Sunteți pe pagina 1din 4

- pedepsele si recompensele inlocuiesc motivatia

interna cu motivatia externa; nu mai facem ceea ce near placea sa facem, ceea ce consideram drept sa
facem, ci acele lucruri pentru care suntem
recompensati.

Kasambira subliniaz caracterul controversat al pedepselor, recunoscnd


n acelai timp c sunt indispensabile managementului clasei: pedeapsa
trebuie s constituie consecina natural a abaterii elevului. Pe de alt
parte recurgerea la pedepse ar trebui s fie sporadic, deoarece folosirea
excesiv a acesteia creeaz o atmosfer represiv, inadecvat nvrii,
iar profesorul care pedepsete fr discernmnt, prea repede i
prea des va rmne descoperit n situaii n care realmente presupun
recurgerea la pedeaps. Pe de alt parte, n momentul n care s-a hotrt
aplicarea unei pedepse, ea trebuie s fie rapid, precis, vizibil i n
acelai timp profesorul s nu pedepseasc niciodat sub imperiul
sentimentelor.

Dac la fiecare greeal l pedepseti pe cel responsabil, acesta va nva


cum s evite pedepsele - dac n schimb l recompensezi formal/ informal
pentru progresele realizate, va fi "condiionat pozitiv" s fac progrese n
performana profesional. Din pcate, uneori este necesar aplicarea unei
pedepse - mai ales atunci cnd individul a fost avertizat anterior c la
repetarea greelii va suferi consecine negative (dac individul repet
greeala i nu se ntmpl nimic, n ciuda pedepsei "promise", impactul
admonestrilor ulterioare va scdea drastic). Exist cteva reguli generale
de aplicare a pedepselor: s fie aplicat imediat dup comiterea faptei, s
fie proporional cu greeala comis, s fie explicat - att necesitatea ei,
ct i msurile luate. Cel mai important, aplicarea pedepsei s nu strice
relaiile informale dintre cele dou persoane ("tiai ce se va ntmpla dac
vei repeta greeala; este responsabilitatea i obligaia mea s administrez
msurile corective; sper ns c asta nu ne va mpiedica s avem o relaie
bun n continuare"); la acest aspect contribuie mult modul n care se
comunic pedeapsa - ntotdeauna ntre patru ochi, niciodat n public, cu
colegii de fa!
Pedeapsa
Trebuie sa fie pe masura greselii. Cu toate acestea, majoritatea parintilor
nu stiu cum sa determine pedeapsa corespunzatoare, sau chiar se
invinovatesc ei insisi pentru actiunile copilului. Ei au impresia ca ar fi fost
alta situatia daca ei actionau in mod diferit in trecut. De multe ori chiar se
razgandesc si nu mai aplica pedepsele. Trebuie sa tineti minte ca o pozitie

ferma in prezent, oricat de neplacuta ar fi, va determina comportamentul


pe viitor.
Pedepsele pot provoca sentimente confuze copiilor, se pot simti frustrati,
umiliti sau chiar pot avea impresia ca nu sunt iubiti. Asadar este
recomandata o comunicare stransa intre cei doi, sa i se explice copilului
unde a gresit si ce se astepta de la el. Uneori, exista explicatii ascunse
pentru comportamentul gresit al copilului.
Nu folosi drept pedeapsa activitati uzuale precum cititul unei carti sau
facut curatenie in camera pentru ca atunci cand sunt facute in mod
normal capata o incarcatura negativa. Nici activitatile care ii sunt permise
de obicei ca privitul la televizor, jocurile pe calculator sau desenele
animate nu trebuie utilizate ca recompense, pentru ca isi pierd din
valoare. O pedeapsa se poate transforma in rasplata atunci cand copilul
isi doreste atentie.

"Daca copilul reactioneaza numai la pedepse inseamna ca asa a fost


obisnuit ,cu pedepsele,si daca nu e pedepsit nu nu se achita de
sarcini,atentie candva s-a gresit si cred ca vina e la parinti la cei 7 ani de
acasa."
Indiferent de motive, pedeapsa e nepedagogica, si altfel il determini pe
copil sa te asculte, daca e normal psihic,daca patineaza undeva, nu ai
rezolvat nimic cu pedepsele, tine de alt domeniu.Oricum pedepsele de
orice natura sunt metode nepedagogice,folosite pentru a acoperi
incompetenta unor asa zise cadre didactice.cuvantul rezolva totul,spus
cand ,cum si unde trebuie.

DISCIPLINA FARA PEDEPSE


Sa spunem ca ai o problema cu copilul. Poate ca ii loveste pe ceilalti frati
sau refuza sa se incalte, tocmai cand ceasul iti arata ca sunteti in
intarziere. Cea mai rapida metoda de a grabi lucrurile e o pedeapsa ori o
amenintare, nu-i asa? Alan Kazdin, director al centrului Yale de parenting,
atrage atentia parintilor asupra faptului ca pedeapsa nu este utila.
Potrivit lui Alan Kazdin, pedepsele nu schimba comportamentul copilului.
Preferabil este sa incurajezi acele comportamente ale copilului pe care
doresti sa le aiba, pana cand cele negative vor disparea.
Modul in care ne tratam copiii conteaza foarte mult. Copiii invata prin
imitatie. Aceasta are un impact important asupra lor, iar parintii nu
folosesc aceasta resursa in mod constructiv. Asa cum ne comportam noi
cu ei, asa se vor comporta ei atat in copilarie, cat si ca adulti. De exemplu,

daca un parinte este sarcastic cu copilul lui, acesta va fi sarcastic cu


colegii si prietenii sai. Cu cat un copil e mai des pedepsit sau batut de
parinti, cu atat mai mult se va comporta similar cu ceilalti. sustine
Kazdin.
In plus: Nu trebuie sa uitam ca din punct de vedere evolutionist, creierul
nostru este setat sa reactioneze foarte puternic la stimulii negativi. Astfel
ca, desi copilul nostru face zece lucruri frumoase si al unsprezecelea
gresit, ne vom concentra toata atentia asupra celui gresit., sustine
Kazdin.
Solutia acestuia pentru a disciplina fara a pedepsi se concentreaza pe trei
lucruri de care ai nevoie pentru a schimba un comportament:
1. Ce se intampla inainte de comportamentul nedorit
Poti preveni comportamentele dificile ale copiilor oferandu-i instructiuni pe
un ton cald si calm si oferindu-i posibilitatea de a alege.
A da impresia copilului ca poate sa aleaga inseamna a-i arata ca esti
dispus sa negociezi si esti suficient de compliant.
2. Cum schimbi comportamentul nedorit
Una dintre modalitatile prin care poti sa il ajuti pe copil sa isi
schimbe comportamentul este sa ii dai ocazia sa exerseze
comportamentul dorit. Pentru copiii mici, care fac crize de furie foarte
intense, Alan Kazdin propune jocul crizelor de furie. Cum folosesti acest
joc? Spune-i copilului Ne vom juca un joc in care eu iti spun ca nu ai voie
sa faci ceva, desi ai voie de fapt, iar tu te prefaci ca ai o criza de nervi.
Dar o sa ai o criza de nervi in care nu te arunci pe jos si nu lovesti pe
nimeni.. Dupa ce copilul termina criza de nervi, il poti lauda pentru
reusita si poti sa il intrebi daca mai poate repeta aceasta performanta o
data. Este foarte important ca tu, ca parinte, sa fii calm si afectuos si sa
abordezi situatia ca pe o joaca.
Experienta anterioara cu alti parinti care au procedat astfel a aratat ca
daca parintii joaca acest joc cu copiii lor o data la cateva zile timp de
cateva saptamani, crizele de furie adevarate sunt mai putin intense si
comportamentele violente ale copiilor dispar.
Poti aplica aceeasi tehnica si pentru alte probleme de comportamente pe
care le are copilul tau. De exemplu, daca loveste sau impinge alti copii in
parc, puteti exersa acasa comportamentele adecvate, prefacandu-te ca tu
esti un copil din parc.
O alta modalitate de a schimba comportamentul copilului este sa
incurajezi comportamentele pozitive. De exemplu, daca ai un copil
care obisnuieste sa iti vorbeasca urat, profita de momentele de liniste si
armonie care apar intre voi si arata-i ca le apreciezi. De exemplu, ii poti
spune ca iti place sa luati masa impreuna sau sa gatiti impreuna. Daca

repeti acest comportament de cate ori ai ocazia, adolescentul tau va


prelua la randul lui aceasta atitudine.
Alan Kazdin explica de ce functioneaza aceasta strategie: atunci cand
parintii apeleaza la pedepse, amenintari sau violenta verbala pentru
comportamentele problematice ale copiilor, acestia ii vor evita pe parinti
si in plus, vor invata comportamente negative prin imitatie.
3. Ce faci dupa ce s-a schimbat comportamentul
Pentru ca schimbarea sa devina permanenta, este important sa iti exprimi
aprecierea fata de copil atunci cand are comportamentele dorite.
Parintii sunt foarte frustrati pentru ca se gandesc ca nu au instrumente
eficiente pentru a disciplina asa ca folosesc puterea. Puterea insa face ca
lucrurile sa devina si mai rele. Trebuie sa ii invatam pe parinti sa nu isi
schimbe copiii. Ei trebuie sa se schimbe pe ei insisi pentru a-i schimba pe
copii, mai adauga Kazdin.