ; comparatie care poate sssot gait mutt pe locuitorii Ion.
Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtiposturi trainice, asa incit bolnavii pi cei siintitosi (cari sunt
mai multi decit ceilalti) au fost sHili sa-pi inalte pe mat

ctisute de scinduri, ori sa-pi intindti corturi. E foarte

ciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tip
de hazliu aiccituite.

Vezi acum. in ele prilvlii de mode, cofetari i aIti

negustori, cari yin sd-gi vindti vechiturile la oamenii din
tirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice Podul
Mogosoaii al BdIrii Albe. In aceastic insirare de colibe,
fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o parte
decit munteni, in alta decit moldoveni t asa mai departe.
Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte
/impede in fatii. Se afld i multe buruieni de apd, asa

incit nu pofi inota pinti la mijlocul blii, unde e foarte

adinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori de
mini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii.
Am uitat sti spun c in satul Balta Albd este de cloud
ori pe stipttiminti bal mascat pi o reprezentafie de circ.
Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adecti
s povestim ce am ft/cut i unde am lost simbtd. Asifel
dar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case de

lemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Vale

sau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta
Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit
52

acolo : el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std.

Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pind

la prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddii
prirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), care
sta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind.
la 6 am dormit, am inn-I-tat i rn-am plimbat. Apoi la
6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintii
baie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutit
prin aclincimea ei mica, prin miros i prim gust. Dux):
o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Ias
s stai mai mult), am iesit si am fcut o plimbare prin
asa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat
rn-am dus sit ma culc ; tata p. colonelul Engel au mai
camas.

Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd :

a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi,

de la care ne-am intors pe jos, si, fiind foarte obosit,

m-am culcat indatd.

Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Brila, unde

?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi-nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ; pi colonelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucid

in fiecare zi vriibii; pun sit le frigid t le rnfncin cu

multd poftd. Af fi vrut salt trimit pi tie, dar mica ca
nu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractie
foarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cu
cite cineva.

Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cu

el seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb&
Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata forma
de cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestea

se dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri acoperitd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, se
diintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la petrecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecam
eu : erau ctcum 11 ceasuri.
53

A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit la

Balta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sd
ai o strasnica rabdare ca s estop. felurile. Pe cind stateam la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nu
ne fac un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri,
ceea ce nu e asa de mirare, cci acoperisul e de pinzil;
dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-a
riizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricina
ploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Sara
era bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea
.aceasta era minunate : de aceea am i facut o descriere
foarte romanticti :"

Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura farrnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ;
stelele erau putine, i acele pe care le vedeai chiar aveau
stralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razele
de aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le facea
set se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se mai
zeireau focuri marunte, care pdreau cd-i fac o cunund
de stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfile
i pareau niste vulcani deptirtati in miscare.

Dar pardsim malul Li, in curind, printr-un ses sterp,

sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru care
e asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romantic
sub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-am
lasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit c, deed

Micul s-ar mbolnvi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din fericire, nu mi-a scris inch' i doresc ca nici sd nu-mi scrie,
adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii de
ori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, v rog, stiri despre
voi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri1

Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotia

cunoscutului scriitor (n.a.).

5i

mete rdspuns Marie/ sd-i aducii ceva de 1a Paris si sa

nu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat :

ALEXANDRU"
7 martie 1904
(1)

TIRBEI VODA
Cu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentru

dusmani i pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desi

scurt5, dar interesant5 din istoria noastr contemporan5.

Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim special, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman,
al tiraniei celor dou suzeranit5ti b5nuitoare. Domni numiti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pentru luarea socotelilor sau pentru imprejurri neobisnuite.
Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai mult
decit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron"

de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistig

din apropierea lui.

Apoi in acesti ani cade ratcirea pribegilor de la 1848

in lumea larg a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor,

cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar totdeauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriu
pentru a preggti viitorul cartile, articolele de revist,
coloanele de gazet care au rspindit in Europa cunoaterea numelui romnesc, a trecutului si a idealelor romdnesti, si au facut astfel mult bine.
' FormeazA prefata la : borespondenta Lui $tirbet voda. I.
Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.).
55

Tot in aceasta perioada se face in tara o excelenta

politica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotropitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa
dar nu
umilit
dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupa
domnii, ceva mai putin nenorociti, ai Regulamentului
organic, cauta gospodareste de trebile mrunte si de problemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de graniceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si de
primejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingrijesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altele

de la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Foli

mici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invatatura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de cal
ferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% de
poduri, de flotil si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, el
au curajul trebuitor ca s se apropie, asa subrezi cum se
simteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara,

care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilor

greci si a manastirilor inchinate catre locurile sfinte sl
chestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupg

plecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu

tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adica
Romania una i nedespartit, s-au folosit fara indoiald
de pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingherita i supravegheata, prea marginita Ca sa poata indrzni ceva stralucitor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoare
pentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatii
in cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupa mabuirea revolutiei de la 1848, sabia muscalului si a
turcului.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire i o frumoasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri nemeritate i-au pus mai tirziu pistolul la timpl, de Grigore
56

Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lor

de a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, posteritatea ii-a adus aminte, i cununa laudelor nu se usucti

niciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncat

insusi in clipa desperarii.

Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazuse

necontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocura
aruncata de Eliad, care avea sg-pi razbune prabusirea sa
din Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar.

El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind din

mila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatire

si la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun : un om al

fiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departate pi
cu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta,
indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu
i-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atunci
cind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se acopereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bibescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbei
nici guvernul lui prieeput i activ, gospoddria buna a
rului gospodar".

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, e

nedreapta. Suntem destul de departe ca s o spunern.
Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seama
cel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminati
oameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harnicie
deosebita i avea o constiinta a datoriei sale cum numai
foarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spiritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toate
imprejurtirile, facindu-I s inceapa numai lucruri pe care
le putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprima
fara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenia
lui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timp
cind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca o
dibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite
57
9

Oameni cari au fost, vol. I

ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lor

ei.

se putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insemnate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii domnesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt haina
ba stropita cu decoratii.
Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul, i. el cerea

s i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn el

platea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poate
si fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai bine
decit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime,
dar aceasta venea din nemladierea principiilor din care
porneau. In societatea internationalii a marilor centre el
se simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfel
de aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energia
eind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman
ei in mijlocul culturii romne, care lipseau deopotriva
la 1840-50 ?

El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici,

ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica indeajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silu
pentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala neelintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o avea

RIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era,

desigur, mai putin patriot decit altii
miicar pentru
rnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale
dar se
temea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decit
limba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvintul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei.

Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Ia

rascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna,

dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale : a

sIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. Deosebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertat
mciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnica
intemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu
58

strilinul, pe cind ceilalti intelegeau s inceapri intii cu

aceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise.
Ei au fost
cu toat tineretea lor cei cu dreptatea,
dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programul
de muncii modest in interior pe care-I desf5surase it
incepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnul
de la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate,
la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale.
Dar, cind pc tronul romnesc statu principele Carol, el
se intoarse in tar i sprijini din toate puterile sale, prin
el si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta
si nu s-a inselat
implinirea idoalului sriu : stabitatea I.
14 ntartie 1904
(I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intii

dintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om,
eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.

A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e Anton

Pann un poet pentru baietii de bacanie, un cintaret de
glume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelor si
tejghelelor, al stranelor, in care tircovnicul cint lui

Dumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase din

fapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai simandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele
' Caiol 1 a realizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceasta
stabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil,
cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politica
reactionara.

59
9*

trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfele

pi ucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neologisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfel
de cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-a
incheiat rostul i acolo. Publicul sau de odinioari a trecut
la istoria haiducilor, i s-a inaltat de. acolo la foiletoanele

fioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremea

lui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 public dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca sa

ceteasca o data pe saptamina ziarul ilustrat

Veselia.

Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatorii

de literatura veche i istoricii literari vor gasi doar la
Academie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecare
farmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor.
Altii, cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind aminte

de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar al

bietului Pann :

(Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb,

vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una
din intruparile cele mai bogate si mai depline ale literaturii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriul
de paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croita
nemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina
de folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, ca
01

sii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cu-

vinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar zice

ca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseascii
din Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurile

de tara

bilciurile muntene, ca de aceea a fugit la

Brasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea,

in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu.

Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa,
Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica,
de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-o
in 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multe
privinte, raposatul G. Dem. Teodorescu !
60

Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici alta
sau, daca voiti, a fost i una, i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman,

fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria,

la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duit

ins s

ne indoim de romanitatea caldararilor de la

Slivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana,

caci se stie di in unele l,ri balcanice, ca in Bosnia,

caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton,

avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a trait
ping tirziu in Bucurestt linga fiul ei Antonachi. Iar
sufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nici
grecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului ro-

man de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar a

venit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise din
Turcia, dupd rzboi
abia in 1812, cind avea 18 ani,
apoi trcbuie s recunoastem ca rareori s-a vilzut un om
care sa se prefac5 mai desvirsit, sa se identifice mai
deplin cu aceia in mijlocul crora soarta 1-a fiicut sa
traiasca. El, care face haz de felul de vorba al grecului
si al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilor
nu nail sa* spuie ca e strain" : dar se poate zice ca
nici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile lui
mlain proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil
dioasa, limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoage
de psalt
ca dinsul ; pe lingti el, atitia marl scriitori
din acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod,
tirindu-se in cirje frantuzesti !

Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici din

Bucuresti, profesor de muzica

musichie !

la semi-.

narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicant

psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe
urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de
61

toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind Anton

Pann era cintgret de strand inainte de toute.

Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale de

literaturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca
treacg

scriind cite ceva, mi se pare ca-mi petree

i ca sg ci.sidge i bani albi
pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cu
prietenii i pentru modele rgsiiritene sau apusene ale
vremea

veemea foarte clulce"

nevestelor i litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare,

dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen-

dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau,

de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" : ii ciddea
asa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine,
ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit,
publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeauna
supt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA,
pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,.

sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilele

lui a aruncat in lume cintecul de dragoste.

Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturile

de autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu note
bisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel
i niei

n-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodii

inchipuite de altul ! Marea lui dragoste i marea lui
mindrie au fost intotdeauna rnuzica. Intii cea bisericeascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patruzeci i patru de ani, cintind condace i irmoase din
copilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale,
si cgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice,
lucrate ai prelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine.
antologii, gra/mad i principii. El a inceput a trill intr-o
vreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea alte
lucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitnbare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatg
1

indatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara

Condace i irmoase
62

cintari bisericW1.

Romneascii de mitropolitul Dionisie Lupu S-au trirnes

tiner1 in strilintate ca sa' invete noua musichie, si, dup
istoricul Dionisie Fotino
care a fost, cel putin in
aceeasi masurk i muzicant
vestitul Macarie 3 a tiparit

luxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagul

fecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cercetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4 noul mestesug al
cintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino).
0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5
ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numele
crtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5
dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu".

Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scrierea

mai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimea
cumparritorilor, dintr-un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachl

stiind bine greceste, se gindi fireste a le tiilmci

si,

dup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atitea

tratate de muzicd, i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiu
in cinci volume la 1837.

Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5

simtd nevoia de a da lumii i cuvintele : de aid micile
lui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la
1822 si se incheie cu Spitalul amorului.

Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur,

trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate
1

Dionisie Lupu (1769-1831)

nest Intre

1819 91

1823 ;

mitropolit al TAM Roma-

inembru al Eteriel

91

sprijinitor al

rdscoalei lui Tudor Vladimirescu.

2 Dionisie Fotino (1769-1821)

istoric i compozitor de
muzia bisericeascd grec ; stabilit In Tara Romdneased, a serfs

Istorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit.

3 Ieromonahul Macarle a tradus Intre 1818 si 1820 toate

eIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-le
in eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorul
muzicil eelesiastice romdne9t1",
63

tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfel

si-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastre

Vasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor.
El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupd
originalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cu
o mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm,
se stringeau pe atunci si de marele boier Iordache
Golescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (e
vremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apologuri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele care
au format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pus
in versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastre ai
rgsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezdtoare la tard (1851-52).

In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spre

misiunea de moralist, si-1 vedem traducind o data o
Hristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povestea
vorbei 0 in alte lucrgri de acest fel, el intelegea al
aceea ca s invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgra
vicii, fard superstitii, primitori, darnici, foarte supusi
oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fie
a revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg

Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori,

De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori !
De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmim
Stdpinirii cei inatte, crii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui Anton

Pann ?

Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritul

viol, naivitatea atrggatoare, versul corect. Insg unele

bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe se

mintuie stingaci ; dar sunt citeva care intrec cu mull
toate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng
64

de un Speranta sau un Dulfu ; ele sunt adevrate mici

capodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii.
Sunt i versuri carturdresti care ne mir, asa sunt de
bune
Zgudta indat toatd frunza vintul,
Cit de groazd multd jos se scuturarii :
Peisarile-n aer de prin craci zburarii.
Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare,
si

lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneat ca sa dea

chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor i fructelor

ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care :
de pe lume
Se-mbriicti indatti iute cu minie,
Dousprezece haine puse, de dimie,

61=1i atitea, albe, suptirele,

Imbratind binisul rosu peste ele,
Pieptiinind si barba alba it beitrinti,
Scuturind-o bine de pcimint,

Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui

si care
se pare noua pind astki
e ezritoarea : aici povestirea
drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insir.

formeaza un tot armonic

una din cele mai bune

scrieri romdnesti.

El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,

dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.
Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri
vesel,

Seara, pe lunci, de mind...,

Cu vorbd dulce i lind,

sunt mai toate plicticoase, false, fiird putere i cu totul

f5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd ? Povestirile
J
: pentru popor
lui, acelea vor rarninea
dar nu numai
pentru popor !
25 aprilie 1904
(I)
65

GHEORGHE BARITIU

Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe

Baritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate terenurile i conducatorul romanilor din Ardeal, i totusi
se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa
vreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca,
la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite din
foarte multe parti, daca nu din toate partile romnesti
(caci neintelegerea i nerecunoasterea intre sine a fost
totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; eu citva
timp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de rege
Academiei Romane, care implinea doulizeci i cinci de
ani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilor
din Ardeal pentru paginile pe care le-a dat i literaturii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini,

Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta,

ochii vioi i nasul in vint, un nas de gluma si de istetime. Dar, de cite ori se aude numele lui, i se pare
oricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai departat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in prezentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru
care putini aveau intelegere.

Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau in

mina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorie
n-a dat pina in anii din urma decit putine memorii de

eruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe cetitor. Pentru publicul eel mare, si chiar pentru acea
parte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numai
prin frumuset, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele
lui singur pluteste deasupra operei care pare inecata,
dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la suprafata.
66

totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat operele complete, a fost un foarte harnic om de condei,

care a scris fr intrerupere, zi de zi aproape, de la

i ase ping la optzeci i unu de ani. Enorme
volume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa se
euprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe incetul, din cunostintile, parerile i simirile lui, romanilor

douazeci

de dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masurii

si mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, bineinteles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un
gazetar al constiintii si al idealelor sale i, pe linga aceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de un
spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pentru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal
unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP.
Foaia pentra minte, inima i titeraturti, apol Gazeta de
Transilvania, care traieste i astazi in Brasov, sub

un nume putin schimbat, si la sfirsit, Observatoriul

In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoara ei
placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumari
de calauz incercat in nesigurantele i primejdiile unui
popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o
vreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, au

aratat alte ci i au inteles altfel tinta lungii calatorii

de munca i ostenell, dar, pina in apropierea anului de
desteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhovnic al poporului sett

Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fost

practic i trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru-

rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riun

vesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifea
verde i de aur palid hrana miilor de oameni, cari adesea

uita s multumeasca. Sunt oameni a caror chemare c

67

de a fi

ziaristi : oameni cari inteleg repede, se infra.cdreazd o clipd, vorbesc cu convingere i usurintd, dar
nu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreau
ea-4 stripinesc i sentimentele de care se aratau zgucluiti.

Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat romdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in-

driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina consec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenriaza caracterele puternice i vrednice de respect. Avea
in adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multa
paza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind s rniste

msa foarte mull. atunci cind un sentiment de revolta

sau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul cel
tare. In chestii culturale foarte inalte i gingase, el avea
de mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot,
in zilele noastre : incli din 1865 el striga, in Calendarul
pentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si era
in stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine critica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nemteste si ungureste, care impestritau vocabularul si corupeau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice teren
cu onoare i, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, septuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind in acelasi
timp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a dovedit c5 poate descoperi i stringe toat5 informatia, cii
o poate preface intr-o povestire neteciii si ca se poate

feri de mice patimd in expunerea lucrurilor in care

fusese acea magna pars ' de care vorbeste vechiul cintdret.

Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctul

unde trebuia dusa lupta pentru neamul ski si sr'. se infiitiseze acolo cu steagul in rnin5, jertfind odihna sa,
interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta reParta$ul principal (lat.).
68

putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eel

mare.

Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni se

stinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici,
din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ; cele
mari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentru
cei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa,
pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiau
sa stie i lucruri care nu se predau acolo, erau colilc
straine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmrile
lor. 4co1i sant de lipsti, coli", proclamd in 1835 tinarul
profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoie
a timpului. Unit, el primi sa fie dascal la neunitii
din Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, ci
pcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasov
si pentru foloasele ce trebuiau s izvoreasca pentru neam
din aducerea la crezul national a acestui vechi cuib de
negustori interesati si de dreptcredinciosi inainte de
toate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost de
nevoie,

i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia

locul unde prezenta lui nu mai era neaparata.

0 alta necesitate a timpului era presa de literatura

ward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : un
fel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile
ucenicilor i erau raspinditi in tot cuprinsul romnimii.
Foaia lui, mai populara, mai putin personal decit publicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asachi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspindit
gustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale ale
literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminind
singura, a cistigat i cetitori din Principate.
La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica ve-

nea pe planul intii pentru romnii din Ardeal. El se

supuse i veni si la acest asalt, in rindul intii. i, iape cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lor
muscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza
Cali,

69

dictator rcvo1u.iona

semizeu in nurnele Libertatii,

I3aritiu fu ornul poporului.

Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnu-

lui siu, o personalitate binefc5toare care n-a crezut

niciodatil cii are drepturi i asupra sa insi, acesta a

fost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusit

pentru cci ce cautii in el onua i atit de lesne de respectat pentru acei cari-i va'd munca. 1
9 mai 1904
(1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandri

a aparut sub ingrijirea d-lui

IL

Chendi si a d-rei

E. Carcalechi.
Patriot si democrat, George Baritiu (1812-1893), a Lost
secretar p presedinte al ASTREI", a participat ta revolutia

de la 1848 din Transilvania, a devenit membru al

Societiitil

Acadernice Romane in anul infimt,Srii ei (1866). A publicat

numeroase articole i, intre altele, lucrarea Part' aiese din
istoria Transitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (1889

1891). Ca istorie, are meritul de a fi relevat rolul maselor in

istorie.

= Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foarte

91 ingripta se afth inaintea volumului. Al dodca

trebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, ale
poetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-a

complecta

facut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con-

vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit de

multa obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iranceze, el o scria slab si ffird coloare ; dna s-ar face altfel,
aline cedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezA
cu traducere ar costa prea mult i n-ar rascumpara cheltuiala
70

Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asupra

chemarii sale literare, ideile sale asupra marior intrebari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporanilor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazute
de dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarte
usoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un trai
din care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirea
lui era de tot restrins ; vara intreaga si-o petrecea
privind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, totdeauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mlle si
august. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramas
inchise pentru dinsul, i din literaturile contemporane
el cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5,
incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat,
dupa puteri, sa-i hallo. Cartile erau pentru dinsul un
mijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au stors

un striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sa

cugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata din
ele invatilminte i indreptari. Veselul ciripitor n-avea
privirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile acestuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiu
si raze.
N

oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de un

mic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-i

chema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo-

cuinta de Ora. Politica a facut putina i fara multi

tragere de inima

hi incalzea doar cutare chestie spe-

ciala [...].

N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai oraselc unde se duc de obicei boierii nostri i care-i erau

asa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele.

printr-un mare foios. Decigur ca la sfirsit vom avea
tndice de nume.

Astlkl pentru intlia

()aril

un

se va 1nfSisa ntr-im chip cu

total vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

71

Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd-

tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui. Ii

placea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur
s ga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu le
putea da tara.
Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce priveste
legaturile sale cu trecutul 1i cu acea parte a prezentului

care e viata tdranimii. Scrierile istorice le privca ca,

Mcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii lui
va fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a domnului de oameni nu 1-a lasat sA-si piece privirea pind
la smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strins
si a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se pe-

trece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult

in viata.

Deci corcspondenta lui trebuie s aibd mai mult un

interes biografic, decit unul literar. i asa si este.

Ea se imparte in acest dintii volum, astfel : scrisori

dare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre (1-1 Iacob Negruz*
scrisori cdtre Papadopol-Calimah i scrisori catre d-na
Paulina Alecsandri.

Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliat

la miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legturi personale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-lui
Maiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumite
mdsuri i hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica roil/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir-

cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite ale

colectiei Chendi-Carcalechi.
Dimpotriva, poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi,

ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard a

lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scrisele

in general intr-un chip foarte usor, dar mai

totdeauna prietenos pe cit se putea, chiar ierttor cind
era vorba de cineva care-1 jignise
aceste scrisori au
altora

72

o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pregatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiect si
felului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alecsandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatate
punea el pe uncle semne de recunoastere din partea
lumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : cornplirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d. I s-a
parut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Frantei, cari
fari a discuta seriozitatea lor
aclamau pe

un latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta premiare e o mare izbincla i un mare noroc, nu numai
pentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tresari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luarea
Plevnei i incoronarea lui la Montpellier.

Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim,

fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton
mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe
*Uri despre viata zi de zi a poetului. Multe aprecieri
cam exagerate ale insemnatatii literare a corespondenai,

tului. Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentru

moartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentru

neplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina,
al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimi
straine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prinzurilor de gali, in care el, rninistrul unui stat mic
privit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind era
deprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al regelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca pe
un rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici,
staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnah
sa-i dovedeasca in public presupusa
i cu totul neadevarata
obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei.
Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata un
sot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile cele
mai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia.
din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti
73

10

al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios,

de izbindele pe care el le cistiga.

Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nu

vor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe noutati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufletul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii literaturii noastre vechi.
1 august 1904
(r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMIN

COSTACHI

Cu prilejul pornenirii sale

Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltul

lor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai lumina

sdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurile
mari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de pomenire, inaintea atitora caH pind atunci sau nu tiau
nimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul intreg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mortul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in adevdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, ruedciunilor i cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd atunci, in ceasul de recunostintd, puterea, plistratil in
serise, asezilminte i fapte, a celui care se pomeneste.

De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefan

cel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre Veniamin
Costachi, arhipdstor al Moldaviei i Sucevei", a cdrui
74

scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-al

sutalea an nou".
El n-a Lost, ca unii episcopi i mitropoliti ardeleni,
o intrupare a neamului nostru, in nevoile i sperantele
lui

i n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntea

lor pentru invierea i neatirnarea tarii i poporului sau.

N-a fost Un orn al razboiului care cucereste i mintuie,
51 dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunul
lui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca
asprirnea soldatului au fost straine de dinsul.
Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri
dintre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parinteltii Atanasie, episcopul Rimnicului
nici aceste carti
si

sau prefetele la cutare lucrari

prefete ce s-au stens
iari cu acest prilej
n-au insemniitate literara. Oricit
ai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara,
nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat,
pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numele
ca pe soclul unei statui. Ca i purtarea i firea lui intreaga, scrisul harnicului talmacitor era smerit i sfios.
Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el.

Insa, dacii ai fi intrebat acum saizeci-saptezeci de

ani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiau
insa, pe linga multi tembeli i zvapaiati, i atitia oameni
cu frumos caracter I cu multh rivna pentru cele bune,
atitia batrini cuminti i atitia tineri gata de multe jertfe,
daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche ca I pe
studentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pc
evrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el ar
fi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai fi

cercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel mai

harnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o intrebuintare folositoare altora,
s-ar Li aratat in casuta
saraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugar
de aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela
75

10*

vegherilor pentru a cistiga si a impdrtdsi invdtAtura

scripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurd
pe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii care
e cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de dator
dintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului bine
pe care nu-1 stie nimeni, %i s-ar fi soptit acelasi nume
venerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume amestecatd i impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, era

intelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cd

avea o alta pdrere
sau poate tocmai pentru cd irnpdrdesteptul, dar egoistul si latasea pilrerea tuturora
cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scaunul lui i, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ieenii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumul

muntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a lui

Alexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in care
sufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele lacasuri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cernincl
aici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scria
cu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastd
mdrturisire, smulsd din cea mai deplind i curatit constiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii am
fcut, si cu sfatut i cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste
materialiceste, inflorirea sfintei biserici

i patriei".

Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au asezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ai
lui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfirsit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vede
si acum simpla piated cu initidlele numelui i dregiltoriei
lui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de peste

munti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericii
moldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbiltorilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint
'76

boieresc din Ro0e0i, in tinutul Flciului. Tatdl pruncului Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare,
coboritor, prin strilbuni indrdzneti il lacomi d putere,
de rno0i i averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul era
sd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria,
al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni : in acest neam

de impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor man i aplecarea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd, *I
strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiica
din care, astfel, se cobora Velui Radu vodd Sorban
niamin

se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd.

Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarile

rraboiului, cdci turcii i ru0i se urmau in Ia0, aruncind
pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi,
cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rdmase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati,
care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, el
fugise spre mdnstirea Neamtului, unde staretul Paisie
Meuse o harnicd scoalit nthndstireascd : voia sa fie dilvgar. Iacov nu se indurd sii-i impiedece chernarea si,
astfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copilandru cu pdrul balan i ochii alba0ri lud la Husi, din
minile epitropului sau, rasa cillugdrilor, 0 cu dinsa numelc, potrivit cu virsta i faptura lui, dulcele nume de
Veniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spiridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov.
Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei.
Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd,

pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor bisericesti. Paisie o incepuse, i nemtcnii, can aveau i o tia doua fiind la Iasi
lucrau necurmat penpografic
tru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, ca
patron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupd
modelele din Ardeal i Rusia, el aicea, la 1804. seminar in
mandstirea Socolei.
77

Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliu

decit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeni
ea o mustrare i un Indemn. Atunci intii el sfarima peretii ingusti ai cugetarii calugaresti i rasuflii aerul lim-

pede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parintele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil la
sfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui, si

traiesc Inca btrini cari I-au vazut in copilaria lor. De la
dinsul a pornit o puternica miscare de morala i carturarie religioasa, care a trecut i peste Milcov. Un mitropolit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnic ai,
mai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, un
sfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin toti
de la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiii
cei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la seminar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurd
al batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de puten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pe
care-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatate
intelegere, biserica vesnica i ideile de astazi ale poporului nostrul 1
17 octomvrie 1904
(I)

Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848),

mltropolit al Moldovei la 180a-1808 si 1812-1842, se justificA

mai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturale

nationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dus

la infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea a
numeroase peon. cu limba de predare romAnA.

DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Academiei Romne se pot imparti in patru categorii : cei can,
nefiind in Bucuresti, nu vin decit intimpliitor sau la sesiunea general din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucuresti, s-au deprins a nu veni niciodat ; cei cari vin regulat, incaseazu diurne i, dup5 ce au stat o clip5, merg
acas5 sau pe la afaceri ; i, in sfirsit, acei can ii fac
datoria pin5 la sfirsitul sedintilor.

Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintile

de vineri. Puling ascultiitori din tribune nu vor mai re-

cunoaste pe btririul foarte alb, curat i ingrijit, cu favoritele blajine i strlucitorii ochi buni, care venea
sprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic,
din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeau

si se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos in

vreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, de
mult vreme, btrinul academician constiincios nu auzea
decit cu och-ii, pe cari Ii indrepta multamiti, bucurosi,
indemntori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spune
lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia
stiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mai
rau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pe
dinsul i I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse to-

tusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei

vor eduta t de acum inainte senina frunte lucie aplecat cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5.

Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, sunt

mai multe categorii de membri ai Academiei Romne.

Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di aceast5 biblioteca tot mai exist, ba chiar se imbog5%este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multe
carti, pe care le folosesc sau ba.
79

Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare,

lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si
fztudentele, preocupati de lucrarile seminariilor si de
examene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicar
vinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acesti
lucratori obisnuiti, Vera titluri i situatii, pe dr. Felix.
De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalogului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tinea
in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si tineri din Universitatea unde fusese profesor pina daunazi i, la aceastalalta masa, incepea iarasi riisfoirea
energica, i
rindurilor.

fruntea plina de atentie se pleca asupra

Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pretutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inca

destul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cuvine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o du-

ioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In viala

si in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimente
inalte si curate, pa. care le-a exprirnat
cu toatii sfiala
deschis, pe fata. In cuce era in fundul naturii sale
getarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, care
miirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai
mari rele de care sufere societatea romaneasca, statea
un grilunte de eroism.

D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din

Boemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 : e
timp de-atunci ! Tingrul doctor, invatat, muncitor, cinstit i amabil, avea frumoase perspective de viitor: Ele
s-au i indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, pro-

fesor la Universitate, director al Serviciului sanitar

di

membru al Academiei Romane.

Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in ziva

de astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea nemultarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la
noi o clientela buna, desigur ceva avere i s-a imparta80

si de functii oficiale, dr. Fischer, a scris diatinazi,

riiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartile
cele mai pline de ura fala de noi care s.'ri fi iesit in ultimele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilar rmine Inca neatins : exploatezi pe valah, faci bani din
increderea si din prostia lui, ii batjocuresti intre ai tai
gi-I dai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAci
doar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bisit

i milostivei civilizatii europene... Ca si

Davila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorul
Felix nu a fost printre acesti conquistadores asupra
barbarilor '. El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pentru scopurile sale, ci s primeascd in sine, pentru scopurile ei, aceast Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu dureroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii
timpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zriifie,
ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta
gi scrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni,

nefucatoarei

care e muza inspirdtoare a artei sale.

Cind vrista i infirmitatile ei 1-au scos din slujba

statului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri in
trinddvie. 0 noug activitate tiintifica, cea mai buna
poate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor de
igienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar,
si el se gindi astfel s cerceteze acum in toaili istoria
noastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a dat
pe vremuri siint4ii tuturora. Astfel apiirura in An,alele
Academiei Romdae un sir de studii care formeazd la un
loc o mare carte bogat i aproape definitiva', care ii
indrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania.

Acest medic biltrin, fdr atingeri cu eruditia istoricii,

s-a priceput totusi, cu vechea i buna sa metodd gcrmana, s giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajuns
astfel ad le cunoascd i s'A le pretuiasciA, mai tot ce-i
era de nevoie. Cartea e bine informatii i scrisa. curgiltor.
Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai
81

bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nu

numai luarii-aminte a invatatului, ci si a oricatui om
de bine.

Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte ale

lui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind
oi iubind in acelasi timp tara noastrii i neamul ei, el
vedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pe
saniitatea, bogatia i bucuria de viata si de lucru a tarenului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si neindreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a atitor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase,
risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitat
mai mult e prezenta in Romania a poste patru milioane
de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si amenintati de toate bolile trupului si ale sufletului.
pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbiiIe usuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Horschitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a
acelor patruzeci de sute de mil nenorocite.

Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica de

medicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careia
doctorul Felix, care nu era scump la sfaturi i la scris,
tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cu
citeva saptarnini inaintea mortii sale ;
Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; oricit de diferita sa fie pozitiunea lor culturala i economica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soarta
acelora can muncesc cu bratele inriureste i asupra traiului prezent j viitor al acelora cari nu lucreaza si
traiesc din averile mostenite.

A trecut timpul cind acest principiu economic a putut

sa fie ignorat ; astrizi stratul cult al societatii a inceput

a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase

fapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa,
a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate
82

mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toate

silintile cercurilor cirmuitoare vor fi zadarnicite, daca
conditiile muncii nu vor fi irnbunatatite."

In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul din

patina sizi prieteni adeviirati, i lacrima pe care, in nesUinta lui de oameni i lucruri, nu poate s o verse el

o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindim

0 seriem pentru dinsul si in numele lui.

30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAE

IONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbite

astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful
liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul.

E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eiteva

luni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el nu
mai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru un
om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia
rau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucurestean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe
staruinti umilite i Lira ca alesul sa se fi putut misca
pina la alegatori, sii fi putut dezmorti, o clipa coardele
de aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea
Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constd
In aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintre lucrerile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facultatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratat
etc igierui Fi politic sanitara (1870-1880 i Profilaxia pelagrei
(1883).

83

fara ginduri i Fara simtire in marea viata roditoare a

cimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la o
riizasie paraginita din Roman si, iari, fintuirea intr-un
scaun la Academie
era asa de batrin, de .scortos, de
pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul
nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica din
sala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar fi

cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate s se fi

filcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca oraa lost profesor de
tor parlarnentar, nici ci profesor
nici ca om
istorie universala la Universitatea din Iasi
in societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arnintea

numai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip de

pustnic pardsit, innodat in articulatii l cu graiul mort,
acea fata de o galbeneal de ceara, foarte linistita, acei
ochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in
came si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorinduiala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si o
iluzie de tinereta zglobie.

Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit

de via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburat

de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urina
trupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea,
cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani i zeci
de ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind
i tineri de
4i poruncind. Asa, in acest inteles, mor
dou5zeci de ani, i batrini cari au ajuns cele din urmA
hotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari au

avut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit

capetele multimilor admiratoare, i pe cad moartea-i
gaseste morti si-i ia, nu numai Para lupta, dar filra
barb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie,

ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma,

imbracind formele de cugetare si de simtire ale unei
epoci cu totul stinse, pentru ca s poti intelege intrucitva i spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat
84

numele, faima i admiratia celor ce-1 asteaptg, in cea

mai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ; e un

nume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgovetilor. Insearnng Neculai fiul lui Ion. A fost deci, in
Roman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul din

feciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiil sari, si,
pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-a
zis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupg
multe rlitciri economice si politice prin lunva large,
cunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad.
Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae,

fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere in

ceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821,
boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vorbind de constitutie, cerind senate parlamentare i invinuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism).

Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzeci

si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum le
vestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 :
ei vorbeau de indrepttirea tuturor oamenilor la stilpinirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerul

tingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, ca

niste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de rapt

ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze.

Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european ca
norme, al Regulamentlaui organic. Cu mult pazg. si
sfialg se invgtau si lucruri bune in ele. Feciori de tgrani,
de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-insele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduita
de multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mers Si
in straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazele

sungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la

1848 pe Romania" regeneratg, se auzi i graiul lui Ion
85

Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cuminte

si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati al

cimpului, incit nu poate

cread5 nimeni pinii nu 1-a

cetit.

Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac.

tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii in
gitlejul sau e o muzica rar5, puternica i feluritil, care
poate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pe

cind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5

administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica,

Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru cariera

unui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunci
Franta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant a
unui Lamartine. El a scris i in ziare, ba a intemeiat
ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea
slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult,
dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse

gestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca de

dictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: ale
oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si le
admira.
Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci
de ani si deplin5tatea insusirilor i puterii sale, noi

n-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-ar

fi

trebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica,

se incunjurase de tineri din popor" : un Codrescu, un
Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intrebuinta la gazetarie i corespondentit Ghica filnd capetenia miscarii pentru reforma situatiei romnesti cu aju-

torul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intrebarea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" :
in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celei
dintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu se
arata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentru
frumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatirnarii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate,
86

egalitate i fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauza

invinse : Romania se facu, i mindrul Alexandru loan I
rasari din figura de om sters i stors a colonelului Cuza

Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia.

i se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic si
inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilor
de urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana de
papagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterile

pina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th acel

timp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca. i, neintelegind ca,

fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e o

mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi
cintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesuferit pe
urmii, iar, la sfirsit. ridicol., Cind intelese si el aceasta,
tacu. i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea,
stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra
lui, ac