1.

SISTEMUL DE OPERARE - GENERALITATI

Sistemele de operare Windows (95, 98, 2000, XP) reprezinta sisteme de operare cu interfata grafica,
realizate de catre firma americana Microsoft pentru computere compatibile cu computerul IBM PC.
Definitii:

sistem de operare este acel software (program sau ansamblu de programe) fara de care un
computer nu poate fi folosit pentru aplicatii generale. Sistemul de operare ii permite utilizatorului sa
dea computerului comenzi de baza, sa-l programeze si sa puna in functiune diversele programe
pentru computer. Cand pornim un computer, ii putem da comenzi de operare numai dupa ce intra in
executie sistemul de operare. Alte sisteme de operare mai cunoscute sunt MS-DOS, UNIX, Linux,
BeOS, OS/2.

interfata este (in domeniul computerelor) acel mediu prin care operatorul si computerul comunica,
operatorul dand comenzi, iar computerul afisand rezultatele executiei comenzilor. Termenul nu se
refera la dispozitivele fizice prin care se face acest lucru (tastatura, mouse, monitor) ci la felul in
care se face comunicatia, adica la stilul in care se introduc comenzile si in care se afiseaza pe
ecran rezultatele.

interfata grafica este o interfata in care operatorul comunica in mod grafic cu sistemul de operare,
prin iconi, meniuri, butoane si alte elemente desenate pe ecran, si care sunt "actionate" din taste
sau din mouse - aceasta spre deosebire de o interfata non-grafica, de tip text, mult mai greoaie, in
care operatorul trebuie sa scrie comenzile de baza, litera cu litera, de la tastatura.

Prima operatie care trebuie invatata de catre un utilizator al oricarui tip de computer este cum se porneste
computerul. Daca apasam pe butonul cel mai mare de pe cutia PC-ului (notat, de regula, cu POWER),
computerul este pus in functiune (desigur, daca este si pus in priza, iar la computerele mai noi, cu carcasa
ATX, in spatele cutiei computerului poate sa existe un comutator pentru pornirea/oprirea alimentarii, care
trebuie pus pe pozitia ON - pornit). Acum incep diversele faze ale initializarii sale, care pot dura de la
cateva secunde (la computere foarte rapide) pana la cateva minute (la computere lente). Mai intai, pe
ecran se deruleaza - in mod text, cu scris alb pe un ecran negru - o serie de date tehnice, utile celui care
vrea sa vada anumite caracteristici tehnice ale computerului, sau daca anumite componente se initializeaza
corect. Daca decurge corect aceasta faza, urmeaza lansarea in executie a sistemului de operare, care se
finalizeaza cu vizualizarea desktop-ului. Desktop-ul este un loc foarte important deoarece lucrezi cu el de
fiecare data, si este bine sa-i studiezi atent componentele. Iata ce vedem pe desktop:

background ("fundal") este suprafata pe care se aseaza toate celelalte elemente. Fundalul poate fi
gol, adica monocrom, sau poate prezenta un "tapet" sau o imagine, chiar o fotografie. Continutul lui

are mai mult importanta estetica, dar un fundal gol va lasa mai multa memorie libera programelor
folosite, care astfel vor merge mai bine.

iconi ("iconite", "pictograme") sunt acele mici imagini, cu un mic titlu sub ele, care apar pe desktop
si care au un rol asemanator unor butoane ce servesc la pornirea unor aplicatii sau la actionarea
unor comenzi frecvent folosite. Iconii pot fi creati, stersi, mutati pe ecran, redenumiti, si chiar li se
poate schimba aspectul grafic sau rolul. La inceput exista niste iconi predefiniti ai sistemului, si
acestia este bine sa ramana asa cum sunt, deoarece vor fi foarte utili in operarea cu sistemul .
Daca vrei sa stergi un icon de pe desktop, asigura-te mai intai ca aceasta operatie nu te lipseste de
un element util in lucrul pe computer. Vom vedea mai tarziu cum se poate opera cu iconii de pe
desktop.

taskbar ("bara de lucru") este acea bara care, la inceput, apare la baza desktopului, si pe ea apar
mai multe elemente cu diverse roluri:
o

Start este butonul de la marginea din stanga a barei de lucru. Un click pe acest buton face
sa se deschida meniul de Start, din care se pot lansa in executie diversele componente ale
sistemului

System Tray este locul din celalalt capat (fata de butonul Start) al barei de lucru, unde se
gasesc mici iconi ai unor aplicatii active in sistem. Printre iconii cei mai frecvent intalniti aici
se numara ceasul sistemului si iconul pentru controlul volumului sonor (daca sistemul
dispune de o placa de sunet).

butoane active sunt acei iconi, fara titlu, care se gasesc pe bara de lucru langa butonul
Start, si care pot lansa (daca se da click pe ei) anumite aplicatii frecvent folosite.

iconi ai ferestrelor deschise apar pe bara de lucru doar daca deschizi programe care
lucreaza in ferestre. Fiecare fereastra deschisa are un astfel de icon pe bara de lucru, si prin
acest icon al ferestrei poti detine controlul asupra ferestrei respective.

Nota:
O fereastra este un dreptunghi in care se afiseaza componentele pentru comanda unui program si
rezultatele executiei lui, si ferestrele reprezinta o caracteristica principala a lucrului pe computer intr-o
interfata grafica. Putem lansa mai multe programe, si fiecare va avea propria fereastra, sau chiar mai multe
ferestre. Pe de alta parte, fiecare fereastra deschisa poate avea un icon al sau pe bara de lucru. In cea mai
mare parte a timpului cat lucram pe computer, ferestrele acopera desktopul, si doar bara de lucru poate
ramane la vedere tot timpul.
Oprirea corecta a calculatorului:
Dam click pe butonul Start si, din meniul care apare, alegem Shut Down ("oprire"), tot cu click. Se
deschide o fereastra intitulata Shut Down Windows in care trebuie sa bifam optiunea Shut Down (daca
nu este deja bifata) si apoi sa dam click pe butonul OK din acea fereastra. In acel moment se declanseaza
procedura de iesire din sistem, incepand cu inchiderea ferestrelor deschise, daca acestea exista.
Desi la oprire ferestrele deschise sunt inchise in mod automat, este recomandat ca ele sa fie inchise de
operator inainte de a se da comanda Shut Down.
2. LUCRUL CU MOUSE-UL
Mouse-ul este un dispozitiv prin care putem da comenzi computerului, si aceste comenzi sunt
asociate cu pozitia pe ecran a unui asa-numit pointer ("indicator") care isi poate schimba forma in functie
de context, adica in functie de situatia curenta din program si de pozitia pe care o ocupa pointerul fata de
alte elemente afisate pe ecran. La inceput, el apare ca o sageata, si varful sagetii (amanunt important) este
cel care indica locul la care se refera comenzile date.
Pentru a muta pointerul pe ecran, trebuie sa miscam mouse-ul pe o suprafata plana (acel mouse
pad este un suport anume proiectat pentru asta, dar la nevoie poate fi inlocuit cu o carte, un alt suport nu
foarte neted, sau chiar cu suprafata mesei de lucru). Dedesubt, mouse-ul are o bila care, in functie de
sensul de miscare, actioneaza un mic mecanism si prin el computerul afla cum sa miste pointerul pe ecran.
Miscarile inainte-inapoi ale mouse-ului sunt traduse in miscari in sus si-n jos ale pointerului pe ecran, si in
mod similar miscarile laterale.
La multe tipuri de mouse intalnim 3 butoane.

Butonul de pe degetul aratator este butonul principal, iar cel de pe degetul mijlociu este butonul secundar.
O apasare scurta pe un buton se numeste click. De obicei, acest termen se refera la apasarea butonului
principal (din stanga, pentru dreptaci). Pentru apasarea butonului secundar (cel din dreapta, pentru
dreptaci), cel mai adesea se foloseste termenul click-dreapta. In cazul stangacilor, mana se poate
schimba si butoanele se pot inversa, dar asta numai daca mouse-ul este configurat astfel din programul de
configurari numit Control Panel ("panoul de control"), despre care vom vorbi in alta lectie.
Se mai foloseste frecvent si dublu-click, adica doua click-uri succesive, la interval foarte scurt de timp
unul dupa altul. Daca dam prea rar click-urile, ele pot fi vazute ca doua click-uri distincte, si programul nu
mai reactioneaza ca la dublu-click. De cele mai multe ori, dublu-click se da din butonul principal.
In principiu, un click simplu activeaza un obiect pe care se afla varful pointerului atunci cand se da click-ul.
Activarea aceasta poate sa insemne mai multe lucruri: deschiderea unui fisier, selectarea unui element
dintr-o lista, actionarea unui buton etc.
Click-dreapta, in general, deschide un meniu de context, adica un meniu a carui structura si
functionalitate depinde de locul unde se afla varful pointerului cand se da dublu-click. Comenzile din acel
meniu se refera, in cea mai mare parte, la obiectul de pe ecran indicat de pointer.
Atentie! Cand dai un click, nu trebuie sa misti mouse-ul, altfel operatia poate fi interpretata gresit de catre
computer.

3. LUCRUL CU FERESTRE
In Windows, pe ecran vom vedea tot felul de obiecte si elemente cu nume specifice, dar cele mai
importante obiecte de pe ecran sunt ferestrele. Insusi numele sistemului (Windows) inseamna ferestre.
Ceea ce vedem la inceput pe ecran, adica desktop-ul, poate fi vazut ca o fereastra speciala, care
ramane permanent deschisa in spatele tuturor celorlalte obiecte si ferestre. Insa vom vorbi deocamdata
despre acele ferestre care se deschid (apar pe ecran) atunci cand deschidem un fisier sau un program. De
pilda, daca dam un dublu-click pe iconul My Computer, se deschide o fereastra, iar daca dam un dubluclick pe ceasul aflat pe bara de lucru, se deschide o alta fereastra. Pentru fiecare fereastra deschisa pe
ecran, apare si un icon pe bara de lucru, pe care vedem scris (cat incape) titlul ferestrei.
Bordura ferestrei (border, in engleza) este rama dreptunghiulara care incadreaza orice fereastra. Uneori
e mai groasa, alteori foarte subtire sau inexistenta. La majoritatea ferestrelor, daca "tragem" de bordura in
lateral sau in sus/jos cu mouse-ul (prin "drag-and-drop", cum am explicat in lectia precedenta), putem
modifica dimensiunile ferestrei, pe orizontala sau pe verticala, iar daca "tragem" de un colt al bordurii,
modificarea se face pe doua directii simultan.
Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei, si ea contine numele ferestrei, care de
obicei este chiar numele programului deschis in acea fereastra. Uneori, aici apare si numele fisierului cu
care se lucreaza in acel program. Se poate muta fereastra pe ecran, daca se "trage" de bara de titlu (cu
exceptia situatiilor cand fereastra acopera deja tot ecranul).
Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei de titlu. Butoanele intalnite
in peste 99% din cazuri sunt standard, si anume:
o

Butonul de inchidere a ferestrei (Close) este cel aflat la capatul din dreapta al barei de
titlu, si e marcat cu un "X". Un click pe el determina inchiderea imediata a ferestrei
respective.

Butonul de maximizare (b>Maximize) se afla imediat langa cel de inchidere. Un click pe el

determina maximizarea ferestrei, adica intinderea ferestrei pe toata suprafata disponibila.
Odata cu aceasta, butonul de maximizare isi schimba aspectul si functia, devenind buton de
restaurare (Restore), cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea maximizarii.

Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rand, de la dreapta spre stanga, si

"apasarea" lui (cu un click) determina minimizarea ferestrei, adica reducerea ei la un simplu
icon pe bara de lucru. Practic, fereastra dispare de pe ecran, dar fara sa fie inchisa, si
ramane iconul ei pe bara de start. Un click pe iconul acesta va readuce fereastra indarat pe
ecran.

Butonul meniului de control se afla in stanga barei de titlu, si un click pe el face sa se

deschida un meniu (numit meniul de control al ferestrei - Control Menu) din care se pot
efectua diversele operatii cu fereastra care sunt posibile fie din butoanele descrise mai sus,
fie din mouse - mutare (Move), redimensionare (Resize). Meniul de control apare si daca
dam click-dreapta pe iconul ferestrei de pe bara de lucru.

Bara de meniuri este cea pe care se gasesc meniurile de comenzi ale programului deschis in fereastra,
incepand adesea cu meniul File. Nu toate ferestrele au o bara de meniuri. Vom vorbi mai mult despre
meniuri si comenzi in lectia viitoare.
Barele de butoane se afla de regula sub bara de meniuri, si uneori pot fi mutate si in alta parte pe ecran,
acolo unde sunt mai la indemana. Bare de butoane vom gasi in ferestrele programelor mai mari, si ele
faciliteaza accesul operatorului la anumite comenzi frecvent folosite. Adesea, barele de butoane pot fi
customizate, adica pot fi aranjate pe ele ce butoane doreste operatorul, si in ce ordine alege el, ca sa aiba
la indemana butoanele mai frecvent folosite.
Spatiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei, si in el se pot vedea adesea ferestre interne
ale programului in uz, sau alte elemente denumite generic controale, cu functii foarte diverse. Cele mai
frecvente controale sunt butoanele, barele de defilare si listele derulante. Dar nu le vom detalia aici, ci pe
masura ce vom descrie programe in care apar noi controale, le vom descrie utilizarea.
Bara de stare (Status Bar) apare in multe programe la baza ferestrei, si in ea sunt afisate cateva informatii
utile pentru lucrul in fereastra curenta, reflectand starea curenta a operarii in feerastra respectiva. Multe
programe permit ascunderea anumitor componente generale mai putin importante ale ferestrei, printre care
se numara si bara de stare.
O categorie frecvent intalnita de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box), care apare ca o fereastra
mica, utilizata de regula pentru introducerea anumitor optiuni in momentul in care se doreste efectuarea
unei anumite operatii sau modificarea unor parametri de lucru ai programului.
4. BUTOANE SI MENIURI
Multe operatii in sistemul de operare Windows sunt declansate cu ajutorul butoanelor, si de asemenea prin
folosirea meniurilor.
Butoanele sunt micile imagini denumite astfel pentru asemanarea lor cu niste butoane plasate pe un
panou de comanda. In general, ele sunt de doua feluri: fie sunt mici dreptunghiuri sau patrate, cu o margine
clara si cu un text inscris pe ele, fie sunt sub forma unei mici imagini care sugereaza actiunea executata de
ele. Si unele, si altele pot fi actionate cu un simplu click dat pe ele, adica se pune sageata de la mouse cu
varful pe ele si se apasa butonul principal de la mouse. Uneori, un click-dreapta dat pe un buton determina
afisarea unui meniu de context, cu operatii referitoare chiar la butonul respectiv. Adesea, daca lasam
sageata de la mouse sa stationeze pe buton pentru cateva clipe, apare denumirea lui (lucru util mai ales in
cazul butoanelor cu imagini).
Primul buton cu care avem de-a face este, adesea, butonul Start. Un click pe el deschide meniul de Start
(Start Menu), care este locul de unde putem porni marea majoritate a programelor instalate pe computer.
Nu putem lansa din el acele programe de sistem care nu sunt lasate la indemana utilizatorului deoarece ar
putea afecta functionarea sistemului daca lanseaza operatii nepermise sau in necunostinta de cauza. Daca
tastatura ta este de tip Windows, atunci ai pe ea si doua butoane asezate simetric pe randul de jos al
tastaturii, intre tastele Ctrl si Alt, si care au pe ele sigla Windows (ca un stegulet fluturand, sau ca o
fereastra deschisa). Apasarea unei asemenea taste (care se numeste chiar tasta Windows) are ca efect
tot deschiderea meniului de Start.
Meniuri vom intalni si in multe ferestre, pe bara de meniuri, unde de regula gasim numele meniurilor si nu
imagini. Unele butoane determina tot deschiderea de meniuri. De asemenea, click-dreapta pe aproape
orice obiect de pe ecran determina afisarea unui meniu de context, cu comenzi specifice pentru operarea
cu acel obiect. De fapt, meniurile sunt liste de comenzi si/sau meniuri (submeniuri), si putem naviga prin ele
pana cand ajungem la comanda care ne intereseaza, ca sa o lansam in executie, sau ca sa "dam
comanda" respectiva.
Ca sa lansam o comanda dintr-un meniu, avem la indemana mai multe metode, si o putem folosi pe cea
care ne este mai la indemana. Deci, putem lansa comenzi operand:

din mouse. Este metoda cea mai simpla si mai populara sub Windows, dar daca nu ne place, sau
daca se intampla sa se defecteze mouse-ul, este bine sa stim si alte metode (de mai jos). Punem
pointerul (sageata) de la mouse cu varful pe numele meniului (sau pe butonul care il deschide) si
dam click. Apare meniul, si putem duce iarasi pointerul pe o comanda sau pe un submeniu, si dam
click. Daca am dat click pe o comanda, aceasta intra in actiune. Daca am dat click pe un submeniu,
apare lista cu comenzile din acesta. O diferenta exista in cazul meniului de Start: daca ducem
pointerul pe un submeniu din meniul Start, submeniul apare imediat, fara sa dam click, si trebuie sa
mutam mouse-ul pe suprafata lui, miscandu-l in lateral in lungul numelui sau, daca vrem sa alegem
ceva din acel submeniu. Alta diferenta este ca, in meniul de Start din Windows 98, functioneaza si
meniurile de context, daca dam click-dreapta, si astfel putem organiza mai usor comenzile din
meniu.

din tastele cu sageti. Daca nu avem mouse-ul la indemana, sau daca nu vrem sa-l folosim, putem
activa un meniu dintr-un program folosind tasta Alt (pentru deschiderea meniului de Start, exista
tasta speciala Windows). Odata activat un meniu din bara de meniuri (cu tasta Alt), numele lui
apare pe un fond diferit, aratand ca meniul este selectat dintre celelalte. Cu sagetile stanga-dreapta
putem deplasa selectia pe alt meniu, iar cu sageata-jos putem determina deschiderea meniului
selectat. Daca meniul este deschis, cu sagetile sus-jos putem muta selectia de la o comanda la
alta. Daca ajungem la un submeniu, sageata-dreapta determina deschiderea lui, iar sageata-stanga
il va inchide daca este deschis. Apasarea tastei Esc (din coltul din stanga-sus al tastaturii)
determina abandonarea navigarii prin meniu si inchiderea meniului fara alte urmari. Daca este
selectata o comanda, apasarea tastei Enter actioneaza comanda respectiva (moment in care
meniul se si inchide).

din tastele cu litere. In denumirile meniurilor din bara de meniuri, ca si in denumirile comenzilor
sau submeniurilor, vedem o litera subliniata (care nu este intotdeauna prima din numele respectiv).
Aceea este litera cu care putem activa comanda sau meniul in mod direct, daca meniul este activat.
Astfel, daca activam bara de meniuri (care este de fapt un meniu de meniuri) cu tasta Alt, si
apasam in continuare tasta F, atunci deschidem meniul File, deoarece litera F apare subliniata in
numele lui. In acest fel putem actiona meniuri si comenzi foarte rapid, fara sa mai deplasam
pointerul de la mouse sau selectia (cu tastele-sageti).

Se pot folosi si combinat aceste metode, dupa cum ne vine la indemana. De pilda, deschidem un meniu cu
mouse-ul, si apoi navigam prin el cu sagetile.
5. TASTATURA
Tastatura are 2 tipuri de elemente care ne intereseaza in operare, si anume tastele si ledurile. Tastele
sunt butoanele tastaturii, iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase grupate, de regula, in partea
dreapta a tastaturii, care se aprind si se sting in functie de anumite situatii sau de tastele apasate. Cele mai
importante sunt tastele, care sunt si foarte multe, dar asta nu trebuie sa ne sperie. Sa vedem ce roluri au
ele, grupandu-le dupa functii in mai multe grupuri:
- Tastele alfanumerice formeaza cel mai numeros grup, sunt plasate pe blocul principal de taste, si sunt
cele care au inscrise pe ele literele alfabetului, cifrele si diverse semne de punctuatie. Practic, sunt cele cu
care putem scrie texte, si ele includ si tasta "spatiu" sau "bara de spatiu", acea tasta foarte lunga de pe
randul de jos al tastaturii. Bara de spatiu (space bar) se foloseste pentru a introduce spatiile dintre cuvinte
sau pentru a muta cursorul cu un caracter la dreapta (ca si cum ar scrie o litera invizibila, un spatiu cat o
litera). Tastele care nu au litere pe ele, au in schimb inscrise cate doua simboluri - unul sus si unul jos. Si
tastele cu litere au functie dubla, fiindca aceeasi tasta se foloseste pentru a scrie si litera mica, si litera
mare corespunzatoare.
- Tastele de control sunt cateva taste care, apasate singure, nu au nici un efect in majoritatea cazurilor
(doar in situatii speciale au efect singure). In schimb, ele se folosesc pentru a introduce combinatii de taste:
se apasa intai tasta de control si, tinand-o apasata, se apasa si o alta tasta (o litera, de pilda), iar efectul
este altul decat daca s-ar apasa numai litera respectiva. Unele dintre ele sunt dublate, adica exista cate
doua astfel de taste identice pe tastatura, la fiecare capat al randului, tocmai pentru a se ajunge mai usor la
ele cu oricare mana s-ar lucra si ca sa poata fi apasata o combinatie de taste cu doua degete de la aceeasi
mana. Iata tastele de control si functiile lor de baza in Windows:

Caps Lock ("capitals lock" - blocare pe litere mari) este o tasta similara cu cea care, la
masinile de scris, tine carul ridicat pentru scrierea cu litere mari. In operarea normala, ledul
Caps Lock este stins, si apasarea unei taste cu o litera pe ea determina scrierea literei mici
corespunzatoare. Cand apasam tasta Caps Lock, starea ledului cu acelasi nume se
schimba, si la fel si tipul literei scrise: cat timp ledul Caps Lock este aprins, apasarea unei
litere inseamna scrierea literei mari respective. Pentru revenire pe litere mici, se apasa iarasi
tasta Caps Lock.

Shift este o tasta dublata, avem cate una la fiecare capat al celui de-al doilea rand de taste
din blocul principal, numarand de jos in sus. Cu tasta Shift se face diferentierea intre litere
mari si mici, sau intre simbolul inscris jos si cel inscris sus, pe aceeasi tasta cu cifre,
simboluri ortografice si tipografice, din tastele alfanumerice. In cazul tastelor cu 2 simboluri
inscrise, apasarea directa a tastei determina scrierea simbolului de jos, iar apasarea tastei
Shift in combinatie cu tasta respectiva determina scrierea simbolului de sus. In schimb, in
cazul tastelor cu litere, Shift in combinatie cu o litera va scrie litera mare la scrierea normala
(cu ledul Caps Lock stins), respectiv litera mica la scrierea cu majuscule (cu ledul Caps
Lock aprins).

Ctrl (tasta "control") este tot dublata, avem cate una la fiecare capat al randului de jos al
tastaturii, din blocul principal de taste. Diverse comenzi ale programelor de Windows se dau
mai rapid prin combinatii de taste de forma Ctrl + o tasta. Astfel de combinatii vei intalni si in
meniuri, in dreptul unora dintre comenzile din meniuri. Folosirea combinatiei respective te
poate scuti de lansarea aceleiasi comenzi din meniu.

Alt (de la "alternative") este tot o tasta dublata, si gasim cate una de o parte si de alta a
barei de spatiu. In programele de Windows, se stie bine ca tasta Alt activeaza meniurile din
bara de meniuri, dar uneori poate avea si alte functii.

Num Lock ("numerals lock" - blocare pe numere) se gaseste pe blocul numeric (din
dreapta) al tastaturii, si are un rol oarecum similar cu Caps Lock, dar pentru tastele din
blocul numeric. Tasta Num Lock aprinde/stinge ledul cu acelasi nume, si cand ledul este
aprins, tastele din blocul numeric permit scrierea de cifre, iar cand ledul este stins, au
celelalte functii inscrise pe ele.

- Scroll Lock (blocarea defilarii) este o tasta ramasa de pe vremea cand nu exista Windows
si un text prea lung nu se oprea automat din defilare ca sa-l poti citi, caci primele randuri
dispareau rapid in susul ecranului, ca sa faca loc urmatoarelor. Tasta Scroll Lock oprea
deplasarea randurilor in sus, pana la o noua apasare a ei, ca sa ai timp sa citesti textul.
Oricum, in Windows rolul ei este destul de neinsemnat. Ledul Scroll Lock iti poate spune
daca defilarea este blocata, cand este aprins.

- Tastele de editare, aflate indeosebi in blocul de taste din mijloc, se remarca prin denumiri si functii
distincte, si sunt folosite in special in introducerea de text de la tastatura si in editarea textelor, pentru
pozitionarea cursorului si pentru selectarea sau stergerea textului. Din aceasta categorie fac parte:
o

Enter, folosita adesea pentru a incheia comenzi sau dialoguri; in editare muta cursorul la
inceputul randului urmator, atunci cand vrem sa incepem un nou rand sau paragraf.

Tastele cu sageti - cele care au inscrise pe ele sageti orientate in cele 4 directii: sus, jos,
stanga, dreapta. Cand editam text, aceste sageti permit deplasarea cursorului (acel marcaj
clipitor la pozitia caruia se introduce textul) de la un rand la altul sau in lungul randului
curent, cu cate un caracter la o apasare simpla. Folosirea lor cu tasta Shift apasata
determina selectarea textului peste care se deplaseaza cursorul, iar apasarea lor tinand
tasta Ctrl determina, de obicei, deplasarea cursorului cu un pas mai mare (cu cate un
cuvant intreg, de pilda).

Home duce cursorul la inceput de rand. In unele programe, aceasta tasta in combinatie cu
tasta Ctrl muta cursorul in coltul din stanga-sus al casetei de text sau la inceputul fisierului
curent.

End muta cursorul la sfarsitul randului curent. In unele programe, aceasta tasta in
combinatie cu tasta Ctrl muta cursorul la sfarsitul fisierului curent.

PageUp si PageDown determina defilarea textului cu cate o pagina, in sus sau in jos.

Delete determina stergerea caracterului de la pozitia cursorului sau din dreapta lui. Daca
este selectata o portiune de text, aceasta tasta sterge zona selectata.

Backspace (adesea notata cu o sageata indreptata spre stanga, dar tasta fiind plasata pe
randul de taste cu cifre, deasupra tasei Enter) sterge indarat (spre stanga) literele de la
pozitia cursorului.

Insert comuta intre modul Insert - inserare (introducere de litere in textul existent) si modul
Overwrite - suprascriere (literele introduse inlocuiesc litere existente deja in text).

Tab muta cursorul la urmatoarea pozitie de tabelare (sau la urmatorul tabulator), introducand
un numar variabil de spatii, ceea ce foloseste mai ales la ordonarea unor date in coloane
verticale.

Unele dintre aceste taste se regasesc si in grupul de taste numerice.

- Tastele numerice constituie blocul din dreapta al tastaturii, si ele au fost introduse in momentul cand
multe aparate electronice de marcat si calculatoare numerice de mana (folosite in contabilitate pentru
calcule simple) au fost inlocuite cu PC-uri. Pentru ca opertatorii sa poata lucra cu tastele cu care erau
obisnuiti, s-a introdus acest bloc de taste care pastreaza aceleasi pozitii pentru tastele numerice (cifre) si
pentru semnele operatiilor aritmetice simple. Acestea sunt active atunci cand ledul NumLock este aprins.
Daca NumLock este stins, tastele din acest bloc au functiile secundare, de pozitionare a cursorului,
inscrise pe ele.
- Tastele functionale sunt cele numite F1, F2, ... pana la F12 (unele tastaturi mai vechi au doar pana la
F10). Ele au functii diverse in sistemul de operare, care pot varia destul de mult de la un program la altul.
De pilda, in Windows, tasta F1 determina deschiderea fisierelor de Help (ajutor) pentru programul curent.
- Tastele speciale sunt cateva taste care au functii speciale:
o

Esc (tasta Escape) permite adesea abandonarea operatiei curente, scaparea (evadarea)
din situatii din care nu mai ai alta iesire, inchiderea unor casete de dialog fara a se tine cont
de modificarile facute in ele.

PrintScreen trimite o copie a ecranului direct la imprimanta (daca exista o imprimanta

conectata la computer) sau intr-o zona de memorie de unde va putea fi folosita ulterior.

Break intrerupe anumite operatii de durata, dar sub Windows rolul acestei taste este destul
de redus.

Windows este o tasta care determina deschiderea meniului Start din Windows
95/98/NT/2003/XP. Aceasta este tasta dintre tastele Ctrl si Alt.

Cu acestea, am descris toate tastele de pe tastaturile uzuale. Unele tastaturi mai noi sau mai sofisticate pot
avea in plus si alte taste speciale, mai rar utilizate.
6. SISTEMUL DE FISIERE
Acum, dupa ce am trecut in revista principalele instrumente de operare care sunt tastatura si mouse-ul, sa
vedem cu ce operam de fapt. Tot ce facem de la tastatura si din mouse reprezinta fie comenzi date
computerului, fie precizarea anumitor parametri pentru comenzile pe care le dam computerului. Dar toate
aceste comenzi opereaza cu informatii stocate pe discurile computerului, in cadrul sistemului de fisiere.
Pe desktop, adica pe ecranul care apare atunci cand intri in Windows, ai un icon cu numele My
Computer. Un dublu-click pe el determina deschiderea unei ferestre a programului Windows Explorer, in
care se poate incepe explorarea sistemului de fisiere de pe computerul propriu. Practic, toate informatiile
existente pe computerul tau sunt stocate sub forma de fisiere (in engleza, fisier = file, pronuntat fail, intr-o
silaba). Voi explica unii termeni in engleza, in caz ca nu-i stii deja, fiindca ii vei mai intalni in programe.
In aceasta fereastra se vad iconi (iconite, mici imagini, pictograme) pentru principalele componente ale
sistemului de fisiere, ca si pentru cateva componente de configurare ale sistemului tau. Adesea, un icon
are alaturi de el si numele sau. Componentele de baza ale sistemului de fisiere se numesc discuri (disc
sau, in engleza, drive, pronuntat draiv, intr-o singura silaba).

Sa vedem care sunt discurile sistemului tau. Acestea sunt notate cu litere mari din alfabet, urmate de
simbolul ":" ("doua puncte"). Exista o logica a acestei notatii, pentru Windows, mostenita din sistemul de
operare mai vechi MS-DOS:

A: este notatia standard pentru prima unitate de discheta (floppy disk sau disc flexibil).

B: este rareori folosita, fiind rezervata pentru a doua unitate de discheta, si putine computere au
doua unitati de discheta,

C: este primul disc logic plasat pe un hard-disk. Aici trebuie mentionat ca hard-disk-ul este acel
disc magnetic numit si disc fix sau disc dur, pe care se gasesc toate informatiile care sunt
permanent la dispozitia computerului tau, sau "in computer". De regula, un computer modern (cum
este si al tau) are un singur hard-disk (si cel putin unul), dar poate avea si mai multe. Un hard-disk
este un dispozitiv fizic (de aceea i se si spune disc fizic) montat in cutia computerului, si care poate
contine unul sau mai multe discuri logice. Ei bine, toate discurile logice plasate pe un hard-disk
(indiferent daca sunt plasate pe primul disc fizic sau pe altul) sunt notate cu litere incepand de la
litera C:, in ordine alfabetica.

D: (sau litera care urmeaza dupa ultima litera atribuita unui disc logic aflat pe un hard-disk)
reprezinta o unitate de disc de alt tip: CD-ROM, ZIP, unitate de banda magnetica etc. Cel mai
frecvent, dupa hard-disk, se intalneste unitatea CD-ROM, pentru compact-disk. Daca exista mai
multe unitati de disc diferite de discheta si hard-disk, ele vor fi notate cu litere in continuare.

Deci, in My Computer se pot vedea discurile montate pe computer. Un dublu-click pe iconul unui disc
oarecare determina deschiderea unei ferestre in care se poate vedea continutul acelui disc, cu conditia ca,
daca nu este vorba de hard-disk, sa fie introdus in unitate discul respectiv. De pilda, un dublu-click pe A: va
afisa un mesaj de eroare daca in unitatea de discheta nu este introdusa o discheta (sau daca discheta
introdusa nu poate fi citita), sau un dublu-click pe discul care corespunde CD-ului va afisa un mesaj de
eroare daca in unitatea CD-ROM nu este introdus un CD.
Pe oricare disc, informatiile sunt structurate sub forma de fisiere si directoare (foldere). Un fisier este un
bloc de informatie distinct, cu un nume propriu (de pilda, un anumit text poate constitui un singur fisier, sau
la fel o anumita imagine). Un fisier poate fi comparat cu un dosar (asta si inseamna termenul englez file
folosit pentru "fisier") dintr-o arhiva de dosare. Fiindca pe un disc se pot aduna mii de fisiere diferite, s-a
imaginat o organizare a lor sub forma unui arbore de directoare (director = directory) sau foldere (de la
termenul englez folder = recipient pentru documente).
Astfel, un disc logic poate fi vazut ca un director de baza, numit si director-radacina (radacina arborelui).
Din radacina se desfac ramuri, care sunt alte directoare. Orice director poate sa contina directoare si/sau
fisiere. De pilda, pe un disc putem avea un director numit "Acte" care contine fisiere ce cuprind diverse acte
din activitatea unei firme. Un alt director poate fi numit "Angajati" si el poate contine fisiere cu date despre
angajatii firmei. Un al treilea director de pe disc poate fi numit "Imagini" si el poate contine fotografii din
activitatea firmei. Directorul "Imagini" poate sa contina alte directoare (subdirectoare), de pilda:
"Evenimente", cu fotografii de la evenimente importante din activitatea firmei, pentru scopuri publicitare;
"Produse", cu imagini ale produselor firmei; "Angajati" cu fotografii ale angajatilor firmei. In fine, organizarea
fisierelor in directoare ramane la latitudinea utilizatorului. Exista si directoare ale sistemului de operare, in
care utilizatorul este bine sa nu faca modificari neavizate.
Arborele de discuri, directoare si fisiere constituie sistemul de fisiere al computerului, si este vizibil
incepand din My Computer. El poate fi explorat cu dublu-click pe fiecare icon, astfel incat se pot vedea cel
putin numele directoarelor si fisierelor din aceasta structura.

7. WINDOWS EXPLORER

Dupa cum am vazut in lectia trecuta, sistemul de fisiere poate fi explorat incepand din My Computer. De
fapt, My Computer deschide o fereastra redusa a unui program numit Windows Explorer. Ca sa explorezi
si mai bine sistemul de fisiere, deschide programul Windows Explorer. Il poti lansa din meniul Start, unde
alegi Programs si vei gasi, in acest submeniu, Windows Explorer.
Spre deosebire de fereastra My Computer, in Windows Explorer vei vedea ca spatiul de lucru este
impartit in doua: zona din stanga contine arborele de foldere (directoare), iar zona din dreapta afiseaza
continutul folderului care este selectat (cu un click pe el) in arbore.
Observand arborele, el are o radacina (Desktop) din care pornesc ramuri. O ramura cu un mic "plus" in
dreptul ei contine subramuri (adica este un director sau folder care contine subdirectoare sau subfoldere).
Un click pe acel "plus" va face sa apara si subramurile, iar "plusul" se schimba intr-un "minus". Un click pe
"minus" face sa dispara subramurile si apare iarasi semnul "plus". In stanga nu poti vedea decat directoare.
Dand click pe iconul unui director din arbore, continutul lui apare in dreapta, sub forma unei liste de iconi si
nume. Si in zona din dreapta poti da dublu-click pe un folder si atunci in aceasta zona apare continutul
folderului respectiv, iar in stanga acel folder apare selectat si deschis.
Ca sa sistematizam, intr-un folder poti vedea trei tipuri de iconi (in afara iconilor speciali pentru discuri sau
alte dispozitive fizice):

folder - de forma unui mic dosar galben, care in arbore apare deschis daca este selectat. Dubluclick pe un astfel de icon determina "deschiderea" folderului, adica afisarea continutului lui, fie in
fereastra curenta, fie intr-o fereastra noua de Explorer.

fisier - cu forme diverse, in functie de tipul fiecarui fisier. De pilda, fisierele care contin text au un
icon care sugereaza faptul ca sunt documente de tip text. Un dublu-click pe iconul unui fisier
determina "deschiderea" fisierului. In cazul documentelor, acestea sunt deschise cu ajutorul unui
program care le recunoaste formatul. In cazul programelor, deschiderea lor inseamna lansarea lor
in executie, ceea ce are ca efect de obicei deschiderea unei ferestre a programului respectiv.

scurtatura (shortcut)- tot cu forme diverse, inclusiv ca un folder, dar in coltul din stanga-jos iconul
are o mica sageata. Acestea sunt doar niste fisiere foarte mici care contin informatii despre locul
unde se gaseste un anumit fisier, catre care este definita scurtatura. De pilda, daca am un fisier in

folderul numit TEXTE, pot crea pe Desktop o scurtatura catre el. Un dublu-click pe o scurtatura are
acelasi efect ca un dublu-click pe iconul fisierului catre care este definita scurtatura. Deci rolul unei
scurtaturi este acela de a-ti scurta drumul pana la un fisier sau pana la un folder. Meniul de Start
este, de fapt, o colectie de scurtaturi catre diverse programe instalate pe computer.
Aceasta structura de arbore a sistemului de fisiere, si modul de navigare prin ramurile lui (operatie numita
si browsing, "scotocire"), vor fi folosite in multe programe, atunci cand trebuie localizat un anumit fisier sau
cand se salveaza rezultatele lucrului intr-un fisier plasat intr-un anumit folder.
Poti deschide mai multe ferestre de Explorer simultan. Si chiar poti opera cu fisierele si folderele in diverse
moduri, ca sa le creezi, sa le copiezi, sa le muti, sa le redenumesti sau sa le stergi, cel mai simplu fiind
vizual, din mouse, si din taste.
8. OPERAREA CU FISIERE
In general, exista doua metode mari de operare cu fisiere:
1. Dintr-un manager de fisiere. Un program cum este Windows Explorer face parte din categoria
manager de fisiere, tocmai pentru ca principala lui utilizare este ca sa administram fisierele existente pe
disc. Orice sistem de operare dispune de cel putin un asemenea program. Mai jos vom vedea cum putem
opera cu el ca sa administram fisierele.
2. Din diverse aplicatii. Orice aplicatie (program pentru realizat diverse lucrari pe computer) opereaza, de
regula, si cu anumite fisiere de pe disc, de aceea dispune si de comenzile necesare pentru operarea cu
fisiere. Asemenea comenzi sunt grupate, in general, in meniul File al aplicatiei respective, sau pot fi date in
orice caseta de explorare a discului care apare in acea aplicatie cand se opereaza cu fisiere. In cea mai
mare parte, comenzile sunt similare cu cele din cazul folosirii unui manager de fisiere.
In operatiile cu fisiere sunt incluse si operatiile cu foldere, si operatiile cu scurtaturi, intrucat si acestea sunt
tot niste fisiere, dar cu proprietati mai speciale. Ca o regula generala, aproape ori de cate ori avem in fata o
fereastra de Windows Explorer (in care vedem arborele de foldere si/sau fisierele din folderul curent), un
click-dreapta dat pe un icon din aceasta fereastra (icon de folder, de fisier sau de scurtatura) determina
aparitia unui meniu de context care contine comenzi pentru operarea cu acel tip de fisier.
Sa deschidem o fereastra de Windows Explorer si sa vedem ce operatii putem executa cu fisierele, ca sa
le putem administra cat mai bine, astfel incat sa le putem regasi si identifica usor pe disc cand avem nevoie
de ele. Mai intai sa enumeram cateva operatii de baza pe care le putem executa pe un singur fisier:
- Crearea unui fisier nou. Putem crea un fisier nou in folderul afisat curent in fereastra, daca dam clickdreapta pe o zona libera (atentie, nu pe un icon!) si, din meniul de context, alegem comanda New, care ne
permite sa alegem ce tip de fisier nou cream:
o

Folder - cream un folder nou in folderul curent. Trebuie sa indicam numele noului folder.
Trebuie retinut ca in acelasi folder nu pot exista doua subfoldere cu acelasi nume. Deci
trebuie sa dam noului folder un nume diferit (cel putin printr-o litera) de numele oricarui alt
folder care apare in fereastra in acel moment. Windows permite folosirea de nume lungi
pentru fisiere, dar cel mai bine este sa se evite folosirea, in numele de fisiere, a altor
caractere decat litere, cifre si caracterul underscore ("_" - o liniuta la baza literelor vecine,
diferita de cratima sau semnul minus; acest simbol este de preferat in loc de spatiu).

Shortcut - cream o scurtatura catre un fisier. In acest caz, trebuie sa indicam care este
fisierul-tinta (catre care conduce scurtatura), si sa dam un nume scurtaturii.

Document - aici putem alege dintr-o lista de documente (acestea sunt, de fapt, diverse tipuri
de fisiere), si documentul este creat ca un fisier fara continut, in care vom putea adauga
date ulterior. De pilda, daca alegem Text Document, va fi creat un fisier gol de tip text, si
daca apoi vom da dublu-click pe iconul lui, el se va deschide ca sa putem scrie text in el.

- Stergerea unui fisier. Este foarte usor de sters un fisier de orice tip. Il selectezi, cu un click pe el, si apoi
apesi tasta Delete (sau comanda Delete din meniul de context). Aici facem cateva observatii:
o

Fisierul va fi trimis in "cosul de gunoi" (numit Recycle Bin) al sistemului, si numai la golirea
cosului va disparea complet din sistem. Atata vreme cat este in cosul de gunoi, fisierul sters
mai poate fi recuperat, daca este nevoie.

10

Daca stergi un folder, asta inseamna ca stergi si tot ce contine el.

Daca stergi o scurtatura, aceasta NU afecteaza fisierul catre care conduce scurtatura.

Daca un fisier este in uz in momentul cand vrei sa-l stergi, atunci stergerea lui nu este
permisa. De pilda, daca deschizi un fisier de tip text intr-un program oarecare, si totodata
vrei sa-l stergi dintr-o alta fereastra, stergerea esueaza si trebuie sa repeti comanda dupa ce
inchizi fisierul respectiv.

Daca selectezi mai multe fisiere simultan, le poti sterge pe toate deodata cand apesi tasta
Delete.

Iti recomand sa fii foarte atent cand stergi ceva. Daca nu stii exact la ce serveste un fisier,
nu-l sterge! S-ar putea sa fie un fisier important pentru sistemul tau.

- Redenumirea unui fisier. Uneori ai nevoie sa schimbi numele unui fisier. Un click pe numele fisierului
(atentie, nu pe icon!) iti permite imediat sa-i modifici numele. Se aplica aceeasi restrictie ca la creare, si
anume ca nu poti sa ai doua fisiere cu acelasi nume in acelasi folder.
Un alt grup de operatii este cel care se refera la deplasarea fisierelor dintr-un loc in altul, de pilda copierea
sau mutarea lor dintr-un folder in altul, sau chiar de pe un disc pe altul. Ca sa executi bine astfel de
operatii, iti propun sa deschizi doua ferestre diferite de Windows Explorer, si in fiecare sa ajungi sa vezi
un alt folder de pe disc unde exista fisiere. In acest caz, intr-una din ferestre presupunem ca vedem fisierulsursa, iar in cealalta vedem locul unde vrem sa mutam fisierul respectiv sau unde vrem sa-i cream o copie
sau chiar o scurtatura. Cel mai simplu facem astfel de operatii daca ducem sageata de la mouse pe iconul
fisierului respectiv si apasam pe butonul din dreapta, si tinand apasat, "tragem" iconul pana la destinatie, in
cealalta fereastra de Explorer, unde ii dam drumul (eliberam butonul) intr-o zona libera a ferestrei. In acest
moment apare un meniu de context din care putem alege ce operatie vrem sa facem:

Copy Here ("copiaza aici") creeaza la destinatie o copie a fisierului sau folderului "tras".

Move Here ("muta aici") face aceeasi operatie ca mai sus, dar in final sterge fisierul/folderul
respectiv din locul de unde a fost copiat (de la sursa). Daca sursa este un CD, atunci stergerea
esueaza, deoarece nu este permisa scrierea sau stergerea pe CD.

Create Shortcut ("creeaza scurtatura") va crea, la destinatie, o scurtatura catre fisierul respectiv.

Astfel de operatii pot fi executate si prin alte metode, dar deocamdata le-am prezentat pe cele mai simple,
urmand sa le descoperim si pe celelalte pe masura ce avansam in lucrul sub Windows. Dar important este
sa retii ca ele sunt posibile si sa inveti sa le folosesti cat mai eficient ca sa-ti organizezi fisierele.
9. FOLDERE DE LUCRU
Acum, ca am parcurs cateva lecii despre fisiere, putem trece la discutarea unor elemente mai concrete de
operare sub Windows, si sa incepem cu cateva foldere speciale ai caror iconi se gasesc pe Desktop si in
meniul de Start.
In primul rand sa vorbim despre Recycle Bin - "cosul de gunoi" al sistemului. Gasesti iconul lui pe
Desktop, si daca dai un dublu-click pe el, se deschide o fereastra de Explorer (in general, prin Explorer
ineleg Windows Explorer) in care poi vedea coninutul "cosului de gunoi", de fapt acesta fiind un folder
special din folderul C:\Windows. In el se gasesc toate fisierele pe care le-ai sters din computer, inclusiv
foldere si scurtaturi. Practic, cand stergi un fisier (cu comanda Delete sau apasand pe tasta Del), acesta nu
dispare complet din computer, ci este doar mutat in Recycle Bin - "cosul de gunoi". Rostul acestei masuri
de sigurana este ca s-ar putea sa stergi din greseala ceva util, sau sa ai nevoie de un fisier dupa ce l-ai
sters, si atunci il poi restaura din cosul de gunoi. Daca dai click-dreapta pe un icon de fisier din cos, in
meniul de context apare si comanda Restore, care ii permite sa restaurezi fisierul respectiv, adica sa-l pui
inapoi in locul de unde a fost sters (cu condiia ca acel loc - folder - sa existe inca).
Ca sa dispara complet ceea ce este in "cos", trebuie sa dai click-dreapta pe iconul lui de pe
Desktop, si din meniu sa alegi comanda Empty Recycle Bin ("goleste cosul de gunoi"). Chiar si imaginea
iconului este diferita cand cosul este gol, faa de atunci cand sunt in el fisiere. Fisierele din cos continua sa
ocupe spaiu pe disc atata vreme cat raman acolo. Deci stergand simplu un fisier, nu faci mai mult loc pe
disc, fiindca fisierul inca ramane pe disc in "cos". Numai la golirea cosului se elibereaza pe disc spaiul

11

ocupat de fisierele sterse. Aceasta inseamna ca, din cand in cand, trebuie sa golesti cosul ca sa eliberezi
spaiu pe disc, mai ales daca discul devine neincapator.
Un alt icon special este cel numit Documents. Acesta se gaseste in meniul de Start, si daca pui
sageata pe el, se deschide un meniu care conine scurtaturi catre 15 fisiere cu care s-a lucrat cel mai
recent pe computer. Este un meniu util pentru ca ii permite sa deschizi rapid fisierele cu care lucrezi
frecvent. Desigur, daca la un moment dat deschizi multe fisiere diferite de cele cu care lucrezi de obicei,
acestea vor deveni cele mai recente si nu vei mai gasi fisierele cu care ai lucrat inaintea lor. Dar cand stii
ca recent ai deschis un fisier si vrei sa reiei rapid lucrul la el, aici gasesti de obicei o scurtatura catre el. De
fapt, acest meniu conine exact scurtaturile care se gasesc in folderul C:\Windows\Recent Files.
Multe programe isi salveaza automat documentele create in folderul C:\My Documents. Daca nu
gasesti un fisier pe care stii ca l-ai salvat, cauta-l mai intai in acest folder, daca nu mai apare in lista de
documente recente. Daca la salvare ai indicat tu insui un alt folder in care sa fie salvat documentul, atunci
n-o sa-l mai gasesti in My Documents.
Pe discul C: vei remarca si alte foldere foarte importante si foarte mari, care au fost create de la
instalarea sistemului. Este bine sa le stii rolul, ca sa ai o idee despre felul in care le poi folosi la nevoie:

Windows este folderul in care este instalat sistemul tau de operare. Daca stergi acest folder,
computerul nu va mai putea intra in Windows la pornire, pentru ca ii lipsesc componentele
sistemului, si atunci tot sistemul trebuie reinstalat. In acest folder este bine sa nu faci modificari,
decat daca stii exact ce faci.

Program Files este folderul in care se instaleaza fisierele programelor pe care le pui in funciune pe
computer independent de sistemul Windows. Aceste programe (sau aplicaii) au nevoie de sistemul
Windows ca sa poata funciona, dar nu sunt indispensabile sistemului. Oricum, nu este
recomandata modificarea fisierelor de aici sau stergerea lor. Daca doresti sa renuni la un program,
atunci este de preferat sa folosesti procedura de dezinstalare automata a lui, din Control Panel.

12