Principii de semiotica

9.10.2013
Introducere in curs:
Semiotica
Sociologie

discipline fundamentale

Semiotica = stiinta semnelor din societate

Semn = orice entitate care reprezinta altceva decat sine insusi in baza
unei conventii cunoscute si acceptate intr-un grup.
Semiotica:
Semeion semn
Semeiotike semiotica

greaca veche

Cum se naste semnul? -> obiectul semioticii

Grecii au definit semnul si au inventat disciplina.
Romanii au dat sensul: ceva sta pentru altceva.
2 realitati:
Una pe care o vedem
Una la care se face trimitere
Regulile de semnificare sunt variabile numai intr-un singur grup.
Variabilele culturale-> se schimba de la o cultura la alta si in timp.
In perioada moderna a comportamentelor generalizate, omul are
tendinta de a investi mai multe obiecte cu statutul de semn -> cu
capacitatea de a reprezenta altceva decat pe sine insusi.
Publicitatea = domeniu in care se practica aceasta tendinta. Reclama
incearca sa transforme obiectele pe care vrea sa le cumparam in
altceva.
Om:
Natura
KANT
Cultura
Omul s-a indepartat de natura construindu-si cultura.
16.10.2013
1

Un semn functioneaza ca semn intr-un mod relativ cultural.

Un semn trebuie sa fie accept ca semn.
Semiotica culturala studiaza semnele pe care o comunitate
culturala le foloseste ca sa comunice.
OM
NATURA
Este
Obiecte
Things

CULTURA
Semnifica
Semne
Signs

Omul este destul de izolat de mediul natural. Intre noi si realitate se

intrepune un paravan cauzat de dezvoltarea culturii, nu mai cunoastem
lumea in mod direct.
In cultura nimic nu mai este natural, desi cultura are aerul ce ne
pune in contact cu natura. Omul incearca sa vopseasca totul incat sa
para natural.
Nimic din ce are legatura cu semnele, cu sistemele de semne nu are
de-a face cu realitatea. In cultura, pentru a compara intre ei, indivizii
au creat o serie variata de sisteme de semne (->obiect de studiu al
semioticii).
Semiotica:
Proxemica
Kinezica
Rasul si plansul se supun comunitatilor sociale. In Romania exista
obiceiul bocitului, pe cand in Marea Britanie la inmormantare este
deplasat sa plangi; trebuie sa ai o atitudine sobra, grava.
Semne-> produse culturale pe care omul le-a creat si le conserva
= semnele coregrafice
ce transmit o naratiune/ limbaj nonverbal artisic
= pantomima
= semne muzicale sistem special
= semne vizuale cinematografie, fotografie, arte plastice, benzi
desenate.
2

= semnele verbale limbile naturale; este cel mai important dintre

toate si model pentru acestea si sistem de referinta.
Motive pentru care este cel mai important:
Limbajul sau sistemul de semne verbale functioneaza ca un filtru
intre noi si lume/realitate. El ne mediaza relatia cu realitatea.
Privim intotdeauna lumea prin ochelarii limbii pe care o folosim si
pe are am invatat-o de la nastere.
Limbajul are o relatie particulara cu gandirea: interactioneaza cu
aceasta si o influenteaza.
Limbajul este sistemul de referinta pentru intelegerea tuturor
celorlalte.
Teoria relativismului lingvistic - B.R. Worf si E. Sapir
Exista o legatura nemijlocita intre structura si modul de functionare al
limbii pe care o invata o colectivitate si modul in care percep si se
raporteaza la realitate.
B.R. Worf: Orice limba este un sistem de structuri diferite de altele in
care: 1)exista o anumita ordine a formelor si categoriilor, 2) aceste
forme si categorii analizeaza realitatea si retin sau neglijeaza anumite
tipuri de fenomen si de relatii, 3) in acest fel, limba noastra ne dirijeaza
rationamentele si ne circumscrie campul constiintei.
1),2)-> Fiecare limba efectueaza in mod particular decupajul campului
realitatii, influentandu-ne experienta pe care o avem in legatura cu
ea. (E. Sapir)
Cu cuvintele limbii dam nume realitatii.
Lexicul functiona cu totul altfel si parea sa ignore complet aspecte ale
realitatii, care pentru ei erau esentiale.
Omul modern nu vede realitatea in mod preponderent cel care a primit
limbajul de-a gata prin contact direct, ci numai in masura in care
limbajul sai ii atrage atentia asupra sa.
Sistemul verbal de semne al limbii noastre ne stimuleaza sau ne agita
ori de impiedica sa perepem si sa cunoastem diferite aspecte ale lumii.

Omul (in genere) este foarte interesat de categoriile de spatiu si de

timp-> ordine in evenimente, spatiu si timp(KANT).
Reprezentam timpul ca spatii.
Limbajul este un instrument fundamental de interactiune cu lumea.
Limbajul pe care il invatam ne ghideaza relatia cu lumea.
23.10.2013
Treptele cunoasterii:
Perceptia cunoasterea senzoriala
Intuitia omul detine cunoasterea sintetizata, dar nu poate
explica articulat
Ratiunea cunoasterea rationala-> LIMBAJ
Nu exista gandire non-lingvistica!!!
Sistemul verbal de semne este modelul tuturor celorlalte.
A intelege un limbaj vizual ca cinematograful presupune niste abilitati
invatate.
Exista pe piata disciplinara 2 discipline care par analoage: SEMIOLOGIA
SI SEMIOTICA.
Semiologia (aria francofona, Saussure) -> s-a nascut in
lingvistica.
Semiotica (stoicii anul III i. En; semeiotike, semeion)
Ch. Sanders Pierce a scris despre semiotica 20 de volume
Umberto Eco a introdus-o in universitati.
Pe Saussure nu-l intereseaza cum functioneaza semnul in procesul
comunicarii si nici contextele sociale si istorice care se comunica si nici
ca aceasta comunicare se desfasoara in grupuri diferite si in timp ->
relativ cultural.
Stoicii au ajuns la concluzia ca semnul are 3 repere fundamentale dupa
care poate fi descris (Pierce si Eco au preluat aceste elemente
componente, Saussure a recunoscut doar doua, care tin de cultura).
Semnificant SA
Cultura

Natura
4

Semnificat - SE

Referentul

1. Stoicii au observat ca semnul admite pentru om 3 repere

fundamentale: semnul, o realitate psihica, un element din lume.
2. Ch. Saunders Pierce fixeaza cele 3 elemente intr-o relatie
triunghiulara -> triunghiul semiotic.
3. U. Eco admite relatia intre triunghiul lui Pierce si semiotica
contemporana.
Exista o multime mare de semne carora nu le corespund niciun fel de
realitate si noi totusi le intelegem.
Comunicarea noastra cu ajutorul semnelor se face in mod independent
de realitatea si putem chiar sa ne dispersam de ea. Umberto Eco a
ajuns la o concluzie: Semiotica se ocupa de orice poate fi considerat
drept semn. Un semn este orice entitate care poate fi considerata
substitut a altceva decat sine insusi. Acest altceva nu trebuie in mod
necesar sa existe sau sa se afle undeva in momentul cand
semnificantul il reprezinta. De unde rezulta ca, in principiu, semiotica
este o disciplina care studiaza orice poate fi folosit ca sa mintim.
In procesul comunicarii prin semne opozitia intre adevar si fals nu este
relevanta, singurul lucru important este sa ne intelegem. Semnele nu
trebuie sa fie adevarate, ci trebuie sa fie intelese si recunoscute in
functie de reguli prestabilite.
Limbajul se interpune intre noi si realitate. In functia lor, sistemele de
semne se pot dispersa de lume (de referent).
.................................................................................................................
.............................

30.11.2013
Citat Umberto Eco:

 Semnificatia unui semn este, de fapt, practic absolut

independenta de prezenta sau de absenta lumii obiectelor la care
semnul se pare ca se refera.
Limbajul este un instrument prin care omul s-ar putea elibera de
real; poate sa creeze universe alternative = cultura.
In fiecare comunitate (mare/mica), intr-un anumit moment istoric,
functioneaza o serie de reguli sau de conventii care ne arata cum
trebuie sa interpretam semnele.
Relatia dintre SA si SE
Cultura = depozit, stoc
Fiecare colectivitate detine un mic depozit personal, ce stocheaza:
Informatii, cunostinte pe care le transmite din gen in gen
Valori, norme, viziuni asupra lumii, atitudini, produse,
comportamente
Toti semnificantii se traduc nu printr-un singur semnificata cum spunea
Saussure, ci printr-un lant de semnificati.
Ch. S. Pierce a observat pentru prima data ca un Sa nu trimite la real,
ci trimite la un sir, lant potential infinit de semnificatii.
U. Eco: semiosa infinita
Ch. Pierce: SEMIOSA
Conceptul de semiosa infinita ne da seama de comunicarea
concreta in contexte culturale variabile
6.11.2013
Interpretarile prin lantul semiozei sunt intotdeauna consitionate de un
spatiu cultural si un moment anume.
Ex. I:
11 AM 11.11.1918 Remembrance Day poarta mac(s-a sfarsit R.M).
A inceput sa circule o furnitura populara de cantece bisericesti legate
de campurile unde luptasera soldatii si rasarisera maci rosii. Acestea
aminteau de sacrificiul de sange facut de oameni in transee in timpul
primului R.M. poeziile si cantecele circulau si prin scoli.
In semn de comemorare, in fiecare an la 11 AM, pe data de 11.11 se
depun coroane de maci.
6

In 1921, s-a infiintat The Poppy Factory care producea maci in scopul
vanzarii. Banii stransi erau utilizati pentru a ajuta familiile veteranilor
de razboi.
Incet, incet, semioza se extinde iar macul devine o forma de
recunostinta a sacrificiului in numele patriei.
S-a facut o campanie de strangere de fonduri, numita The Poppy Apeal,
care strange bani pentru ajutarea veteranilor de razboi, cu ajutorul
unei mascote.
Macul devine apoi un semn de recunostinta si patriotism. Este un
insemn al britanicitatii indiferent de culoare-> se distanteaza de
ideea de sacrifiu de sange.
Turistii adopta si ei macul, purtandu-l la rever in semn de solidaritate.
Ex. II:
Sacul cu lana in Londra, in apropierea datei de 11.11, are la
deschiderea Parlamentului in mod public. Regina, tine un discurs de 10
minute.
Speaker of the House (de la Camera Lorzilor) tine si el un discurs, stand
asezat pe un sac de lana, ce tine locul scaunului.
Astfel, sacul de lana sta pe ceva pe un scaun semnificand
industrializarea, mai exact inceputurile Angliei ca Prima Democratie
Parlamentara.
Sacul de lana sta ca memento/semn pentru amintirea momentului de
unde s-a plecat. Acest semn a fost instituit ca cetatenii sa nu-si uite
originea.
In general, semenle variaza. Nu toti indivizii au capacitatea de a
analizaa la fel. Ei sunt diferentiati de experienta si de cunostintele lor.
Nu toate unitatile culturale sunt cunoscute de toti membrii colectiviatii.
Din acest motiv, intr-un spatiu cultural exista intotdeauna o dinamica.
Concluzia este ca, desi intr-un spatiu cultural se depoziteaza multe
informatii(=unitati culturale), nu se formeaza niciodata haos.
Exista:
Ordine
Dinamica continua
Duratele medii sunt cele mai potrivite pentru cultura. duratele lungi
sunt asociate secolelor aceasta durata e irelevanta pentru cultura.
7

Cultura se schimba in mod perceptibil in durata medie vezi scoala de

la Annales.
Durata scurta evenimentiala
Exista unitati in zona culturala care, pe durate medii de timp, sunt
cunoscute de toti.
In restul spatiului sunt informatii de timpul du-te vino -> ele pot sa
treaca dintr-o zona in alta.
Umberto Eco: unitatile culturale dintr-un spatiu cultural scurt de doua
feluri:
O parte stabila, denumita dictionar
O parte denumita enciclopedie
dictionarul = suma unitatilor culturale care intra in compententa
vorbitorului ideal tipic al unei colectivitati.
Individul ideal tipic este modelul unei societati si nu corespunde cu
realitatea.
enciclopedia = suma opiniilor fixate in unitati culturale, intr-o
colectivitate sociala, la un moment istoric anumit.
Aceste opinii sunt opinii despre lume. De aceasta data avem de-a face
cu indivizi reali, care au aceeasi parere -> opinia publica dintr-un
anumit moment.
In fiecare spatiu cultural, procesele de semioza care duc la geneza
unitatilor culturale si la dinamica lor nu se petrec la intamplare, ci sunt
reglate. In fiecare societate exista niste categorii de profesionisti care
le regleaza.
Pierre Maroudo este un antropolog care a dat nume acestor categorii
de profesionisti. In fiecare colectivitate sunt 2 categorii care sunt
responsabile de dinamica unitatilor culturale:
O categorie de profesionisti numita cartografi -> au profesiuni
specifice
ingineri = au misiunea de a rapandi entitatile culturale
inventate de cartografi, sa le introduca in enciclopedie si sa
le fixeze in dictionar.
8

13.11.2013
Nasterea informatiei prin semioza nu se produce prin vid, ci se produce
in alt context. Semioza este determinata de o serie de variabile
exterioare limbii si care sunt specifice unei colectivitati.
Semioza este relativa cultural.
Semioza nu creeaza haos.
Semioza este un proces dirijat, nu se petrece la intamplare. In fiecare
colectiv, exista o serie de agenti care dirijeaza semioza.
! Pierre Morann a folosit 2 metafore epistemologice ca sa-i
deosebeasca pe acesti agenti (ei au functii diferite):
Cartografii
Inginerii
Cartografii sunt intr-o colectivitate instantele sau agentii care
genereaza noi unitati culturale (persoane, personalitati cu impact in
spatiul public, institutii sau tipuri de activitati culturale).
In spatiul cultural -> persoane
In perioadele istorice mai vechi -> personalitatile cu maxima
vizibilitate publica, cu autoritate, cu putere de decizie.

Publicitarii:
- Functia de igineri
- Orice in cultura pe care ei o pot identifica o asociaza cu
cat mai multe arii diferite.
Exoticul este foarte atractiv.
Banalitati/ produsele nu sunt ceea ce reprezinta.
Castiguri/ unitatile culturale sunt deviate catre alte arii (bunuri
castigate).
Semioza face practic irelevanta raportarea la mine comun a
informatiei.
Lumea reala este substituita de unitatile culturale care se refera la ea.
In crearea si transmiterea de unitati culturale in comunicare, realul sau
lumea nu este esential si ne lipsim de el, il ignoram, este intangibil
pentru noi.
9

Omul are un disconfort total legat de aceasta conditie si mai ales are
un disconfort legat de faptul ca nimic din real nu este natural.
Intr-un fel sau altul lasa la vedere nostalgia naturalului.
U. Eco aduce R inapoi din acest motiv. Aceasta nostalgie creeaza un
tip paradoxal de semne care poarta urmele acesteia.
Ex.
Napoleon
mare cartograf
A creat semne/unitati culturale, decupand realitati, dandu-le
nume.
Napoleon a infiintat Academia Franceza de Stiinte si Arte -> a fost
definita ca functie apoi a conceput academicieni.
A inventat comedia franceza (teatrul); a definit-o -> unitati culturale.
A inventat jandarmeria unitate culturala. Avea functia de a opri lumea
cu forta -> ordine pulica.
A inventat Codul Civil, Codul Penal zona juridica.
Comunicare difera in modurile in care isi organizeaza campurile
cromatice.
In perioadele mai vechi, nu existau profesori care sa-si asume functia
de cartograf. Astazi stiinta este cea care creeaza noi unitati culturale.
Opinia publica = doxa in trecut.
Aceste unitati intra in dictionar.
Max Weber a inventat individul ideal tipic model.
Spre deosebire de cartografi care sporesc teritoriul unitatilor
culturale, inginerii sunt cei care au functia sa impulsioneze lantul
semiotic -> proces de asociere foarte accelerat.
Ei sunt cei care au grija sa asocieze unitatile culturale.
Publicitatea apeleaza la mijloace neortodoxe pentru a crea unitati
culturale.
Relatia dintre Sa si R
Sisteme de limbaj si lume
Este o relatie zisa, de asemanare.
In genere, observatiile omului pentru relatia dintre limbaj si lume ->
mituri in patrimoniu
Mitul are o schema -> face parte din categoria miturile varstei de aur
10

Mituri construite dupa aceasta relatie:

A existat in istoria omenirii o varsta de aur in care totul era
perfect (model ideal).
Dupa aceasta varsta originara urmeaza o decadere in trepte
adusa de timp; etape in care omul de indeparteaza de varsa de
aur varsta de bronz varsta de fier; omul a decazut treptat.
Istoria aduce uzura.
Mitul lui Platon:
Limbajul originar seamana cu lucrurile
Nu era nici o ruptura intre cultura si natura
Prin uzura istorica limbajul s-a departat, diferentiat de natura
20.11.2013
O conventie se stabileste intr-un grup (min. 2 persoane).
Numele se stabileste prin contract, ce nu mai poate fi schimbat
ulterior(obiect).
Ex:
Hermogene ii da exemplu unui sclav, pe care il ia din targ si ii schimba
numele. Sclavul trebuie sa stie cand i se schimba numele. Daca
contractul nu e acceptat in societate el nu e conventional.
Arbitrarul = liberul arbitru -> cuvantul este arbitrarul semnului
Arbitrarul semnului lingvistic = raportul dintre Sa si referent este
conventional, stabilit ptrintr-o regula, conventie:
Aceasta legatura este necesara, nu naturala.
intre lume si lucruri exista o dreapta potrivire a numelui
Opusul arbitrarului semmnului lingvistic este motivatia-> motivul
pentru care obiectele au fost numite asa si nu altfel.
Cratylos reprezenta omul de bun-smit, de pe strada-> trebuie sa existe
ceva comun, o afinitate, potrivire a numelor. Oamenii sunt convinsi ca
limba lor este mai buna decat celelalte in ceea ce priveste potrivirea
numelor.
Cratylos: Obiectele cu numele trebuie sa semene perfect.
Socrate: Portretul trebuie sa semene cu realitatea?
Hermogene: Da...
11

Socrate exprima punctul de vedere al lui Platon-> nu este de acord nici

cu Cratylos, nici cu Hermogene-> introduce ce i-ar placea omului sa
existe: raportul dintre obiect si nume.
Conventia primeaza.
2 teme majore in acest dialog stufos, dinamic, nobil:
Necesitatea conventiei (rau necesar)
Nostalgia asemanarii (are consecinta)
Nostalgia dupa asemanare a omului si interesul lui pnetru R (referent),
are drept consecinta existenta unei categorii particulare de semne:
semnele iconice (nu dau impresia ca sunt motivate, ca intre ele si R
exista legatura, nu sunt conventionale)
Daca dmitem sa primim referentul inapoi, trebuie sa propunem ca intre
Sa si R sa existe o relatie de asemanare.
Exista niste criterii in functie de care se stabileste asemanare; acestea
au relevanta variabila. O trasatura e varsta: copii sunt semnificantii. Ei
au clar opozitia mic/mare in minte. -> criteriul mic/mare in functie de
experienta culturala.
In principiu, hartile nu au fost reprezentari tipografice, ci ideologice cu
perioada moderna (scoteau in evidenta importanta anumitor locuri). ->
crieteriul importantei.
C.R. Peirce spunea: Un semn este cel care substituie altceva in
naumite privinte si in functie de anumite incrucisari.
Printre sistemele de semne totusi cele mai multe care dau impresia de
real sunt semnele iconice = semenel vizuale.
Fotografia seamana cu referentul, dar nu in totalitate fotograful
selecteaza ce il intereseaza pe el.
Fotografia este selectiva
Fotograful interpreteaza realitatea
Televiziunea este si ea selectiva montajul
ceea ce vedem, vedem cu ochii sau cu mintea?
Trebuie sa stim niste lucruri pentru a le recunoaste si a ne uita dupa
ele.
12

Observam doar lucrurile pe care le stim si despre care stim. Luam in

considerare daca le stim, dar nu le cunoastem. Observam in functie de
experienta noastra.
27.11.2013
Indiferent ca nu ne dam seama, in fapt sau in practica, relatia cu lumea
e intens mediata cultural.
Interpretam mereu datele naturale, culese prin simturi in functie de o
serie de semne, reguli: interpretam nuantele in functie de forme.
Perceptia culorilor se face conform cu natura. Multe lucruri le
consideram conform cu natura pentru ca asa am invatat. Atunci cand
un anumit semn iconic este reprezentat duoa anumite conventii care
sunt foarte departate de realitate, atunci cand se face proba se
observa ca aceste semne sunt foarte diferite de realitate. Cand s-au
facut picturi dupa natura, pictorii au folosit imaginea deja consolidata
pe care o aveau in minte, adanc inradacinata. Semnele iconice au
dirijat perceptia oamenilor asupra realitatii.
!!! Asta e ceva ce nu exista! taran vazand pentru prima oara o
girafa la ZOO; daca nu exista in mintea acestora, nu exista nici in
realitate.
Avem intotdeauna, in colectivitatea noastra, niste repere de
recunoastere ale naturalului acesta este acceptat ca atare conform
unor reguli invatate, variabile cultural. Aceste repere se numesc coduri
de recunoastere. Deci, ceea ce numim semn iconic nu este construit
prin asemanare cu realul asa cum credeam, ci in conformitate cu
codurile pe care le cunoastem.

Semnul iconic se refera la conditiile perceptive ale unui obiect.

Semnul iconic reprezinta anumite particularitati ale unui obiect
numai dupa ce acesta a fost selectat ca fiind important.

13

Asemanarea se stabileste prin interpretare. In cazul semnului iconic

survine un proces de interpretare la fel ca in cazul semiozei . de sub
semnul iconic apare intotdeauna conventia -> codul de recunoastere
(U. Eco). De foarte multe ori confruntarea cu realitatea e ilustra.
*Gombrich Arta si iluzii*
Pictura este prin excelenta iconica si menirea ei este sa prezinte
realitatea.
Motivul dezvoltarii picturii a fost tendinta pictorilor de a progresa
neincetat in ideaa apropierii de natura.
Misiunea picturii: sa creeze universuri alternative prin culori, umpland
ramele de realitate.
Omul este incapabil sa proeseze o noutate absoluta. Orice noutate
trebuie sa fie cat de cat agatata de ceva absolut, de ceva cat de putin
cunoscut. Fara coduri de interpetare, omul nu recunoaste noutatea.
Avangarda a fost o exceptie in lumea culturala; a avut un progres care
facea ceva neobisnuit si acorda valoare la tot ceea ce era nou absolut.
A fost un moment unic in istoria omenirii; au incercar sa creeze ceva
din nimic, care isi crea siesi reguli. Din cauza ca nu putem introduce
ceva nou fara a-l agata de ceva cunoscut, avangarda a fost un
experiment esuat.
Vocatia mimetica a sistemului verbal capacitate iconica?
Mimofonie = imitatie la nivel fonetic. E iconica sau nu?
Onomatopee au capacitate mimofonica.
Sunetele care se pun pe baza animalelor sunt conventionale si
decretate in baza unor conventii.

4.12.2013.

14

Secolul XVI in UK in Renastere publicul de jos avea o intelegere

foarte clara a conventiei teatrale ->spectacolul de teatru nu aduce
natura pe scena.
Spectacolele lui Shakespeare se puneau in scena cu un minim de
recuzita si decor, iar adesea se gaseau personaje masculine in
travestit. Publicul nu simte nevoia sa vada copaci de carton pe scena
deoarece textul le spune exact ce se intampla. Publicul avea o
conventie de intelegere ca cea a copiilor si nu crede ca teatrul trebuie
sa imite lumea.
In urma cu un secol, la sf sec XIX, a fost perioada in care s-a diferentiat
renascentismul de clasicism decoruri tipatoare, camere aglomerate,
personaje lipsite de semnificatii -> toate pentru a imita cat mai mult
din viata de zi cu zi, faptul ca actorii mananca si beau. Realismul
incearca sa aduca natura pe scena si sa nu incalce regulile
conventionale.
Exista 3 tipuri de semne cu care lucreaza semiotica:
Simboluri = semne perfect arbitrare (Saussure); legatura dintre
Se si Sa este conventionala; cele mai raspandite semne.
Iconii (Pierce) = ne creeaza iluzia ca are o apropiere mai mare de
lume si ca se pregateste sa evoce naturalul, desi sunt
neconventionale.
Deictivele (indici) = semne ce nu stau pe altceva, nu arata
altceva
1. Cratylos discuta despre eponime care sunt indici, explicand ca
numele provine dintr-o anume radacina etimologica si inseamna ca
stau in cercul semnificantului (exceptand poreclele)
2. Adverbele si pronumele demonstrative: indicii functioneaza mereu
legati de un context (timp, loc), ce arata pozitia cuiva. Pronume
deictice sunt cele de pers I si a IIa -> roluri, functii, masti ale vorbirii
ce arata cine vorbeste si cine asculta.
! Semnele muzicale nu sunt de niciun tip dintre cele 3!

15

Cultura este un parazit al limbajului nostru de toate zilele.

Cultura se foloseste de altceva ca sa functioneze: organismul pe care a
parazitat. In toate configuratiile culturale creatoare de sens se
foloseste material deja semnificativ, deci cu sisteme de semne ->
folosim un semn ca o caramida; Sa/Se fiecare avand propriul sens.
Dupa ce insumam caramizile si construim casa, materialul
(semnificatul) trebuie sa degaje un sens.
In configuratia culturala se construiesc complexe semnificative, al
caror sens (semnificat) reprezinta altceva decat suma sensurilor
unitatilor componente si altceva decat atat.
Ex. I:
Basmele (a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti....)
au formule speciale de inceput ce trebuie decodate -> semnal de basm
ce are o functie culturala, semnal generic !atentie e vorba de
literatura!
Ex. II:
Britanicul bine-crescut pe care il cunoastem pentru prima oara, daca e
politicos, atunci cand ii dam mana ne va spune How do you do? ->
supra formula de salut, care nu trebuie decodata ci trebuie raspuns cu
aceeasi fromula.
Ex. III:
Bart formula latina ce nu trebuie decodata si interpretata ca pe un
singur sens (My fair lady).
->Formula the rain in spain... e folosita initial ca pe un exemplu de
dictie, apoi se incearca utilizarea ei pentru a transmite un mesaj, insa
nu este analizabila -> Semnificatii sunt goi!
Cultura construita pe baza culturii de toate zilele configuratii mai largi
pe care invatam sa le interpretam proces numit mistificare. ->
distorsionarea realitatii; nu este minciuna; se afla la granita dintre
adevar si falsitate.
11.12.2013
Sensul secund (sau sensul de gradul II) a produs in cultura combinatii
16

sau configuratii de semne care reprezinta mai mult decat suma

semnificatiilor minimale ale acestora (de niv I).
Imaginea poate fi interpretata astfel:
Barthes spune intai cum se decodeaza si cum functioneaza
Cel mai important lucru pe care il spune este cine il decodeaza
In cultura unde aceste configuratii se interpreteaza la nivel secund,
faptul ca sensul nu este sume elementelor literare are un avantaj:
interpretarea e mult mai libera. Ele stabilesc relatii foarte diferite intre
producator si receptorul sau. Anumite tipuri de interpretari
functioneaza intr-o anumita relatie intre producator si receptor pentru
un anumit tip de public. Exista producatorul acestor imagini care are
de pus in circulatie o idee de nivel secund (multiculturalism,
democratie, etc). Vrea sa o faca intr-un mod surprinzator, sa ascunda
ideea. Cel care cumpara este o persoana care are cunostinte
profesionale, face parte dintr-un public elevat care stie cum
functioneaza astfel de produse culturale. Reuseste sa "demonteze"
jucaria si sa descopere despre ce este vorba.
Barthes crede ca orice constructie culturala ii transmite date, informatii
si are corespondent in realitate. Individul crede ca ceea ce vede pe
coperta este. Trece tot ce se afla acolo in contul realitatii si este
convins ca i se transmit informatii. Nu vede ca ea este facuta ca un
simplu ambalaj si reprezinta ceva in spate.
In epoca moderna, ceea ce se incearca este mistificarea si vopsirea
naturalului.
Avem de-a face cu una din afirmatiile de mare generalitate pe care leam gasit incarnate in multe situatii (in acest caz raportul dintre natura
si realitate). Si la nivel secund configuratiile culturale sunt pregatite sa
camufleze culturalul in travesti naturale. Acest lucru depinde foarte
mult de tipul de public vizat (de naivitatea lui). Astfel de configuratii
culturale au o interpretare relativa cultural. Interpretarea lui Barthes se
bazeaza pe diferentierea culturala.
Termenul "secund" inseamna "de nivel multiplu". Termenul de "secund"
pentru constructia culturala, la Barthes, are de fapt un sens generic
care vrea sa ne semnaleze ca se trece de un prim nivel. Ceea ce ne
semnaleaza el in fond este ca toate produsele culturale se construiesc
17

pe niste nivele:
1. Nivelul literal=nivel secund
2. Nivelul alegoric
3. Nivelul analogic
Naratiunea este unul dintre cele mai complexe si sofisticate sisteme de
nivel secund cu care opereaza omul. Cinematografia nu ar exista daca
nu ar exista naratiunea verbala.
Naratiunea=inlantuire de elemente punctuale intre un inceput bine
delimitat si un sfarsit in care totul conduce in mod neabatut de la
inceput catre sfarsit. Naratiunea e teleologica, tinde catre un tel.
E.Panofsky-Studii de iconologie.
El face cam acelasi tip de exercitiu ca Eco pe o pictura celebra (Cina
cea de taina).
Exista un nivel "literal". El ne propune un exercitiu, ca de fiecare data
cand decodam o pictura pe fiecare nivel, sa ne intrebam cine o
intelege. Un japonez intelege acelasi lucru ca un grec.
Exista si un alt nivel, la care este nevoie de o informatie culturala dintro zona anume.
Exista si un al treilea nivel, la care ni se comunica niste semnificatii
extrem de generale.
Sistemul verbal de semne este un model, reper, ghid in constructia si
interpretarea culturii in genere!
Clasificarea culturilor-O cultura este si ea o configuratie (cultura
romana, americana, europeana medievala, etc).
Modul de functionare al sistemului verbal de semne ne poate oferi un
sistem de referinta sau repere pentru intelegerea si clasificarea
culturilor (prin cultura nu mai inteleg un produs, ci productia culturala
a unui grup, indiferent de marimea acestuia).
Scoala semiotica de la Tatu - Roman Jacobson
-Cele doua axe ale limbajului - 2 aspecte ale limbajului
- 2 tipuri de afazie (boala de
comunicare)
18

In descrierea acestor 2 axe, primul pas l-a facut Saussure. Observatia

lui este ca limba este un depozit in care elementele asemanatoare sunt
grupate impreuna si de unde, ca sa comunicam, alegem intotdeauna
un singur element dintre mai multe echivalente. O limba reprezinta si o
modalitate de a combina intre ele elementele alese.

11 dec
Sensul secund (sau sensul de gradul II) a produs in cultura combinatii
sau configuratii de semne care reprezinta mai mult decat suma
semnificatiilor minimale ale acestora (de niv I).
Imaginea poate fi interpretata astfel:
Barthes spune intai cum se decodeaza si cum functioneaza
Cel mai important lucru pe care il spune este cine il decodeaza
In cultura unde aceste configuratii se interpreteaza la nivel secund,
faptul ca sensul nu este sume elementelor literare are un avantaj:
interpretarea e mult mai libera. Ele stabilesc relatii foarte diferite intre
producator si receptorul sau. Anumite tipuri de interpretari
functioneaza intr-o anumita relatie intre producator si receptor pentru
un anumit tip de public. Exista producatorul acestor imagini care are
de pus in circulatie o idee de nivel secund (multiculturalism,
democratie, etc). Vrea sa o faca intr-un mod surprinzator, sa ascunda
ideea. Cel care cumpara este o persoana care are cunostinte
profesionale, face parte dintr-un public elevat care stie cum
functioneaza astfel de produse culturale. Reuseste sa "demonteze"
jucaria si sa descopere despre ce este vorba.
Barthes crede ca orice constructie culturala ii transmite date, informatii
si are corespondent in realitate. Individul crede ca ceea ce vede pe
coperta este. Trece tot ce se afla acolo in contul realitatii si este
convins ca i se transmit informatii. Nu vede ca ea este facuta ca un
simplu ambalaj si reprezinta ceva in spate.
In epoca moderna, ceea ce se incearca este mistificarea si vopsirea
naturalului.
Avem de-a face cu una din afirmatiile de mare generalitate pe care leam gasit incarnate in multe situatii (in acest caz raportul dintre natura
19

si realitate). Si la nivel secund configuratiile culturale sunt pregatite sa

camufleze culturalul in travesti naturale. Acest lucru depinde foarte
mult de tipul de public vizat (de naivitatea lui). Astfel de configuratii
culturale au o interpretare relativa cultural. Interpretarea lui Barthes se
bazeaza pe diferentierea culturala.
Termenul "secund" inseamna "de nivel multiplu". Termenul de "secund"
pentru constructia culturala, la Barthes, are de fapt un sens generic
care vrea sa ne semnaleze ca se trece de un prim nivel. Ceea ce ne
semnaleaza el in fond este ca toate produsele culturale se construiesc
pe niste nivele:
1. Nivelul literal=nivel secund
2. Nivelul alegoric
3. Nivelul analogic
Naratiunea este unul dintre cele mai complexe si sofisticate sisteme de
nivel secund cu care opereaza omul. Cinematografia nu ar exista daca
nu ar exista naratiunea verbala.
Naratiunea=inlantuire de elemente punctuale intre un inceput bine
delimitat si un sfarsit in care totul conduce in mod neabatut de la
inceput catre sfarsit. Naratiunea e teleologica, tinde catre un tel.
E.Panofsky-Studii de iconologie.
El face cam acelasi tip de exercitiu ca Eco pe o pictura celebra (Cina
cea de taina).
Exista un nivel "literal". El ne propune un exercitiu, ca de fiecare data
cand decodam o pictura pe fiecare nivel, sa ne intrebam cine o
intelege. Un japonez intelege acelasi lucru ca un grec.
Exista si un alt nivel, la care este nevoie de o informatie culturala dintro zona anume.
Exista si un al treilea nivel, la care ni se comunica niste semnificatii
extrem de generale.
Sistemul verbal de semne este un model, reper, ghid in constructia si
interpretarea culturii in genere!
Clasificarea culturilor-O cultura este si ea o configuratie (cultura
romana, americana, europeana medievala, etc).
20

Modul de functionare al sistemului verbal de semne ne poate oferi un

sistem de referinta sau repere pentru intelegerea si clasificarea
culturilor (prin cultura nu mai inteleg un produs, ci productia culturala
a unui grup, indiferent de marimea acestuia).
Scoala semiotica de la Tatu - Roman Jacobson
-Cele doua axe ale limbajului - 2 aspecte ale limbajului
- 2 tipuri de afazie (boala de comunicare)
In descrierea acestor 2 axe, primul pas l-a facut Saussure. Observatia
lui este ca limba este un depozit in care elementele asemanatoare sunt
grupate impreuna si de unde, ca sa comunicam, alegem intotdeauna
un singur element dintre mai multe echivalente. O limba reprezinta si o
modalitate de a combina intre ele elementele alese.

Semiotic- 18.12.2013
Aceast perspectiv asupra dublului sistem de referin al limbajului
vine de la Saussure- le-a tratat ca un lingvist, dar nu le-a aplicat la
procesul mai larg sau la cultur.
Cele 2 aspecte de funcionare ale limbajului:
- Pe de-o parte, stocul sau depozitul, n care toate formele sunt
asemntoare (din care alegem i, cu cele alese, construim o
asociaie), -axa seleciei.
- Axa combinrii.
Roland Barthes observ n ce msur observaia lui Saussure poate fi
scoas din interiorul lingvisticii (nu se aplic doar acolo), ci c poate
deveni un instrument care ne ajut s analizm i s nelegem i alte
aspecte din cultur i societate-n sensul n care o neleg antropologii.
Jakobson afirm c e mai bine s numim axa seleciei-axa
paradigmatic i axa combinrii-axa sintagmatic, ptr c se potrivesc
mai bine termenii la nenumratele nfirii ale acestei opoziii n
societate i cultur.
Exemplu: din vestimentaie-mod (moda fiind un subiect foarte
ofertant). V: Le sisteme de la mode-Barthes(mod purtat/prezentat
i scris)
21

Moda purtat: tot ceea ce purtm nu este pur i simplu, ci semnificarat ceva despre noi, trimite ctre o mulime de lucruri-statut social,
apartenena la o cultur i nu la alta, faptul c tim sau nu anumite
coduri. (Barthes)
Pe axa paradigmatic- toi avem acas dulapul cu haine, aezate pe
categorii sau grupuri, dup un criteriu (=paradigme.organizare
paradigmtic). Vestimentaia pornete ntotdeauna de la un stoc sau
de la un depozit unde sunt grupate mereu elemente asemntoare, din
care alegem.
Pe axa sintagmatic- se compune o inut vestimentar, ea fiind aceea
foarte puternic determinat de o mulime de factori culturali.
Atunci cnd combinm ntr-o inut hainele, nu o facem aa liber pe ct
s-ar crede, ci ne supunem unei serii de reguli. De obicei, tipul inutei e
dictat de chiar primul element pe care-l alegem.
Pe axa combinrii, funcioneaz reguli culturale de combinare.
(exemplu black/white tie)
Chiar i meniul unui restaurant corespunde axei paradigmatice.
R. Jakobson transfer aceast polaritate a limbajului la analiza
configuraiilor culturale de importan maxim. El a avut de-a face ntrun spital cu pacieni suferinzi de afazie. A observat c exist 2
tipurfundamentale de afazie:- unii sunt incapabili s selecteze mai
multe elemente dintr-un stoc-se suspend relaia de similaritate, iar
alii incapabili s combine-se suspend relaia de combinare. Deci,
afazia atinge capacitatea de vorbire.
!patologic, una dintre funcii poate fi complet suprimat n detrimentul
celeilalte. La oamenii normali, cele dou funcii se afl n echilibru.
Jakobson observ c cei doi poli ai limbajului (cele dou planuri) pot fi
descoperite n aciune i n construciile culturale largi cum ar fi
anumite stiluri de expresie-un stil foarte metaforizant). Poezia i proza
sunt marcate de faptul c ntr-una predomin continuitate i n
cealalt, similaritatea.
Dou aspecte ale limbajului i dou tipuri de afazie-Roman Jakobson.
Cu pornire de la observaia lui Jakobson c raportul dintre cele dou
axe este caracteristic sau specific ptr diverse configuraii culturale
(stiluri, genuri, moduri de expresie ca poezia i proza, curente), ne-a
deschis posibilitatea de clasificare a acestor configuraii n funcie de

22

acest raport specific. (Ideea c putem face acest lucru, o are coala
Semiotic de la Tartu)
i Scoala de la Tartu e de prere c toate configuraiile culturale ne
arat la analiz strns c au o dominant (paradigmatic sau
sintagmatic).
Deci n cazul culturilor nu exsit niciodat un
echilibru, ci un raport particular n sintagmatic i paradigmatic.
Nu exist nicio cultur care s ilustreze perfect unul dintre tipuri. E
vorba numai de tendine dominante i care nu acoper toate
nfisrile unei culturi.
n timp, pe msur ce ne ducem mai n trecut, e mai uor s clasificm
culturile (culturile mai vechi), s descoperim dominanta. Cu ct ne
apropiem de prezent, arii tot mai restrnse din cultur sunt acoperite
de o dominant, deoarece noile tehnologii de comunicare au fcut ca
un cmp cultural s se divid.
-sunetele muzicale sunt doar semnificani, n fond reprezentnd
zgomote. Nu sunt semne, nu stau ptr nimic. Sunt un tip aparte de
sunete, care au intrat n cultur, dar funcioneaz ca toate celelalte
sisteme de semne. Ele sunt construite ca nite axe culturale care las
la vedere cele dou axe. n muzic s-a nscut programatismul: tentaia
de a atribui muzicii inrpretri culturale. Muzica este; nu semnific.n viziunea colii de la Tartu, culturile sunt configuraii culturale ce pot
fi analizate pornind de la cele dou axe(Saussure, Barthes, Jakobson).
Lockman e de prrere c exist o serie de configuraii culturale care au
o dominant paradigmatic.
ntotdeauna elementele sunt ordonate, grupate, ierarhizate, pentru a
nu se crea confuzii. Pe axa paradigmatic, ntotdeauna exist o
mulime de elemente similare, perfect ordonate. Axa paradigmatic e
axa ordinii.
Dac e vorba de o mulime de elemente, ele trebuie s fie cumva
memorate. Variaia este limitat. Exist ntotdeauna un numr limitat
de elemente asemntoare. Fatalmente, n domeniul paradigmatic,
elementele asemntoare nu pot fi numeroase. Un membru al unei
colectiviti de acest tip paradigmatic reuete s devin familiar cu
acest numr de elemente, deci are loc o recunoate a repertoriului sau
a stocului. Astfel, consumatorul nu e interesat de inovaie, aceasta
fiind i ea limitat.

23

O astfel de configuraie cultural e foarte larg rspndit; corespunde

unui numr mare de culturi. Ptr cultura european timpurie, ptr Evul
Mediul Timpuriu european, acest model paradigmatic e de larg
extensie adic n trecut-, iar dominanta paradigmatic este foarte
clar.
Cultura biznatin i mrcile sale foarte vizibile n cultura romneasc.
Cultur nclinat spre schematizare i canonizare. Cultura bizant este
hieratic, funcionnd pe canonizare.
n culturile care au dominant paradigmatic, o mulime de aspecte ale
existenei, ale culturii, ale cotidianului sunt foarte strict reglate de
reguli i de norme. Astfel de culturi paradigmatice exist fie n diverse
momente de timp (ncepnd de la Evul Mediu la cultura media) i
exist i variaie paradigmatic.
Lockman nu identific n cartea lui forme de cultur cu succesiune
istoric; el face o tipologie. El nu scrie o istorie a culturii europene.
8 ianuarie Cultura media
cultura media popular culture
Trasaturi ale campului media ce sunt paradigmatice
-

Cultura media este f puternic normata si consuita dupa modele

constranagatoare cunscute de toti si recunoscut cu usurinta de
un public larg. E puternic normata pe gen ( genurile
cinematografice) genul horror, genul de aventuri. De ce?
(genurile sunt putine) Costa putin si fidelizeaza publicul, se
tranforma in fani
- Modelele respective sunt reciclate mereu, uneori pana la inifinit,
de aici rezulta o cultura serializata ( piratii din caraibe, james
bond) si este repetitiva ( lureaza cu putine elemnete repetabile)
- Cultura media este rezistenta la ideea de novatie, experiment si
innoire. De ce? Pentru ideea de inovatie este riscanta financiar.
- Consumatorii unei asfel de culturi sunt un fel de versiune
moderna sau contemporana a colectivitatilor traditionale tribul.
Grupurile de fani sunt varianta moderna a triburilor, seamana
functional cu grupurile traditionale.
Exemple: muzica rock,
24

Cultura mediatica este o forma de reluare in sec 20 a functiilor

culturilor traditionale, dar cu adapatare corespunzatoare la noile
tehnologii. O cultura de repertoriu, de modele, reciclabile, recunoscute
de consumatori si este o ilustrare contemporanata a modelului
paradigmatic.
Nu exista niciun tip de cultura care ilustreaza perfect unul din modele
lui Lotma; este vorba doar de dominante.
Cultura sintagamitica culturi care mizeaza mere pe inovatie, innoire,
nu lucreaza cu un numar limitat de modele, ci un un numar nelimitat
de modele. Este interesata de ordonarea pe axa sintagamtica a
elementelor in lanturi f bine organizate si in structuri ample.
Exemple contemporane:
Societati intersate de originalitate, ce repsinge constrangeirile si
modelele si care, din punct de vedere soscial, este foarte informala:
societatea americana. Se pune accent pe nou, pe originalitate, normele
sunt respinse.
Un alt model avangarda. A idolatricat ideea de nou, si-a propus sa nu
respcte niciun model, regula. In istoria culturala europeana, avangarda
este modelul absolut a culturi sintagmatice, care respinge modelele,
normele, care absolutizeaza noul si care crede ca poate inov la infinit.
Totusi, are o regula. Regula de a nu tine cont de norme si modele.
Al treilea tip de cultura si paradigmatica si sintagmatica
Sec 19 - in afara de tipul paradig si sintagmatic, mai exista tipul si, si
In Cultura europeana din sec 19 s-a realizat un echilibru intre cele
doua.
O sinteza echilibrata intre ambele tendinte. Pe de o parte, in sec 19, a
existat o inlinatie catre modelare, asemanare, repetitie, modele de
nivel inalt care sunt reluate si copiate latura romantica. Se conidera
ca orice creatie este o copie a lumii sau a Universului. Incredere majora
in faptul ca exista modele mari ale unvieruslui si a ale lui dumnzezeu.
Sec 19 are o latura in care oamenii au incredere in oglindiri, in repetiti,
dar este o incredere temperata, nu este exagerata, dusa la limite.
25

Apare in sec 19, o latura sintagmatica, a schimbarii, e evolutiei. Un

secol istoricis, in care se fundamenteaza disciplina istoriei.
Exstenta in perioada conemporana a unor configuratii culturale
paradigmaice si a unor config culturale sintagmatice face ca in
momentul cand se intlansc intre ei membrii unor config de tip opus sa
apara o criza de comunicare interculturala. Fiecare il percepe pe
celalalt ca pe un deviant.
Societatea paradigmatica musulmanii. Criza de comunicare are drept
fata terorisimul.
Exemplul crizei dintre japonezi su americani exportarea masinilor
japoneze
Al patrulea tip de cultura, nici, nici Cultura sec 18
Respinge ambele modele. Ce Nu convin omului sec 18
- Pe toate planurile, omul ajunge la concluzia ca omul e rupt de
natura, ca totul este conventional
- Cultura nu are nimic a face cu adevarul.
- Intre noi si lume se interpune limbajul. Limbajul este un model ptr
confi cultural, ne organizeaza relaitia cu lumea. Libajul e un
paravan intre noi si natura
In baza acestor resentimente, e naste un nou tip de filosfie, de cultura,
de societate care vrea sa contruiasaca o lume utopica, prin care sa se
revina la cultura la adevar sis a se obtina transperanta limbajului.
Cuvantul de ordine al acestui secol a fost dat de j Rousseau. El
considera ca omul se naste bun de la natura si ca educatia si cultura
sunt intrumesnte de pervertire.
Nu putea exista o astfel de utopie.
Contractul social scris de Rousseau isis inchiupuie ca se poate
construe o societate pe baze naturale.
In sec `18 se naste idea ca in genere cultura poate sa se debaraseze
de minicunile aduse de limbaj, venind cu garantiile naturii o cultura
autentica, sincera.
Asa se naste conventia autenticitatii modul de constructive al unor
produse cultural care ne ofera garantii de adevar.

26

Au fost inventte conventii ale srisului ce imita documente autentice:

jurnalele, scriosirle, confesiunile, memoriile
Pentru prima data scrisorile au fost publicate in presa in marea britanie
. In marea britanie exita un fel de contract de resect fata de
corespondnta.
Sec 18, incercand sa evite conventiile si minciuna fictiunii, creatorii au
insitutit noi conventii care pareau sa prezinte garantii de adevar. Acete
garantii de adevar se bazau pe faptul ca in jurnalul fictive, meomoriil
fictive, in documentele fictive, cineva povesteste la pers I, in nume
propriu si pare sa garanteze pentru adevarul celor relatate.
Conventii care sa creeze tuturor iluzia ca s-a reapripiat cultura de
adevar si ca limbajul nu mai minte nu mai este lasat sa se interpuna
intre noi si lume.

27