Pendulul lui Newton

Peterfi Arpad-Andrei

In fizica, pendulul este un sistem oscilant,

care, scos din starea de echilibru, se intoarce
la pozitia initiala, printr-o miscare oscilatorie
(un balans de la dreapta la stanga, in jurul
unui punct de echilibru vertical), sub efectul
unei forte, de exemplu, gravitatia. Istoria
teoriilor despre gravitatie a cunoscut
schimbari spectaculoase, in functie de epoca.
In Antichitate, Aristotel considera ca un corp,
cu cat este mai greu, cu atat cade mai rapid,
insemnand ca acceleratia este proportionala
cu greutatea, idee care, pana la urma, adica
dupa sute de ani, s-a dovedit a fi gresita. Abia
la sfarsitul secolului al XVI-lea, in 1596,
matematicianul olandez Simon Stevin, in urma
unor experimente, rastoarna teoria aristotelica
despre gravitatie.

A lasat sa cada doua bile de greutati si marimi diferite,

de la aceeasi inaltime, apoi a folosit bile de aceeasi
marime si greutati diferite si, in ambele cazuri, bilele au
atins pamantul in acelasi timp. Prin urmare, masa si
forma unui corp nu erau legate de acceleratia sa, dar
Stevin nu a putut sa isi sustina teoria pana la capat,
sistematic, pentru ca argumentul principal era legat
doar de faptul ca a auzit bilele cazand simultan. In
1609, Galileo Galilei a pornit de la premisa ca viteza de
cadere a unui corp este influentata de durata, in sensul
ca un corp cade cu o viteza mai mare, daca miscarea
dureaza mai mult. Pentru a demonstra acest lucru,
Galilei a facut experimente pe un plan inclinat (deoarece
miscarea pe verticala era mult prea rapida, pentru a o
putea masura), rostogolind bile de marimi, greutati si
densitati diferite, masurand rezultatele cu ajutorul unor
ceasuri cu apa. Ultimul argument, cel mai dificil, pe care
trebuia sa il mai aduca era legat de caderea pe
verticala, la 90 de grade, ca sa devina evident ca viteza
obiectelor care cad la unghiuri diferite este aceeasi.
Ideea salvatoare i-a venit, probabil, privind leganarea
unui candelabru, si s-a folosit de un pendul, observand
ca perioada oscilatiei acestuia este independenta de
greutatea pendulului sau de extinderea oscilatiei, fapt
prin care Galilei a demonstrat legea gravitatiei,
deschizand drumul cercetarilor moderne. Teoria actual
valabila a gravitatiei, relativitatea generala, a fost
enuntata de Albert Einstein, in 1915.

Pendulul lui Newton este compus din cinci

bile metalice, cu aceeasi greutate, fiecare bila
fiind suspendata la capatul a doua fire, care se
prind de doua bare de fier, fixe, paralele. In
pozitie de repaus, bilele se ating, iar daca se
pun in miscare bilele de la extremitati, cele
trei din interior raman imobile. Daca se pun in
miscare trei bile dintr-o parte si doua din
cealalta, dupa ce se ciocnesc, vor merge,
alternativ, trei intr-o parte, doua in cealalta
parte s.a.m.d. Un astfel de pendul este util
pentru a ilustra teoria conservarii energiei si a
miscarii.