Sunteți pe pagina 1din 16
CAPITOLUL II - SIGURAN Ț A 2.1. PRIMUL AJUTOR Prof.Aleman Viorica

CAPITOLUL II - SIGURANȚA 2.1. PRIMUL AJUTOR

Prof.Aleman Viorica

DEFINIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

DEFINIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

De asemenea, sunt considerate accidente de muncă:

accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;

accidentul suferit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Clasificarea accidentelor de muncă în raport cu urmările produse:

accidente care produc incapacitate temporară de muncă - determină întreruperea activităţii lucrătorului pe o anumită perioadă, cu o durată de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs.

accident care produce invaliditate - determină pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept.

accident mortal -

presupune decesul accidentatului imediat sau după un interval de

timp, dacă acesta este confirmat, în baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit

După numărul persoanelor accidentate:

accident individual - dacă a fost accidentată o singură persoană

accident colectiv - dacă au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

După natura cauzelor directe:

accidente mecanice – se produc în urma acţiunilor fizice vătămătoare ale obiectelor, uneltelor şi agregatelor utilizate în procesul de producţie, în urma manipulării şi transportului necorespunzător al materialelor sau datorită manevrelor greşite în cadrul sarcinilor de muncă

accidente electrice – se produc prin acţiunea violentă şi vătămătoare a curentului electric asupra omului

Accidentele electrice se clasifică în:

electrocutări (şocul electric) – sunt accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a unui curent electric de intensitate periculoasă; prin electrocutare sunt vătămate organele interne

electrotraumatisme – în care se încadrează celelalte accidente electrice şi care produc de obicei vătămări externe

accidente chimice – se produc în urma acţiunii vătămătoare a substanţelor chimice asupra organismului şi sunt reprezentate de arsuri chimice ale pielii şi intoxicaţii; pătrunderea substanţelor toxice, a gazelor sau vaporilor toxici în organism poate avea loc prin piele, prin aparatul respirator sau tubul digestiv.

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Din punct de vedere al profunzimii, arsurile se clasifică în trei grade, fiecare din aceste grade având semne caracteristice:

arsuri de gradul I – prezintă eritem (roşeaţă), edem, hipertermie, usturime;

arsuri de gradul II – flictenă (băşică) albă, cu conţinut serocitrin (lichid alb-gălbui) limpede, transparent, pete roşii accentuate, edem;

arsuri de gradul III (cele mai grave) – escară (crustă) dermică totală, cu epiderm şi derm distruse in totalitate, carbonizând musculatura şi chiar vasele. Culoarea escarei variază de la alb la negru, în raport cu gradul de temperatură care a provocat-o.

Intoxicaţiile pot fi:

acute – când substanţa toxică pătrunde în organism într-un timp scurt, simptomele de otrăvire manifestându-se imediat

cronice - dacă substanţa toxică pătrunde în organism în cantităţi mici într-o perioadă mai lungă de timp, provocând îmbolnăviri profesionale

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

accidente termice – se datorează acţiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturii scăzute asupra organismului omenesc.

Consecinţele sunt producerea de arsuri termice sau degerături:

arsurile pot fi cauzate de factori fizici (temperatura ridicată şi

curentul electric) sau chimici (soluţiile acide sau

alcaline fierbinţi)

şocul termic sau caloric – este cauzat de supraîncălzirea generală a corpului în urma acţiunii intense a căldurii

degerăturile – pot avea loc datorită temperaturilor scăzute, dacă procesul tehnologic necesită muncă în exterior iarna sau în instalaţii frigorifice

accidente prin iradiere

accidente combinate

CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

După natura leziunilor:

contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri arsuri entorse, fracturi, amputări intoxicaţii electrocutări

leziuni multiple

După locul leziunii:

la cap la trunchi la membrele superioare sau inferioare cu localizări multiple

După momentul în care se resimt efectele:

cu efect imediat cu efect ulterior

CAUZELE PRODUCERII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi:

de natură tehnică:

starea tehnică necorespunzătoare a sculelor, utilajelor, instalaţiilor mecanice sau electrice

lipsa dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de control şi semnalizare sau starea lor necorespunzătoare

de natură organizatorică:

organizarea necorespunzătoare a locului de muncă sau a procesului de muncă, lipsa instructajului de protecţie a muncii condiţii necorespunzătoare a mediului de muncă lipsa echipamentului de protecţie sau utilizarea unui echipament degradat manipularea necorespunzătoare a materialelor, nerespectarea regulilor de circulaţie la mijloacele de ridicat, de transport nerespectarea disciplinei în muncă şi a normelor de tehnică a securităţii muncii

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Prin măsuri de prim ajutor se înţeleg îngrijirile care se dau unei victime în primele momente după accidentare, cu scopul de a-i salva viaţa. Ele sunt urmate de transportarea victimei către o unitate medicalã, întrucât primul ajutor trebuie să se acorde de orice persoană din apropierea victimei

Competenţa salvatorului este limitată, dar absolut necesară şi de cele mai multe ori suficientă.

În conformitate cu legislaţia actuală de protecţie a muncii, obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor revine conducătorului unităţii. în acest context, acesta are sarcina de a organiza şi dota punctele de prim ajutor în cadrul unităţii. în cazul în care în unitate există servicii de medicină de întreprindere, acestora le revine sarcina principală de a acorda primul ajutor.

Primul ajutor în caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs accidentul de către orice persoană care este pregătită pentru aceasta. Pentru personalul medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident constituie o obligaţie profesională.

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

În scopul asigurării primului ajutor la locul de muncă, serviciile de protecţie a muncii trebuie:

·

să cunoască competenţele umane şi toate mijloacele tehnice disponibile

pentru a acţiona eficace în cazul producerii unui accident de muncă şi pentru a limita consecinţele sale;

să efectueze instructaje periodice de protecţie a muncii în scopul informării salariaţilor cu privire la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii respective, detaliind pentru fiecare loc de muncă în parte;

·

să formeze salvatori care să intervină rapid şi eficace în acţiunile de urgenţă la locul de muncă, până la sosirea echipelor de specialitate;

·

·

să organizeze periodic acţiuni de simulare a unor situaţii specifice de

accidentare, a acordării primului ajutor de către colegii de muncă formaţi ca salvatori şi a transportului accidentaţilor, întrucât simpla instruire teoretică nu este suficientă, fiind necesare aplicaţii practice şi antrenamente repetate.

Salvatorul de la locul de muncă este de neînlocuit întrucât el se găseşte la locul şi în momentul producerii accidentului şi are cunoştinţele specifice necesare despre natura acestuia. Cu cât numărul persoanelor instruite şi formate ca salvatori pentru a acorda primul ajutor la locul de muncă este mai mare, cu atât mai bine.

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Acţiunile salvatorului în cazul producerii unui accident trebuie să se desfăşoare în mai multe etape:

analiza situaţiei: determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a victimei (dacă este posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative;

identificarea pericolelor imediate: dacă acestea pot fi înlăturate, se va implica sau va ruga pe altcineva să o facă, iar dacă nu, va interzice accesul în zona periculoasă şi va da alarma;

examinarea victimei, identificarea riscurilor care persistă şi care pot conduce la extinderea accidentării, protejarea victimei;

stabilirea acţiunilor care trebuie realizate pentru înlăturarea riscurilor precum şi a materialelor necesare în acest scop, fără a pune în acelaşi timp în pericol securitatea salvatorilor sau a altor persoane; victima va fi deplasată numai dacă există în continuare riscul de accidentare sau de agravare a condiţiei ei;

anunţarea accidentului; acordarea primului ajutor; supravegherea victimei şi aşteptarea sosirii echipelor de specialitate; participă la transportul accidentatului.

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Primul ajutor în cazul accidentelor mecanice

a.

Hemoragia internă (victima este palidă, are pulsul şi respiraţia foarte dese

iar tensiunea arterială scăzută)

  • - victima va fi culcată într-un loc liniştit

  • - se iau măsuri pentru transportul acesteia la spital

b.

Hemoragia externă – oprirea hemoragiei se face astfel:

  • - prin aplicarea unui garou strâns la încheietura superioară a membrului rănit

  • - prin apăsarea pe traiectul vasului rupt şi anume mai sus de rană

dacă

sângele este roşu aprins şi ţâşneşte (hemoragie arterială) şi mai jos dacă sângele

este roşu închis (hemoragie venoasă)

  • - prin apăsarea puternică a nării dacă hemoragia este nazală

c.

Pansarea rănilor (plăgilor)

  • - se curăţă pielea din jurul rănii cu alcool sau tinctură de iod

  • - se îndepărtează murdăria din rană cu o faşă sau tifon înmuiată în apă bine fiartă

  • - se toarnă pe rană apă oxigenată

  • - se acoperă rana cu pansament steril peste care se aşază vată şi totul se strânge cu o faşă

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

d.

Entorse şi luxaţii

  • - la entorse se aplică un pansament bine strâns pentru imobilizarea articulaţiei

  • - în cazul luxaţiilor imobilizarea se face cu ajutorul unor atele aşezate de o parte şi de alta a locului în care capetele oaselor s-au deplasat

e.

Fracturi

  • - ruperea unui os necesită o imobilizare imediată cu ajutorul unor atele lungi care să depăşească ambele capete ale osului fracturat

  • - dacă se bănuieşte o fractură de coaste este suficientă imobilizarea printr-un pansament compresiv circular în jurul întregului torace

  • - în cazul unei fracturi de coloană vertebrală imobilizarea se face prin aşezarea victimei pe o placă rezistentă sau pe o targă , aşezat cu faţa în jos, după care victima trebuie transportată de urgenţă la spital

f.

Pătrunderea unui corp străin în ochi

  • - accidentatului i se ridică pleoapa şi dacă este posibil se îndepărtează corpul străin cu o bucată de vată înmuiată în ceai de muşeţel

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Primul ajutor în cazul accidentelor electrice

Se acordă doar după ce victima a fost scoasă din circuitul electric, prin deconectarea instalaţiei de la sursa de curent:

  • - restabilirea respiraţiei prin manevre de respiraţie artificială (respiraţia “gură la gură” sau “gură la nas”)

  • - restabilirea circulaţiei sângelui prin masajul regiunii inimii sau folosirea defibrilatoarelor cardiace

Primul ajutor în cazul accidentelor chimice

Arsurile chimice

  • - pielea trebuie spălată imediat (pentru a se îndepărta substanţa cauzatoare) cu o soluţie neutralizatoare: acidă (oţet), dacă arsura a fost provocată de o bază;

  • - bazică (bicarbonat de sodiu), dacă arsura a fost provocată de un acid Intoxicaţiile cu substanţe toxice

    • - dacă accidentul este cauzat de inhalarea unor substanţe gazoase sau volatile, intoxicatul se scoate imediat la aer curat, iar apoi se supraveghează medical

    • - în cazul otrăvirilor, accidentatului trebuie să i se provoace vărsături, după care acesta se va transporta la spital

PRIMUL AJUTOR ÎN ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Primul ajutor în cazul accidentelor termice

a. Arsurile termice

  • - arsurile de gradul I – ştergere cu alcool şi aplicarea unui strat subţire de unguent

  • - arsurile de gradul II – flictenele nu trebuie sparte (pentru a nu se infecta), ci trebuie acoperite cu o faşă uscată (eventual mai întâi peste ele se pulverizează sulfamidă), după care accidentatul se transportă la spital

  • - arsurile de gradul III – se acoperă regiunea carbonizată cu un bandaj steril sau cu un cearşaf curat şi se transportă de urgenţă la spital

b. Degerăturile se tratează în felul următor:

  • - se freacă zona afectată cu zăpadă şi se introduce accidentatul într-o cameră rece

  • - nu se administrează comprese calde, ceaiuri fierbinţi sau băi calde