UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

DEPARTAMENTUL DE TEHNICA DENTARA
FORMA DE INVATAMANT: ZI

Proteza totala

Student: Opris Diana-Maria

Anul 1

Oradea, 2016

Restaurarile protetice ale sistemului oro-facial sunt corpuri fizice realizate in vederea
restaurarii morfologiei si functiilor unor segmente distruse ale aparatului dento-maxilar.
Confectionarea protezelor implica derularea unor etape clinice, executate de catre medic si ajutoarele
sale, precum si a unor etape de laborator, executate de tehnicianul dentar.
Derularea/realizarea etapelor clinice si de laborator implica utilizarea a numeroase material
dentare, care pe langa o serie de conditii mecanice, fizice si chimice trebuie sa prezinte si
compatibilitate biologica.
O definitie mai precisa a protezei dentare totala= o piesa protetica cu ajutorul careia se
inlocuiesc toti dintii absenti de pe un maxilar si se refac functiile aparatului dento-maxilar modificat
de starea de edentatie totala.
Edentatia totala inseamna absenta tuturor dintilor de pe o arcada sau doua arcade. Poate fi
unimaxilara sau bimaxilara. Edentatia totala este intalnita la pacienti cu varsta inaintata uneori chiar la
pacienti cu varsta medie; ea se instaleaza lent dupa edentatiile partiale, mai intai reduse apoi intinse.
In ordinea frecventei lor, cauzele edentatiei totale sunt:
caria dentara si complicatiile ei;
boala parodontala;
afectiunile tumorale;
traumatismele, etc.
Protezele totale aplicate pe campul protetic trebuie sa ramana in contact intim cu zona de
sprijin (acoperita de mucoasa fixa) si in contact cu zona de succiune (reprezentata de mucoasa neutra)
cand actioneaza forte care provoaca desprinderea in sens vertical. Imposibilitatea de a se desprinde
proteza de pe campul protetic in sens vertical a fost numita mentinere. Imposibilitatea de a se
deplasa proteza de pe campul protetic in sens orizontal a fost numita stabilitate.
Dorinta si capacitatea de adaptare a pacientului purtator de proteze au un rol deosebit de mare
pentru eficienta restaurrii protetice. Capacitatea de adaptare se poate manifesta constient si este
determinata de vointa, in dorinta de a avea din nou dinti cu care sa poata manca, sa vorbeasc si sa se
prezinte cu o fizionomie corespunztoare in familie si in mediul social. Aceasta dorinta creeaza o noua
stare psihica; exprimata prin insistenta de a mentine protezele pe campul protetic, si sta la baza
acceptarii protezei, a obisnuintei si a adaptarii.
Prezenta arcadelor dentare mascheaza infirmitatea, imbunatateste aspectul fizionomic si
creeaza conditiile pentru o masticatie satisfacatoare. De asemenea si functia fonetica se imbunatateste
evident dupa perioada de adaptare.
Prezenta in cavitatea bucala a unui corp strain reprezentat de proteza cu un volum apreciabil,
declanseaza la acesti pacienti mai putine reflexe de respingere, de insuportabilitate. In aceste situatii,
mentinerea protezei pe campul protetic este posibila, si perioada de adaptare este mai scurta si lipsita
de fenomene neplacute.

O proteza adecvata trebuie sa fie destul de confortabila de la prima proba si retusurile trebuie
sa fie completate in 2 - 3 sedinte. Cu toate acestea, pacientul trebuie sa fie constient de faptul ca nu va
putea niciodata sa mestece la fel de bine cu proteza ca si cu dintii naturali - cu dintii protezei va putea
utiliza doar 10 - 15% din forta normala de masticatie.
Sprijinul protezei este un principiu ce se refera la suportul oferit de catre mucoasa orala, astfel incat
proteza sa nu se miste in plan vertical, adica sa nu exercite presiune pe arcada. Pentru arcada inferioara
suportul este oferit de gingie, iar pentru arcada superioara de catre palatul dur impreuna cu gingia.
Stabilitatea se refera la miscarea protezei in plan orizontal, lateral sau fata - spate. Stabilitatea
protezei este cu atat mai buna cu cat materialul acrilic roz realizeaza un contact continuu cu creasta
alveolara. Daca proteza este mentinuta prin aspiratie, insa se misca, putem spune ca are retentie insa
nu are stabilitate.
Retentia se refera la miscarea verticala de indepartare a protezei fata de arcada. Cu cat interiorul
protezei imita mai bine anatomia campului protetic, cu atat retentia va fi mai buna, iar aspiratia,
tensiunea de suprafata si frictiunea vor impiedica formarea unei brese in contactul dintre proteza si
mucoasa orala. Elementul cel mai important pentru retentia protezei il constituie sigiliul periferic:
marginile anterioare si laterale ale protezei, precum si sigiliul palatal posterior.
O proteza dentara nu este pentru totdeauna. Dupa pierderea dintilor naturali, maxilarul si
gingia se modifica permanent, astfel incat proteza nu se va mai potrivi ca la inceput. Pe langa leziuni
care se pot agrava in timp, purtarea unei proteze "largi" va avea mai multe efecte negative, ireversibile,
inclusiv aspectul imbatranit al fetei. Din acest motiv proteza trebuie sa fie captusita, rebazata si chiar
schimbata, de fiecare data cand pacientul simte ca se pierde din suportul, stabilitatea sau retentia
protezei.

Componentele protezei dentare totale:

Protezele totale sunt formate dintr-un suport acrilic de culoarea gingiilor, care se fixeaza pe
gingii. Baza protezei superioare acopera palatul (cerul gurii), iar cea a protezei inferioare are forma de
potcoava pentru a nu stanjeni limba. Protezele sunt executate la comanda de un laborator dentar, pe
baza amprentei individuale.
Se compune din:
-baza protezei: placa protetica.
- arcada dentara: artificiala.
Baza protezei se realizeaza de regula din rasini acrilice de culoare roz. Grosimea bazei va fi de
2 mm. Arcada dentara artificiala este realizata din dinti confectionati din acrilat sau mase ceramice.
Dintii se fixeaza pe saua protetica. Dintii din acrilat se fixeaza chimic de proteza.Cei din ceramica se
fixeaza prin intermediul unor retentii mecanice.

La proteza totala se fixeaza 14 dinti. Molarul 3 nu se fixeaza. Dintii artificiali din acrilat sunt
livrati in garnituri complete de 28 de dinti sau garnituri de cate 6 dinti frontali superiori si 6 dinti
frontali inferiori , 8 dinti laterali superiori si 8 laterali inferiori.
Caracteristicile dintilor artificiali:
1. Redau bine culoarea dintilor naturali.
2. Au instabilitate cromatica in timp.
3. Au duritate scazuta, se abrazeaza usor.
4. Au o structura poroasa care permite infiltrarea acrilatului dintilor cu germeni din cavitatea bucala si
saliva ceea ce produce modificarea culorii dintilor prin fenomenul de imbatranire a acrilatului.
5. Se prelucreaza si lustruiesc cu usurinta.
6. Permit individualizarea ocluzala atat in cabinet cat si in laborator.
Proteza acrilica ca mijloc de restaurare a edentatiei, este obtinuta in urma unor etape clinice efectuate de
medicul stomatolog si a unor etape tehnice efectuate de tehnicianul dentar. Proteza obtinuta trebuie sa refaca optim
functiile aparatului dento-maxilar si pentru obtinerea acestui deziderat colaborarea medic stomatolog-tehnician
dentar trebuie sa fie perfecta.
Fiecare etapa de tratament, clinica sau tehnica, are o importanta deosebita, sumarea lor asigurand o piesa
protetica care sa se poata integra biologic.

FAZELE CLINCO-TEHNICE DE EXECUTIE A UNEI PROTEZE

TOTALE

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17

EXAMENUL CLINIC AL PACIENTUTULUI, STABILIREA DIAGNOSTICULUI SI A

PLANULUI DE TRATAMENT faza clinica.
AMPRENTA PRELIMINARA faza clinica.
CONFECTIONAREA MODELULUI PRELIMINAR faza tehnica.
REALIZAREA LINGURII INDIVIDUALE faza tehnica.
AMPRENTA FINALA (FUNCIONALA) faza clinica.
TURNAREA MODELULUI FINAL (DE LUCRU) faza tehnica.
CONFECTIONAREA SABLOANELOR DE OCLUZIE faza tehnica.
DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE faza clinica.
MONTAREA IN SIMULATORUL A.D.M. faza tehnica.
REALIZAREA MACHETEI PRELIMINARE (MACHETA DE PROBA) faza tehnica.
PROBA MACHETEI CU DINTI IN CAVITATEA BUCALA faza clinica.
REALIZAREA MACHETEI FINALE faza tehnica.
CONFECTIONAREA TIPARULUI AMBALAREA, INDEPARTAREA CERII SI
IZOLAREA faza tehnica.
PREPARAREA, INSERAREA SI POLIMERIZAREA RASINII ACRILICE faza tehnica.
DEZAMBALAREA, PRELUCRAREA SI LUSTRUIREA PROTEZEI faza tehnica.
INSERTIA PROTEZEI IN CAVITATEA BUCALA faza clinica.
ADAPTAREA BIOLOGICA A PROTEZEI faza clinica.

PRIMA SEDINTA CLINICA - medicul dentist va efectua:

a. Examenul clinic al pacientului:

Anamneza;
Examenul exobucal;
Examenul endobucal;
Examene complementare (daca este cazul);
Examinarea vechilor proteze (daca pacientul are).
b. Stabilirea diagnosticului, a planului de tratament si prognosticul tratamentului. Completarea fisei de
tratament.
c. Tot in aceasta prima sedinta se poate trece la amprentarea preliminara.
AMPRENTA PRELIMINARA

Definitie este copia negativa a campului protetic care reproduce elementele zonei de sprijin
si contureaza cu aproximatie marginile (periferia). Mai poarta numele de amprenta de orientare,
statica, primara sau prefunctionala.
Obiectivul etapei obtinerea unor date despre campul protetic edentat total. Aceste date sunt
necesare laboratorului de tehnica dentara pentru confectionarea lingurii individuale.
Instrumente necesare:

Bol de cauciuc;
Spatula de malaxat (din otel inoxidabil sau din material plastic);
Linguri standard (metalice sau acrilice);
Dozatoare;
Cronometru;
Foarfeca;
Creion chimic.

Materiale necesare: astazi in amprentarea preliminara a campurilor protetice edentate total se

folosesc cu precadere hidrocoloizii ireversibili (alginatele) si foarte rar gipsurile. Materialele
termoplastice au pierdut teren, iar elastomerii (cauciucuri) de sinteza sunt prea scumpi pentru acest
gen de amprenta.
Etapele amprentarii preliminare:
1
2
3
4
5
6

Alegerea lingurii standard, care in general sunt pe 3-5 marimi.

Alegerea materialului adecvat amprentarii campului protetic.
Pregatirea pacientului.
Amprentarea propriu-zisa dupa tehnica aleasa.
Verificarea amprentei.
Trasarea conturului marginal pentru viitoarea lingura individuala.

PRIMA SEDINTA DE LABORATOR

CONFECTIONAREA MODELULUI PRELIMINAR

Definitie: este copia pozitiva, statica a intregii zonei de sprijin si partial a celei de mentinere si
stabilizare. Mai poarta denumirea de model static, primar, anatomic, prefunctional, etc.
Scopul etapei: este confectionat in vederea realizarii lingurii individuale. Mai poate avea
valoare medico-legala.
Componentele modelului:
Soclul, care in general are 1,5-2 cm;
Modelul propriu-zis.
Instrumente necesare:

Bol de cauciuc;
Spatula pentu malaxat;
Vacuum- malaxor;
Mas vibratoare;
Soclator;
Conformator prefabricat pentru confectionarea soclului;
Creion chimic.

Materiale necesare:
Gips dentar;
Apa.
Tehnica de realizare: modelul de obicei se face din gips obisnuit, din motive financiare,
avand in vedere ca serveste doar la realizarea lingurii individuale. Indicat este s se toarne din gips de
clasa a III-a (alfa-semihidratat). Implica mai multe faze:
a

Spalarea si dezinfectia amprentei;

b Controlul amprentei. Greselile cele mai frecvente care apar la amprentare sunt:
Suprafata amprentei nu este neteda, prezinta pliuri mixare neuniforma a
alginatului, priza prea rapida, manevre de modelare marginala incorecte;
Suprafata amprentei are aspectul de material tras nu s-a asteptat priza
materialului;
Amprenta nu reda intreaga zona de sprijin alginat insuficient, lingura
scurta;
Nu se evidentiaza marginal frenurile si bridele modelaj necorespunzator;
Amprenta asimetrica centrare necorespunzatoare a lingurii;
Amprenta descentrata centrare necorespunzatoare a lingurii;
Bule de aer alginat amestecat incorect sau aplicat in lingura gresit;
Bule de saliva pacientul nu a clatit gura inainte de amprentare;

 Portiuni de material nesustinute de lingura lingura nu a fost aleasa corect

sau nu a fost prelungita cu material termoplastic in portiunile unde este
scurta;
Lingura este vizibila ea a fost prea scurta, a fost aleasa prea ingusta sau a
fost apasata prea puternic;
Desprinderea materialului de amprenta din lingur lingura este fara
retentii sau acestea sunt insuficiente;
Prinderea in interiorul amprentei a limbii sau a planseului bucal glanda
sublinguala preseaza pe creasa sau medicul nu a solicitat pacientului sa
ridice limba.
Daca amprenta are defecte foarte mici (bule), acestea pot fi corectate in doua moduri:
Se usuca zona cu aer si defectul este umplut cu ceara prin picurare;
Daca amprenta poate fi repozitionata cu usurinta pe campul protetic se
poate face corectia prin amprenta de spalare cu alginat, deoarece alginatele
moderne permit acest lucru.
Reconstituirea amprentei (in cazul celor de gips). Se face intodeauna in lingura
standard, fragmentele fiind perfect lipite cu ceara, dar nu pe fata mucozala.
Izolarea amprentei. Este o operatie obligatorie la amprentele luate cu gips si se poate
face cu:
Apa simpla, timp de 10 minute;
Apa saponata, timp de 15 minute;
Solutie de carbonat de sodiu, timp de 15 minute;
Silicat de sodiu 2% dupa saturarea cu apa.

c
d

e. Turnarea propriu-zisa a modelului. Gipsul se poate prepara in doua moduri:

Metoda saturatiei progresive apa, masurata intr-un cilindru gradat, se
introduce in bolul de cauciuc iar pulberea de gips se presara deasupra incet,
pentru ca sa absoarba apa in cel putin 20 de secunde. Malaxarea se poate face
manual sau mecanic.
Metoda amestecului predozat apa si pulberea sunt predozate si se gasesc n
recipiente separate. Se introduce apa in recipientul in care se gaseste pulberea,
se agita puternic pentru saturarea apei cu pulberea.
Pentru turnare se foloseste gipsul de consistenta smantanoasa care se insera in amprenta,
vibrand continuu complexul lingura standard-amprenta, fie manual sau de catre masuta vibratoare.
Prin vibrare se obtine un model compact, fara lipsa de substanta, deci fara bule de aer si totodata
materialul este antrenat sa curga usor in toate depresiunile campului protetic.

Realizarea soclului: de regula se face din acelasi material ca si modelul pentru a nu-l
deforma, datorita coeficientilor de contractie diferiti. Finisarea lui se realizeaza cu o
spatula de ceara (pentru indepartarea eventualelor surplusuri) si la aparatul de soclat.
Pentu realizarea soclului mai nou sunt utilizate conformatoare prefabricate (din mase
acrilice sau elastice) in care se introduce gips si peste care se rastoarna amprenta.
Aceasta metoda elimina soclarea si fasonarea deoarece conformatorul ii da forma
optima.
Demularea: este procedeul de separare a amprentei preliminare de model. Se face
dupa priza completa a gipsului (45-60 de minute), in functie de materialul cu care a
fost luata amprenta:
La amprentele din alginat prin degajarea marginilor si simpla tractiune a
manerului lingurii standard;

 La amprentele din gips se indeparteaza lingura standard, apoi se ciocaneste

usor cu un ciocan de corn pana se desprinde amprenta de model. Se introduce
intre cele doua o spatula si prin efectul de parghie sunt separate;
La amprentele din materiale termoplastice se introduce modelul cu
amprenta in apa calda (la 70-80 grade) pana materialul termoplastic se
plastifiaza, apoi se detaseaza prin tractiune asupra manerului lingurii standard,
care se indeparteaza impreuna cu masa de ambalat.
g. Trasarea limitelor campului protetic: se utilizeaza un creion chimic tinut oblic la 45 de
grade, cu varful pozitionat spre interiorul fundului de sac vestibular. Lingual, limita va
fi dictata de linia milohioidiana si de fundul de sac lingual pe care s-a imprimat frenul
limbii.

CONFECTIONAREA LINGURII INDIVIDUALE

Definitie: lingura individuala sau port-amprenta individuala este un suport rigid,

individualizat, creat pentru a sustine materialul de amprenta. Este de unica folosinta, se confectioneaza
pe modelul preliminar si este adaptata particularitatilor campului protetic al pacientului.
Scopul etapei : realizarea unei inchideri marginale de buna calitate si implicit obtinerea
succiuni si adeziunii optime a viitoarei proteze.
Elementele componente:
Baza lingurii acopere suprafata de sprijin a campului protetic si urmareste conturul
marginal marcat pe modelul preliminar. Are o grosime de 1,5-2 mm care-i confera
rezistenta;
Accesoriile care sunt reprezentate de maner, butonii de presiune(numai la lingura
inferioara), intariturile si bordurile de ocluzie.

Tehnici de lucru in funtie de materialul utilizat:

1.Lingura individuala din placa de baza:
Instumente necesare:

Sursa de caldura
Spatula de ceara;
Foarfeca;
Micromotor;
Freze si pietre pentru acrilat;
Hartie abraziva montata.

Materiale necesare:
Modelul preliminar;
Placa de baza de forma arcadei pentru care confectionam lingura;
Mijloace de izolare a modelului;

 Sarma pentru intarituri de 1-1,5 mm diametrul si 8-10 cm lungime.

Placa de baza face parte din categoria maselor termoplastice, fiind confectionata din rasini
naturale, sintetice si Shellac, fiind plastifiabila la temperaturi relativ joase (46-50 grade). Are o
grosime de 1,5 mm si forma trapezoidala pentru maxilar si de potcoava pentru mandibula.

Tehnica de lucru:

Pe modelul preliminar se delimiteaza cu creionul chimic conturul campului protetic

(dac nu s-a facut acest lucru la confectionarea modelului preliminar);
Se izoleaza modelul fie in apa 3-5 minute, fie cu pudra de talc care se presara pe
suprafata modelului, deoarece placa plastifiata adera de gips, ceea ce duce la
imposibilitatea desprinderii acesteia sau la ruperea si/sau deformarea modelului sau a
placii;
Placa de baza se incalzeste uniform si se muleaza pe model prin presiuni digitale, mai
intai in bolta palatina si apoi pe versantele crestelor alveolare. La mandibula adaptarea
placii trebuie sa se execute simultan pe ambele hemiarcade, pentru a obtine
stabilitatea viitoarei linguri. Trebuie avut grija sa nu supraincalzim placa (apar niste
umflaturi pe ea) si nici sa nu subsiem prea mult grosimea ei prin presiuni prea mari,
lucruri ce vor diminua mult rezistenta viitoarei linguri. In zonele marginale se apasa
cu manerul spatulei de ceara placa de baza pentru a se putea contura marginile
fundurilor de sac;
Se sectioneaza cu foarfeca excesul de placa de baza ce depaseste conturul campului
protetic. Marginile sunt modelate astfel incat sa prezinte o forma rotunjita si o grosime
de 1,5 mm. Dupa unii autori, placa de baza trebuie s depaseasc conturul campului
cu 3 mm si apoi este rasfranta pe fata externa a bazei, realizandu-se margini rotunjite
si marind rezistenta mecanica a lingurii;
Se controleaza daca baza are stabilitate pe model prin presiuni digitale, alternativ pe
creste. Daca ea basculeaza, se plastifiaza din nou si se readapteaza pe model;
Marginile se rotunjesc cu pietre sau freze de acrilat si cu hartie abraziva montata,
pentru a nu leza mucoasa in timpul operatiilor viitoare;
Se aplica intaritura de sarma. Mai intai sarma este modelata in forma de semielipsa, cu
o ansa la mijloc care intra in alcatuirea manerului. Armatura este prinsa de bucla
mediana cu un cleste crampon, se incalzeste la flacara si se preseaza in grosimea
placii de baza, pe fata orala a lingurii. Pentru a-i mari rezistenta se poate acoperi cu
bucati de placa de baza incalzita. Aceasta intaritura este obligatorie la lingura
inferioara care este mai fragila si se rupe foarte usor;
Se plaseaza manerul pe linia mediana, avand dimensiunea a doi incisivi centrali. El
trebuie sa aiba o pozitie oblica spre exterior pentru a permite libertatea de miscare a
orbicularului buzelor in timpul amprentrii functionale. Manerul trebuie sa aiba toate
fetele concave ca sa poata fi manipulat usor de medic;
Butonii de presiune se pun doar la lingura inferioara, in zona premolarilor. Au forma
paralelipipedica cu dimensiuni de 5-7 mm inaltime, 15 mm lungime si ca latime nu
depasesc latimea crestei. Pe ei se sprijina degetele medicului in timpul amprentarii,
uniformizand presiunile pe toata suprafata lingurii, care are tendinta sa se ridice
dinspre distal.
O lingura corect executata de catre tehnician va avea mentinere pe model, adica nu va cadea la
rasturnarea ansamblului model-lingura. Lingura din placa de baza este mai putin rezistenta decat cea
din acrilat, de aceea nu este indicata la mandibula, iar nchiderea marginala cu materiale termoplastice
nu este posibila.

2. Lingura individuala din acrilat autopolimerizabil

Instrumente necesare:

Godeu din plastic sau portelan;

Spatula din acelasi material;
Doua placi de sticla;
Micromotor si freze din otel pentru acrilat;
Creion chimic.

Materiale necesare:

Rasina acrilica;
Solutii de izolare: apa, solutii alginice, lacuri speciale, vaselina;
Celofan;
Snur de bumbac sau suvite de ceara roz.

Tehnica de lucru:

Se traseaza cu creionul conturul campului protetic;

Se izoleaza modelul cu una din substantele avute la dispozitie;
Se prepara pasta de acrilat in godeu conform instructiunilor firmei producatoare.
Godeul, spatula si mainile tehnicianului trebuie s fie curate si uscate. Materialul este
bine sa fie acoperit pentru a fi protejat de eventualele impuritati si a preveni
evaporarea monomerului. Pasta se preseaza intre cele doua placi de sticla vaselinate si
distantate cu 1,5 mm. Pe una din placi se aplica celofanul umezit. Placile se mentin la
distanta cu suvite de ceara roz de grosimea de 1,5 mm, iar conturul placii, de trapez
sau de potcoava, se obtine cu ajutorul firului de bumbac care se aseaza intre cele doua
placi in forma dorita. In interiorul acestui fir se pune acrilatul dupa care placa de sticla
fara celofan se va indeparta prin glisare. Acrilatul ramane pe placa cu celofanul de
unde se ia cu ajutorul acestuia si se depune pe model prin rasturnare.
Acrilatul aplicat pe model in stare plastica se modeleaza prin intermediul celofanului
prin presiuni digitale. Se indeparteaza celofanul si excesul de acrilat cu ajutorul unei
spatule. Trebuie lucrat foarte repede deoarece acrilatul face priza rapid, reactia fiind
exoterma, degajand caldura (25-30 grade).
Manerul si butonii sunt realizati din resturile de acrilat inca in stare plastica. Pentru a
favoriza aderarea acestora la baza, zonele de aplicare se umezesc cu monomer.
Rasina acrilica in stare plastica are un grad de elasticitate. De aceea lingura modelata
este mentinuta in contact cu modelul sub presiune manuala inca 10-15 minute, pana la
definitivarea reactiei de polimerizare, cand dispare elasticitatea.
Se indeparteaza lingura de pe model, mai intai in zonele fara retentivitati si apoi n
rest. Lingura este prelucrata marginal cu ajutorul pietrelor si frezelor montate la piesa
dreapta.
Lingura trebuie s fie intim adaptata pe model, cu exceptia zonelor care necesita despovararea.
Ea nu trebuie utilizata in cabinet decat dup 24 de ore pentru a se compensa modificarile
dimensionale.

Alte materiale folosite la realizarea lingurii individuale:

1. Lingura din polistiren: se confectioneaz asemanator cu cea din placa de baza doar ca datorita
temperaturii ridicate de ramolire adaptarea pe model se face prin intermediul unui servet. Accesoriile
se confectioneaza din placa de baza obisnuita.
2. Lingura din acrilat termopolimerizabil: nu se utilizeaza deoarece implica o tehnologie
laborioasa, asemanatoare cu cea de realizare a protezei finite. Cand se face din acest material, lingura
ramane ca baza a viitoarei proteze.Se trece prin etapele: machete din ceara a lingurii, ambalarea
machetei, realizarea tiparului, indesarea, presarea si polimerizarea acrilatului si prelucrarea finala.
3. Lingura individuala termoformata: este o metod intrata in practica in ultimile decenii. Sunt
utilizate aparate speciale de tipul Erkoform, care permit plastifierea placilor termoplastice si mularea
lor perfecta pe modele datorita unui sistem de vidare. Aparatul necesita o sursa de curent electric si
una de aer comprimat.
4. Lingura din acrilat fotopolimerizabil: sunt utilizate placi din rasini diacrilice compozite si incinte
de fotopolimerizare. Materialele fotopolimerizabile permit modelarea placilor pe model pe o perioada
de timp practic nelimitata si adaptarea optima a acestora.
5. Lingura individuala din mas hidrotermoplastica: materialele utilizate ofera o preparare rapida,
eficienta si comoda. Au un continut granulat care se plastifiaza prin imersia in apa la 70 grade,
rezultand o coca nelipicioasa care se pozitioneaza si se modeleaza dup regulile generale de
confectionare a unei linguri individuale.
6. Lingura individuala a lui Schreinemakers: se face din doua materiale diferite (placa de baza si
rasina acrilica autopolimerizabila) intre care exista un sistem de macroretentii, deoarece ele nu sunt
compatibile. Lingura se face aproape in intregime din rasina acrilica cu exceptia zonei lui Schroder
pana la lina Ah de pe bolta palatina, deoarece aceasta permit o adaptare mai buna.
7. Linguri individuale din metale sau aliaje: sunt rar utilizate si se confectioneaza prin stantare sau
turnare.

AMPRENTA FUNCIONALA

Definitie: este etapa prin care se inregistreaza cu materiale de mare fidelitate atat suprafata de sprijin
cat si jocul formatiunilor de la periferia campului protetic. Mai poarta denumirea de amprenta finala,
definitiva, secundara, etc.
Scop: obtinerea tuturor detaliilor campului ptotetic pe care se va confectiona modelul de lucru.
Etapele de realizare:
Controlul corectitudinii confectionarii linguri individuale, care in prima faza se face
cu lingura pe model si apoi cu lingura detasata de model;
Adaptarea lingurii individuale pe campul protetic;
Alegerea materialului pentru amprentare si a tehnicii de amprentare;
Pregatirea pacientului in vederea amprentarii;
Amprentarea propriu-zisa;

 Verificarea amprentei, unde se va urmari:

Cantitatea de material de amprenta trebuie s fie mica si sa acopere milimetric,
aproape transparent, suprafata de sprijin a viitoarei baze protetice, iar marginile sa
aiba grosimi variabile, adecvate marimii fundurilor de sac;
Lipsa de centrare a lingurii individuale observabila prin distributia inegala de
material de amprenta pe suprafata de sprijin, dar mai ales marginal;
Corecturile marginale insuficiente ale lingurii individuale duc la evaluri eronate
(margini fie prea subtiri, evazate, fie prea lungi) si determina o distributie
deficitara de material de amprenta;
Distributia inegala a materialului de amprentare pe versantele crestelor edentate
poate arata lipsa de adaptare (sau stabilitate) a lingurii. Se creaza fricturi ale
lingurii pe camp, acolo unde, materialul este mai subtire, ceea ce poate provoca
presiuni inegale ale protezei pe substructuri. O consecinta o constituie rezorbtia si
atrofia galopanta a componentei dure a campului protetic;
Amprente incomplete in zonele marginale, fara conturarea tuberculului piriform
sau tuberozitatilor sau a intregii suprafete de sprijin se pot corecta n cabinet, dar
daca sunt deficiente mari se reia amprentarea;
Fracturarea amprentei sau portamprentei individuale este cauza unor deplasari ale
masei de amprentat, pe care nu se poate turna un model corect.
Obiectivele amprentarii finale:
Obtinerea unei inaltimi corecte a marginilor si extinderea optima maxima a bazei
viitoarei proteze;
Repartizarea unor presiuni egale pe componentele dure si moi ale campului protetic;
Respectarea libertatii miscarilor musculare si realizarea inchiderii marginale a protezei
totale.

TURNAREA MODELULUI FUNCTIONAL

Definitie: este replica pozitiva a campului edentat total realizata n laborator din gips dur, pe baza
amprentei finale pregatita n prealabil.
Scopul etapei: obtinerea unui model identic cu campul protetic pe care se vor executa urmatoarele
etape de edificare a protezei totale.
Clasificare: modelele se pot clasifica in functie de:

1 Materialele din care se confectioneaza:

Gipsuri dure clasa III si extradure clasa IV;
Polimeri rasini acrilice, poliuretenice, epoxidice, epiminice;
Metale aliaje usor fuzibile, topite, pe cale galvanica.
2 Tehnologia de realizare:
Turnare: gipsuri, mase plastice, aliaje usor fuzibile;
Galvanizare.
Instrumente necesare:

bol de cauciuc;
spatula de malaxat;
vacuum-malaxor;
masa vibratoare;
conformator pentru soclul modelului;
creion chimic.

Materiale:

gips dur;
apa.
Tehnologia confectionarii modelului functional:
1.Controlul amprentei finale in laborator;
2.Reconstituirea amprentei cand e cazul (la cele luate cu gips);
3.Pregatirea amprentei luata cu paste ZOE in vederea turnarii modelului, cand nu se foloseste
conformatorul, pregatire ce consta in:
Indiguirea amprentei ce consta in adaptarea pe marginea amprentei a unui rulou
de ceara care are rolul sa dirijeze turnarea gipsului dur si totodata constituie un
indicator precis al limitelor pana la care va fi redus soclul modelului;
Cofrarea amprentei consta in adaptarea si fixarea la exteriorul ruloului de
indiguire a unei benzi de ceara roz orientata vertical, a carei inaltime trebuie sa
depaseasca cu 15 mm punctul cel mai inalt al amprentei. Se realizeaza astfel un
conformator (o cutie) a carui baza este amprenta;
4.Izolarea amprentei cand e cazul. Pentru amprentele luate cu pastele ZOE si elastomeri de sinteza
este suficienta, dar absolut obligatorie, spalarea amprentei cu apa rece;
5.Turnarea propriu-zisa a modelului final;
6.Demularea amprentei;
7.Fasonarea (cand e cazul);
8.Trasarea limitelor campului protetic.

CONFECTIONAREA SABLOANELOR DE OCLUZIE

Definitie: sunt piese intermediare ajutatoare care reproduc aproximativ baza viitoarei proteze si
schiteaza ca forma si dimensiune arcadele artificiale.
Scopul etapei: lor este de a permite corelarea statica a relatiilor intermaxilare, cu scopul de a le
transfera ulterior laboratorului.
Elemente componente:
Baza sablonului se executa pe modelul final dupa prealabila sa izolare. Se poate confectiona
din placa de baza, rasina acrilica autopolimerizabila, rasina acrilica fotopolimerizabila, rasina
acrilic termopolimerizabila, etc;
Bordura de ocluzie de regula se confectioneaza din ceara roz. La arcada superioara, in zona
frontala inaltimea este de 10 mm iar latimea de 6 mm, in zona laterala inaltimea este de 6 mm
iar latimea de 8 mm. La arcada inferioara dimensiunile sunt identice, doar in zona laterala

latimea este egala cu latimea crestei edentate. Limita posterioara a bordurii de ocluzie se
opreste in bizou de 45 grade la 1,5 cm inaintea tuberozitatii sau a tuberculului piriform
(corespunzator fetei distale a primului molar).
Instrumente necesare:
Sursa de caldura:
Placuta de sticla;
Spatula de ceara;
Foarfeca sau bisturiu;
Para de aer;
Motor de laborator;
Freze de acrilat.

Materiale necesare:
Placa de baza, acrilat autopolimerizabil sau placi de compozit fotopolimerizabil;
Ceara roz;

DETERMINAREA RELATIILOR INTERMAXILARE

Este cea mai importanta etapa clinica de tratament in protezarea totala. Ea se realizeaza pentru:
Evaluarea relatiilor ocluzale si a aranjamentului dentar la proteze vechi sau noi;
In cadrul protezarii totale ca etapa de tratament.
Scopul etapei: depistarea si inregistrarea unor relatii functionale mandibulo-maxilare, in functie
de care se pozitioneaza modelel finale si se transfera apoi pe instrumentul de lucru (ocluzor,articulator)
in vederea aranjamentului dentar si restabilirea relatiilor ocluzale. De asemenea culegerea de date
suplimentare in raport cu aspecte estetice (morfologice faciale) si functionale (fonatie), care sa ajute la
aranjamentul dentar.
Obiective:

Rezolvarea problemelor de estetica;

Rezolvarea problemelor functionale;
Rezolvarea problemelor de echilibru a protezelor;
Profilaxia structurilor de suport si periorale.

Etapele in stabilirea relatiilor intermaxilare:

Determinarea curburii vestibulare a sablonului maxilar;

Stabilirea nivelului si directiei planului de orientare protetica (de ocluzie);
Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie;
Determinarea relatiei centrice;
Stabilirea de indicatii suplimentare privind alegerea si aranjamentul dintilor.

MONTAREA IN SIMULATORUL A.D.M

Definitie: simulatoarele A.D.M. sunt aparate care reproduc anumite conditii mecanice ale
miscarilor mandibulei si care datorita unor mecanisme formeaza un sistem articular asemanator
articulatiei temporo-mandibulare.
Clasificare:
Ocluzorul;
Articulatorul.

Montarea in ocuzor:
1
2
3
4
5
6

Partile componente ale ocluzorului;

Pregatirea modelelor in vederea gipsarii;
Regulile montarii in ocluzor;
Tehnica montarii propriu-zise;
Transferul reperelor de pe sabloane pe modele.
Erori care pot aparea la montarea in ocuzor:
Amplasarea prea anterioara sau prea posterioara a ansamblului modele-sabloane fata
de axa balama;
Fixarea asimetrica a ansamblului;
Orientarea ascendenta sau descendenta a planului de orientare ocluzala, fata de planul
convenional al mesei.
7. Limitele ocluzaorului.
Montarea in articulatorul mediu (tip ITM):
1
2

Partile componente ale articulatorului;

Montarea in articulator ce cuprinde:
Pregatirea simulatorului;
Pregatirea modelelor;
Fixarea modelelor
3. Erori majore:
Cauzate de elasticitatea placutei ocluzale, nesprijinita rigid in momentul gipsarii
constituie adesea sursa unor neconcordante ocluzale la proteza finita;
Prin solidarizarea incorecta, neuniforma a sablonului inferior la cel superior, in etapa de
gipsare a modelului mandibular;
Nerespectarea timpilor de fixare si situarea incorecta a modelului maxilar constituie alta
sursa de eroare.

MACHETA PRELIMINARA

Definitie: este o reproducere la scara 1/1 a viitoarei proteze care are baza din ceara iar dintii
sunt dintii artificiali ce vor ramane la lucrarea finita.
Scopul etapei: sa putem verifica in cavitatea bucala a pacientului calitatile si eventualele
defecte ale refacerii protetice.
Instrumente necesare:

Sursa de caldura;
Spatula de ceara;
Bisturiu;
Rigla;
Compas;
Placuta Pedro Saizar;
Rigla Gysi;
Para de aer;
Placuta de sticla;
Creion chimic.

Materiale necesare:

Ceara roz sub forma de placi;

Garnituri de dinti;
Folie de plumb sau alama;
Ciment dentar;
Hartie de articulatie.

Alegerea dintilor artificiali: reperul de baza in alegerea dintilor artificiali l constituie

frontalii superiori, restul dintilor fiind armonizati cu acestia. Criterii:
1
2
3
4

Forma imita pe cea a dintilor naturali. Se face conexiunea cu forma fetei, latimea
nasului, tipul constitutional, forma arcadei maxilare, sexul si varsta.
Dimensiunea dintilor frontali inaltimea, latimea si dimensiunea oro-vestibulara;
Pozitia;
Gradul de vizibilitate in functie de gradul de vizibilitate se disting dinti cu:
Efect incizal, cand predomina vizibilitatea marginii incizale;
Efect facial, este fizibila toata fata vestibulara a dintelui;
Efect cervical, caracteristic pacientilor cu buza scurta;
Culoarea se poate face cu cheia de culori sau cu ajutorul spectrometrului.

Alegerea dintilor artificiali laterali tine cont de:

1. Forma in montarile clasice se utilizeaza dinti anatoformi.
2. Marimea sau dimensiunea lor;
3. Culoarea.
Principii generale de montare a dintilor artificiali: au fost stabilite de Alfred Gysi pentru
montarea normala. El a utilizat dinti anatoformi cu pante cuspidiene intre 20 si 40 grade. Astfel:
Fetele vestibulare ale frontalilor superiori trebuie sa se inscrie n curba
vestibulara a sablonului. Din ratiuni estetice dintii frontali superiori pot fi
montati in afara crestei;
Dintii laterali sunt montati pe mijlocul crestei alveolare. Fiecare dinte se
monteaza in raport cu axa interalveolara, masurata cu o rigla special

conceputa. Aceasta permite masurarea distantei dintre crestele alveolare si

inclinarea axei interalveolare fata de verticala;
Fiecare dinte articuleaza cu cate doi antagonisti, formand unitati de
masticatie. Exceptie fac incisivul central inferior si ultimul molar superior
care articuleaza cu un singur antagonist;
In sens vestibul-oral, dintii superiori depasesc spre vestibular dintii inferiori
cu o jumatate de cuspid, realizandu-se o treapta care previne insinuarea
mucoasei jugale intre cele doua arcade.
In confectionarea machetei se incepe cu realizarea bazei inainte de a trece la edificare ei
trebuie sa realizam:
Folierea modelului functional;
Gravarea modelului functional.

De regula sunt utilizate la protezele totale bazele din polimetacrilat de metil. Baza machetei se
confectioneaza din placa de ceara roz, care are o grosime de 2 mm. Daca se utilizeaza baze metalice,
peste modelul pregatit se va macheta structura metalica a placii. Dupa aceea se pune o suvita de ceara
pe mijlocul crestei alveolare si se va trece la montarea dintilor artificiali, conform regulilor individuale
de montare.
Dupa ce s-a terminat montarea dintilor artificiali, se trece la pregatirea amprentei pentru proba
in cavitatea bucala. Se modeleaza linia coletelor si baza machetei numai in regiunea frontala, pentru a
se putea face aprecieri corecte asupra esteticii. Pentru marirea rezistentei, la macheta mandibulara se
introduce dinspre oral o sarma cu grosimea de 1,5 mm, in ceara bazei, intre coletul dintilor si zona
linguala centrala. La maxilar se adapteaza o bucata de placa de baza in zona boltii palatine. Dintii
artificiali sunt bine curatati de ceara. Macheta se desprinde de pe model si se verifica daca nu prezinta
asperitati.

PROBA MACHETELOR IN CAVITATE BUCALA

Este prima etapa de tratament in care pacientul ia act de materializarea datelor culese in
etapele anterioare, iar medicul poate controla corectitudinea manoperelor si a executiei de laborator.
Este totodata o etapa in care se pot remedia greselile fazelor anterioare, daca sunt depistate in acest
moment. Comporta mai multi timpi:
Controlul extrabucal al machetelor se face in absenta pacientului si urmareste:
Controlul ocluzorului si al modelelor;
Controlul propriu-zis al machetelor care se face cu ocluzorul inchis, cu el deschis si cu
machetele indepartate de pe model;
Controlul intrabucal al machetelor, unde se va urmari:

Controlul extinderii, mentinerii si stabilitatii;

Controlul estetic;
Controlul ocluziei;
Controlul fonetic.

Corectarea greselilor
Date transmise laboratorului pentru realizarea protezelor finite:
Date transmise prin model;
Date transmise prin fisa de laborator.

TRANSFORMAREA MACHETEI IN PROTEZA

Presupune o serie de operatiuni de laborator succesive:

Modelarea finala a machetei: face parte din activitatea artistica a tehnicianului dentar si de
multe ori are un rol hotarator in succesul tratamentului protetic.
Scop:
Sa simuleze conturul gingival natural la proteza totala prin crearea sau festonarea
portiunii gingivale;
Sa simuleze fostele structuri osoase de suport.
Instrumente necesare:
Instrument Roach de sculptat ceara;
Cutit de ceara;
Spatula de ceara;
Sursa de caldura;
Para de aer.
Materiale necesare:
Macheta protezei;
Ceara roz
Modelajul se face urmarind cinci obiective:
1
2
3
4

Estetica;
Igiena viitoarei proteze;
Fonatia;
Obtinerea rezistentei mecanice;

Asigurarea mentinerii si stabilitatii protezei.

Realizarea tiparului: tiparul este o piesa cavitara cu pereti rezistenti din gips pentru a permite
inserarea si presarea rasinii acrilice din care se confectioneaza baza protezei totale. Se realizeaza prin
ambalarea machetei si evacuarea cerii.
Instumente necesare:

Cuveta pentru ambalare poate fi de diferite forme (patrata sau dreptunghiulara),

Cuvete speciale la tehnicile de injectare sub presiune;
Presa manuala sau hidraulica;
Inel (ring) de mentinere a cuvetei;
Bol de gips si spatula;
Vacuum- malaxor;
Masuta vibratoare.

Materiale necesare:

Gips de buna calitate;

Gips dur;
Apa;
Substante pentru izolarea tiparelor (solutii alginice).

Tehnica de lucru: ambalarea se poate face prin trei metode:

1
2
3

Ambalare directa (cu val, intr-o singura parte a cuvetei);

Ambalarea indirecta (fara val, in ambele parti ale cuvetei);
Ambalare mixta.
Inainte de efectuarea propriu-zisa a ambalarii se face:
Curatirea dintilor;
Degresarea machetelor cu solventi organici;
Indepartarea modelelor si machetelor din simulator;
Reducerea soclurilor modelelor;
Alegerea cuvetei adecvate.
Indepartarea cerii din tipar: operatie necesara in vederea realizarii tiparului.
Instrumente necesare:

Oala cu apa fierbinte;

Scufundator;
Polonic;
Spatula de ceara sau instrument special pentru deschiderea cuvetei;
Aparate speciale care emit vapori sub presiune.

Cuveta trebuie tinuta in apa fierbinte doar 5-6 minute. Depasirea acestui timp duce la
topirea cerii si impregnarea peretilor tiparului cu ceara, ce va determina o izolare imperfecta si apoi
obtinerea unei proteze cu pete.

Izolarea peretilor tiparului: este necesara aceasta operatiune pentru a impiedica

contactul direct al rasinii acrilice cu tiparul.
Scopul etapei: impiedica aderenta tiparului la rasina acrilica, permitand dezambalarea fara
riscuri de fractura sau fisura a protezei si facilitand desprinderea protezei.
Instrumente:
Tiparele calde (la 40-50 grade);
Pensule.
Materiale utilizate:

Solutii alginice;
Silicat de sodiu si clorura de calciu;
Amidon;
Lacuri siliconate.

PREPARAREA, INSERTIA, PRESAREA SI TERMOPOLIMERIZAREA RASNII

ACRILICE A BAZEI PROTEZEI TOTALE

Majoritatea bazelor protezelor totale se confectioneaza din acrilat termopolimerizabil. Mai

rar pot fi si metalice. n afara de procedeul insertiei manuale a pastei acrilice, in ultimile decenii au
aparut sisteme de injectare a acrilatelor la cald sau la rece si chiar sisteme de turnare a protezelor
totale.
Clasificarea acrilatelor: dup DIN EN ISO- 1567:

TIPUL 1 ACRILATE TERMOPOLIMERIZABILE (polimerizare peste 65

grade):
GRUPA 1 bicomponente (pulbere si lichid);
GRUPA 2 monocomponente;
TIPUL 2 ACRILATE AUTOPOLIMERIZABILE (polimerizare sub 65 grade):
GRUPA 1 pulbere si lichid;
GRUPA 2 pulbere si lichid pentru turnare;
TIPUL 3 Materiale termoplastice in cartuse, sub forma granulara sau de
pulbere;
TILUL 4 MATERIALE FOTOPOLIMERIZABILE
TIPUL 5 MATERIALE POLIMERIZABILE LA MICROUNDE
Prepararea rasinilor acrilice clasice termopolimerizabile:

Dozarea cantitatii de pulbere si lichid - se poate face:

Dozare volumetrica;
Dozare ponderala;
Dozare empirica (cea mai utilizata);

Prepararea pastei materialul acrilic trebuie sa ajunga intr-un stadiu de

plasticitate optima trecnd prin trei faze:
Masa cu aspect de zahar umezit;
Amestec lipicios care se trage in fire;
Pasta neteda, nelipicioasa, nu se mai trage in fire si se desprinde cu
usurinta de pe peretii vasului;
Insertia manuala a pastei se face in faza de gel plastic, in functie de tipul
ambalarii efectuate.
Presarea pastei cu presa (manuala sau hidraulica) se executa lent si progresiv,
repetandu-se de cel putin 2-3 ori;
Termopolimerizarea, care poate fi:
Rapida cuveta se introduce si se mentine la 65 grade timp de 60 de
minute si apoi temperatura urca la 100 grade timp de 60 de minute;
Lenta cuveta se pune in apa rece a carei temperatura se ridica in 30 de
minute la 65 grade. Se mentine o ora la aceasta temperatura, apoi se ridica
la 100 grade unde se mentine iarasi o ora.
Daca se depaseste 100,3 grade Celsius (temperatura la care monomerul devine volatil), proteza
va rezulta cu pori. Dupa terminarea polimerizarii, proteza trebuie lasata sa se raceasca lent (24-48 de
ore). De obicei polimerizarea bazei protezei se face intr-o zi, iar dezambalarea in cealalalta zi.
Excesul de polimer are drept consecinta:
Scaderea plasticitatii pastei;
Rezistenta mecanica redusa;
O pigmentatie inconstanta a protezei totale.
Excesul de monomer duce la:
Cresterea coeficientului de contractie al rasinii acrilice;
Creste monomerul rezidual, care este toxic pentru tesuturile organismului.

DEZAMBALAREA PROTEZEI TOTALE DIN CUVETA DE POLIMERIZARE

Definitie: este operatiunea de extragere din tipar a protezei polimerizate prin diverse procedee
tehnice. Ea se realizeaza numai dupa racirea completa a cuvetei.
Aceasta operatie se desfasoara diferit, in functie de tipul de cuveta utilizat. Dupa dezambalare
urmeaza curatirea mecanica, chimica sau sub presiune de vapori.
La terminarea operatiilor se examineaza din nou proteza, verificandu-se:

Daca baza protezei este completa;

Daca dintii artificiali si-au mentinut pozitia;
Daca au aparut fisuri in baza protezei;
Daca exista excese de acrilat pe fata mucozala a protezei;
Se apreciaza global calitatea polimerizarii.

PRELUCRAREA

Are in vedere atat ndepartare exceselor de acrilat de pe fata externa a piesei protetice, cat si a
resturilor de gips restante dupa ambalare, perfectionand forma protezei.
Obiectivele etapei: se realizeaza mici ajustari ale protezelor totale, care sa nu irite mucoasa
orala. Trebuie respectate o serie de cerinte biologice. In cadrul prelucrarii se vor avea in vedere:
Pastrarea integritatii conturului si grosimii marginale;
Prelucrarea nu trebuie sa modifice forma initiala a protezei;
Dintii de ceramica nu se vor prelucra la zonele de imbinare cu rasina acrilica.
Instrumente utilizate:
Micromotor sau motor cu ax vertical;
Piesa dreapta;
Freze de acrilat: cilindrica, sferica, para, flacara cu varf rotunjit, - cu marimi si calitati
abrazive diferite;
Freze pentru piesa dreapta cilindrica, tronconica, flacara, - cu dimensiuni variate;
Pietre montate: conice, lenticulare, sferice, cilindrice, conuri rotunjite, flacara.
Instumentele abrazive se vor utiliza n ordinea descresctoare a puterii lor abrazive,
pornind de la granulatiile mari la cele mici, sau de la freze foarte active la cele mai putin active.
Important este ca la prelucrare sa nu se apese cu frezele pe proteza.
Planarea: este prima etapa a prelucrarii care se efectueaza cu pietre puternic abrazive,
freze de acrilat de marimi variabile, actionate de micromotor. Este un proces de prelucrare grosiera, se
procedeaza din aproape in aproape, detasand initial fragmentele mari care sunt marginal. Miscarile
trebuie s fie line, largi, pe suprafete mari
Netezirea: este prelucrarea mai fina a protezei, la nivelul festonului gingival, al separarii
dintilor. Se realizeaza cu instrumente rotative de diferite marimi actionate mecanic sau chiar manual.
Se pornete initial cu frezele de acrilat, urmand apoi freze, pietre si benzi abrazive. In final se
utilizeaza hartia de smirghel sau sticlata, pentru o netezire cat mai perfecta.
Lustruirea protezei totale: este operatiunea finala de prelucrare in urma careia fetele
externe capata aspectul lucios.
Ca instrumente se folosesc:

Motorul cu ax orizontal;
Perii;
Filt;
Gume;
Puful de bumbac.

Ca materiale se pot folosi:

Pulberea de piatra ponce sau cuart cu apa;

Oxidul de fier (rosu de Paris);
Calcarul vienez;
Creta;

 Cenusa de os;
Os sepiae.
Odata terminata lustruirea este obligatorie pastrarea protezelor totale in apa pana la insertia lor
in cavitate bucala, pentru a preveni contractia si distorsionarea acrilatului prin dezhidratare.

APLICARE PROTEZELOR FINITE

Controlul extraoral al protezelor

Inainte de sosirea pacientului se inspecteaza protezele pentru a verifica daca:
Dintii sunt pozitionati corect si bine retentionati in baza acrilatului;
Fata externa este corect si uniform lustruita, fara imperfectiuni;
Fata interna a protezei nu prezinta urme de gips sau plumb de la zonele foliate;
Fata interna nu prezinta plusuri sau asperitati;
Marginile protezei sunt rotunjite, fara muchii ascuite;
Limita posterioara a protezei maxilare se termina pierdut in grosime;
Protezele sun curate.
Aplicarea si controlul intraoral al protezelor: inainte de aplicare protezele sunt spalate cu
peria si sapunul in fata pacientului care cu aceasta ocazie este instruit in legtura cu intretinerea si
igienizarea pieselor protetice. Intai se aplica proteza mandibulara, se indeparteaza, apoi se aplica si se
verifica cea superioara si la final ambele. Se face:

Controlul componentei verticale a relatiilor intermaxilare;

Controlul componentei orizontale a relatiilor intermaxilare;
Controlul fizionomic;
Controlul fonetic.

Recomandari privind utilizarea protezelor totale si igienizarea lor

Stabilirea controalelor periodice.
Prafurile si pastele adezive.

REPARATII ALE PROTEZELOR TOTALE

Acestea constau in:

1. Reparatii ale bazei protezei. Proteza poate suferi urmtoarele accidente:
Fisura;
Fractura liniara mediana, paramediana, marginala cu prezenta fragmentelor, care se
pot reaseza, baza putand fi reconstituita;
Fractura cominutiva unde fragmentele se pot asambla;
Fractura cu lipsa de fragment, de regula marginal.

2. Reparatii ale dintilor artificiali care pot fi:

Relipirea unui dinte desprins din arcadele artificiale;
Montarea si lipirea unui dinte artificial pierdut;
Inlocuirea unui dinte artificial frontal fracturat transversal;
Refacerea reliefului ocluzal a unuia sau mai multor dinti laterali.

CAPTUSIREA PROTEZELOR TOTALE

Definitie: este metoda prin care se realizeaza o noua fata mucozala a protezei totale,
paralelizand proteza cu campul protetic.
Indicatii:
Rezorbtii si atrofii rapide ale campului protetic, care fac din proteza initiala o piesa
neadaptata, mobila in toate planurile anatomice;
La protezele imediate, dupa vindecarea completa (6 luni);
Cand proteza totala noua nu are retentie.

Contraindicatii:
Imposibilitatea imbunatatirii mentinerii si stabilitatii;
Cand rapoartele intermaxilare in plan vertical sunt supradimensionate, iar cele in plan
orizontal nesigure;
Cand proteza este foarte veche si acrilatul este imbatranit;
Cand protezele au suferit reparatii repetate;
In cazul sensibilitatii exagerate a fibromucoasei la monomer.
Tehnologie: exista doua metode de captusire:
1

Metoda directa cand se face in cabinet de catre medicul dentist;

2 Metoda indirecta medicul ia amprenta si operatia e efectuata in laborator cu acrilat
autopolimerizabil.

Alternativa protezei totale sunt implanturile dentare, insa acestea sunt recomandate in cazuri
extreme si mai ales pacientilor tineri.Traim in Romania, unde incidenta edentatiei totale la maxilar si
mandibula este destul de mare. Proteza dentara ramane solutia foarte des abordata, contrar "erei
implantologiei", aceste implnte nefiind accesibile absolut tuturor persoanelor care au nevoie de ele
deoarece aceasta presupune o stare a sanatatii, in plus apare si factorul financiar care e destul de
important, incidenta edentatilor total sunt de regula pensionari care au un venit destul de redus si
starea lor de sanatate nu le permite sa opteze pentru implant.

Dezavantajele protezelor dentare:

Disonfortul: pentru o parte din pacenti,nu este cea mai confortabila variant, acesta
putand disparea treptat

Ingrijirea: este un pas important in mentinerea protezei dentare cat mai intacta, dar si
pentru prevenirea inflamatilor gingivale. Pacientii cu proteze dentare trebuie sa o
scoata pentru cateva ore pe zi, perioada in care va fi pusa in apa dar si clatita cu
produse speciale.

Discursul: este probabil ca pacientul sa aiba dificultati de pronuntare a unor sunete sau
cuvinte. Aceste dificultati pot disparea prin exercitii cu timpul.

Capacitatea de a musca doar 10-15%

Rezistenta scazuta a dintilor din material acrlic

Avantajele protezelor dentare:

Aspect placut

Capacitatea de a marunti bolul alimentar, libertatea de a consuma orice produs

Efect pozitiv asupra starii psihice

Pret relativ mic

Muschii fetei sunt ridicati

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19

BIBLIOGRAFIE
Borun, Cristina, Bratu, D. - Protezarea edentaiei totale, Editura Marineasa, Timioara, 1998
Borun Cristina, Sandu Liliana, Porojan S., - Tehnologia protezelor totale, ndreptar de lucrri
practice pentru tehnicienii dentari, Editura Lito U.M.F. Victor Babe, Timioara, 2006
Bratu, D. i colab. - Materiale dentare n laboratorul de tehnic dentar, Editura Helicon,
Timioara, 1994
Bratu, D. i colab. - Materiale dentare n cabinetul stomatologic, Editura Helicon, Timioara,
1994
Bratu, D., Ieremia, L., Uram-uculescu, S. - Bazele clinice i tehnice ale protezrii edentaiei
totale, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003
Burlui, V. - Protetic dentar, Litografia I.M.F., Iai, 1988
Burlui V., Silva Mihaela Silvia Clinica i terapia edentaiei totale, Volumul II, Editura
Apollonia, Iai, 2003
Dociu, I., Scurtu Aurelia, - Propedeutic stomatologic. Edentaia total, Litografia I.M.F.,
Cluj-Napoca, 1985
Donciu, V. i colab. - Tehnologia protezei totale. Curs pentru Colegiile de Tehnic Dentar,
Editura Didactic i Pedagogic, Bucuresti, 1994
Fetzer, W., Bratu, D., Negruiu, Meda Simulatoarele ADM i principiile funcionale ale
ocluziei. Baze teoretice i utilizare practic, Editura Helicon, Timioara, 1996
Hutu, E. i colab. - Edentaia total, Editura Naional, Bucureti, 2000
Ieremia, L. i colab. - Tehnici dentare speciale de protezare total, Editura Medical,
Bucureti, 1981
Ionit, S., Peter, Al. - Ocluzia dentar, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997
Mari, D., Hutu, E. - Protezarea imediat. Clinic i tratament, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1999
Negucioiu, Maria - Edentaia total. Clinic i tratament, Lito U.M.F. Cluj-Napoca, 1999
Puna, Mihaela, Preoteasa, Elena - Aspecte practice n protezarea edentaiei totale, Editura
Cerma, Bucureti, 2002
Prelipceanu, Felicia, Doroga, Olga - Protezarea edentaiei totale, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1986
Rndau, I. - Proteze dentare, vol. II, Editura Medical, Bucureti, 1988
Uram- uculescu S., - Instumente, dispozitive i aparate n laboratorul de tehnic dentar,
Editura Helicon, Timioara, 1996
www.google.com
https://www.youtube.com/watch?v=p8jgtnyNnm0