Precedente istorice in legislatia penala romana viol

Precedente istorice in legislatia penala romana - viol

Infractiunea de viol are un precedent istoric care arata ca in timp sistemul partii speciale a legii
penale a evoluat ca si in alte tari prin gruparea normelor legale speciale dispersate initial in diferite legi in
coduri unitare.
Atentatele la pudoare si viol au fost prevazute ca viol inca din primele legiuiri si sanctionate cu
pedepse extrem de aspre. Le gasim mentionate in "Pravilele" lui Matei Basarab sub urmatoarele
forme: sila, a rusina, violul.
Sila se executa asupra fecioarei, atentatul la pudoare se executa asupra femeii maritate sau vaduve,
cat si asupra fecioarei. Silirea fetei era pedepsita: "acela ce va face sila asupra unei fecioare si ii va strica
fecioria, sa-si piarda jumatate din averea lui, iar de va fi sarac, sa-l bata si sa-l goneasca din locul lui".
Pravila bisericeasca era si mai severa: "cel ce va strica o copila mai inainte pana nu ajunge la varsta ei pre
lege, aceluia sa i se taie nasul". Daca fata era logodita, pedeapsa devine si mai mare. Cand violatorul era
tatal fetei, ispasirea pedepsei se facea prin moartea autorului (1359). In evul mediu, pedepsele erau date de
fete bisericesti, prin amenzi incasate in folosul episcopului[1].
In perioada moderna, violul apare incriminat in codurile penale din Vechiul Regat, Transilvania si
Bucovina, in codul penal din 1864, cat si cel din 1936.
In Bucovina, violul era reglementat astfel:"Acela care pune o femeie, prin amenintare periculoasa,
prin violenta savarsita in realitate sau prin amenintare vicleana a simturilor, in imposibilitatea de a-i
rezista si in starea aceasta abuzeaza de ea spre impreunare trupeasca nelegitima cu o femeie care, fara
intervenirea japtuitorului se gaseste in stare de lipsa de aparare sau in stare de nesimtire ori care nu a
indeplinit varsta de 14 ani comite crima de siluire".
Reglementarea violului in Bucovina prevedea ca subiect activ numai barbatul, iar ca subiect pasiv
numai femeia. Sotia nu putea fi victima a violului comis de sotul sau, impreunarile trupesti dintre soti,
chiar in circumstantele textului legal, neconstituind siluiri. Starea de lipsa de aparare sau de nesimtire
putea fi provocata (chiar de o femeie) sau preexistenta. A abuza sexual de o femeie aflata intr-o asemenea
stare constituia viol. Legea proteja persoanele de sex feminin sub 14 ani, raportul sexual cu acestea,
consimtit sau nu, constituind viol.
In Codul Penal de la 1864, continutul violului se regasea in reglementarea articolului 264
(modificat prin Legea din 17 febmarie 1874) denumit "atentat contra pudorii cu violenta"[2].
"Oricine va comite un atentat contra pudorii, indeplinit sau cercat, cu violenta, in contra unui
individ de sex barbatesc sau femeiesc se va pedepsi cu maximul inchisorii" (5 ani conform punctului 1 din
Codul Penal de la 1864).
"Daca crima s-a comis in contra pudorii unui copil mai mic de 15 ani impliniti, culpabilul se va
pedepsi cu maximul recluziunii" (10 ani conform articolului 7, punctul 3, din Codul Penal de la 1864).
Se observa ca subiectii infractiunii sunt necircumstantiati (subiectul activ "oricine", subiectul
pasiv" un individ de sex barbatesc sau femeiesc"), de unde rezulta ca legiuitorul de la 1864 a avut in
vedere prin textul de lege sus-citat si fapta comisa de femeie impotriva barbatului.
In ce priveste intelesul notiunii de "atentat contra pudorii cu violenta", acesta trebuie descifrat din
intreaga economie a Sectiunii a V-a, unde mai sunt reglementate ultrajul public contra pudorii (art 262),
Atentatul contra pudorii, fara violenta (art 263), coruptia tinerilor (art 267), adulterul (preacurvia) (art 269270) si bigamia (art 271).

Cel mai pretios indiciu ne este oferit de articolul 265, unde legiuitorul, referindu-se la atentatul
contra pudorii, foloseste termenul de siluire."Daca culpabilii sunt ascendentii persoanei asupra careia s-a
comis siluirea sau daca sunt dintre acei care au o autoritate asupra-i"[3]
Prin atentat contra pudorii, legiuitorul a inteles o siluire, o vatamare a libertatii sexuale care se
produce fie fara violenta, insa profitand de imaturitatea unei persoane (asupra persoanei unui copil de sex
barbatesc sau femeiesc de varsta mai mic de 14 ani) - art 263, fie prin folosirea violentei- art 264.
Intr-o mai buna sistematizare, desi intr-un mod mai complicat si pastrand inca impreciziuni in
definirea notiunii de viol, Codul Penal de la 1936 incrimina aceasta fapta in Titlu XI (Infractiuni contra
pudorii si bunelor moravuri), Capitolul 1 (Infractiuni contra pudorii) prin articolul 419.
Dupa Marea Unire din 1918, reglementarile din provinciile romanesti au fost mentinute in vigoare,
chiar daca partial, pana la elaborarea Codului Penal care sa se aplice unitar pe intreg teritoriul tarii. Acest
Cod Penal a intrat in vigoare in anul 1937 la data de 1 ianuarie.
"Comite delictul de viol si se pedepseste cu inchisoarea corectionala de 2 la 5 ani si interdictia
corectionala de la 3 la 5 ani:
1) Barbatul care, prin violenta sau amenintare, constrange o persoana de orice sex, sa aiba cu el
raport sexual;
2) Barbatul care, profitand de starea de inconstienta a unei persoane de orice sex, sau de
neputinta acesteia de a-si exprima vointa, ori de a se apara, are cu ea un raport sexual, in afara de
casatorie, indiferent daca el sau altcineva a produs aceasta stare."
In ambele cazuri, daca victima este mai mica de 14 ani, sau daca a ramas gravida, ori daca i s-a
transmis o boala venerica, pedeapsa este inchisoarea corectionala de la 3 la 10 ani si interdictia
corectionala de la 3 la 5 ani.
Violul era mai grav daca era savarsit:
(a) de catre un ascendent sau descendent;
(b) de catre un tutore, un curator, invatator, educator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant,
stapan sau datornic;
(c) de catre mai multe persoane asupra aceleiasi victime sau cu ajutorul uneia sau a mai multor
persoane (art 422).
Textul articolului 419 se refera la raportul sexual cu o persoana de orice sex, incluzand, in felul
acesta, in notiunea de viol, si relatiile intre persoanele de acelasi sex, adica raporturile homosexuale
savarsite impotriva vointei victimei. Acestea din urma intrau insa si sub incidenta art 420, in care era
reglementat "delictul de violenta contra pudorii" si unde erau sanctionate actele de inversiune sexuala.
Incoerenta reglementarii ar rezulta, se pare, din combinarea neatenta a unor surse de inspiratie diferite,
respectiv: pe de o parte, Codul Penal italian (in care subiectul pasiv era necircumstantiat- "orice
persoana"), iar, pe de alta parte, Codurile transilvanean si bucovinean(in care subiectul activ era
circumstantiat in persoana barbatului)[4].
In ceea ce priveste modalitatile agravate, art 426 prevedea pedeapsa muncii silnice pe viata, fiind
caracterizat de imprejurarea ca violul a avut ca urmare moartea victimei.
Violul (STUPRUM VIOLENTUM) este cazul tipic al lezarii violente a libertatii sexuale[5],
subiectul activ al acestei infractiuni neputand fi decat barbatul. Femeia nu putea fi considerata in calitate
de autor al acestei infractiuni; putea juca insa rol de complice sau de instigator, inlesnind sau ajutand la
comiterea violului de catre o persoana de sex masculin.
Subiectul pasiv putea fi o persoana de orice sex, barbat sau femeie, indiferent de varsta, cu
precizarea ca violul comis asuora unei persoane mai mici de 14 ani constituia o circumstanta agravanta.
Legea proteja "orice femeie indiferent de antecedentele vietii sale sexuale, apara pe fata virgina,
pe fata deflorata, femeia maritata, vaduva si chiar femeia neonesta sub raport sexual, pe

prostituata"[6] Sotia, insa, nu era aparata prin lege impotriva violului savarsit asupra ei de catre sot,
considerandu-se ca "raportul sexual este o dorinta conjugala, a carei indeplinire sotul o poate obtine
chiar cu constrangere si fiindca prin casatorie sotia si-a dat consimtamantul la aceasta indatorire pe
toata durata casatoriei''[7].
Violul putea fi comis si intre barbati sau chiar intre barbati si femei prin coit anal.
Obiectul juridic al violului il constituie libertatea si inviolabilitatea sexuala. Violul nu se putea
comite decat asupra unei persoane vii, raportul sexual cu un cadavru denumit necrofilie intrand in
prevederile art 314, constituind un act de profanare a unui cadavru.
Potrivit alineatului ultim al art 419, in cazul infractiunii de viol erau prevazute
trei circumstante agravate legale:
(a) varsta victimei mai mica de paisprezece ani;
(b) starea de sarcina a victimei intervenita dupa savarsirea infractiunii;
(c) transmitarea unei boli venerice.
Codul Penal Carol al II-lea a fost abrogat prin intrarea in vigoare, la 1 ianuarie 1969, a actualului
Cod Penal. In textul acestui cod, infractiunea de viol a fost modificata ca urmare a aplicarii Decretului
365/1967 care a operat urmatoarele transformari: litera b) a art 197, alin 2 devine lit. a, textul anterior,
fapta a fost savarsita de mai multe persoane devenind "fapta a fost savarsita de doua sau mai multe
persoane impreuna". De asemenea, art 197, alin. ultim avea o alta infatisare.
Codul Penal de la 1969 definea violul ca pe "raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin
constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a-si exprima vointa si se pedepseste cu
inchisoare de la2 la 7 ani".
Alineatele 2 si 3 ale art 197 prevedeau:"Pedeapsa este de la 3 la 10 ani daca:
(a) victima nu a implinit 14 ani;
(b) fapta afost savarsita de mai multe persoane;
(c) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
(d) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii sau a sanatatii;
Pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani, daca a avut ca urmare moartea sau sinucidera
victimei."
De asemenea, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alineatul 1 se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate.
Alineatul 5 prevedea ca: "Faptele prevazute in alineatele 1 si 2 nu se mai pedepsesc daca inainte
ca hotararea sa fi ramas definitiva a intervenit casatoria dintre autor si victima, iar in caz de participatie,
daca a intervenit casatoria dintre victima si oricare dintre participanti."
Acest articol a fost modificat prin Legea nr 140/1996 numai in ceea ce priveste regimul
sanctionator si ordinea de prezentare a circumstantelor agravante.
Realitatile sociale actuale, precum si necesitatea alinierii legislatiei penale romane celei europene,
au impus adoptarea Legii nr. 197 din 13 noiembrie 2000 pentru modificarea si completarea unor dispozitii
din Codul Penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 569 din 15 noiembrie 2000.
Modificarea textului legal al violului are in vedere largirea sferei subiectilor infractiunii, in noua
reglementare violul putand fi comis de orice persoana, indiferent de sex.
In plus, la alineatul al 2-lea, s-a introdus o noua litera (b1), fapta fiind mai grava cand se comite
asupra unui membru al familiei.
S-a abrogat ultimul alineat care prevadea o cauza de nepedepsire daca intervenea casatoria intre
autor si victima.

Asupra acestor aspecte, vom reveni, insa, pe larg, in cadrul prezentei lucrari.

[1] N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi - "Psihologia judiciara", pag 81

[2] V. Cioclei - "Viata sexuala si Politica penala", pag 39
[3] V. Cioclei - "Viata sexuala si Politica penala", pag 39
[4] V. Cioclei - "Viata sexuala si politica penala", pag 41
[5] Dongoroz, Vintila - "Codul Penal Carol al II-lea", Bucuresti, 1937, pag. 636
[6] ibidem, pag. 637
[7] ibidem