Sunteți pe pagina 1din 14

Sistemul excretor

1. Anatomia

A. Rinichiul
-

rinichii sunt asezati in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei


vertebrale, in regiunea lombara
au forma asemanatoare cu aceea a unui bob de fasole (reniforma), culoarea brunroscata, lungimea de aproximativ 12 cm, latimea de 6 cm si grosimea de 3 cm
greutatea fiecarui rinichi este de in jur 120 g
are 2 fete: anterioara
posterioara
are 2 margini: laterala: convexa
mediala: concava care prezinta hilul renal prin care intra: artera
renala
nervii renali

ies:

vena renala
caile urinare

i)

vase limfatice
are 2 poli: superior vine in contact cu glanda suprarenala
inferior

Structura rinichiului
- este alcatuit din 2 parti: capsula
renala si parenchimul renal

a) Capsula renala
- se prezinta sub forma unui
invelis fibro-elastic care
acopera toata suprafata
rinichiului si care adera la
parenchimul renal

b) Parenchimul renal
- este alcatuit dintr-o zona

centrala=MEDULARA si o
zona periferica=CORTICALA
Medulara
- prezinta, pe sectiune, niste formatiuni cu aspect triunghiular=
PIRAMIDLE LUI MALPIGHI, in numar de 6 pana la 18
- sunt orientate cu baza spre periferie, catre corticala
- varfurile acestor piramide sunt rotunjite = PAPILE RENALE
Corticala
- contine atat corpusculul renal cat si tubii colectori

c) Nefronul
- unitatea anatomica si functionala a rinichiului

- in alcatuirea unui nefron intra 2 portiuni: corpusculul renal: capsula


Bowman
glomerulul renal
sistem tubular
Capsula Bowman
- reprezinta portiunea initiala a nefronului
- situata in corticala
- are forma unei cupe cu peretii dubli
- in adancimea cupei se afla glomerulul renal= ghem format din
circa 50 de capilare, la care soseste o arteriola aferenta si de la care
pleaca o arteriola eferenta
Sistemul tubular
- in continuarea capsulei se afla tubul contort proximal, care este un
tub incolacit, situat in corticala
- se continua cu ansa Henle, formata dintr-un brat descendenttrece in medulara de unde pleaca un brat ascendent ce se
reintoarce in corticala; bratul descendent are calibrul mai mic decat
bratul ascendent
- ajuns in corticala, bratul ascendent se continua cu tubul contort
distal care are o portiune rectilinie si una contorta; limita dintre cele
doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip
particular = MECULA DENSA care face parte din complexul
juxtaglomerular

ii)

Complexul juxtaglomerular
- portiunea initiala a tubului distal, imediat dupa capatul segmentului ingrosat
al portiunii ascendente a ansei Henle, trece in unghiul dintre arteriolele
aferenta si eferenta, invecinandu-se cu cele doua arteriole
- mai mult, celulele epiteliale ale tubilor care vin in contact cu arteriolele sunt
mult mai dense decat celelalte celule tubulare si sunt denumite MACULA
DENSA
- celulele maculei densa secreta anumite substante in arteriole
- celulele musculare netede din partea arteriolei aferente si eferente sunt mai
dilatate si, unde vn in contact cu macula densa contin granule = CELULE
JUXTAGLOMERULARE ; granulele sunt alcatuite in special din renina inactiva;
- intregul complex format din macula densa si celulele juxtaglomerulare se
numeste COMPLEX JUXTAGLOMERULAR
- mai multi tubi contorti distali se varsa intr-un tub colector; tubii colectori
strabat piramidele Malpighi si, la varful acestora, se deschid in calicele mici

iii)

Vascularizatia rinichiului
- asigurata de artera renala, ramura din aorta abdominala, patrunde in rinichi
prin hil
- din ea se desprind aterele interlobare, care merg printre piramidele Malpighi
- ajunse la baza piramidelor Malpighi, arterele interlobare devn artere arcuate
si merg la limita dintre medulara si corticala

- din arterele arcuate pornesc, in corticala, arterele interlobulare, din care se


desprind arteriolele aferente care ajung la glomerulul renal
- din acestea iese apoi arteriola aferenta care formeaza capilare peritubulare
- venele au un traiect invers arterelor si se varsa in venele renale si apoi in
vena cava inferioara;

B. Caile urinare
i)

ii)
iii)
iv)

v)

Calicele renale mici


- sunt situate la varful piramidelor Malpighi
- conflueaza in trei calice renale mari: superior, mijlociu, inferior
- la randul lor, calicele renale mari se unesc si formeaza bazinetul
Bazinetul sau pelvisul renal
- este un conduct mai dilatat, cu baza la rinichi si cu varful spre ureter
Ureterul
- este un tub lung de 25-30 cm care uneste varful bazinetului cu vezica urinara
Vezica urinara
- este un organ musculo-cavita, fiind portiunea cea mai dilatata a cailor urinare
- acumuleaza urina, care se elimina in mod continuu prin uretere si o
evacueaza in mod discontinuu, ritmic de 4-6 ori in 24 de ore, prin actul
mictiunii;
-este asezata in pelvis
- are o forma globuloasa
Uretra
- un conduct care, la barbat, e mai lunga decat la femeie
- segmentul evacuator al aparatului urinar prin care urina este eliminata din
vezica in timupl mictiunii;
- la barbat, este un organ comun atat aparatului urinar, car si celui genital,
servind pentru miciune si pentru ejaculare

- la femeie, uretra este un organ care serveste numai pentru eliminaera urinei
din vezica;
- este prevazuta cu un sfincter intern, neted, la jonctiunea cu vezica urinara si
cu un sfincter extern, striat;

2. Fiziologia
- rinchii au doua functii majore:
de a excreta cea mai mare parte a produsilor finali de metabolism ai organismului
de a controla concentratiile majoritatii constituentilor organismului, contribuind astfel
la mentinerea homestaziei ai a echilibrului acido-bazic al organismului
formarea si eliberarea reninei
formarea si eliberarea eritropoietinei
activarea vitaminei D3
gluconeogeneza
- cei doi rinichi contin impreuna circa 2 milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt sa
produca urina
- tipuri de nefroni:
Nefroni corticali
85% din numarul total de nefroni
glomerul situat in corticala renala
ansa Henle scurta si ajunge doar in stratul extern al medularei renale

Nefroni juxtamedulari
glomerulul situat in jonctiunea dintre corticala si medulara
ansa Henle e lunga si coboara adanc in medulara, uneori ajungand la nivelul
papilelor renale
extrem de importanti in mecanismul contracurent, prin care rinichiul produce
urina concentrata
- in jurul intregului sistem tubular al rinichiului exista o retea bogata de capilare, numita
RETEA CAPILARA PERITUBULARA care primeste din arteriolele eferente sangele care a trecut
deja prin glomerul; cea mai mare parte a retelei de capilare peritubulare se gaseste in
cortexul renal, de-a lungul tubilor proximali, ai tubilor distali si al tubilor colectori corticali
- din portiunile mai profunde ale acestei retele se desprind ramuri capilare lungi, care
formeaza anse, numite VASA RECTA; acestea patrund in medulara, insotind ansele Henle
pana la papilele renale; apoi, ca si ansele Henle, se reintorc in cortex si se varsa in venele
corticale
- debitul sagvin renal este de: 1200 ml/min (420 ml/100g tesut/ min)
- in conditii bazale, debitul sanguin renal reprezinta 20% din debitul cardiac de repaus

A. Filtrarea glomerulara si filtratul glomerular


-

lichidul care filtreaza din capilarele glomerulare in capsula Bowman este numit
filtrat glomerular =URINA PRIMARA
membrana glomerulara este alcatuita din:
endoteliul capilarelor glomerulare
membrana bazala
un strat de celule epiteliale
cu tot cu numarul de straturi ale membranei glomerulare, permeabilitatea ei este
de 100-150 de ori mai mare decat a capilarelor obisnuite; in acelasi timp, are o
selectivitate foarte mare in privinta dimensiunii moleculelor: substantele cu masa
moleculara de 5200 filtreaza la fel de usor ca apa, dar din proteinele cu masa
moleculara de 69.000 filtreaza doar 0,5%; din acest motiv, practic, putem

i)

considera ca membrana glomerulara este aproape impermeabila pentru


proteinele plasmatice, dar are o permeabilitate foarte mare pentru toate celellate
substante dizolvate in plasma normala
filtratul glomerular are aproape aceeasi compozitie ca si lichidul care filtreaza in
interstitii la capatul arteriar al capilarelor;
se considera ca filtratul glomerular este o plasma care nu contine proteine in
cantitati semnificative => PLASMA DEPROTEINIZATA
cantitatea de filtrat glomerular care se formeaza intr-un minut prin toti nefornii
ambilor rinichi se numeste DEBITUL FILTRARII GLOMERULARE; normal, acesta este
de aprox. 125 ml/ min (zilnic, 180 l)
peste 99% din filtrat este reabsorbit in mod obisnuit in tubii uriniferi, restul
trecand in urina;
fractia de filtrare este procentul din debitul plasmatic renal care devine filtrat
glomerular; daca debitul plasmatic prin ambii rinichi este de 650 ml/min, iar
debitul normal al filtrariiglomerulare este de 125ml/min, atunci fractia de filtrare
este de aproximativ 20%

Dinamica filtrarii prin membrana glomerulara


- fortele care realizeaza filtrarea la nivelul glomerulului in capsula Bowman
sunt:

Hg=10 mm Hg

ii)

presiunea din capilarele glomerulare (valoarea sa medie este de 60 mm


Hg) care determina filtrarea
presiunea din capsula Bowman, in exteriorul capilarelor care se opune
filtrarii (aprox. 18 mm Hg)
presiunea coloid-osmotica a proteinelor plasmatice din capilare, care se
opune filtrarii (presiunea coloid osmotica medie in acest caz este de 32
mm Hg)
presiunea coloid-osmotica a proteinelor din capsula Bowman
(considerata 0)
- presiunea efectiva de filtrare este de 60 mm Hg-18mm Hg- 31 mm

Factorii care influenteaza filtrarea glomerulara


- debitul urinei primare depinde de marimea presiunii efective de filtrare, iar
aceasta depinde de
valoarea presiunii sangelui la nivelul capilarelor glomerulare:
cand presiunea hidorstatica din capilare scade dub 40 mm Hg,
formarea urinei inceteaza si se instaleaza anuria;
cand presiunea hidrostatica creste are loc o crestere a debitului
urinei primare
fiecare nefron poseda mecanisme de autoreglare a presiunii
hidrostatice capilare, car este mentinuta la o valoare constanta, in
jur de 60 mm Hg, chiar daca tensiunea arterelor renale variaza de la
75 mm Hg la 180 mm Hg; aceasta relativa autonomie a presiunii de
filtrare se realizeaza prin constrictia si dilatatia arteriolelor aferente
si eferente
constrictia arteriolelor aferente si dilatatia celor eferente determina
scaderea presiunii de filtrare, in timp ce constrictia celor eferente si
dilatatia celor aferente determina cresterea presiunii de filtrare

nervii simpatici inerveaza atat arteriola aferenta, cat si pe cea eferenta,


precum si partial tubii uriniferi:
stimularea simpatica moderata sau usoara are efect redus asupra
debitului sanguin renal si asupra celui al filtrarii glomerulare,
probabil pentru ca mecanismele de autoreglare sunt mai eficiente
decat stimularea nervoasa
stimularea simpatica puternica, brusca, poate produce o
vasoconstrictie puternica a arteriolelor renale, astfel incat debitul
urinar sa scada pana la zero pentru cateva minute efect ce poate fi
contracarat de cresterea presiunii arteriale

B. Reabsorbtia si secretia tubulara


-

i)

filtratul glomerular traverseaza diferitele portiuni ale tubilor uriniferi si, pe tot
acest parcurs, substantele sunt absorbite sau secretate selectiv de catre epiteliul
tubular, iar lichidul care rezulta in urma acestor procese intra in pelvisul renal sub
forma de urina finala

Reabsorbtia tubulara

- majoritatea compusilro urinei primare sunt substante utile care sunt


recuperate prin reabsorbtie
- celulele tubilor uriniferi sunt adaptate morfologic si biochimic pentru a realiza
aceasta functie
morfologic, nefrocitele au la polul apical numerosi microvili care cresc
considerabil suprafata activa, iar la polul bazal au numeroase
mitocondrii care fabrica ATP necesar procesului de absorbtie
biochimic, membranele celulelor tubulare contin pompe metabolice
care participa la transportul activ
Transportul pasiv
- se face in virtutea unor legi fizice, ale difuziunii (in gradient chimic, electric sau
electrochimic) si osmozei, precum si a diferentelor de presiuni hidorstatice
- acest transport nu necesita energie si nu este limitat de o capacitate maxima de
transport a nefronului
- prin acest mecanism se reabsoarbe apa (in gradient osmotic), ureea (in gradient
chimic), si o parte din Na si Cl (in gradient elctric si electrochimic)

ii)

Reabsorbtia apei
- toate segmentele nefronului pot reabsorbi apa, dar in proportii diferite

la nivelul tubului contort proximal (80% din apa filtrata) este o


reabsorbtie obligatorie, apa fiind atrasa osmotic din tub in interstitiu, ca
urmare a reabsorbtiei sarurilor, glucozei si a altor compusi utili
la nivelul tubilor contorti distali, mai ales la nivelul tubilor colectori
(15% din apa filtrata) fiind o reabsorbtie facultativa
- in lipsa ADH, reabsorbtia facultativa nu se produce, eliminandu-se un volum
de 20-25 l de urina diluata in 24 h = DIABET INSIPID
- in prezenta ADH, aceasta reabsorbtie se produce si, ca urmare, in 24 h se
elimina 1,8 l de urina concentrata;
in restul nefronului se reabsoarbe 4% din apa, in urina definitiva
eliminandu-se numai 1% din apa filtrata
- reabsorbtia facultativa permite adaptarea volumului diurezei la starea de
hidratare a organismului; in acest segment al nefronului intervin mecanismele
de reglare a diurezei si a eliminarilor de Na si K;

Transportul activ
- este selectiv si se datoreaza travaliului metabolic al nefrocitului
- se face cu consum de energie si oxigen (consum de ATP) si impotriva gradientelor
de concentratie sau electrice
- forta pompelor metabolice este limitata de capacitatea lor maxima de a
transporta o substanta pe unitatea de timp (Tmax)
- celula consuma energie numai pentru recuperarea substantelor utile, lasand
catabolitii in urina
- prin transportul activ se reabsorb glucoza
aminoacizii, polipeptidele
unele vitamine
majoritatea sarurilor minerale (Na, K, Cl,
HCO3, fosfati, sulfati, urati)

iii)

iv)

Secretia tubulara
- principala modalitate de curatire a plasmei de catabolitii azotati neutilizabili
este filtrarea
- completeaza functia de eliminare a unor substante acide, toxice sau in exces
si a unor medicamente
- prin secretie, rinichii intervin si in reglarea concentratiei plasmatice a unor
constituenti obisnuiti (K, acid uric, creatinina)
- mecanismele secretiei sunt la fel cu cele ale reabsorbtiei: active si pasive
- sensul transportului este inversat: din interstitiul peritubular, inspre interiorul
tubului
- procesele de secretie pot avea loc pe toata lungimea nefronului;

Secretia de H+
- mecanismul este activ

- sediul principal este tubul contort proximal: secretand ionii de hidrogen,


rinichiul participa la reglarea echilibrului acido-bazic
- la nivelul tubului contort distal, exista mecanisme de transport prin schimb
ionic, care reabsorb Na si secreta K sau H, in functie de pH-ul mediului intern
(activat de aldosteron)

v)

vi)

Secretia de K+
- are loc mai ales in tubul contort distal, prin mecanisme active (schimb ionic)
si pasive
- asigura mentinerea normala a potasemiei

Secretia de NH3
- in afara de efectul antitoxic, secretia de amoniac reprezinta si o modalitate

de excretie a suplimentului de protoni, fara o acidifiere suplimentara a urinei


- surplusul de protoni eliminati se leaga de NH3 rezultand ionul amoniu, care
se elimina, impreuna cu Cl, sub forma de clorura de amoniu

C. Mecanismul de eliminare a excesului de apa; excretia unei urine diluate


-

una dintre cele mai importante functii ale rinichiului este controlul osmolaritatii
lichidelor organismului
cand osmolaritatea scade prea mult sau lichidele devin prea diluate,
mecanismele nervoase si umorale determina excretia in exces a apei de
catre rinichi (acesta inseamna eliminarea unei urini foarte diluate, astfel
evacuandu-se mari cantitati de apa din organism, cu revenirea la normal a
osmolaritatii mediului intern)

cand osmolaritatea lichidelor organismului creste, rinichii secreta solviti in


exces, astfel reducand osmolaritatea lichidelor organismului la normal,
excretand in acelasi timp o urina concentrata
semnalul care informeaza asupra necesitatii excretiei unei urini diluate sau
concentrate este ADH

D. Mecanisumul de excretie a excesului de solviti; excretia unei urine


concentrate
-

pentru concentrarea urinei, rinichii prezinta un mecanism complex, numit


mecanismul de CONTRACURENT; acesta depinde de:
dispozitia anatomica speciala a anselor Henle si a capilarelor care le
insotesc in medulara renala
caracteristicile morfologice si functionale ale apiteliului tubular renal
cantitatea si compozitia chimica a urinei variaza in functie de echilibrul homestatic
al organismului, demonstrand rolul insemnat al rinichiului n mentinerea
homeostaziei mediului intern

E. Mictiunea
- este procesul de golire a vezicii urinare atunci cand este plina
- in esenta, vezica urinara se umple progresiv, pana ce tensiunea intraparietala

atinge o anumita valoare prag, moment in care se declanseaza un reflex nervos


numit REFLEX DE MICTIUNE care
determina mictiunea
daca nu este posibil, determina dorinta constienta de a urina

F. Fiziologia cailor urinare


i)
Vezica urinara

- este o cavitate cu pereti alcatuiti din musculatura neteda, formata din 2


parti:
corpul care este cea mai mare parte a vezicii, in care se acumuleaza
urina
colul (trigonul) care este o prelungire sub forma de palnie a corpului,
continuandu-se in jos cu uretra
- muschiul colului vezical este denumit adeseori si sfincter intern: tonusul sau
natural opreste, in mod normal,
patrunderea urinii la nivelul colului
vezical si al uretrei, impiedicand astfel
golirea vezicii, inainte ca presiunea sa
atinga pragul critic;
- vezica urinara mai prezinta si un sfincter
extern care este alcatuit din muschi striat,
controlat voluntar, spre deosebire de sfincterul
intern care este in intregime muschi neted; sfincterul
extern este controlat de catre sistemul nervos si poate preveni
mictiunea, chiar si atunci cand controlul involuntar tinde sa o initieze
- inervatia principala a vezicii provine de la nervii pelvici, care transmit
impulsuri de la maduva spinarii prin intermediul plexului sacrat, in special de
la nivelul segmentelor S2-S3 medulare; nervii pelvici sunt nervi micsti,
continand atat:

fibre senzitive care sesizeaza


in special gradul de
tensionare al peretelui
vezical; semnalele de
intindere sunt deosebit de
intense si sunt responsabile
de initierea reflexelor care
determina golirea vezicii
urinare

fibre motorii care sunt fibre


parasimpatice; acestea se
termina in ganglionii din
peretele vezical; apoi,
muschiul vezical este inervat
de fibre nervoase
postganglionare scurte;
- in
afara de nervii pelvici, mai
exista fibrele motorii catre musculatura striata, transmise pe calea nervilor
rusinosi pana la nivelul sfincterului vezical extern; aceste fibre somatice
inerveaza si controleaza voluntar muschiul strat al sfincterului extern;

ii)

Transportul urinii prin uretere


- ureterele sunt mici tuburi musculare netede care incep in pelvisul fiecarui
vezica
- pe
creste
lungul
urinara
-

afectand si
- in

rinichi si coboara pana la


urinara;
masura ce urina se
colecteaza in pelvis, presiunea din pelvis
si initiaza o contractie peristaltica, aceasta
raspandindu-se de-a
ureterului pana la vezica
stimularea parasimpatica poate creste, iar stimulare
simpatica poate scadea frecventa
undelor peristaltice,
intensitatea
contractiei;
portiunea
inferioara,
ureterul patrunde
oblic

in vezica urinara si
trece cativa
centimetri sub epiteliul vezical, astfel ca presiunea intravezicala comprima
ureterul, prevenind refluxul urinei in ureter in timpul mictiunii, cand presiunea
din vezica urinara creste foarte mult;

iii)

Cistometrograma

- metoda de masurare si inregistrare care arata variatiile presiunii


intravezicale pe masura ce aceasta se umple cu urina:
cand in vezica s-au adunat 30-50 ml de urina, presiunea creste la 5-10
cm apa
acumularea in vezica urinara a 200-300 ml de urina, determina o
crestere de numai cativa centimetri apa a presiunii intravezicale; acest
nivel aproape constant al presiunii este rezultatul tonusului intrinsec al
peretelui vezical
daca volumul de urina depaseste 300-400 ml, presiunea creste foarte
mult si rapid
- pe masura ce vezica urinara se umple, incep sa apara multiple contractii de
mictiune suprapuse peste tonusul de fond; acestea sunt rezultatul unui reflex
de distensie initiat de presoreceptorii din peretele vezical, stimulati atunci
cand vezica se umple; stimulii de la acesti receptori sunt condusi pe caile
aferente ale nervilor pelvici pana la segmentele sacrate medulare si de aici, pe
calea eferenta a fibrelor parasimpatice din cadrul acelorasi nervi, inapoi in
vezica;
- reflexul de mictiune odata initiat, se autoamplifica; astfel, contractia initiala a
vezicii creste descarcarea de impulsuri de la recptorii vezicali, ceea ce va duce
la accentuarea contractiei reflxe, acest ciclu repetandu-se pana cand muschiul
vezicii urinare ajunge la o contractie puternica
- daca reflexul de mictiune declansat nu reuseste sa goleasca vezica urinara,
elementele nervoase ale acestui reflex raman inhibate timp de cateva minute
sau uneori o ora sau chiar mai mult, inainte ca un alt reflex sa fie initiat si sa
declanseze mictiunea; daca nu, mictiunea nu se va produce atat timp cat
umplerea vezicii urinare este suficienta pentru a declansa un reflex mai
puternic;
- reflexul de mictiune este un reflex controlat in intregime de maduva spinarii,
dar poate fi stimulat sau inhibat de centrii nervosi superiori din trunchiul
cerebral si din cortexul cerebral;

3. Patologia

Afectiunea

Simptome

Cauze

Tratament

Cistita

- mictiuni frecvente
- nevoia de a urina, fara a avea
nimic in vezica
- dureri in timpul urinarii
- urina tulbure care contine
globule rosii si albe
- lezarea epiteliului capsulei
Bowman ai a celui tubular
- prezenta proteinelor in urina
- edem
- defecte de coagulare
- este un subtip de nefrita, in
care sunt afectati glomerulii
nefronilor
- pierderea abilitatii rinichilor de
a excreta produsi de
metabolism, electroliti
- transpiratie
-agitatie
-confuzie
-stari de voma
- dureri in zona lombara
- hipertensiune

- infectii bacteriene

- antibiotice
recomandate de
medic dupa analize
(sumar de urina,
urinocultura)

- infectii cu diversi
agenti patogeni
(streptococi)
- proces autoimun

- indicat de medic,
consta in
imunosupresoare si
corticosteroizi
- se remit, in
special, formele
post infectioase

- scaderea presiunii
sangvine prin
hemoragie
- soc septic
- deshidratare
- ocluzia arterei
renale
- medicamente cu
efecte blocante
- tumori
-nefrite severe
- litiaza renala
(pietre la rinichi)
- inflamatii acute
sau cronice ale
tesutului interstitial
renal

- sub control
medical, dupa
investigarea cauzei
sau cauzelor
- in cazuri grave si
ireversibile: dializa
sau tranplantul
renal

- ultrasunete laser
- medicamente care
descompun
cristalele
- eliminare
chirurgicala
- se recomanda

Nefrita

Glomerulonefri
ta
Insuficienta
renala

Pielonefrita

- creste numarul leucocitelor


- bacteriurie
-febra
-cefalee
- dureri lombare

Litiaza urinara

- dureri violente in zona lombara


- blocarea mictiunii

- tulburari
metabolice care
determina formarea
cristalelor de saruri
minerale

Rinichi

- chisturi (formatiuni cu lichid) la

- genetice

- tratament indicat
de medic dupa
rezultatele
investigatiilor

polichistic

nivelul rinichilor

congenitale

transplant de rinichi