Psihologia adultului si varstnicului

Fisa de evaluare

Adultul matur (40-65 ani)

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

Student:Botezatu Mirabela (Elisa)

Grupa 1

Anul 2

Raport evaluare adult matur.

Subiect: Mirabela, 44 ani, Bucureti

1. Obiectiv
Obiectivul prezentului raport este sa evalueze felul in care persoana intervievata se adapteaza
varstei adulte. Este o scurta analiza a cursului vietii acesteia pornind de la teoria dezvoltarii
sociale a lui Erikson si teoria lui Jung, respectiv ne dorim sa vedem daca este preocupata de
orientarea catre interior sau catre exterior.
Interesul pentru aceasta intalnire a fost de ambele parti, doamna Mirabela solicitand aceasta
intrevedere in momentul in care a auzit ca intervievatorul cauta o persoana cu care sa discute. Isi
doreste sa vorbeasca despre unele lucruri si crede ca acesta este un moment bun sa o faca.

2.Instrument
Interviu semi-structurat cu raspunsuri deschise.

3. Informaii despre subiect

Mirabela, 44 de ani, Bucuresti, are studii medii si este vanzatoare la un magazine in Bucuresti
Familia (sot, 1 baiat de 23 ani, locuiesc impreuna)

4. Procedura
Interviul a fost realizat n urma unei ntlniri cu o durata de aproximativ o or, n data de 20
Aprilie 2016, la subiect acasa.
5. Rezultate
Dezvoltare fizic-sntate
Aveti probleme de sanatate?
Cand au inceput aceste probleme cu somnul?

In general nu am probleme majore, boli grave sau

altceva, insa ma supara faptul ca nu prea dorm
noaptea. Asta imi da o stare de oboseala continua
si simt ca niciodata nu sunt odihnita.
Cred ca au inceput dupa moartea mamei mele, in
urma cu 2 ani. De atunci ma trezesc si peste
noapte si ma gandesc la lucruri, nu reusesc sa

adorm decat foarte tarziu, iar dimineata ma

trezesc devreme, inainte sa sune ceasul. Uneori
iau un calmant usor, dar nu vreau sa devin
dependenta de el.
In afara de asta, si de la menopauza am niste stari
ciudate, bufeuri, stari de nervozitate si agitatie,
alteori imi vine sa plang asa, fara motiv.
Ce fel de alimentatie aveti?

Mananc orice, mereu pe fuga, nu ma bucur de

masa ca de un ritual ci o fac ca pe obligatie. Poate
de aceea ma si ingras. La serviciu mananc in
picioare, repede, nu stau linistita cum sta colega
mea, desi avem aceeasi pauza de masa.
Acasa gatesc mult pentru familie, asta imi da o
stare de bine, dar nu prea apreciaza (sotul si fiul),
o iau ca pe o obligatie.

Faceti sport, miscare?

Dezvoltare psiho-afectiv-familie

Cu fiul cum va intelegeti?

Nu fac sport, nu am timp, desi m-am cam ingrasat

si nu mai pot sa slabesc cum slabeam inainte.
Parca mi-e tot mai greu sa ma misc, obosesc
repede si cand merg pe jos mai mult. Nu fumez,
mai beau cate un pahar de vin sau o bere din cand
in cand.
Sunt casatorita de 25 de ani, ma inteleg bine cu
sotul, in el gasesc sprijin cand am nevoie. Nu a
fost intotdeauna asa, am avut si noi probleme, mai
ales dupa ce mi-a murit un copil, in urma cu 20 de
ani. Atunci voiam sa fie mai mult langa mine si el
s-a inchis in el, ceea ce m-a facut si pe mine sa nu
prea vorbesc despre asta. Acum imi dau seama ca
mi-ar fi facut bine sa vorbesc, simt ca am carat un
bagaj foarte greu cu mine, dar asta e viata, trebuie
sa treci mai departe si sa fii bine pentru cei care
sunt langa tine si au nevoie de tine.
Ne intelegem bine, in general. El cu ale lui, eu cu
ale mele. Ma mai supara, ca ii zic sa-si faca o
familie si el, dar zice ca e devreme. Eu cand sa
ma mai ocup de nepoti, cand nu voi mai putea sa
merg? Imi plac copiii, uneori vin la parc sa stau
cu prietenele mele care au copii si imi place sa
cred ca voi veni si eu cu nepotii aici, sa-I cresc.
Dar inteleg ca nu mai e ca pe vremea noastra,
cand ne casatoream mai tineri. Acum e greu,
trebuie mai intai sa ai un rost. El sta cu noi si
acum, isi doreste sa aiba locul lui, dar pe mine nu
ma deranjeaza sa stea si cu familia, avem loc (3
camere) si pot si eu sa-l ajut. O sa vina si vremea

asta, toate la timpul lor.

Relatia Cu Dumnezeu

Cred in Dumnezeu si atunci cand mi-a fost greu

m-am indreptat catre Dumnezeu. De multe ori
cand imi e greu merg la duhovnicul meu si ii cer
sfatul. Acolo pot sa ma descarc, de fiecare data
cand merg la spovedanie plec acasa mai linistita.
Daca oamenii ar fi mai apropiati de biserica, de
Dumnezeu nu s-ar intampla atatea nenorociri. Ma
uit la televizor si ma mir cat s-a degradat fiinta
umana. Vezi numai crime, nenorociri. Parca
inainte nu era asa, lumea era altfel.

Dezvoltare psiho-social-relaii

De 14 ani lucrez ca vanzatoare la paine. E un

serviciu bun, chiar daca nu am salariu mare. Ma
inteleg bine cu colegii si facem schimb de ture
cand avem nevoie. Nu e usor, uneori ajung seara
acasa si a doua zi intru la 6, dar si eu mai am
nevoie si apelez la ei si ma ajuta.
Inainte de asta am facut bani din orice, tata e
crescator de pepeni, am vandut pepeni la piata,
apoi dupa Revolutie am mers in Turcia, Serbia si
aduceam haine, cafea, orice se putea vinde aici.
Nu mi-e frica de munca, fac orice ca sa am un ban
de paine, dar acum nu as mai face ce faceam
atunci. Nu mai am curaj. Nu mai e pentru mine
asta, sa faca tinerii (rade).
Am cateva prietene cu care ma intalnesc frecvent,
mai povestim una-alta, sa treaca mai usor timpul
si problemele. La indemnul lor, in urma cu cativa
ani am hotarat sa dau examenul de bacalaureat, ca
nu il dadusem. L-am luat, desi nu m-am pregatit
prea mult, cred ca mi l-au dat ca m-au vazut mai
in varsta. Acum ma distrez, dar ma bucur ca l-am
luat. Imi ramasese asa, ca o dorinta neimplinita si
uite ca am reusit sa o fac si pe asta.

Cum va vedeti in viitor? Va sperie gandul mortii?

Cred ca e devreme sa ma gandesc la moarte. Mai

am multe de facut, desi uneori ma sperie gandul
ca se poate intampla ceva rau si ca nu o sa mai pot
sa-mi ajut copilul si sotul. Cred ca ar trebui sa fiu
mai atenta la felul in care traiesc, sa nu mai fiu
stresata pentru lucruri minore, ca asta ne
influenteaza viata si aduce boli. Dar soarta omului
nu o stim, mama a murit in 5 minute, a facut stop
cardiac. Asta m-a luat pe nepregatite, nu era
bolnava, nu avea nimic si dintr-o data s-a dus. Ma

gandesc des la ea, cred ca aveam sa ne mai

spunem multe. De multe ori ma gandesc la ea
cand am o problema, mi-ar fi placut sa fie langa
mine.
Ati auzit de criza varstei mijlocii? Ce parere Am auzit si cred ca exista. Sunt momente in care
aveti despre asta?
simt ca viata mea se repeta fara un traseu exact, si
atuci ma simt pierduta, parca nu gasesc putere sa
merg mai departe sau sa-mi doresc ceva anume.
Poate ca la asta se refera criza asta, nu stiu.
Si cum reusiti sa iesiti din starea asta? Ce va
motiveaza?

Ma fortez sa vad lumina de la capatul tunelului,

imi amintesc de momentele frumoase din viata
mea (casatoria, viata de cuplu) si de reusitele pe
care le-am avut (achizitii materiale) si ies din
starea asta. Am cerut si ajutor profesionist, am
fost la un psihiatru si i-am spus ceea ce gandesc,
dar mi-a dat un pumn de pastile si nu am vrut sa
le iau. Nu sunt nebuna, am doar zile proaste, si
pot sa le depasesc.

6. Interpretare
Sub aspectul dezvoltarii fizice, putem concluziona ca doamna Mirabela este o persoana sanatoasa
fizic, nu are probleme majore de sanatate, cu exceptia problemelor de somn. Are o tinuta curata
si ingrijita, vorbeste calm si linistit, si este interesata de intrebari, ii place sa vorbeasca despre
viata ei. Este multumita de felul in care arata, nu fumeaza si nu consuma alcool, nu face miscare
in mod regulat.
Referitor la relatiile psiho-afective, familia are un rol important in viata doamnei, sotul si fiul
sunt persoanele cele mai apropiate, mai ales dupa moartea mamei. Trauma pierderii unui copil in
tinerete a lasat o amprenta asupra ei, este mai protectiva cu fiul in viata, ii ofera sprijin
neconditionat si asteapta de la el sa fie implicata in cresterea nepotilor, lucruri care tradeaza un
atasament nesigur sau un model de atasament pe care l-a pastrat de la parinti si pe care l-a
transmis fiului sau. Ambele evenimente tragice pe care le-a trait au zguduit lumea interioara a
acesteia, isi revine cu greu, dar observam ca isi gaseste putere atat in exterior (biserica, putere
divina) cat si in fortele proprii (refuzul de a lua pastilele indicate de psihiatru).
Are un cerc de prieteni pe care se bazeaza, cu care se sfatuieste si care ii apreciaza parerile, sotul
este si el un sprijin atunci cand are nevoie, si pe care il sprijina.
7. Concluzii
Ca stadiu al dezvoltarii sociale specific varstei sale, conform teoriei lui Erikson, putem sa
incadram persoana intervievata in generativitate (isi doreste sa aiba nepoti pe care sa-I creasca si
sa-I ingrijeasca), il sfatuieste pe fiul cu care locuieste, prietenele o apreciaza si ii cer sfatul.

Conform teoriei lui Jung, pana in jurul varstei de 40 de ani, adultii se concentreaza asupra
obligatiilor fata de familie si societate si-si dezvolta aspecte ale personalitatii care ii vor ajuta sasi atinga obiectivele externe. La jumatatea vietii, oamenii isi indreapta preocuparile catre Sinele
lor launtric, spiritual. Observam o oarecare tendinta de a face acest lucru la subiectul intervievat,
insa presupunem ca acest lucru se datoreaza mai mult traumelor suferite de acesta si
nerezolvate, si mai putin dorintei de a-si reevalua viata.
Referindu-ne la sarcinile necesare ale varstei mijlocii, conform teoriei lui Jung renuntarea la
imaginea tineretii si recunoasterea mortalitatii, - de retinut este cumva contradictia dintre ele.
Desi pare ca a renuntat la imaginea tineretii (nu o deranjeaza ca nu face miscare, desi spune ca sa ingrasat), cand e vorba despre si recunoasterea mortalitatii, spune ca nu s-a gandit. Desi legat
de primul aspect pare blazata, legat de moarte are o imagine indepartata, dar infricosatoare (pe
fondul neajutorarii celor apropiati).
Orientarea catre spiritualitate a venit ca o nevoie dupa ce a trecut prin evenimente stresante
moartea unui copil si moartea mamei - si continua sa fie modalitatea prin care isi pastreaza un
echilibru psihic, insa nu putem sa nu observam ca vorbeste despre aspecte specifice depresiei,
(lipsa somnului, gandurile si framantarile care o trezesc noaptea, starile de plans facil). Poate fi
doar o perioada de analiza la jumatatea vietii sau criza varstei mijlocii sau pot fi stari generate
de experientele traumatice pe care le-a avut, dar pe care le gestioneaza si le depaseste punctual.
Ca o concluzie personala, i-as recomanda doamnei Mirabela sa apeleze la ajutor specializat
(psiholog) pentru a trece peste perioada aceasta, pare ca si dansa isi doreste, insa prin experienta
pe care a avut-o cu vizita la psihiatru si-a construit deja o imagine negativa. Consider ca o
informare despre atributiile si distinctia intre psiholog/psihiatru ii este utila in acest sens.

8. Surse
1) Papalia, Diane E., Olds Wendkos, Sally, Feldman, Ruth Duskin, 2009, Dezvoltarea uman,
Editura Trei;
2) Dinc, Margareta, Note de curs, an academic 2015/2016
3) Mihalcea, Alexandru, Note de seminar, an academic 2015/2016