Sunteți pe pagina 1din 6

Resuscitarea cardio respiratorie

Oprirea respiratiei (stopul respirator) si oprirea inimii (stopul cardiac), adica


incetarea atat a functiei respiratorii, cat si a functiei cardiace, duc la stopul respirator (sau
sincopa cardiorespiratorie), care corespunde mortii clinice.
Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei (stopul respirator) fara oprirea inimii, deci
cu prezenta pulsului bun la artera carotida, permite pe un interval variabil (3-10 minute
sau chiar 12 minute) ca reanimarea respiratorie sa aiba succes.
Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 de secunde.
Din punct de vedere practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj
cardiac, in opriri accidentale ale respiratiei cu hemodinamica (circulatie sanguina)
pastrata, dar nu exista masaj cardiac fara respiratie artificiala, pentru ca odata cu stopul
cardiac se opreste rapid si respiratia.
Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina si oprirea circulatiei
cerebrale. Este deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil
si victima poate reveni complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor
competent in timp util.
Moartea clinica (intervalul in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie
cu unele sanse) dureaza 3-4 minute. Orice intarziere in acordarea primului ajutor eficient
duce, dupa acest interval, datorita lipsei de oxigen in creier, la moartea biologica, adica la
moartea definitiva, ireversibila a victimei (leziuni ireversibile in creier si alte organe,
midriaza fixa, aparitia petelor cadaverice).
Rezulta ca in cadrul unui stop cardiorespirator salvatorul trebuie sa intervina cu cea
mai mare graba, in scopul de a preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea
clinica) intr-unul ireversibil, care este moartea biologica.
Semne ale victimei (clinice):

oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale;

incetarea batailor inimii;

absenta pulsului la carotida;

paloarea extrema a tegumentului;

globii oculari imobili (midriaza);

relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor, ceea ce duce la

pierderi necontrolate de urina si materii fecale.


Inainte de a incepe reanimarea cardiorespiratorie, salvatorul se va asigura foarte rapid,
fara a pierde timp pretios, daca este intr-adevar vorba de oprire cardiaca, prin:

controlul pulsatiilor cardiace (puls carotidian, femural);

controlul respiratiei prin: semnul oglinzii (se pune in fata buzelor oglinda,

care nu se va aburi cand nu exista respiratie); se va incerca ascultarea respiratiei


direct, lipind urechea de toracele victimei pentru a sesiza miscarea aerului sau se
va urmari miscarea unei foite de tigara sau a unui tifon (care nu se va misca in caz
de stop respirator).
Manevrele de reanimare incep cu eliberarea cailor aeriene superioare (gura, nas,
faringe). Fara cai aeriene libere, permeabile, orice efort de reanimare devine inutil.
Semnele obstruarii acestora: absenta miscarilor respiratorii normale, dificultate
zgomotoasa in respiratie, balans intre torace si abdomen, lipsa curentului de aer la nas sau
gura, invinetire. La accidentatii fara cunostinta obstructia se face cel mai frecvent prin
cadera limbii daca accidentatul este culcat pe spate sau prin prezenta corpilor straini
(sange, secretii, apa). Eliberarea cailor aeriene este suficienta deseori pentru ca victima sasi reia respiratia (fara sa mai fie nevoie de respiratie artificiala). Se poate obtine eliberarea
cailor respiratorii prin asezarea in pozitii diferite (lateral - ofera cea mai mare securitate
pentru victima. Salvatorul ingenunchiaza lateral de victima si fixand cotul si genunchiul
opus al acestuia, il intoarce cu o singura miscare pe partea laterala. Atentie: manevra este

contraindicata in unele leziuni - fracturi de coloana, unele leziuni ale peretelui toracic,
etc.)
Resuscitarea cardio respiratorie se aplic unui bolnav aflat n stop cardio respirator
(att inima, ct i plmnii nceteaz s mai funcioneze). Cele 2 funcii, cardiac i
respiratorie, sunt vitale organismului, oprirea lor duce la moartea ireversibil a
organismului.
Manevrele de acordarea a primului-ajutor nu sunt dificile, principiile care trebuie s se
respecte sunt rapiditatea i eficiena. Este necesar ca manevra s se desfoare ct mai
repede, dar dup asigurarea vieii salvatorului. Se pune accent pe timpul de intervenie,
deoarece, dup 4 minute de lips de oxigen la nivelul creierului, apar leziuni ireversibile.
Cui se adreseaz? Manevra se indic tuturor celor care prin diferite accidente au oprite
cele 2 funcii vitale.

Tehnica
Nu sunt necesare materiale sofisticate, ci doar un minim de cunotine. Primul pas
este ndeprtarea bolnavului de la locul accidentului, att pentru stoparea agentului
traumatizant (focul din incendii), ct i pentru protejarea vieii salvatorului.
Bolnavul se aeaz ntr-o poziie accesibil, de obicei culcat pe spate i la un nivel
ct mai jos fa de salvator, pentru ca acesta s poat aciona cu toat fora asupra lui.
Dac este oprit respiraia (acest lucru se poate verifica prin apropierea obrazului
de gura victimei, pentru a simi curenii de aer), se va deschide gura accidentatului, pentru
a verifica atent cile respiratorii superioare (pot fi cioburi, fragmente de diverse obiecte).
Se ncepe manevra de respiraie gur la gur, cu o frecven de 12 expiraii pe
minut. Se prind nrile cu o mn, pentru a evita ca aerul s ias pe nas, iar cu cealalt
mn se ine mandibula. Se inspir profund i se expir aerul n plmnii bolnavului.

Concentraia mai mic de oxigen din aerul expirat este compensat de un volum mai mare
de aer introdus n plmnii victimei.
n acelai timp se face i cealalt manevr, masajul cardiac. Acesta const n
aplicarea palmelor suprapuse peste treimea inferioar a sternului. n mod normal, mna
dreapt st deasupra minii stngi. n aceast poziie, minile vor executa manevre de
apsare a toracelui, cu o frecven de 80 90 pe minut.
Eficiena manevrelor
Verificarea eficienei manevrelor este unul dintre principiile ce trebuie respectate.
Respiraia gur la gur se verific privind pieptul bolnavului. Dac acesta se umfl dup
fiecare respiraie, manevra este executat corect, i aerul ajunge n plmni. Eficiena
masajului cardiac se verific prin palparea pulsului. Acesta se poate palpa prin apsarea
cu trei degete n partea lateral a gtului, lng trahee (pentru artera carotid). Este
necesar s aplicm la masajul cardiac o presiune pe torace, n aa fel nct acesta s
coboare cu 4 cm.
Aceste manevre nu se vor ntrerupe nici dup apariia pulsului sau revenirea culorii
pielii la normal, deoarece bolnavul poate intra din nou n stop, datorit lipsei de oxigen.
Se ateapt (continund manevrele) sosirea unei echipe de intervenie specializat
ambulan, SMURD
Variante ale manevrelor
Exist mai multe variante ce poart nume proprii, dar care nu au reuit s se
impun din cauza complexitii sau a unor manevre ineficiente.
Cunoaterea acestor pai este foarte important. Pentru a putea fi nvate uor, au aprut
diferite variante mnemotehnice care folosesc acronime ABC, ABCDEFGHI sau HELP
ME.
H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu
a doua mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul
improvizat dintr-o haina sau o patura sub umerii victimei.

E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu
un tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In
cazul in care caile aeriene sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii bile,
nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in sus de picioare, i se deschide gura si se
aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile se aplica asezandu-i culcat
pe o parte.
L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru
degete de la ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa
fel incat arcada dentara inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii
mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in
aceste cazuri se va sustine numai mandibula sau se va luxa anterior, fara hiperextensia
capului.
P pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga.Dupa aceasta
pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda, apoi
aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla
cu putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor
sale trebuie sa acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile
bucale. Aceasta succesiune de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi
eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor, iar la sugari foarte usor,
cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de plamani).
ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de
obicei stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular
pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea
corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi
brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o presiune verticala a sternului spre
coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa
numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor.

Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara sa se
ridice mainile de pe sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii
urmate de 12-14 compresiuni, daca sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5
compresiuni sternale. La copii se poate comprima cu o singura mana, iar la copiii mici, cu
1-2 degete, in ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. Masajul cardiac trebuie executat
pana la reluarea batailor inimii. Dupa 50-60 de minute de resuscitare la o victima la care
semnele care caracterizeaza instalarea mortii biologice nu se remit, manevra de
resuscitare trebuie intrerupta.Eficienta ventilatiei artificiale si a masajului cardiac extern
se apreciaza prin:

aparitia pulsului la vasele mari (carotida, femurala)

aparitia reflexului la lumina, prin lipsa rigiditatii globului ocular

recolorarea tegumentelor.

Chiar daca victima isi reia activitatea respiratorie si cardiaca, este interzisa ridicarea
lui pana la venirea ambulantei.
Eficiena acestor manevre este foarte mic, doar 3 4% dintre cazuri au parte de
recuperare total, fr sechele. Totui este mai bine s acionezi, dect s priveti cum cel
de lng tine moare