l

$i a reconstrucliei; noua istorie a avut o mare ingeniozitate de a inventa, reinventa sau recicla surse gi teme
istorice, considerate pdnd atunci ca fiind definitive, plecdnd de la multiplicitatea documentelor; document
desemna acum scrieri de toate tipurile, documente figurate, produse arheologice, documente orale, statistica,
curba prefurilor, fotografiile, filmul (vezi pentru ultimul caz,Marc Ferro, Histoire sous surveillance, despre
cinematografia sovieticd); ei au relecturat faptele anterioare, scriind despre (Jn nou Ev Mediu (J- Le Go-ff),
despre revolufia ftancez|(Mona Ozouf cu Sdrbdtori sub Revoluliafrancizd, intr-o manierdradic,aldiferitd de
Aulard qi Mathiez, reprezentarea mecanismelor revolufionare fiind inspiratd acum de lingvisticd, semioticd,
psihanalizi). Urmare a noilor deschideri gi a grijii prioritare de a propune noi interpretiii, dup[ decenii de
descriere pasivd a unor surse, s-a realizat expansiunea, dar qi fragmentarea domeniului istoriei, spre istoria

mentalitetilor (termenul fiind evident imprecis), antropologia istorici, preocupiri pentru abordarea
imaginarului, a alteritdlii etc. Revista Annales gi-a modificat, o datd in plus, titulatura, ca o racordare la noile
realitili, dev enind Ann al e s. Hi s t o ir e. S c i enc e s s o c i al e s .
Demersurile structuraliste din anii '60-'70 au determinat insd qi reacfia la imperialismul istoriografic
de tip Fernand Braudel, pornindu-se din domeniul textului gi literaturii; s-a ajuns la desprinderea de vechile
obiceiuri ale literaturii, preocupati de a pune in relafie omul Si opera, considerdndu-r"
semnificafia unei
"d
opere nu poate fi redusi la intenfia autorului ei"
Apatra genera[ie Annales inseamni reintoarcerea la istoria politicd (asupra cdreia voi reveni imediat),
dar din perspectiva trasati de J. Le Gofl a simbolisticii puterii, a vocabularului exprimat in ritualurile de
autoritate, a gesturilor semnificdnd obedienfa etc. Marc Ferro, J. Revel gi F. Furet ilustreazd aceastd, fazd,
depdqind apolitismul, fiind preocupafi de evenimentele politice ale secolului al XX-lea qi studiind fenomene
precum totalitarismul.

ISTORIA POLITICA $I REDESCOPERIREA EI LA SFAR$IruL SECuLULUI AL nLLEA.

I Noua paradigmd de gdndire istoriograficd in anii '80.
In istoriografia occidental[ a anilor '80, s-au produs mai multe muta{ii, legate, in principal, de
revenirea evenimentului, a narafiunii ca obiect al cercetdrii istoricului; cu un termin mai general, degi
neacoperind intrutotul realitilile de mai sus, a avut loc intoarcerea politicului in zona de interes a istoricului.
Istoria politici a fost recuzatl in jurul celui de-al doilea rdzboi mondial, marginalizatd de istoria
sociali sau de primele generafii ale Annalelor. Blamul privea istoria clasicd (de tradilie istoristl), cu preferinfa
pentrr studiul marilor evenimente gi decizii, pentru narafiune, cu aten{ia focalizati,pe ac{iunea statului sau-a
personalitd{ilor 9i cu fascinafia fa(5 de particular gi irepetabil. La mijlocul secolului al XX-lea, istoricii (sub
forma primelor trei generafli ale Analelor, d,ar gi aborddrilor sociale geflnane / qi din alte spafii / sau
istoriografiei de sorginte marxisti) au urmat alte gtiinfe umane care gi-au reconsiderat mettdologiile,
imprumutdnd din qtiinfele naturii concepte, teorii, instrumente de cercetare care sd-i sprijine statutul de gti-in6.
In acest context, istoria politici a fost calificatd ca subiectivistd gi intuitionistd,, apar1tid ca depdqiti gi desueia.
Studiul profunzimilor si al regularitdlilor a devenit regula. Plasat in zona relativului gi rup".n"iulrrlrri
(marxismul dominant in qtiin(ele sociale in Occident in anii '60-'70 situa, la rdndu-i, politicul in zona
suprastructurilor), evenimenful stirnea un interes redus printre istorici, fiind legat exclusiv de istoria politici gi
de istoria-povestire' Istoriei istorizante (din perspectiva reprezentanfilor gcolii*de la Annales) ii era
clntrapusi
istoria de addncime, economic[, sociald, a mentalitdfii. Braudei acorda istoriei pou.riir" (politicdj, in
Mediterana si lumea mediteraneand tn epoca lui Fitip al ll-lea, doar partea a treia. Din
,,coloana vertebrali,, a
istoriei, istoria politicd devenise un apendice atrofiat, a$a cum menfiona Jacques Le Gofl intr-un studiu
esenfial pentru reconsiderarea vechii istorii (gi asupra cdruia voi reveni).
Devalorizarea istoriei politice in cadrul cercetdrii istorice s-a ftcut, prin urmare, datoritd contactului
unor istorici cu gtiinfele sociale; dar istoricii trecutului politic nu au rimas imuni la noile provocdri: istoria
politicd, ca domeniu, s-a inspirat (ca problematicd sau metode), din celelalte qtiinJe, cunoscdnd la r6ndu-i o
metamorfozd. La rdndul lor, deqi discutau uiza atot ceea ce (inea de politic, noile giiinle umaniste (sociologie
politicd, antropologie politicS, cu naqterea politologiei) cunoqteau perspectivele- polltice. Ele au alimeritat
istoria politicd, furnizdndu-i drept concept central qi scop esenfial al studiului, no{iunea de putere gi realitifile
pe care aceasta le acoperd (puterea ca pennanenfi a epocilor istorice); istoria politicd abordat[ in termenii
puterii a devenit mai importantd decAt cea care discuta realitatea in termenii deitat gi naliune. puterea, ca qi
concept, sugera ideea de centru qi de profunzime, modalitate pentru istoria politici / privitd ca istorie a puterii
de a-$i recupera prestigiul discursului. inci din anii'2},MarC Bloch afirmase acest lucru: o istorie centiati pe
evolufia modurilor de guvernare gi pe destinul grupurilor guvernate trebuie sd incerce tocmai sd inleleagi din
interior faptele pe care le-a ales drept obiecte proprii de investiga{ie.
Doui sunt documentele care au anunfat resurec{ia istoriei politice.
' in primul rdnd, J. Le Gofl Is Politics still the backbone of History, in Daedalus, iama l97I (Istoria