Aparitia si evolutia istorica a democratiei politice

Problema formei de guvernamant, amecanismelor detinerii si

exercitarii ei, a principiilor si valorilor pe care aceasta se intemeiaza, a
grupurilor si claselor sociale ce pot participa la actul conducerii sociale
a constituit o tema permanenta de meditatie si disputa in gandirea si
practica vietii sociale, ea fiind prezenta inca din antichitate. In aceste
societati, in special in cea greceasca ateniana, disputele politice in
jurul puterii privind detinerea si exercitarea ei au generat doua grupari
social-politice distincte, aristocratia si democratia, precum si doua din
cele mai importante forme de guvernamant ale acestei societati,
aristocratica si democratica.
Primele conceptii teoretice si practice in legatura cu democratia
dateaza inca din antichitatea ateniana, de unde deriva si sensul
etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, autoritate,
adica detinerea si exercitarea puterii de catre popor. Sensul etimologic
al democratiei, de guvernare a poporului de catre acesta, continutul
sau social-politic, nu a fost acelasi in toate perioadele si societatile, el a
cunoscut o evolutie continua in functie de formele si principiile in care
acesta si-a gasit intruchiparea, de natura sistemului social, de valorile
pe care acesta s-a intemeiat, de acceptiunea data notiunii de popor si
insasi democratiei.
O prima analiza teoretica despre democratie o realizeaza
Aristotel in lucrarile sale Politica, Etica si Constitutiile. Dominat de
ideea realizarii Binelui general, el asociaza guvernamantul cu
Constitutia, considerandu-le lucruri identice, de aceea, spune el, este
suficient sa cercetam cine si in folosul cui guverneaza, pentru a sti ce
fel de guvernamant are statul respectiv si ce constitutie ii corespunde.
In Politica, vorbind despre formele de guvernamant, Aristotel
considera democratia o forma impura, fiind identica sau aceeasi cu
demagogia. O asemenea apreciere a lui Aristotel asupra democratiei isi
are explicatia in conceptia pe care o da notiunii de popor si cetatean.
Pentru el notiunea de cetatean nu era echivalenta cu totalitatea
locuitorilor adulti dintr-o comunitate sociala, ci ea se rezuma la
proprietari, numai acestia puteau intruni calitatile de cetatean, iar
poporul era format din cetatenii proprietari. Cetatenii proprietari bogati
dau oligarhia, iar cei saraci demosul-democratia. De aici, si confuzia pe
care o face Aristotel intre democratie-sinonima cu saracia sau
demagogia si oligarhia cu bogatia. Iata cum rezuma el acest fapt:
Ceea ce distinge in mod esential democratia de oligarhie este
saracia si bogatia; oriunde puterea este in mana bogatilor este
oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este
demagogie.1
Fiind asimilata cu saracia si demagogia, democratia apare pentru
Aristotel o forma de guvernamant impura sau corupta la fel ca tirania.

Asa cum a fost conceputa si aplicata, democratia ateniana a avut

o serie de limite, cum ar fi:
-Ea era aplicata in cadrul unei comunitati mici-oras, cetate,
rezumandu-se la Atena si zonele limitrofe. Sfera ei de manifestare, de
cuprindere a fost mai mult teoretica decat practica, ea nefiind o forma
de guvernamant a practicii politice. Democratia nu era un fenomen, un
proces permanent, ci ea alterna cu formele totalitare, dictatoriale.
-In actiunea ei practica, democratia ateniana se baza pe
egalitatea reala a cetatenilor, data de proprietate, fiind conceputa si
bazata pe proprietate. Ea avea o sfera relativ ingusta de cuprindere a
vietii sociale, inclusiv a notiunii de popor, importante segmente ale
acestuia, sclavi, femei, oameni liberi care efectuau munci fizice erau
exclusi din cadrul sau si deci si de la exercitarea puterii;
-Alegerea magistratilor, a celor ce urmau a exercita functiile
publice se facea prin tragere la sorti, fapt ce ii diminuau din forta,
capacitate, eficienta, intrucat unii din cei desemnati puteau sa nu aiba
nici o inclinatie sau competenta in exercitarea functiilor, facand astfel
din democratie o forma de guvernamant ineficienta, incapabila de a
rezolva in cele mai bune conditii problematicile vietii sociale.
Cu toate aceste limite, democratia sclavagista ateniana care a
fost cea mai reprezentativa pentru aceasta perioada istorica, avea sa
conserve principii de baza pentru conturarea democratiei moderne si a
caror valabilitate s-a pastrat si astazi si nu pot lipsi din continutul
acesteia, cum ar fi: egalitatea tuturor cetatenilor in exercitarea puterii;
alegerea reprezentantilor puterii; posibilitatea revocarii acestora, etc.
In feudalism, ca urmare a dominarii sale de absolutismul
monarhic si de dogma teologica, democratia a cunoscut o perioada de
regres. Ca forma de guvernamant si guvernare ea dispare, ceea ce se
mentine fiind numai anumite elemente, aspecte de democratism,
acestea fiind prezente in cadrul obstilor satesti sau a republicilor
orasenesti. Nici sub aspect teoretic, democratia nu a cunoscut evolutii
remarcabile in perioada feudala, abia in secolul al XVII-lea, odata cu
descompunerea acestei formatiuni sociale si afirmarea reprezentantilor
dreptului natural si a tezei contractualiste, cel putin conceptual,
teoretic, democratia realizeaza progrese. Prin continutul laic al
dreptului natural si promovarea conceptiei de egalitate intre oameni, a
dreptului participarii tuturor cetatenilor la actele conducerii sociale,
democratia cunostea o consolidare a continutului si a statutului sau.
La randul sau, teoria contractualista, prin modul de concepere a
constituirii statului- un contract incheiat intre cetateni si autoritate pe
baza bunei intelegeri- dar mai ales prin posibilitatea si legitimitatea
inlaturarii acestuia in cazul cand autoritatea nu-si indeplineste
obligatiile contractuale, fapt ce echivala cu inlocuirea puterii, face ca
democratia sa constituie deja o alternativa politica de guvernare, de
impunere a ei de catre cetateni, de popor.

Adevarata dezvoltare atat din perspectiva conceptual, teoretica,

dar mai ales din perspectiva practicii politice, o va cunoaste
democratia politica odata cu societatea moderna capitalista, cu
elaboratele
doctrinar
politice
ale
acesteia,
liberalismul,
conservatorismul sau social-democratia. In noile conditii democratia
este identificata cu principiul suveranitatii poporului, exprimata in
dreptul sau de a desemna si controla guvernarea natiunii, care este
realizata de pe principii si valori noi.
O asemenea concepere a democratiei venea in intampinarea
aspiratiilor si intereselor noii clase sociale burghezia, a conceptiilor
acesteia de restructurare si reorganizare pe baze si principii noi,
democratice a puterii si a vietii politice.