Sunteți pe pagina 1din 4

IONA

MARIN SORESCU
PUBLICATA IN 1968 ,Iona de Marin sorescu este inclusa
ulterior,alaturi de Paracliserul si Matca in trilogia numita Setea muntelui de
sare.
Subintitulata tragedie in 4 tablouri,piesa nu respecta normele
clasice,aceasta fiind inteleasa drept o lupta a individului cu destinul.
Ca specie literara,Iona este o parabola dramatica,o meditatie despre
conditia omului modern,dar si un monolog care cultiva alegoria si
metafora.sensul ei alegoric se regaseste in marturisirea scriitorului Iona sunt
eu.
Principala tema a piesei este singuratatea fiintei umane,potrivit
scriitoruluiam vrut sa scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur.
Aceasta este accentuata de revolta omului in fata destinului si de lipsa
comunicarii sociale.
Secventele ilustrative ptr tema solitudinii sunt pe de o parte.aceea in
care Iona isi pierde ecoul,la inceputul tabloului I,fapt care pare a-i anula
existenta Gata si cu ecoul meu. Pe de alta parte, o alta scena e aceea in care
protagonistul scrie un bilet cu propriul sange,taindu-si o bucata de piele din
podul palmei stangi. El incearca sa gaseasca o salvare si trimite scrisoarea
naufragiatilor,punand-o intr-o basica de peste.Insa,tot el gaseste biletul si nici
nu-si recunoaste scrisul,acc astfel,sentimentul de singuratate. Instrainarea de
lume conduce si la instrainarea de sine.
Titlu piesei trimite la mitul biblic al lui Iona,proroc din cartea cu
acelasi titlu a Vechiului Testament.In povestea biblica, Iona e trimis de
Dumnezeu in cetatea Nimive pentru a provadui credinta.Iona refuza si fuge pe
o corabie.Drept pedeapsa,Dumnezeu trimite o furtuna pe mare,iar Iona este
inghitit de o balena. Dupa 3 zile de pocainta,petrecute in burta pestelui,Iona e
eliberat.
Spre deosebire de prorocul al carui nume il poarta ,personajul tragic se
afla de la inceput prizonier in gura unui peste,fara a fi savarsit vreun pacat si
1

fara sansa de a fi eliberat. In plus,spre deosebire de credinciosul Iona,care


comunica direct cu Divinitatea,acesta se afla intr-o lume demitizata,din care
Dumnezeu s-a retras. Astfel,Iona devine exponentul omului modern.
Scriitorul renunta la dialog si construieste piesa sub forma unui
monolog dialogat,sugestiv pentru tema singuratatii.
Exista un singur personaj activ,si dispar conflictul si intriga traditionala.
Piese este alcatuita din 4 tablouri,care prezinta etape ale cautarii,in
care se afla personajul.Primul si ultimul tablou prezinta cadrul exterior,in timp
ce al doilea si al treilea tabloul interior.
Timpul si spatiul au valoare simbolica in teatrul modern.Precizat in
indicatiile scenice de la inceputul fiecarui tablou,spatiul,cu valoare
metaforica,apartine aproape exclusiv imaginarului: acvariul,plaja,burtile
pestilor.Relatiile temporale reliefeaza perspectiva discontinua a timpului
psihologic,care potenteaza starile interioare ale protagonistului.
Conflictul este drama existentiala a protagonistului Iona.Imagine a
omului modern,Iona traieste un conflict interior de esenta tragica cu sine.piesa
nu trebuie interpretata in plan real,piesa fiind in fond o parabola a cautarii
spirituale ,a individului.
In tabloul I (expozitiune) Iona este un pesacr ghinionist,ce reprezinta
tipul omului obisnuit(fiecare om trebuie sa-si vada de trebusoara lui),care se
lasa manipulat de viata,care viseaza la pestele cel mare,dar sta nepasator in
gura deschisa a unui monstru marin.Acesta il inghite Iona la sf tabloului I
(intriga).
Conflictul tragic dintre individ si destin e evidentiat de conditia
personajului,de pescar fara noroc.Aflat in asteptarea pestelui visat,Iona incearca
prin joc sa-si pacaleasca soarta,cu ajutorul unui acvariu.
Caracteristica a limbajului modern e ambiguitatea,ce confera sensuri
multiple metaforelor: marea e o metafora a libertatii,dar si a greutatilor
vietii,iar pestii evidentiaza ipostaza duala a fiintei,aceea de vanat si
vanator.Iona se afla in pericol, in gura imensa a pestelui,dar pescuieste intr-un
acvariu facut de el si viseaza sa prinda pestele cel mare.

In tabloul al II-lea va constata cu uimire ca raportul vanator-vanat s-a


inversat.
Desf actiunii reia incercarile de salvare ale personajului captiv,in burtile
unor pesti,care se inghit unul pe altul,simbolizand constrangerea existentei. Iona
incearca diverse solutii de salvare: sa taie cu un cutit sau cu propria unghie o
fereastra in burtile pestilor,sa trimita un mesaj naufragiat.
Tabloul al II-lea e in interiorul pestelui I,un spatiu capcana,in care eoul
mediteaza asupra mortii si a timpului.dar gaseste cutitul si dupa o reflectie la
sinucidere descopera calea de salvare:sa taie o fereastra in burta monstrului.
In tablul III ,intre mica moara de vant aflata in burta pestelui II,si de
care Iona se simte atras ca de un vartej constituie si ea un avertisment
simbolic. Intalnirea cu cei 2 pescari,care raman uimiti la intrebarile lui Iona
simbolizeaza absenta comunicarii.
Iona taie o fereastra prin care evadeaza din burta pestelui,dar constata ca
acela e inghitit de alt peste mai mare(pestele al treilea). Se gandeste sa ii scrie
mamei sale un bilet,prin care sa o roage sa il mai nasca inca o data.
Tabloul IV il suprinde pe Iona in spartura ultimului peste
spintecat.Barba lui Iona, lunga si ascutita este un indice de timp,semn ca
omul a petrecut o viata de cand incearca zadarnic sa gaseasca solutia salvatoare.
Lumea,ca imagine a unui sir nesfarist de burti genereaza spaima,eroul
asumandu-si conditia tragica.(punctul culminant).
In cele din urma ,Iona isi aminteste trecutul ,isi redescopera
identitatea,care anuleaza sentimentul instrainarii.
Deznodamantul,gestul sinuciderii ca modalitate de a evada trebuie
interpretat in maniera simbolica:personajul gaseste calea mantuirii Gata,Iona?
razbim noi cumva la lumina? Crtiticul N Manolescu interpreteaza gestul final
ca pe o salvare.
Iona este un personaj idee,care intruchipeaza singuratatea si cautarile
omului modern.statutul sau social este de pescar. Actul de a pescui semnifica
nevoia de cunoastere si autocunoastere..
Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul
indicatiilor scenice. Fiecare tablou suprinde eroul in alta etapa a calatoriei si a
3

devenirii sale.Iona devine imaginea generica a omului modern.Sugestive sunt


notatiile autorului din primul tablou: explicativ,intelept, uimit,vesel,curios,
nehotarat.
D.p.v,pescarul Iona reprezinta conditia omului modern si aspiratia
acestuia spre cunoastere,comunicare.rescrierea moderna a mitului biblic ii ofera
lui Marin sorescu posibilitatea de a releva tema sperantei,ca mod de a fi intr-o
lume inchisa.
In concluzie,piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala:
teatrul parabola,limbajul metaforic, tehnica ambiguitatii potrivit lui Eugen
Simion.